Placinta cu dovleac (mai 2015) by AndreeaMV

CUPRINS EDITORIAL (Schimbări)………………………………………………………………………………………………………......…3 INFO CNMV (Hai la Grow!)…………………………………………………………………………………………………........4 CRONICI CARTE (Anotimpul pumnalelor de Șerban Andrei Maziliu)………………………………………..........5 FILM (Boyhood)………………………………………………………………………………………………………...........7 FESTIVAL DE MUZICĂ (“Folk You!”- 10 ani de tradiție printre vamaioți)………….………...........8 PIESĂ DE TEATRU (Omul care a vazut moartea de Victor Eftimiu)…………………….…...........10 MYSTERY BOX (?)………………………………………………………………………………………………………….....….....11 MISHUNAND PRIN BUCUREȘTI (Camera din față)……………………………………………………….……........12 UMOR (Fun on the run)……………………………………………………………………………………………….….....…...13 #MISHU (Și pătratele sunt puncte)…………………………………………………………………………..……...........14 VOCEA NAȚIUNII (Impozitul pe bacșiș solicită cobai de vânătoare)…………………………......…………15 CREAȚIE…………………………………………………………………………………………….........................................17 UNIVERSITĂȚI (SUA vs Europe & University College Northern Denmark – Aalborg)…………….......27 DOZA DE CURIOZITĂȚI……………………………………………………………………………………………………......….30

●

REVISTA PLĂCINTĂ CU DOVLEAC COLEGIUL NAȚIONAL MIHAI VITEAZUL – BUCUREȘTI SITE: www.cnmv.ro FACEBOOK: www.facebook.com/lamishu REVISTA “PLĂCINTĂ CU DOVLEAC” – MAI 2015

●

Editorial

SCHIMBĂRI De-a lungul vremii, multe s-au schimbat într-un fel sau altul. Chiar şi Lavoisier zicea că “totul se transformă” (deşi cred că în total alt context decât mine). Despre ce anume vorbesc? Dacă nu despre conservarea energiei, atunci, evident, despre Mishu. Dacă ne-am întoarce destul de mult în trecut, CNMV s-ar transforma în LMV. Dacă am veni mai aproape de prezent, atunci în fiecare sală de curs s-ar vedea un graffiti elegant. Astăzi, lucrurile sunt cum vedeţi şi voi, cum le trăiţi voi. Singura întrebare este: ar trebui să stăm cu toţii bosumflaţi şi melancolici, amintindu-ne de vremuri pe care nu le-am prins, dar despre care “ştim noi sigur că erau mai bune” sau să acceptăm schimbarea, să facem la rândul nostru altele şi, în felul acesta să evoluam? Recomand cea de-a doua variantă. Mereu am crezut că nu are niciun rost să te plângi de ceva dacă ai posibilitatea să schimbi acel lucru. Şi, pentru a începe, am modificat un pic structura revistei. Dar n-aş vrea să vă stric surpriza, aşa că vă voi lăsa să descoperiţi singuri. Un fel de joc “Find the difference”. Cine bate high score-ul primeşte un 10 la purtare :)) Iar acum, staţi doar o clipă şi imaginaţi-vă: dacă acesta este doar primul pas, următorul va fi cu siguranţa mai mare. Să nu ne oprim. Un pas mic pentru elevi, un salt uriaş pentru Mishu.

PS: După ce reuşiţi să coborâţi de pe Luna, am un mic sfat pentru voi: mi-a şoptit o ciocârlie că, dacă sunteţi foarte atenţi, în viitor s-ar putea să mai vedeţi ceva inedit. Aşa că pregătiţi-vă ochii de vultur şi ciuliţi urechile de iepure şi… wow, ce creatură ciudată are ochii şi urechile aşa. În fine, până atunci, succes tuturor la teze/teme/ teste şi mai ales la BAC. May the odds be ever in your favor! Articol de Andreea Vlădulescu clasa a XI-a E

Info CNMV - Activitate

HAI LA GROW!

“Our goal is to build a constructive attitude for a sustainable change in the Romanian educational system.” De câte ori nu am auzit noi, elevii din România, această promisiune (nerealizată, de altfel, la nivelul dorit)? Având o experienţă de 2 ediţii (clasele 10-11) ca participant la acest proiect, vreau să vă prezint de ce gROw a reușit de-a lungul timpului să își materializeze acel “goal” de care ne vorbesc pe site-ul lor. Organizat de Școala de Valori în parteneriat cu AIESEC, acest proiect a luat naștere în 2010, adresându-se liceenilor (elevi de 14-18 ani). Ideea atrage și oferă avantaje vizibile încă de cum citim obiectivele proiectului si resursele sale. Și aici nu mă refer doar la experienţa culturală (foarte importantă, de altfel), aspect extrem de rar întâlnit în învăţământul formal românesc, ci și la oferirea de noi perspective și a unui bagaj de informaţii într-un mod diametral opus de cel cunoscut de adolescenţi. Ceea ce își propune proiectul este să ne facă să ne gândim, cum probabil nu am făcuto niciodată la ore, la următoarele teme: valori personale, abilităţi de bază, dar și avansate, încrederea de sine, curajul și sensul direcţiei noastre în viaţă. Organizarea proiectului se face în 4 etape: clasa a 9-a, clasa a 10-a, clasa a 11-a și clasa a 12-a, fiecare având durata de 6 săptămâni. Clasa a 9-a va avea parte de socializare, va clădi noi prietenii și va învăţa că stima de sine chiar miroase a bine :) Cei din clasa a 10-a se vor ocupa de munca în echipă și vor afla importanţa autocunoașterii și încrederii în forţele proprii. Clasa a 11-a înseamnă abilităţi de management și primele întrebări de bază legate de orientarea profesională. Ȋn clasa a 12a, lucrurile devin mai serioase, viitorii studenți participând la ședinţe în care tema carierei este abordată din plin, dar vor învăţa și cum îţi poţi promova imaginea. Toate acestea vă vor fi prezentate (sperând că veţi deveni posibili participanți gROw) de traineri internaţionali (din 4 continente), în limba engleză, de la care puteţi învăţa chiar mai mult decât vă așteptaţi! Eu cred că sunt puţine șanse să ai contact direct cu persoane din atâtea medii diferite, cu care vă puteţi exersa nu doar engleza (mult Speaking si Listening de altfel), dar veţi afla direct de la sursă despre cultura, obiceiurile, istoria, perspectivele unor oameni din Asia sau America. Vă pot asigura că veţi forma prietenii frumoase și poate chiar de durată cu acești oameni, întrucât sunt tineri, plini de energie și dornici să afle și ei lucruri bune despre România. Hai să le demonstrăm noi că imaginea negativă din media nu e 100% reală, să le demonstrăm că tinerii au planuri realizabile pentru a schimba sistemul! Dacă încă nu am reușit să vă conving că gROw este un proiect ce merită “testat” de tineri, voi mai menţiona și faptul că el a câștigat premiul pentru “Cel mai bun program educaţional” în anul 2012, premiul de Popularitate la Gala premiilor în Educaţie în 2011 și premiul pentru “Cea mai bună idee pentru un proiect de educaţie financiară” tot în 2011 (lista nu se oprește aici, însă nu vreau să vă plictisesc). La sfârșitul programului în care aţi participat, veţi primi și o diplomă ce atestă acest lucru, alături de amintirile, pozele și îmbrăţișările celorlalţi :) Așadar, mie nu mai îmi rămâne decât să vă încurajez încă o dată să faceţi parte din mișcarea/fenomenul/ familia gROw - pentru că știu din experienţă că aveţi numai de câștigat- și să aruncaţi o privire pe site-ul lor pentru a lămuri orice întrebare: www.growedu.ro (sursa foto). 4

Articol scris de Gabriela Croitoru, clasa a XI-a F

Cronici - Carte

ANOTIMPUL PUMNALELOR DE ȘERBAN ANDREI MAZILIU

Părea... Pentru că adevărul este că ea este genială. Este genul de carte al cărui farmec te bântuie mult timp după ce ai terminat de citit, implorând zeii să facă în așa fel încât să fie publicată continuarea cât mai repede. Că tot vorbim de zei, „Anotimpul pumnalelor” abordează și această temă. Pe scurt, în carte e vorba de un amestec de intrigă, zei, moarte, asasini, corupție a oamenilor, puse într-un cadru în care tehnologia și magia sunt aplicate unei societați renascentiste.

Există anumite momente când, vorbind despre cărți, ajungi să menționezi o mulțime de autori clasici, împreună cu operele lor arhicunoscute. Dar chiar și acești autori au început undeva, în vremea lor și au fost încurajați de contemporanii săi. Așa că, de ce nu am face și noi asta? De ce nu am citi autori ce scriu chiar acum, ajutându-i astfel să evolueze, să devină clasicii viitorului? Și dacă tot suntem la citirea actualului, de ce nu restrângem și mai mult, la autorii români? Așadar, nu demult, m-am trezit având în mână o carte de la o editură nou-nouță, dar care promite multe. Copertă frumoasă (Deși, până la urmă, nu trebuie judecată cartea după așa ceva, nu?), recenzii promițătoare, autor deja publicat în străinătate (deși român). „Anotimpul pumnalelor” părea o carte buna.

