Issuu on Google+

Ghid Re_PAD Grafica: Andrei Pascale Layout: vers. 2.0 Data: 07.07.2013


METODA DE OBSERVARE IMPLICATA PRIN FOTOGRAFIE

Pe Vlad îl știu de vreo 8 ani, cam de când m-a apucat microbul fotografiei. Primeam comentarii și observații de la el pe badorgood.com . Pozele lui aveau tot timpul o poveste. Mă enerva teribil că mie nu îmi ieșea nicicum. Am învățat mult de la el, prin pozele sale. Însă nu suficient. Așa că, într-un final, mi-am propus să îl întreb direct cum face. 1

2


LB: Astăzi este foarte ușor să fotografiezi. A devenit un instrument de lucru accesibil. Cum ne ajută aparatul de fotografiat să înţelegem mai bine ce se întâmplă în jurul nostru? Vlad Eftenie: Aparatul nu îți distorsionează realitatea. Te conectezi la realitate și cu aparatul doar confirmi printr-un clic niște lucruri simțite la un moment dat. Tu trebuie să fii disponibil să observi. Cineva spunea că observarea este un gest de bunăvoință față de ceilalți. A te uita la ceilalți este un gest voit de implicare. LB: Vorbești adesea despre observare implicată. Cum te implici în fotografie și de ce e important să faci asta? VE: Prin observare, împrumuți și te adaptezi la mediul observat. Devii un observator observabil, pendulând mereu între subiectivitate și obiectivitate, între joc și raționalitate. Implicarea presupune empatia cu subiectul observat încât să începi să te reflecți în comportamentul său. Scopul imersiunii este integrarea perfectă în sit. Acest demers presupune suprapunerea și corelarea raportului dintre subiectiv și obiectiv. Tendința generală este aceea de a ne păstra obiectivi. Eu propun să începem să ne emoționăm. Nu poți transmite emoție dacă nu te emoționezi la rândul tău. Imersiunea este un exercițiu total de deschidere, în care devii vulnerabil, dar fără de care nu îți poți spori cunoașterea lucrurilor. LB: Ce fotografiezi în oraș? VE: Consecvent, eu am refuzat să fotografiez clădiri. Clădirile persistă în timp. Prin oameni reflect gândirea arhitecturală, a lor și a orașului. Caut oameni. Clădirile, știu ce fac: stau. Oamenii aduc viața, stările. Orașul și arhitectura fără oameni nu sunt decât obiecte.

Oamenii fac locul în cele din urmă. LB: Cum reușești să treci neobservat? VE: Este o chestiune energetică și de proiecție personală. Prin imersiune, observatorul se poate deschide atât de mult încât poate începe să vibreze mai ușor, mai repede decât ceilalți. Astfel, încarcă spațiul dimprejur și este mai receptiv. Controlând spațiul dintre sine și ceilalți, poate ajunge să devină invizibil. LB: Cum e când nu ai aparat la tine? VE: Sper să nu văd ceva esențial pe care aș fi vrut să îl pozez. Îmi asum privirea, pentru că îmi place să privesc, observ în continuare. Cu aparatul în mână, sunt autorizat să privesc. LB: Cum se vede orașul fără aparat? Ce vezi mai mult sau mai puţin? VE: Înainte de toate, caut atmosfera. Miros aerul, evaluez lumina, îmi caut stările mele. Asta ține cumva de inteligența emoțională. Încerc să mă conectez la starea orașului. Observ, mă detașez și înțeleg mai bine. LB: Ce aduce în plus fotografia? VE: Eu am început să fotografiez prin anul VI. Până atunci, mă plimbam, vedeam, era totul pentru mine. Din momentul în care a apărut aparatul, dacă nu fac poze nu mă simt bine. Trăirea e alta. E bine și fără aparat. E bine să descoperi echilibrul în care să fii și tu bine și fotografic bine. Dacă mănânc un tiramisu, beau un cappuccino, sunt lucruri care îmi fac bine mie, dar când fac o poză, știu că pot să povestesc și altcuiva. E o altfel de bucurie, cea a unei potențiale împărtășiri. Apare ideea de a oferi.

