Issuu on Google+


Echipa Redacţională:

Tabita Boier Bianca Birtaş Bianca Bilţ Alexandra Nemeş Sara Grad Aykut GÜLŞEN Dancho Nivichki Berenice Orain Dovile Kavai Ioana şi Diana

Page 2


Editorial

Timpul… e atât de preŃios pentru fiecare dintre noi. Trebuie să ştim cum să-l organizăm şi să nu-l lăsăm să treacă pe lângă noi fără să-l folosim pentru scopurile şi obiectivele noastre. Unii avem nevoie de mai mult timp ca să putem face faŃă tuturor activităŃilor, alŃii dispunem de prea mult timp şi nu ştim cum să-l folosim. ÎnvăŃaŃi să fiŃi echilibraŃi în toate. Cei care sunteŃi suprasolicitaŃi trebuie să fiŃi capabili să vă relaxaŃi atunci când e cazul şi să nu vă extindeŃi la prea mult lucru că o să ajungeŃi să fiŃi depăşiŃi de situaŃie şi să cedaŃi în cele din urmă. LimitaŃi-vă mereu la ceea ce e cel mai important. În schimb, cei care dispuneŃi de prea mult timp liber încercaŃi pe cât posibil să înterprindeŃi diferite activităŃi. De exemplu citiŃi o carte, învăŃaŃi ceva nou în fiecare zi, poate chiar o limbă nouă şi, de ce nu, puteŃi încerca chiar şi munca de voluntar. Toate o să vă aducă numai beneficii. Dar să nu lăsaŃi timpul să treacă pe langă voi, profitaŃi de fiecare clipă oferită şi de fiecare nouă zi pe care o începeŃi. BucuraŃi-vă de viaŃă! De asemenea, rezervaŃi-vă puŃin timp şi pentru a răsfoi şi citi revista noastră. A trecut ceva timp de când nu ne-am făcut apariŃia, dar am revenit, cu forŃe noi şi de asemenea cu noutăŃi pentru voi. În acest număr avem în primul rând un design nou(după cum bine aŃi şi observat deja), design făcut de Dancho, unul dintre voluntarii EVS, şi articole în limbile materne ale voluntarilor străini găzduiŃi de noi. Astfel, avem un articol în lituaniană scris de Dovile, Sara a scris în italiană, Aykut în turcă, articolul scris de Dancho e în macedoniană, iar cel scris de Berenice în franceză. Din ceea ce ei au povestit, veŃi afla părerile lor despre oraşul nostru, despre activităŃile lor, despre hobby-urile lor etc. Nu vă faceŃi probleme că nu o să înŃelegeŃi, articolele au fost traduse în limba română cu ajutorul voluntarilor T4uth. BineînŃeles că în revistă veŃi găsi şi rubricile consacrate şi specifice maCOOLator-ului. Şi să nu uit faptul că acesta este primul număr tipărit. Enjoy

Page 3


ONCE UPON A TIME... IN ROMANIA

C'era una volta una bambina di nome Sara che, stanca di vivere nella solita città dove era nata, voleva viaggiare per conoscere il mondo. Un bel dì si mise in marcia dopo aver salutato tutti i suoi amici e i suoi cari. Sua mamma aveva le lacrime agli occhi e suo papà scuoteva la testa perché non era d'accordo con quello che lei stava facendo. Ma Sara voleva partire e la deciosione era già stata presa, per cui si avviò verso la sua nuova strada. Cammina cammina, ad un certo punto incontrò un carretto trainato da un cavallo, sul quale c'èra un buon uomo che le offrì il passaggio e, vedendo che Sara era stanca e affamata, le porse un po' di placinta cu branza e un bicchierino di palinca e un cuscino con cui riposare durante il viaggio. Ma il carretto era scomodo e Sara, nonostante la stanchezza, voleva tenere gli occhi bene aperti per osservare il nuovo paesaggio che si stava rivelando davanti a sè. Trascorsero così parecchie ore di viaggio, mangiando e bevendo cibi squisiti che non aveva mai assaporato prima di allora. Ogni cosa ora le appariva nuova e degna di stupore. Dopo una giornata di viaggio, Sara arrivò in una città dal nome strano, qualcosa come "Mare" ma che non aveva niente a che fare con il mare vero e proprio. Era strana anche la città. Era come divisa in due parti: una fatta di palazzi alti e brutti, figli del regime comunismo, altri piccoli e carini; c'era pure il "centru vechiu" con la sua piazza grande e tanti ristoranti e caffé che su affacciavano su di essa. Però c'erano tanti cani dappertutto con occhi grandi e tanto tristi perché non avevano una casa, nè qualcuno che li amasse...e tanti bambini sporchi e zingarelli in giro da soli a chiedere elemosina e a cercare cibo dentro i bidoni della spazzatura. A vedere quello scenario, Sara non sapeva più che pensare: quella strana città che all'inizio non le era sembrata tanto male cominciava a rivelarle il suo aspetto più triste e più crudo. Voleva quasi fuggire, tornare indietro e ripercorrere la strada verso casa, ma poi decise che era meglio resistere e non lasciarsi andare, quindi continuò a esplorare il nuovo mondo che aveva davanti. E infatti, poco dopo il suo arrivo, scoprì cose molto interessanti. Conobbe persone nuove che avevano deciso di aiutare proprio quegli zingarelli di strada che Sara aveva visto poco prima, per dare loro una casa e un po' di felicità. Allora Sara disse loro che le sarebbe piaciuto aiutare tutti quei poveri bambini, e le risposero che, se voleva, il giorno dopo avrebbe cominciato a lavorare con loro. Così iniziò una nuova vita per Sara e, giorno dopo giorno, imparò cose nuove e per questo era sempre più contenta di avere preso la decisione di viaggiare e scoprire come il mondo gira diversamente lontano da casa Page 4