Dar de fapt, e mai mult de atât. Încă de la începuturi, zeul morții, Thanos, a primit sufletele oamenilor exact în momentul în care le era dat să moară. Dar, la un moment dat, s-a descoperit o substanța ce avea proprietați speciale: să inducă viziuni ale viitorului. Iar acestea i-au făcut pe oameni să descopere tehnologii pe care nu trebuiau să le cunoască încă. Astfel, prezentul a fost denaturat, oamenii care ar fi trebuit să moară au continuat să trăiască, iar Thanos, ca orice zeu care se respectă, s-a răzbunat, introducând molime și vârci (Creaturi întunecate, asemănătoare lupilor. Care vin și te mănâncă...ăăă... omoară) . Ca răspuns, au apărut vrăjitoare și diferite religii (printre care și una ce slăvește trei zei, reprezentând elementele primordiale). Și, în final, au apărut Corbii, un grup de asasini care îl venerează pe Thanos, ce ucid pentru a restabili echilibrul și a-l mulțumi pe zeul lor.

În același timp, lady Mequette complotează împotriva unui sistem infect, dar chiar și ideile ei sună ca începutul unei dictaturi neavantajoase. În plus, adoptă un stil de „scopul scuză mijloacele”, fără să-i pese că ajunge să trădeze și să omoare. Iar prins în mijlocul acestor două fire, este personajul principal, Aendo Assermore, un asasin cu un trecut care l-a împins la această carieră... mai mult sau mult mai puțin onorabilă. Nu știu de ce, simt nevoia să repet faptul că această carte e una foarte faină. Am mai aruncat priviri la alte recenzii făcute pe magnificul internet și am văzut că lumea a perceput stilul autorului mult prea „adjectivos”. Mie nu mi s-a părut deranjant, dar aici cred ca depinde de fiecare cititor. În schimb, acțiunea și intriga sunt construite foarte bine. Dar, mai presus de toate, mi-a plăcut construcția personajelor. Nu cred că există vreun om căruia să-i placă personajele statice, fără evoluție (care, transpuse într-un grafic, arată ca o funcție y=0 :) ). Ei bine, aici nu e cazul. Toți au grafice variate. Și psihologiile sunt gândite bine (de exemplu, figura paterna, cea religioasa) și chiar și atunci când nu ești de acord cu ce face un personaj, te oprești și te gândesti: „Băi, eu n-aș face așa, dar după cum e construit personajul ăsta, chiar cred că un alt om, mai puțin perfect decât mine, ar putea face asta.”. Până și cel mai mic personaj e dezvoltat. Alte lucruri interesante de menționat ar fi sarcasmul care piperează, ocazional, dialogul și lumea creată. Despre cea din urmă mi-ar plăcea să elaborez, doar că am impresia că i-aș strica tot farmecul. Am să spun totuși că mi se pare savuroasă opoziția dintre luxul nobilimii și mizeria celor de pe „treapta de jos”. Vreți o concluzie? Alta decât „Citiți acum cartea asta!”? N-am. Așa că... Citiți acum cartea asta! Articol scris de Andreea Vlădulescu, a XI-a E

Cronici - Film

BOYHOOD

Filmat de-alungul a 12 ani, Boyhood păstrează aceeași actori. Protagonistul filmului, Mason, este un băiat a cărui viaţă este urmărită de la vârstă de 6 ani până la cea de 18 ani, întreaga idee a filmului fiind să arate evoluția tumultoasă a unui adolescent al secolului nostru. Mason trăia alături de mama sa și de Samantha, sora lui mai mare. Părinții s-au despărțit atunci când tatăl lor, un tânar boem la vremea aceea, a decis să plece în Alaska pentru „a-și trăi viața”. Mama copiilor decide să iși termine studiile, astfel încât se mută în Hudson și totul se schimbă. Copii îl revăd pe tatăl lor, însă mama refuză să îi accepte scuzele. În fiecare weekend Mason și Sam stau cu tatăl, iar după o perioadă de timp ajung să găsească o cale de comunicare. Mason îl intreabă într-o noapte dacă există magie, iar tatăl său compară lumea reală cu una magică și îi povestește despre ocean , despre balene imense si locuri de nepătruns...

Băiatul seamănă în unele privințe cu tatăl său, trăiește prezentul, dar nu este bun la absolut nimic: nici la școală, nici la sport. Nume: Boyhood Totul seschimbă când descoperă fotografia, care devine o pasiune, un mod de exprimare. Data lansării: 11 iulie 2014 (SUA) Unul dintre profesorii săi observă că lipsește Regizor: Richard Linklater de la cursuri, dar îl găsește în camera de Durată: 2 h 46 min. developat poze. Este la vârsta la care toți îl întreabă ce dorește să facă în viață, ce vrea să devină...e greu să îți decizi destinul, însă el Distribuție: Patricia Arquette - Olivia (mama își dorește să facă fotografii. copiilor); Ellar Coltrane – Mason; Lorelei Linklater – Samantha; Ethan Hawke - tatăl Mama lor se recăsătorește dupa un timp, dar copiilor; Elijah Smith – Tommy; Libby Vilari - se dovedește că noul soț avea o relatițe mai bunica celor 2 copii; Marco Perella - profesorul specială cu alcoolul decât cu ea și este nevoită să se mute din nou. Mason pleacă la un Bill Welbrock cămin pentru a-și termina studiile. Coloana sonoră: Coldplay - Yellow; Gotye Somebody That I Used To Know; Sheryl Crow Soak up the sun; The Hives - Hate To Say I Told You So

Prima iubire aduce primele discuții intense purtate pâna la ore târzii, împletite cu îmbrățisări și voci șoptite, dar pălește prematur. Vocea i se schimbă, atitudinea se întărește, zâmbetul rămâne la fel.

Finalul îl prezintă într-un loc al nimănui, unde obișnuia să meargă cu tatăl său, însă acum era Premii: Globurile de aur pentru cel mai bun film; însoțit de noii colegi de cămin pe care nu îi Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar - cunoștea. Totuşi se lasă cuprinși de moment Patricia Arquette. împreună. “Știi cum toată lumea spune: <<profită de moment>>? Mă gândesc că este invers: Articol scris de Beatrice Rădoi, clasa a IX-a E <<momentul ne cuprinde>>...” 7

Cronici – Festival de muzică

“FOLK YOU!”- 10 ANI DE TRADIŢIE PRINTRE VAMAIOŢI Cu o istorie de peste un deceniu, “Folk you!” reprezintă nu numai un festival de muzică, ci și o tradiţie păstrată temeinic printre iubitorii “celor care grăiesc cu chitara”, așa cum se exprima întrun interviu Victor Socaciu, unul dintre Vineri, în cea de-a doua zi, a fost așteptată cu participanții multor ediții ale acestui spectacol. nerăbdare prestația lui Nicu Alifantis. Versurile celebrelor melodii ca “Ce bine că ești!”, “Piața “Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de Romană nr.9” sau “Umbră” au fost pe buzele nimic, nici de vremuri, nici de oameni, fără ură, spectatorilor vrăjiți de emoțiile transmise de fără regrete şi fără resentimente. Mergeţi înainte aceste opere muzicale. Alături de el, în Vama ca şi cum timpul n-ar exista. Eliberaţi-vă de tot şi Veche au mai încins atmosfera Emeric Set, Zoia de toate, cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în Alecu, Trooper, Ducu Bertzi, Orașul cu adevăr, căci doar adevărul vă va face liberi. Şi Şobolani, Taxi si Pasărea Rock. numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă fericirea”. Sâmbătă, ultima dar nu cea din urmă zi de festival, a fost probabil cea mai palpitantă și se Sunt cuvintele lui Florian Pittiș, un geniu al poate rezuma într-un mod simplu. Alexandru muzicii, un om care în vara anului 2005 a hotărât Andrieș a prezentat publicului o ideală “cea mai să spargă barierele muzicale tot mai impunătoare frumoasă zi”, Alina Manole a aflat că mai toți ale acelei perioade și să organizeze prima ediție a spectatorii dețin cel puțin “un pitic”, Ada Milea acestui festival. Drept mulțumire pentru această a ilustrat viitorilor studenți la medicină idee măreață, începând din 2007, dupa trecerea provocările acestei profesii, iar în încheierea acestuia în neființă, s-a hotărât ca “Folk you” să îi spectacolului, Vița de Vie a adunat împreună cu publicul nu numai ”praful de stele”, ci și multă poarte numele. voie bună. În 2014, s-a ajuns la cea de-a 10-a ediție. Atât tineri, dorind să se descătușeze, fie și pentru doar trei zile, de atmosfera solicitantă a noilor vremuri, cât și adulți, amintindu-și de zilele adolescenței, și-au facut bagajele și au pornit către Vama Veche. Festivalul a debutat joi, 31 iulie. Piese ale folkiștilor clasici ca Walter Ghicolescu, Ovidiu Mihăilescu sau Adrian Ivanițchi au răsunat pe litoral, conturând o atmosferă de poveste, răsplătită cu ropote de aplauze. Totodată, artiști precum Kempes sau Alternosfera au zguduit scena, spre extazul rockerilor aflați în public.