Vlad Eftenie este arhitect și fotograf român, specializat în fotografia urbană. Are doctorat pe tema ” Fotografia ca mijloc de investigare in planul imaginii urbane, instrument de operare in procesul de conceptie-proiectare” și predă cursul ”Fotografia, instrument de studiu metodic în arhitectură” în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”. 2 badorgood.com este o platformă românească online de comunicare pentru pasionații de fotografie 1


LB: Revenind la metoda de observare urbană prin fotografie, nu cumva procesul se întâmplă la tranziţia dintre cele două ipostaze, fotograf și observator simplu? VE: Observarea are loc și cu și fără aparat. E ca un curent alternativ, te ține în priză. Se schimbă polaritatea. Nevoia de plimbare nu trebuie să se substituie celei de fotografiere. Cele două trebuie să fie într-un echilibru. LB: În societatea actuală, cei mai mulţi dintre noi, nu conștientizăm că în spaţiul public sunte atât privitori

cât și subiecte privite. Conștientizând că în orice moment putem deveni un subiect împărtășit altora, evident, comportamentul nostru se modifică. Cum e să fii tu cel observat? VE: Mă simt al orașului. Poate că nu mă simt foarte confortabil, dar accept, pentru că face parte din joc. Trebuie să regăsim plăcerea de a fi împreună. LB: Predai un curs de fotografie studenţilor arhitecţi. Cum e relaţia ta cu ei? VE: Încep cu exerciții de observare. Nu vreau să scot fotografi din ei ci niște oameni mai deschiși. Acesta


este scopul din spatele cursului. Spre exemplu, vizita pe sit: nu înseamnă trei poze și gata, am plecat. Stai acolo o zi. Du-te seara, du-te dimineața. Stai pe o piatră. Vorbește cu moșul ăla din colț. Du-te când plouă, cînd e soare. Du-te sâmbăta, du-te duminica. Treci și cu mașina pe acolo. Apoi, vino pe jos. Stai. Te încarci, respiri. O înțelegere bună a sitului îți garantează un drum bun în proiect. Treci și cu mașina pe acolo. Apoi, vino pe jos. Stai. Te încarci, respiri. O înțelegere bună a sitului îți garantează un drum bun în proiect.

LB: Cum încurajezi un novice conservator să fotografieze orașul? VE: Mai înainte de toate, este foarte important să vrei să descoperi. La început, folosești un echipament cât mai flexibil. Pe măsură ce avansezi, te adaptezi aparatului. Dar începi cu dorința de a descoperi, ceea ce te impresionează, ceea ce îți place. Te-ai emoționat, este suficient.


LET S TAKE A LOOK AROUND US The public space has the power to either bring people together or separate them. It can provide a good support for business development or it can generate criminality.


In order to create a better environment, be it a study at a macro level or a specific arrangement, we need to first understand the context. In order to understand, we need to observe. A good observation is based on openness, involvement and a methodical approach. 3

THE SPACE SYNTAX METHOD METHODOLOGY OF ANALYSIS Space Syntax brings forward a science-based, human-focused method for urban planning and design. With the intent of creating places, shaping knowledge and informing practice, the method makes use of technology in a highly creative way in order to reveal unseen opportunities and to create better ideas for the development of the city spaces. The Space Syntax models analyse the pedestrian, cycle and vehicle movement networks in order to facilitate a more efficient use of the space and movement. In this analysis, they take into consideration three key factors: the Spatial Layout Attraction – the dynamics of the streets that influence movement, the Land Use Attraction – the different characteristics of land uses, including the attraction of different areas and the Transport Attraction – the specificities of different transport nodes. The model analyses a given space using these factors – the space is first deconstructed in segments and tiles, which are then individually assessed through an algorithm in order to comprehend the level of accessibility in relation to the whole space/ network and the dynamics that are developed in this space. Through this analysis, the Space Syntax approach integrates the three basic principles of urban planning – spatial, land use and transport. 3