By Sara Grad

A fost odată o fetiŃă pe care o chema Sara. Şi această fetiŃă, Sara, pentru că trăia în acelaşi oraş în care s-a născut, era aşa supărată deoarece visul ei era să călătorească prin întreaga lume. Într-o zi, ea a decis să părăsească casa parintească şi îşi luă rămas-bun de la părinŃi şi de la prieteni. Mama ei a plâns, iar tatăl ei era dezamăgit de hotărârea luată, dar cu toate astea dorinŃa ei era prea mare, aşa că a inceput să călătorească. Şi a mers, şi a mers, şi după un timp a întâlnit pe drum o căruŃă în care se afla un om bun care a invitat -o să urce. El a văzut că Sara era aşa de obosită şi flămândă încât îi dăduse o plăcintă cu brânză, un pahar cu pălincă şi o pernă de dormit în timpul călătoriei. Chiar dacă era obosită, nu a vrut să doarmă pentru că era fascinată de noile peisaje pe care le putea admira. După multe ore de călătorit, în care a mancat şi a băut bine mâncăruri de care nu mai încercase înainte, totul îi parea acum diferit şi uimitor. După o zi de mers, Sara a ajuns într-un oraş cu un nume ciudat ceva de genul "Mare" fără a avea de-a face cu marea. De asemenea, oraşul era destul de ciudat, o parte doar cu clădiri înalte şi urâte ridicate în timpul dictaturii comuniste şi cealaltă parte formată din căsuŃe mici şi frumoase precum şi Centru Vechi împânzit de cafenele şi restaurante. Acolo, pe străzile oraşului, erau câini peste tot, câini cu ochii mari şi supăraŃi din cauză că nu aveau o casă şi nici pe cineva care să îi iubească, dar şi copii de Ńigani singuri şi murdari care, fie cerşeau, fie se uitau după mâncare la pubelele de gunoi. Urmărind toate aceste lucruri, Sara nu mai ştia ce să creadă despre oraş: la început atât de frumos şi acum începea să arate cu adevărat trist si crud. A vrut să plece şi să se întoarcă înapoi acasă, dar apoi a decis să stea, să reziste şi să meargă mai departe, descoperind mai multe lucruri despre noua lume din faŃa ei. Şi apoi, după o vreme, ea ştia multe lucruri şi a întâlnit alți oameni care ajutau copiii Ńigani ca cei văzuŃi în stradă. Atunci, Sara le-a spus că vrea să lucreze cu ei şi să ajute copiii fără adăpost.

În cele din urmă a început o viaŃă nouă şi

învăŃa din ce în ce mai multe, pâna când şi-a dat seama că decizia ei de a călători a fost una foarte bună, pentru că putea înŃelege că lumea este într-adevăr diferită departe de casă! Page 5