“Folk you! Florian Pittiș” se va desfășura și în 2015 de pe 7 pană pe 9 august pentru a păstra vie muzica folk și pentru a duce mai departe cei 10 ani de tradiție. Haide și tu! Articol scris de Raluca-Ioana Teodorescu, clasa a IX-a G

Cronici - Piesă de teatru “OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA“ DE VICTOR EFTIMIU “Omul care a văzut moartea“ este o piesă de Victor Eftimiu şi adusă pe scena Teatrului Național București în regia lui Dan Tudor. Piesa abordează într-o manieră comico-tragică o întrebare ce aminteşte de filozofia lui Thomas Cathcart: Când suntem îndreptăţiţi să salvăm o viață? Pentru Pentru a încheia în ton cu intrigile Alexandru Filimon, personajul principal şi complicate ale piesei, dacă te mai gândeşti pretendent la poziția de primar al oraşului, salvarea că râsul e cel mai bun medicament, unui vagabond (Lari Giorgescu) este un prilej de reclamă electorală. Totul se schimbă însă când necunoscutul declară că salvatorul unei vieţi devine responsabil pentru viaţa nefericitului pe care l-a “obligat” să trăiască, prelungindu-i astfel suferinţa. Pentru a merge şi mai departe, viaţa salvată a unui necunoscut devine pentru protagonist sacrificarea liniştii propriei familii, dar şi a integrităţii sale politice, printr-o serie de evenimente neprevăzute care îl aduc pe scenă pe Marius Bodochi, contracandidatul lui Filimon în lupta electorală. Scenografia simplă dar inventivă a Corinei Grămoşteanu este adusă la viață de jocul colorat al actorilor şi comicul poveştii, cel puțin la fel de “pigmentat”. Daca Lari Giorgescu susţine, într-un interviu acordat AGERPRESS, că succesul la fete din perioada liceului l-a facut să “guste” teatrul, pot spune că pe mine m-a cucerit şi dacă între timp, intrând în “bucătăria teatrului”, reţeta s-a schimbat, cu siguranță că întrece multe spectacole culinare printr-o hrană mult mai aromată, pentru suflet. Dacă atunci piesa “Omul care a văzut moartea” o piesă de teatru cu “masa” inclusă şi un joc îti poate salva viaţa. actoricesc cu totul fermecător nu te-au convins, umorul condimentat al spectacolului ar trebui să o facă (Pentru o piesă atât de “savuroasă” cine se mai Articol scris de Codruţa Brişan, clasa XI E gândeşte că râsul îngraşă?).

TED Articolul de la rubrica „?” nu are o temă specifică, subiectul fiind diferit de la un număr al revistei la altul. Sperăm astfel să vă surprindem cu un articol despre TED: Cum ar fi să poți fura o idee sau o poveste de la cineva care are ceva de spus? În fiecare seară. Dar să te încarci cu energie de la oameni care au schimbat ceva în lumea lor? În fiecare zi. Sau poate să descoperi ceva despre orice? Oră de oră. Conferințele TED poate nu au toate răspunsurile, dar cu siguranță au întrebările care să-ți pună rotițele în mișcare. Și poți să vizionezi oricât de multe pe zi direct pe site-ul www.ted.com. Dar ce sunt ele mai exact? Conferințele TED sunt, de fapt, doze de inspirație. Cuprinse într-un set de categorii mai variat decât un tub de confeti: psihologie, educație, politică, știință… etc, discursurile au în spate povești de viață și experiențe neobișnuite, idei ce pun lumea în mișcare, viziuni inedite, toate cele. Restul stă la latitudinea speakerului care poate condimenta discursul cu umor sau poate puțin sarcasm, după bunul plac. Și dacă ecranul de la calculator nu-ți mai e de ajuns, ar trebui să știi că nu de mult, România s-a alăturat țărilor care organizează astfel de conferințe deschise publicului. Așa se face că pe 9 mai a avut loc ultimul boom de inspirație, la TEDx Cluj pe tema “Dare to fail”. Un îndemn cel puțin îndrăzneț, abordat în cele mai variate moduri de către speakeri din toată țara și de toate vârstele. Rezultatul: un colaj de lecții și idei de purtat în minte pe care le vom putea explora la fel de ușor și pe internet în curând.

Până la următoarele experiențe live, arhivele TED sunt locul perfect pentru idei drept provocări.

Mishunând prin București “CAMERA DIN FAȚA” Străduțele îmbârligate și strâmte, care își fac veacul de sute de ani lângă marele bulevard al Pieții Romane parcă ascund taine care cu greu se lasă a fi cunoscute. Doar câțiva metri fac diferența dintre metrou și locația modestă, care te întâmpină cu o pancardă micuță și stilată, care ar vrea să te strige și să te anunțe că în spatele acelui perete, o cămăruță ruptă parcă din basme, își așteaptă cuminte clienții. Urechea nu percepe la început decât un scârțâit confuz al ușii, apoi începe să desfacă țârâiturile în infinitele lor componente, distingând tonuri felurite ale oamenilor care tipăresc în acei pereți, zilnic, sute de vorbe, în timp ce se bucură de o cafea, alături de o persoană dragă. Mireasma puternică de ceai și boabe de cafea îți gâdilă încă de la primul pas simțurile olfactive, iar combinația dintre sofisticat și modest îți umple ochii de sclipire. Dorința de a nu mai pleca se întipărește imediat în gândurile fiecărui prizonier, care îi cade în plasă acestui loc feeric. Ideile îndrăznețe și unice de design își pun o amprentă proprie asupra esteticului cămăruței. Mesele înguste și atmosfera vintage te fac să te simți ca și cum ai fi intrat într-o altă epocă și începi să simți că îți lipsește rochia lungă, strânsă cu un corset la spate și pălăria de care se agață câte o floare colorată sau costumul format dintr-un frac elegant, alături de care nu ar putea lipsi un baston și o beretă asortată. Iubitorii de dulciuri se pot bucura de sortimente atent alese, de prăjituri făcute în casă. Muzica îți șoptește în surdină note muzicale, care pășesc pe rând, fără sfială, în urechea și mai apoi în sufletul tău. Am rămas plăcut surprinsă de aceast mic tărâm de lângă Piața Romană, deoarece mi se pare locul ideal în care te poți relaxa citind în liniște și savurând o băutură caldă și gustoasă, sau poți, de asemenea, sta la taclale ore în șir, alături de prietenii tăi, fără să ai stresul că deranjezi sau că ești deranjat. Așadar, ne vedem acolo? Articol scris de Karina Hoffmann, clasa a X-a E

Umor FUN ON THE RUN Lumea de astăzi se grăbește prea mult. Și e excesiv de serioasă. În această rubrică, v-am pregătit câteva povești scurte, pe care le puteți • Dormeam și m-am trezit pentru că mi-era citi chiar și pe fugă, pentru a vă însenina ziua :) foame. Nu voiam să mă ridic, așa că am decis că sunt la dietă. După ce m-am trezit, am comandat o pizza și-am mâncat-o pe toată. Întrebați care este cea mai leneșă faptă pe care au făcut-o, câțiva oameni au răspuns: • Am mâncat mai demult supă cu cleștele de salată pentru că mi-era lene să spăl vasele. • Era târziu și nu voiam să mă ridic din pat, așa că am aruncat cu săgețile de darts la întrerupător. Le-am ratat pe toate și m-am culcat cu Articol de Andreea Vlădulescu, clasa a XI-a E lumina aprinsă. • Telecomanda era prea departe, așa că am descărcat o aplicație de telecomandă pe telefon. • Când folosesc cuptorul cu microunde, îl setez mereu la 1:11 sau 2:22, pentru că mi-e prea lene să-mi mut degetul până la tasta 0. • Am dat play unui videoclip cu cineva care dădea cu aspiratorul ca să o conving pe mama că fac curat în cameră. • Eu nu sunt în mod particular leneș, dar am auzit o poveste despre un general care a schimbat cursul unui vapor doar ca să nu-i intre soarele în ochi în timp ce-și mânca prânzul. • Mi-am aspirat din greșeală o șosetă și mi-a fost lene s-o scot din sac, așa că am aspirat-o și pe cealaltă. • Îmi pun cheile în frigider, pentru ca dimineața să nu trebuiască să mă duc în mai multe camere.