Space Syntax. Our approach [online] available on: http://www.spacesyntax.com/ [accessed on: May 30th, 2013]

IMPORTANCE OF ANALYSIS AND PLANNING Regardless of its scale, the first step of a project is the assessment of existing movement patterns, followed by the analysis of the development proposals and their impact, through modelling exercises. Also, having assessed beforehand the map of dynamics in the space, the next step is to discover the opportunities that lie in the arrangement and make use of them for the future planning. Thus, the approach is able to establish the pros and cons of each proposal, discovering the most efficient solution. SOCIO-ECONOMIC IMPACT The Space Syntax approach looks at generating a return on all levels. From and economic point of view, the method will likely increase the land value, rental income from, for example, enhanced footfall in retail areas, while at a social level, it will enhance safety on the streets and buildings and increased interaction between people in building and in the open space. ANALYSIS FOR PATRIMONY In the particular case of patrimony, an integrated analysis is essential form the point of view of inclusion. Taking into consideration the active building frontages, shading, massing, public realm and landscape respond to forecast patterns of movement and activity, the analysis provides the tools for an urban planning that takes into consideration the full use and efficiency of each space. When talking about patrimony – historical sites, protected areas, it is essential to include it in the circuit, to make it a living part of the city and increase the mobility in these areas.


LE MODELE FRANCAIS Jacques Cosnier aborde l’étude de l’espace public sous l’angle de l’éthologie. Sa méthode qui dépend de l’expérience in situ, demande une grande disponibilité réceptive de la part de l’observateur. Dans une première phase, l’éthologue fréquente le terrain en simple passant. Cette étape permet de se familiariser avec le milieu et de repérer les aspects à approfondir. La deuxième phase consiste à réaliser l’étude écodescriptive du territoire et à reporter les résultats obtenus sur un plan de la zone, permettant ainsi de faire apparaître des caractéristiques pertinentes. Vient ensuite l’étude macroscopique des flux, des 5

4 5

déplacements et des stationnements. Les variations quotidiennes et hebdomadaires de la population sont observées, comme l’ambiance générale, les démarches, les interpellations et le type de conversations. La dernière étape consiste à l’enregistrement de conversations avec des passants rencontrés au hasard ou d’entretiens avec des personnes choisies pour leur représentativité ou leurs compétences. Jean-Paul Thibaud approfondit l’étude sur le terrain à l’aide de la méthode du parcours commenté qui analyse les variations de la perception du contexte

GROSJEAN, Michèle et THIBAUD, Jean-Paul, L'espace urbain en méthodes, Editions Parenthèses, Collection Eupalinos, Marseille, 2001 Jacques Cosnier, docteur en médecine et docteur ès sciences, professeur émérite de psychologie des communications à l’Université Lumière (Lyon II), a pratiqué l’éthologie animale et humaine ainsi que la psychiatrie et la psychanalyse


social. Elle comprend trois activités effectuées en même temps : marcher, percevoir et décrire. Les silences, les hésitations et les onomatopées sont autant d’indications sur le ressenti de l’observateur et doivent être consignée dans la synthèse. Jean-François Augoyard propose quant à lui, une étude sonore de l’espace. Il analyse l’unité sonore d’une situation et l’interaction entre des données physiques, psychiques et collectives des phénomènes sonores. L’étude consiste à recueillir les réactions d’usagers à l’écoute des sons de leur environnement.

L’enregistrement sonore devient ici le médium d’un dispositif paradoxal : d’un côté, la prise de son et le montage ne prélèvent qu’une partie de la réalité et permettent d’établir une distance avec un son familier, de l’autre côté, il permet aux habitants de retrouver des attitudes auditives déjà expérimentées. Toutefois, il ne s’agit pas toujours d’une reconnaissance au sens exact du terme, certains sons ne remontent à l’aperception que grâce au processus de l’enquête.



Re-PAD Layout 2 by Andrei Pascale