#mishu

ȘI PĂTRATELE SUNT PUNCTE Hei, hei, salutare lume, eu sunt Vlad și vă voi prezenta rubrica de IT. Notă: Cum eu sunt un gamer destul de înrăit, se putea oare să vă prezint altceva în afară de... un joc?:)) Bun, să trecem la treabă. Jocul se numește Dots : A Game About Connecting și este realizat de Playdots. Dacă numele developerilor nu vă spune nimic, stați liniștiți, nimeni nu a auzit de ei, dar bănuiesc că măcar intuiți despre ce este vorba în joc: da, trebuie să unești minim două (oare ce altceva) puncte multicolore, sau bulinuțe, depinde cum vreți să le spuneți (cert este că sunt rotunde), dispuse pe o grilă 6x6. Punctele pot fi unite orizontal sau vertical. Secretul, și de altfel lucrul pe care l-am descoperit cu destul de mare greutate (nu citesc instrucțiunile) este că acestea pot fi unite și sub formă de pătrat, caz în care toate punctele de culoarea respectivă dispar din grilă. Are un design foarte basic, dar acesta cred că este și elementul care te captivează la acest joc. În meniul principal se pot observa mai multe moduri de a juca: Timed, Moves, Endless sau Challenges. Modul Timed presupune obținerea unui scor cât mai mare într-un interval de 60 de secunde, iar într-un fel sau altul producătorii acestui joc au foarte mare grijă să mai vrei să încerci încă o dată, în speranța că poți depăși vechiul high score. In modul Moves, ai o limită de mișcări, ținta fiind desigur un scor cât mai mare. Modul Endless este, după cum cred că vă puteți da seama, endless, jucătorul având la dispoziție un număr nelimitat de timp și mișcări, jocul terminându-se odată cu imposibilitatea de a mai efectua vreo unire a bulinelor.

Pe măsură ce joci din ce în ce mai mult, bulinuțele pe care le-ai strâns cu atâta grijă pot fi folosite pentru a cumpăra așa numitele “power-ups”. Și de aici jocul devine cu siguranță mult mai interesant. Un Time Stop oprește cronometrul timp de 5 secunde, destul de util când ești la ananghie. Shrinker-ul te lasă să apeși de două ori pe un punct pentru a-l face să dispară și astfel te ajută să formezi mult doritele pătrate. Expander-ul este cel mai util, dar și cel mai scump (5000 de puncte), și iți dă ocazia de a apăsa pe un “dot”, lucru care duce la dispariția tuturor bulinuțelor de culoarea respectivă. Singura restricție constă în faptul că poți folosi doar un Time Stop și un Expander pe rundă, Shrinker-ul putând fi folosit de câte ori este nevoie. De asemenea, am fost captivat de achievmenturi și am încercat să le strâng pe toate, lucru pe care nu lam reușit, desigur. Există și un așa numit sequel, Two Dots, care conține și un story-line minimalizat, dar poate vom vorbi altă dată despre acela. Jocul este disponibil gratuit pentru iOS și Android, iar pentru mine Dots a fost un fel de semnal că lucrurile aparent simple și plictisitoare nu sunt neapărat ceea ce par. Articol scris de Vlad Ghionaru, clasa a IX-a F

Vocea națiunii IMPOZIȚUL PE BACȘIȘ ȘOLICIȚA COBAI DE VANAȚOARE

Subiectul pe care vi-l propun este un primplan al cosmetizării veniturilor actuale ale marilor companii, dar și ale IMM-urilor, însă ca totul să pară mai clar, o traducere a acestor termeni abstracți, propusă de mass-media, este aceea a impozitării încasărilor totale ale magazinelor, provenite din bacșișuri. Deși, din anumite perspective, ar viza un cu totul alt segment de vârstă, în mod cert, nu este un subiect tabu pentru sutele de mii de adolescenți care se confruntă cu astfel de situații destul de des. Ministerul Finanțelor a decis, drept hotărâri înscrise în completul de măsuri antifraudă, de natură să prevină și să diminueze procurarea ilegală a unor sume de bani exorbitante, să-și complinească rezervele cu profitul insignifiant al chelnerilor, oferit voluntar de client pentru serviciile prestate. ANAF-ul, acest rottweiler al său, vine din 8 mai în controale, ca urmare a însărcinării și a respectabilelor verificări de până acum, ce au completat numeroase amenzi în decursul acestor zile în baza legii fiscalității și a emiterii bonului fiscal publicată nu în urmă cu mult timp în monitorul oficial. Stipularea acestei dispoziții contravine normelor de etică și revoltă patronii localurilor, care pot înregistra pierderi substanțiale ca o consecință a nedeclarării unui bacșiș de numai 5 lei. De asemenea, barmanii și angajații restaurantelor consideră a fi un abuz al reprezentanței fiscale, acesta constituind un semn de recunoștință acordat de clienți, în sprijinul muncii depuse de aceștia. Astfel, tot mai multe pub-uri din Centrul Vechi al Capitalei au pus lacătul pe porți, răspicând pe la colțuri ecoul verilor toride care le animau terasele, înfundate de aerul ticsit pe 5 cm cubi de cohortele de turiști ce înecau scaunele sub mese și își hrăneau apetitul din tăvile chelnerilor. Lipscaniul își spânzură trecutul de apusul lămpilor de pe strada Franceză, sugrumând năpasta ce i-a stins lumina. Și 15

Smârdanul se îngroapă în veșmânt comun, întrucât patronii restaurantelor nu au mai reușit să facă față amenzilor date de Fisc. Chelnerul ar urma să elibereze un bon fiscal separat în cazul în care clientul dorește să lase bacșiș, întrebându-l, cum este firesc (!), de altfel, dacă are această intenție sau nu. Ei bine, atunci care mai este relevanța acestui gest și semnificația sa simbolică? Totodată, angajații ar urma să fie perchezitionați ca într-o închisoare comunistă, și să declare la începerea turei, suma de bani pe care o dețin asupra lor, și la plecare, dacă au tot atât în buzunare, complicându-se inutil, zic eu, sistemul de funcționare actual. Oare nu constituie un temei legal și ipoteza conform căreia implementarea acestei măsuri ar descuraja oamenii să mai ofere bacșiș, știind că banii oricum nu vor mai ajunge asupra chelnerului, ori doar într-o forma mai restrânsă? Clientul recompensează service -ul, angajatul, nu restaurantul și nici patronul (sau statul), însă inițiatorii acestor reforme dezleagă pasu-n bătătură, și văd doar partea bună a tocmelii lor. În câteva rânduri, țin să vă prezint părerea unor elevi asupra acestui subiect controversat. P.S. Aceasta este o opinie personală asupra tematicii dezbătute, nu un pamflet, și trebuie tratată ca atare!

Hmm..impozit pe bacșișuri? De ce oare se crede că s-ar putea atrage bani de pe urma unei astfel de măsuri? Cum poți încadra un profit precum ‘bacșișul’ astfel încât să fie respectate principiile de eficiență ale legii? Nu este oare posibil ca bacșișul să fie băgat în continuare în buzunar? Pe termen lung asta o să facă să dispară bacșișul la ospătari, frizeri, taximetriști,...Dar ce te faci cu doctorii, care doar din asta trăiesc? Cred că acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Guvernul va trebui să răspundă dacă legea își va găsi aplicabilitatea. Andrei Consider că impozitarea bacșișului este un lucru benefic pentru economia românească, evitându-se astfel frauda și actele de corupție care ne domină zilnic. Deși înainte era o măsură de bun simț, în ultima vreme el a devenit o obligativitate și chiar o metodă de fală pentru diverse persoane. Ioan Consider că noua măsură a guvernului de a mai aduce ceva bani la bugetul de stat prin impozitarea bacșișurilor este o metodă ineficientă, neconcordantă cu realitatea cotidiană. În România, și nu numai, bacșișul vine sub multe forme (de la ciubuc, cadouri, până la...mită!) și în multe domenii de activitate (restaurante, cosmetica, institutii publice, servicii medicale etc.), valoarea sa totală neputând fi riguros controlată. De asemenea, oamenii simt nevoia să lase 2-3 lei in plus atunci când sunt serviți cu amabilitate, când sunt tratați cu meticulozitate sau pentru a primi mai rapid ceea ce își doresc. Toate aceste lucruri însă, nu se datorează statului, ci unor persoane care își îndeplinesc sarcinile cu simț de răspundere și care, în opinia plătitorului, merită să rămână cu acei bani în plus în buzunar. Adelina Ok. Păăăi... sunt și da și nu. Și da pentru că este normal să se mențină un echilibru economic în stat. 16

Și nu pentru că este decizia omului de a lăsa bacșiș și intervenția statului în decizia asta nu are niciun sens. Bogdan Mi se pare o mare porcărie, pentru că dacă hotărăsc să îi las bacșiș celui care m-a servit, îmi arăt aprecierea față de el. Înseamnă că mi-a plăcut maniera în care a făcut-o, iar bacșișul e un semn de mulțumire pentru persoana respectivă, un fel de recompensă. Chiar nu văd ce treabă are statul în toată chestia asta, că nu statul îmi aduce cafeaua și îmi dă și un biscuite lânga din partea casei. Nu mi se pare normal să se impoziteze din moment ce eu nu sunt obligată să las bacșiș, ci o fac din pură considerație pentru chelner. Andreea Impozitarea bacșișului e încă unul din acele gesturi disperate ale statului care nu mai știe de unde să scoată bani. Bacșișul ar trebui să rămână opțional și valoarea sa la latitudinea consumatorului care, evident subiectiv, decide cât să ofere. Atunci când îți place cum ai fost servit, bacșișul e un fel de "dar", "cadou" pentru chelner, ospătar...Cum să impozitezi un cadou? E absurd! Totuși...dacă am considera bacșișul ca o parte a salariului și având în vedere faptul că suntem o societate care ar vrea ca la baza ei să stea principiul egalității, atunci da! Impozitarea bacșișului ar fi corectă! Izabella Articol realizat de Alexandru-Cristian Preda, clasa a X-a I

Creație AGONIE de Raluca Teodorescu, clasa a IX-a G Un vuiet sumbru îneacă cimitirul gol… Tu încă eşti, dar ce folos, Când noaptea, cerul suspinând, Te prefaci senin într-un actor, şi joci, voios, Acelaşi rol. Azi eu mă transform într-un cocor. Ca o marionetă turmentată, Străbătând cărarea, drumul trădător, Examinez grădina moartă şi mă arunc îndurerată în braţele Celor care mor.

TRANSFORMĂRI de Răzvan Hilea, clasa a IX-a G Un trandafir devenit o buruiană, O porumbița devenita găină, O galaxie devenită stea, Un atom devenit proton, Un vânt puternic devenit o briză, Totul devenit nimic… Mai simplu decât un click…

CHEMAREA de Răzvan Hilea, clasa a IX-a G “Răsari, o Soare Sfânt!..” Spuse-un Romeo odat’, Şi Julieta lui cea scumpă Pe loc în braţe i-a picat. “Vino, tu, muză scumpă, Şi îţi varsă bunătatea Peste-un biet pom care singur Strigă şi se roagă: Apă!...; Peste-un biet om care singur Stă şi-aşteaptă doar: Iubire!..." Dar Julieta mea cea sfântă Nu se-arată; Oare care Alt Romeo mult mai falnic DEPARTE de Claudia Popescu, clasa a IX-a G Privesc în singurătate orizontul purpuriu Cum cerul şi pământul se contopesc în zare, Iar soarele veghează c-un zâmbet auriu Frumuseţea efemeră de-un moment - dispare. Cât aş mai sta să te privesc, apus Când raze dulci cuprind în braţe lumea, Apoi se sting, spre bolta cea de sus Urc' pulberi de argint - stele şi luna. Iar chipul tău mi-apare ca un vis Pe ceru-nvolburat de valuri line Iar ochii tăi se pierd în paradis De vrăji suave ale blândei lune. Te caut tot mereu spre orizontul rece Nu eşti aici, în întunericul apus Tu eşti departe, iar când noaptea trece Cu şoaptele din nori tu tot te-ai dus. Cristale vii au licărit pe cerul Care acum se luminează-ndat' Privirea ta se stinge în amarul, Regretul mort - tu nu l-ai fi aflat. Sursa foto: ganduridesuflet.acasa.info 18

NORD-SUDUL FRUMOSULUI de George Stancov, clasa a XI-a E

MOMENTE

„Frumos” agăţat pe-un stindard jerpelit

de Andreea Antonache, clasa a XI-a A

Aprins, incandescent ca doi sori Tăiat, înjumătăţit de lună, cârpit, peticit, Aprins, ca un fum de smoală şi nori.

Toate ca un fum trec. În surdină s-aude un cântec

Cine are să-l priceapă ? Căci zace, ezoteric, Undeva, împrejmuit de vânt şi prădat de întuneric.

E viaţa ce tresare printre noi. Aşternem clipe pe foi.

Ocheade de pribeag n-au s-ajungă vreodată cuprinsul a tot ce nu e finit şi zace

Momente trecătoare vor veni.

hieroglific şi pe-o pânză decolorată

Am fost, am rămas şi vom fi.

în timp ce purtătoru-i, invizibil, tace.

Prin ochii sufletului nostru Se nasc vise pe un cer albastru.

Vedea-l-ar la faţă pe-acest biet om Efasat cum e, măcar de i-ar dibui-o! Rău că nici ce poartă nu văd. Zuruie câmpul de luptă şi stindardu’ în ploaie Iar peste cadavre de dobitoace, „Frumosul” se îndoaie.

Ne vom aventura în lume, Pe iarba verde vom lăsa urme. Când drumurile ni se vor întâlni Cu sufletul ne vom zâmbi.

Fumul va dispărea în zare, Dar amintirea noastră nu moare. Viaţa nu se descrie în cuvinte, Ci în trăirea unor momente.

TABLA DE ŞAH sau Şah cu un zeu nepăsător de Andreea Vlădulescu, clasa a XI-a E 'Tabla de șah se întoarce' murmură vântul, atotştiutorul vânt, prezent peste tot ca o divinitate nepăsătoare. Ciudată comparaţie. Dar briza avea dreptate. M-am bucurat tot timpul de minunata poziţie de jucător, strigând 'mat' la fiecare oponent care îndrăznea să se aşeze la singura masă, a mea, şi să mă confrunte. Aveam o aroganţă de neîntrecut, dar cumva oamenii nu mă judecau pentru asta pentru că ştiau că mândria mea nu era exagerată. Eu puteam să fac orice. Nu am fost niciodată un pion, n-am fost nici măcar regele. Am fost cel care urmărea jocul, îl modela. Modelam chiar şi oponentul meu. Până când în faţa mea s-a aşezat cea mai neajutorată fiinţă. Am râs şi am făcut greşeala să-i permit orice truc. Putea să mute piesele cum voia, să ignore regulile. N-a făcut-o. A jucat până când doar o piesă albă de-a ei mai rămânea pe tablă, cea mai vulnerabilă. Am jucat până când doar o mutare mă despărţea de câştig. Şi ea a făcut un singur lucru: a întors tabla de şah şi m-a provocat să joc cu alb.

FILOZOFIA UNEI PIETRE de Andreea Antonache, clasa a XI-a A Aşezată pe iarba verde, absorb în mine valuri de energie. Iau forţa pământului şi a celor ce vin de acolo, adică a tuturor. Nu mă mişc, pentru că nu vreau să o irosesc. Stau ghemuită şi aştept să se facă linişte. Aşteptarea e chinuitoare. Pentru toată această putere plătesc un preţ imens. Nu am auzit liniştea de sute de ani. Lângă mine nu e nimic altceva decât această energie pe care o absorb. Nu am nimic la care să ţin, decât la această putere care e în mine, care a format un scut împotriva altcuiva, care m-a făcut să fiu tare, exact aşa cum e o piatră. Da, asta am şi devenit - o piatră. Celelalte pietre nu sunt ca mine, ele stau în haite şi vânează alte surse de energie. Ele se mişcă, spre deosebire de mine, dar sunt mai puternice, fiind împreună. Majoritatea pietrelor stau pe sol, prin iarbă şi printre blocuri. Nu am mai văzut pietre zburătoare, dar eu aş vrea să devin una. Poate într-o zi o să îmi folosesc toată energia din interior şi mă voi înălţa, dar îmi e prea teamă de văzduh. Am auzit că are mulţi nori, iar ei sunt duşmanii pietrelor. O piatră nu poate fi la altitudine, căci nu acolo se cuvine să fie. Aşezată pe frunze ruginii, visez spre infinit. Soarele este o piatră, dar cu toate acestea este pe cer. Ce fel de piatră este aceea? Cât de tare trebuie să strig ca să mă audă? Acum măreaţa piatră şi-a pierdut din strălucirea ce-o avea vara. Dacă este bolnavă aş vrea să îi iau eu locul. Oamenii mă agită prea tare şi mă încarcă cu energii negative. Sunt zgomotoşi, grăbiţi, stresaţi şi umblă fără ţintă. Nu mi-ar plăcea să fiu om, căci e greu să nu ai un scop sau un ideal. Cel puţin, aşa par ei că îşi trăiesc viaţa. Eu visez să ajung în cer, acolo vreau să scap de gălăgia pământului. Prefer liniştea. Norii au grijă să ascundă strălucirea soarelui. Ei chiar sunt duşmanii pietrelor. Totul, frunzele ruginii care mă înconjoară, firele de iarbă uscate sunt puterea soarelui. pietrele nu pot zbura. 20

Aşezată pe zăpada rece, îmi croiesc drum spre lumina de afară. Nicio piatră nu a rezistat. Fără energie zac sub alb. Poţi opri vântul, apa şi gurile oamenilor? Poţi topi răceala şi gheaţa ce ne ţine lipite de pământ? Soare, îţi cer ajutorul. Ajută-mă să zbor, să mă încălzesc şi să împart energie. O ploaie de lumină se reflectă în neaua ce se coboară spre pământ. E ca şi cum strălucirea soarelul e mai aproape de mine. Visele, ambiţia şi faptul că nu am renunţat l-au atras către mine. Speranţa de a zbura nu s-a ruinat. Nu sunt doar o piatră, sunt… Aşezată pe polen, privesc cum floarea îşi deschide paharul. Lumina face minuni. Zâmbete pe chipurile oamenilor şi al pietrelor. Renasc din floarea albastră şi privesc îngândurată spre cerul acum senin. Absorb energia pământului, energia pozitivă. Chiar dacă soarele pare că a câştigat războiul, aceasta e doar lupta ce se poartă în fiecare an. Zilele vor trece. Ziua va fi lumină, iar noaptea tot lumină. Oamenii nu dorm, chiar dacă soarele e ascuns după lună. Noaptea, o piatră rece, dar mai luminoasă ca soarele, mai luminoasă ca toate felinarele, apare deasupra noastră, a pietrelor. Când luna se face văzută, norii dispar, dar cerul se întunecă, ca o piatră. Piatra mare numită Pământ se întunecă la înălţime, iar unde sunt pietrele acolo sunt şi oamenii cu lumina lor artificială. Urăsc acea lumină şi se pare că îmi place întunericul. Când să mă acomodez cu el, când e aproape să se transforme într-un vis, răsare din pământ soarele meu. Şi atunci realizez că piatra luminoasă ce sta ziua pe cer şi arde vara, se ascunde toamna, topeşte zăpada când e iarnă şi reînvie primăvara, acea piatră luminoasă, numită Soare, este tot din pământ, la fel ca mine, la fel ca celelate pietre. Această constatare mă face să sper tot mai mult ca dorinţa mea să depăşească imposibilul. Închid ochii şi îmi folosesc toată energia să mă catapultez până în cer. Am văzut că se poate. Soarele răsare în fiecare zi. Eu de ce nu aş putea? De jos în sus, devin o piatră căzătoare. Stelele se nasc umede pe bolta senină şi îmi urează bun venit. Mi-am îndeplinit visul şi-am zburat, până în cer. Pe lângă soare eu strălucesc cel mai intens. Celelalte pietre m-au numit Lucifer, iar pământenii îmi spun Luceafărul, dar eu consider că sunt o simplă piatră ce-am avut un vis prea îndrăzneţ, şi totuşi realizabil. Orice este posibil. SUFLETELE COPACILOR de Andreea Antonache, clasa a XI-a A Infinita graniţă , înaltă, a plopilor, măiastră E greu să o străbaţi cu privirea ca de la fereastră. Sub teiul cel bătrân odinioară cu foc se sărutau Şi unul altuia suave declaraţii îşi spuneau... E greu să consolezi o salcie ce plânge neîncetat Şi-atâtea lacrimi calde ce-n lac s-au sfărâmat. În falnicul stejar, mai ieri, licărea cu putere Dâra de viaţă pură, ca o dulce adiere... Prin liniştea mută, noaptea se scufundă în al frunzei adânc, Iar peste crengile goale se aude un şuier în taină -sunt copacii ce plâng... 21

ARIPI LIPITE de Rădoi Beatrice, clasa a IX-a E

Ne uităm la ei prin cercuri de fum Nu ne e frica de ce ştim acum. Trăim ca rubricile din ziar Ne citesc si ne uită Preferă tabloide, reviste color Preferā să ne privească prin vizor Nu vor să ne deschidă uşa. Le e frică de viitor Suoportă prezentul Dar ştiu că ei devin trecut. Ne taie aripile după ce ne invață să zburăm Cenuşă şi scrum Îmi pictez hainele cu gri acum Devin spionul viitorului Mi-a spus să vă iert, să vă ințeleg Îmi promite că imi dă lipici pentru aripile mele. Vă e frică de noi De cei cu aripi lipite Schimbarile vă cutremură Pentru simplul fapt că vă dărâmă trecutul.

Lăsați-ne sa fim arhitecți Să reclădim viitorul.

INVOLUNTAR de Andreea Antonache, clasa a XI-a A

TEATRU... de Andreea Vlădulescu, clasa a XI-a E

Traversez pasajul de la metrou Gândurile mele se sparg în ecou

Călătoria se apropie de final, Iar tu te simţi intrigat.

Somnul trece prin mine ca un curent Dintr-un amestec de parfum strident. Haine gri levitează pe lângă mine,

Intrigat de stele, de noroi, de cer, dar mai ales de om.

Farurile devin luni pline. Urc în vagon şi simt mişcarea

Mă adresez mie şi îmi spun de o mie de ori,

Nu sunt aici, eu visez culoarea.

“Poţi să schimbi lumea, dar tu taci şi-nghiţi noroi. De ce, de ce nu poţi vorbi

PUNGI ALBASTRE de Andreea Antonache, clasa a XI-a A

Şi doar în imaginea-ţi spui minciuni.

Eşti scriitor de teatru, Iar teatrul este viaţa,

O bătrânică cu pungi albastre şi grele Cu paşi mici, cutreiera noaptea străzile.

Poţi schimba scena cu un cuvânt.” Dar tac şi plec pe vânt.

Mă duc la ea şi îi ofer un zâmbet şi ajutor De atâta fericire mi-e să nu dau în diabet sau să mor.

“Îţi spui în gând cuvintele Ce vrei a le spune,

O fată tânără cu pungi albastre şi grele

Dar când să deschizi gura...”

Se plimbă noaptea şi ajută bătrânele.

Nu spun nimic, nimic.

Monolog interior, dialog continuat în minte...

STATU-QUO de George Stancov, clasa a XI-a E

Mi-am dat seama că n-am mai iubit de mult Că inima n-am stat să-mi mai ascult Şi-n pântecul nopţii mănânc afine sub lună, Pădurea mi-a făcut un arc şi a uitat să-mi spună!

Un vers s-aştern nu mai am pentru cine, În teac-am trei săgeţi, în glugă doar suspine. De-o lună sunt fugit de-acasă şi O tot văd, În scoarţa brazilor, în pământ şi-n stele care cad.

Haide, vino, tu, cerboaică verde-ncoronată, Azvârle-ţi ochii de smarald topit şi apă Din nori de ceaţă fă-te fum, din fum fiinţă Te las, Andromeda, să schimbi a mea credinţă!

Te las, dar vai! Ce balaur straşnic te păzeşte! Iar eu, Perseul slab ce doar în inimă mai creşte! Are capete cât pentru toate visurile mele Şi solzi şi aripi de fier cât morile de grele!

Ştiu săgeata cu vârful cel mai bun şi ascuţit De la Adam şi Eva dar nemuritor primit, Bun să-nvingă cea mai vorace fiară şi patimă, Să-ngenuncheze-mpărăţii… o lacrimă!

„Ce laş arcaş eşti tu, Perseu, neghină lumească! Eu sunt mai îndrăcit ca orice stihie trupească! Şi-am să stau ascuns în Andromeda ta iubită Eu sunt societatea şi de tine o las lecuită!

SUPERSTIȚII

Mă iubește. Nu mă iubește. Mă iubește. Nu mă iubește. M-au mințit. Trifoii cu patru foi aduc numai ghinion. Mi-au spus că oglinzile sparte aduc blesteme. Eu le-am spart pe toate, ca să te văd în fiecare ciob și să mă tai cu frânturi din ochii tăi și colțuri de gropițe. Pot să îmi fac caleidoscop din tine. Poate tu ești blestemul meu. De aceea numărul 13 este preferatul meu. Tu mă săruți o data, eu de 3 ori. De aceea pisicile negre torc în părul tău, iar eu ma întorc din drum ca să te mai văd o dată înainte să plec. Îmi iau hainele pe dos pentru că vreau să îți simt îmbrațișarea până când tu mi-o vei da jos. Peștișorul de aur are trei dorințe, dar în acvariul nostru sunt bancuri de vise. Noi ne trezim zâmbind cu fața la cearșaf. Genele mele cad pe obrajii tăi iar ale tale pe ai mei, apoi încercăm să ghicim. Noi ne fugărim pe sub scări. Noi nu citim în nervurile palmelor, ci în încrețiturile buzelor. Nu citim în cafea, ci în zațul din ochii căprui. Noi stăm cu capul în jos ca să vedem stele căzătoare, apoi închidem ochii și ne îndeplinim dorințele. Tu ești superstiția mea preferată. C.B.

JOC

Azi nu vreau să mă mai joc cu tine. Nu vreau să jucăm șotron pe tavan, nici să mă prefac că mă ascund de tine, iar tu să te prefaci că nu mă vezi. Nu vreau să îți colorez ochii fără să depășesc conturul, să te joci cu mine și să mă strici ca pe o păpușă, sa îmi schimbi rochiile și să îmi pieptăni părul, să ne dezmembrăm și să ne combinăm ca un puzzle. Nu vreau să mai facem concurs de clipit sau să mă gâdili cu genele. Azi nu ne deghizăm și nu dansăm, nu ne batem cu perne, nu ne strâmbăm. Azi nu ai voie să mă modelezi ca pe o plastilină . Azi nu facem balonașe de săpun doar ca sa le spargem, nu mai jucăm mima. Azi vreau să ne jucăm de-a ceva mult mai serios. Azi vreau să ne jucăm de-a iubirea. C.B.

Creaţie strânsă de Răzvan Hilea, clasa a IX-a G

Universități USA vs Europe Nu, nu e vorba despre vreo bătălie pentru a vedea pe ce continent e mai bine sa ne stabilim. Ci e o bătălie prin care alegem pe ce continent să ne începem aventura numită „facultate”. Cred că mulți dintre noi (mai ales liceeni, nu?) ne-am gândit măcar o dată cum ar fi să plecăm din țară. Poate nu definitiv, căci asta ar fi o alegere direcționată de prea mulți factori, ci pentru a deveni studenți internaționali.

De ce tocmai în afara României, că doar avem atâtea oportunități aici, mai ales în capitală? Ca să fiu rapidă și concisă în răspuns, pentru că este o experiență pe care România efectiv nu o poate oferi. Mai exact, accentul cade pe practică , veți avea parte de condiții moderne și resurse de ultima generație. Și, nu în ultimul rând, încurajaza ieșitul din zona de confort, adaptarea la situațiile, oamenii și cultura străină.

Voi începe cu SUA, pentru că de Europa tinerii se informează deja si încep chiar să meargă tot mai mulți în Anglia ori Olanda ori Danemarca pentru a studia.

1.SUA are urmatoarele avantaje:  Ai posibliltatea de a face o dublă specializare: puteți să studiați materii în plus faţă de cele care ţin de specializarea aleasă şi, astfel, primiți două (sau mai multe) diplome la absolvire.  Daca nu ești 100% convins, îți poți schimba specializarea oricând pe parcursul perioadei de studiu.  Pune accent pe metodele de predare non-formale, individualizate.  Încurajeaza creativitatea şi dezbaterile permanente.  Ofera studenţiilor biblioteci moderne, campusuri bine dotate si facilităţi tehnice.

Aveți grijă totuși la consecințele pe care trebuie să vi le asumați pentru a ajunge acolo, mai ales la cheltuieli. Alegeți o facultate acreditată, ale cărei cerințe le puteți îndeplini pentru a putea aplica. Taxa anuală de şcolarizare la un colegiu/universitate poate atinge 37.000 USD pentru studii universitare şi până la 50.000 USD pentru studii postuniversitare, în timp ce la un colegiu comunitar este cuprinsă între 7.000 – 26.000 USD. În cele mai multe cazuri, aplicaţia trebuie să conţină un eseu de motivaţie, scrisori de recomandare, foaia matricolă din liceu şi diploma de bacalaureat (ambele acte în traducere legalizată), rezultatele atestatelor de limba engleză (majoritatea universităţilor americane solicita TOEFL-ul), o taxă de înscriere şi un document care să dovedească că veți putea să vă finanţați studiile. Veți avea nevoie de o viză specială, temporară, pentru studenţi. Cei care care au fost admişi la o instituţie academică trebuie să scolicite viză de tip F. Faptul că ați fost admis la o şcoală americană va trebui dovedit prin aşanumitul formular I-20 (certificatul de eligibilitate), semnat de voi şi de reprezentantul oficial al instituţiei unde ați fost acceptați. 26

Am vrut să aduc măcar câteva lămuriri în legătură cu acest subiect, însă există locuri unde veți găsi toooate informațiile necesare. Mă refer la Centrul Educațional Fulbright, împreună cu Comisia Fulbright din care face parte, ce îşi desfăşoară activitatea sub patronajul Departamentului de Stat al SUA şi al Ministerului de Externe al României. Centrul promovează studiile în Statele Unite şi facilitează accesul elevilor şi studenţilor din România la programele de studii şi la finanţările oferite de universităţile americane. So, maybe you should go there and have a look!

2) Europa: Se aplică cerinţe speciale în ceea ce priveşte taxele şi bursele de studii și vi se poate cere să cunoaşteţi limba ţării în care doriţi să studiaţi. De aceea, în unele ţări din UE este posibil să fiţi nevoit să treceţi mai întâi un test de cunoaştere a limbii. Pentru a fi acceptaţi la o universitate din străinătate aveți nevoie de un eseu şi o recomandare de la un profesor. Notele cerute variază în funcție de universitate și domeniu. În Marea Britanie, anul universitar ajunge la 9000 de lire sterline. În Italia sau Olanda este mai ieftin, între 1000 şi 2000 de euro. Totuși, există și sisteme gratuite, precum Franța, Germania sau țările nordice, sau sunt sisteme precum Marea Britanie sau Olanda în care, deși costul este mai mare, el e finanțat prin împrumutul guvernamental. Câteva din universitațile de calitate de pe continentul nostru sunt: 1. Oxford University, Marea Britanie 2. Cambridge University, Marea Britanie 3. Imperial College London, Marea Britanie 4. ETH Zürich - Swiss Federal Institute of Technology Zürich, Elveţia 5. University College London, Marea Britanie 6. Karolinska Institute, Suedia 7. University of Edinburgh, Marea Britanie 8. Ludwig-Maximilians-Universität München, Germania 9. École Polytechnique Fédérale de Lausanne, Elveţia 10. London School of Economic, Marea Britanie Așadar, cred că nu mai este nevoie să vă spun să fiți încrezători și să porniți singurei să faceți primii pași în lumea asta mare! Break a leg! Gabriela Croitoru, clasa a XI-a F

UNIVERSITY COLLEGE NORTHERN DENMARK (AALBORG) În aceasta rubrică am ales să vă prezentăm opinia unui student de la o universitate din străinătate pentru a înțelege mai ușor mecanismele de funcționare actuale de peste hotare și pentru a vă ajuta să cunoașteți sistemele de predare și înscriere. Q: Care sunt metodele de evaluare? Pîrvuță Eduard studiază arhitectura la University College Northern Denmark (Aalborg) PE: Există proiecte săptămânale și un examen major la final de semestru. Nu ai voie să pici niciun semestru, dar ai dreptul la 3 reevaluări la interval de Q: Care sunt principalele diferențe între studiul în 2 săptămâni. Accentul se pune foarte mult pe Danemarca față de cel din România? Ce ar trebui practică. Aptitudinile digitale sunt de asemenea să știe un absolvent, înainte să aplice la o facultate importante. în Danemarca? PE: Structura este diferită. În ceea ce privește studiul universitar, sunt 2 structuri. Prima variantă AP degree (Academy Profession) (2-2½ ani) care poate fi continuat cu un TOP-UP BA degree (1, 1 ½ ani). A doua variantă este “dintr-o bucată” , BA degree (Bachelor), care durează 3 ½ ani. În prima situație, poți face AP-ul la o facultate și să te transferi în altă parte pentru TOP-UP. Se întâmplă destul de des. Q: Care sunt metodele de predare? Care este atmosfera din facultate și cum arată o zi de “școală” pentru tine?

Q. Care sunt prețurile de cazare? PE: În medie, cazarea este de 370 de euro pe luna de persoană. Dacă mai stai cu cineva, puteți găsi și cu 500 de euro împreună. Totul este estimativ. În funcție de noroc, poți găsi o cameră într-un apartament central cu 300 de euro, sau la periferie cu 400. Depinde când ajungi sau daca aranjezi din timp. Recomand linkul ăsta, pentru mai multe informații de cazare pentru studenți: http:// www.aku-aalborg.dk/ sau pentru costurile estimative : http://www.numbeo.com/cost-ofliving/country_result.jsp?country=Denmark. În general, există un depozit pentru cazare, o sumă fixă de bani care îi rămâne landlordului în cazul în care ai produs daune apartamentului. În mod normal, această sumă este în jur de 8000DKK (în jur de 1000 de euro). Din nou, este doar estimativ… îl poti găsi și la 500 de euro. Tu depui banii în depozit, iar daca apartamentul nu prezintă daune cauzate de tine , când te muți primești banii înapoi.

PE: Modul de predare este foarte deschis, le acordă studenților o mare libertate de exprimare. În mod normal, orele încep între 8:30 și 10:00 . La 11:45 avem lunch break 30 de minute. În general, nu avem cursuri după ora 15:30. Vinerea este Friday bar în majoritatea facultăților și de obicei ai ore pana la 12:00. La ore, prezentările sunt powerpoint. Fiecare student are laptopul în fata, de Q: Există alte formalități, acte necesare? asemenea.

PE: Este bine să aplici pentru acte cât mai repede, pentru că durează cam 3 săptămâni să îți vină 28

Contul în banca este necesar și , de fapt, Q: E ușor să îți găsești un loc de muncă după ce obligatoriu. Se numește NemKonto și aici vei primi rmini? Te-ai întoarce în România sau te gândești orice amenda, orice restituire de bani din partea să lucrezi în Danemarca? primăriei și salariul, în cazul în care lucrezi (Nu recomand un job în primul an, îți trebuie timp să te adaptezi, iar la început ar trebui ca școala să fie PE: Personal, vreau sa rămân aici. Locuri prioritatea ta). Pentru un student salariul este în de munca se găsesc. Nu atât de ușor, dar se găsesc. medie de 105DKK pe ora. În plus, este bine de știut ca SU este o plată suplimentară făcută de municipalitate pentru Q:Avantaje și studenții din UE care lucrează minim 43 de ore pe Danemarca? luna. Este in jur de 5900DKK. Taxele pe care trebuie să le achiți dacă lucrezi sunt de 8% din salariu și 38% din SU (Cele 2 pot fi interschimbate, deci poți plăti 38% din salariu și 8% din SU în funcție de cum e mai convenabil). Ca student care nu lucrează, nu plătești nicio taxă. Q: Poți să îmi spui estimativ care sunt prețurile și suma de bani cu care “s-ar descurca” un student? PE: După un calcul aproximativ ai nevoie de 400DKK pentru transport, 2700 DKK chirie, 1000DKK mâncarea, 500DKK timp liber. În total, cam 4600 DKK (613 euro) pe lună, deși te poți descurca și cu 3500-4500 pe lună. (1euro=7,5 DKK) Q: Care sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinești când aplici? PE: Eu sunt student în anul 2, deci e posibil ca nu toate informațiile să mai fie actuale. Când am aplicat, se cerea media 9 la bac și atestat de limba engleză, dar am si colegi care au intrat având media sub 8, cu diferite criterii. Eu am avut nevoie de 2 scrisori de recomandare de la profesori și o scrisoare de intenție. Deși sunt la profilul de arhitectură, nu mi s-a cerut un portofoliu la aplicare, dar ar fi indicat să trimiți 2-3 planșe pe care le consideri mai bune. Dar asta a fost acum 2 ani, iar cerințele diferă de la facultate la facultate. Q: Ai recomanda facultatea la care înveți acum sau o alta facultate din Aalborg? PE: Aș recomanda Aalborg University.

dezavantaje

ale

studiului

în

PE: Dezavantaje…profesorii sunt foarte stricți în privința prezenței și uneori par indiferenți, nu se apropie foarte mult de tine, ca student. Avantaje…o foarte mare libertate de exprimare oferită studenților, accentul se pune foarte mult pe practică, proiectele și metodele de evaluare aplicate. Interviu realizat de Codruţa Brişan, clasa XI E

Doza de curiozități DOZA DE ELEVI DIN MISHU Pentru această rubrică am selectat câteva informații surprinzătoare și interesante din lumea în care trăim, iar un mic troll le-a “adaptat” : Noah Webster, scriitorul primului dicționar american a învățat 26 de limbi străine pentru a putea să înțeleagă mai bine originile propriei limbi. Un elev din Mishu învață minim 3 și tot nu ia 10 la toate. În Australia există un lac numit Lacul dezamăgirii. Lacul a fost descoperit și numit astfel de Frank Hann în 1897, care spera ca apa lacului să fie dulce, aceasta fiind sărată. Un elev din Mishu a descoperit cafeaua de la colț și a fost dezamăgit că nu era tare. Păcat, nu? Cel mai vechi hotel din lume este Nishiyama Onsen Keiunkan din Japonia. Fondat în 705, hotelul a fost condus de 52 de generații ale aceleiași familii. Un elev din Mishu nici măcar nu-și poate imagina 52 de lei, ce să mai zicem de 52 de generații...

Cea mai scumpă pizza din lume se numește “Louis XIII” și a fost creată de bucătarul Renato Viola, aceasta costând 12000 de dolari. Un elev din Mishu se mulțumește cu aia la 3 lei, asta în zilele în care are atâția bani la el. Alfabetul Hawaiian cuprinde doar 12 caractere : A,E,I,O,U,H,K,L,M,N,P,W. Un elev din Mishu știe doar alfabetul C++, care cuprinde câteva șiruri de caractere și o mulțime de variabile. Astronauții devin mai înalți în spațiu datorită lipsei gravitației. Un elev din Mishu devine mai scund când întreabă profesorul cine a învățat lecția. Un cameleon își poate mișca ochii în 2 direcții în același timp. Un elev din Mishu poate să îi miște în 3: la testul din fața sa, la testul colegului și la profesor. O persoană adoarme în medie după 7 minute. Un elev din Mishu poate adormi și în 10 secunde, dacă lecția e plictisitoare. Albastrul este culoarea principală a rețelei de socializare Facebook deoarece este culoarea pe care Mark Zuckenberg o poate distinge cel mai bine, el fiind daltonist. Un elev din Mishu e de asemenea daltonist: nu vede decât albastrul pixului său și roșul pixului profesorului. Exista 12 persoane în lume cu o condiție numită “Hyperthymesia” care îi face să își amintească orice detaliu al vieții lor, chiar și după foarte mult timp. Un elev din Mishu nu-și poate aminti nici ce a învățat acum jumătate de ora. Bufnițele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră. Un elev din Mishu poate distinge bufnițele. Așadar, ce relație e între elevii din Mishu și culoarea albastru? Răspuns: radical din 2. Hocheiul subacvatic este un sport inspirat din cel pe gheață. Spre deosebire de sportul original, hocheiul subacvatic nu este bazat pe contacul dintre oponenți, iar pucul este mai greu. De asemenea, competitorii au voie să iasă periodic la suprafață pentru a lua aer. Dacă hocheiul subacvatic ar fi obligatoriu în Mishu, elevii n-ar avea voie să iasă să ia aer.

Cel mai mare ambuteiaj din istorie a avut loc în China. Blocajul s-a întins pe 100 km și a durat nu mai puțin de 11 zile. În momentul în care chiar nu trebuie să întârzie la prima oră, elevul nostru din Mishu se va afla într-un ambuteiaj mai mare decât cel din China. Cea mai lungă cursă cu taxiul a durat 4 luni și 2 săptămâni. Cursa a pornit din Londra și s-a încheiat în Cape Town. Taxiul a parcurs 34908 km , iar costul total a fost de 64656 $. Cursa cea mai lungă a unui elev din Mishu a durat doar 50 de minute, suficient cât să se plictisească de testul la care nu știe să improvizeze nimic. Atenție! Acești elevi sunt personaje strict ficționale și trebuie tratate ca atare. Orice asemănare cu elevi adevărați din Mishu este ‘pur’ întâmplătoare și ‘absolut’ neintenționată. De asemenea, ținem să menționăm că nu recomandăm purtarea acestor personaje ‘pur’ ficționale. Articol scris de Cristian Ene, clasa a IX-a F si Andreea Vlădulescu, clasa a XI-a E

 COLECȚIVUL DE REDACȚIE ANDREEA VLĂDULESCU si ALEXANDRU-CRISTIAN PREDA – REDACTORI GABRIELA CROITORU – AUTOR RUBRICA INFO CNMV ANDREEA VLĂDULESCU, BEATRICE RĂDOI, RALUCA-IOANA TEODORESCU, CODRUȚA BRIȘAN – AUTORI RUBRICA CRONICI BIANCA BRIȘAN – AUTOR RUBRICA MYSTERY BOX (?) KARINA HOFFMAN – AUTOR RUBRICA MISHUNÂND PRIN BUCUREȘTI ANDREEA VLĂDULESCU – AUTOR RUBRICA UMOR VLAD GHIONARU – AUTOR RUBRICA IT #MISHU ALEXANDRU-CRISTIAN PREDA – AUTOR RUBRICA VOCEA NAȚIUNII RĂZVAN HILEA – AUTOR RUBRICA CREAȚIE CRISTIAN ENE ȘI ANDREEA VLĂDULESCU – AUTORI RUBRICA DOZA DE CURIOZITĂȚI GABRIELA CROITORU, CODRUȚA BRIȘAN – AUTOR RUBRICA UNIVERSITĂȚI CODRUȚA BRIȘAN ȘI ALEXANDRU-CRISTIAN PREDA - TEHNOREDACTORI ANA HAMPU-COPERTA