Diferențe între Baia Mare și İzmir

Baia Mare ve Đzmir Hakkında Bilgiler Romanyanın kuzeyinde bulunan Baia Mare küçük fakat şirin bir yerdir. Baia Mare'de yaklaşık olarak 150.000 insan yaşamaktadır. Dağların yamacında kurulu olan bu şehir geniş caddelere sahiptir. Şehir ufak olmasına karşın klise sayısı çok fazladır. Dışarıda gezerken en fazla göreceğiniz şeylerden biri köpeklerdir. Baia Mare'de bahçelerde meyve ağacı görmeniz neredeyse imkansızdır. Klise inşaatı hariç yeni bir inşaat göremezsiniz. Şehrin civarlarında ekili bir tarla görmeniz neredeyse imkansızdır. Baia Mareli kızlar genel olarak güzeldir. Đnsanlar trafikte birbirlerine saygılıdır. Esnaf yabancılara karşı soğuktur. Romanya bir şey satın aldığınızda poşet vermezler. Eğer poşet istiyorsanız parasını ödeyerek alabilirsiniz. Arabalar, evler ve içkiler Türkiye'ye göre ucuzdur. Örneğin, burda yaklaşık olarak 3000 euro olan araba Türkiye'de yaklaşık olarak 1000 euro civarındadır. Aynı şekilde barda veya kafede 2.5 Tl olan bir bira Türkiye'de minumum 5 Tl 'dir. Sebze çorbası hariç restorantlarda etsiz çorba bulmanız imkansızdır. Apartman kapılarını anahtarla açamazsınız, açmak için bir karta ihtiyacınız vardır. Sokak kapılarının her iki tarafında da kol vardır. Eğer sokak kapısını kilitlemeyi unutursanız herhangi biri kolaylıkla evinize girebilir. Binaların önünde çöp kutusu göremezsiniz. Çöplerin toplandığı belli başlı yerler vardır. Erkekler birbirlerini gördüğünde sadece el sıkışır; bizim gibi yanaklardan öpmez. Türkiyenin en kalabalık üçüncü şehri Đzmir'dir. Türkiye'nin en batısında bulunan Đzmir'de yaklaşık olarak 4 milyon insan yaşamaktadır. Türkiye'de bir tatil şehridir Đzmir. Çok sayıda sahil kenarları vardır. Đzmir güzel kızlarıyla ve kumrusuyla( bir çeşit sandviç) ünlüdür Türkiye'de. Đzmirliler çok cana yakındır, yabancıları severlerler. Şuna inanın ki Đzmire geldiğiniz zaman sıcakkanlı insanlar göreceksiniz. Đzmirliler diğer şehirlerdeki insanlara göre farklıdır. Çünkü açık görüşlüdürler. Örneğin bir kız yalnız başına gece yarısı sokakta yürüyebilir ama aynı şeyi başka bir şehir için söylemek zordur. Türkiye'de komşular birbirlerine yiyecek vermeyi severler. Çünkü biz ''ev alma komşu al'' deriz. Esnaf bütün müşterilere karşı ilgilidir. Küçük bir mağazaya gittiğinizde esnaf size çay, kahve, meyve suyu vb. ikram edebilir. Sokaklarda kedi sayısı fazladır. Bahçelerde genel olarak meyve ağaçları dikilidir. Đzmirliler deniz ürünlerini ve sebeleri çok sever. Genel olarak Türkiyedeki çoğu pazar büyüktür. Đzmir turistik ativiteler için iyi bir yerdir. Çünki çok sayıda deniz kenarları, antik yerleri ve termal tesisleri mevcuttur. Đstanbul' dan Đzmir'e otobüsle 7 saatte gidebilirsiniz. Đzmir çevresinde çok sayıda ekili alan görebilirsiniz. Đzmir'de yılın özel zamanlarında çok sayıda fuar bulunmaktadır. Sanayisi gelişmiştir. Đzmir'i görmeniz dileğiyle... Page 6


By AYKUT GÜLŞEN Baia Mare e un loc mic, dar drăguŃ din nordul României. Are aproximativ 150.000 de locuitori şi e situat într-o zonă muntoasă. Străzile principale din Baia Mare sunt largi şi încăpătoare. PoŃi să vezi biserici peste tot… şi câini. Sunt o mulŃime de câini în Baia Mare. În Đzmir, sunt pomi fructiferi de-a lungul străzilor; în Baia Mare nu am văzut aşa ceva. Şi nici grădini întinse de legume în jurul oraşului. Nu prea am observat să se construiască ceva nou în Baia Mare, în afară de biserici. Fetele din Baia Mare sunt frumoase, în general. ParticipanŃii la trafic, atât şoferii, cât şi pietonii, sunt trataŃi cu mult mai mult respect decât cei din Đzmir. ComercianŃii sunt reci şi distanŃi cu stăinii. În cele mai multe magazine nu primeşti pungi gratis când cumperi ceva, trebuie să plăteşti pentru ele. Maşinile, locuinŃele şi băuturile sunt mai ieftine aici. De exemplu, o maşină care aici costă 3.000 euro, în Turcia costă în jur de 10.000; o bere într-un bar sau o cafenea aici e 5 lei, în Turcia e 10. Ce mi se mai pare interesant şi diferit de oraşul meu este că aici clădirile se deschid folosind cartele, nu chei, iar cele care nu au interfon nu se închid şi poate intra oricine înăuntru. Un alt lucru pe care l-am observat e că nu orice bloc are o pubelă de gunoi, iar uneori trebuie să mergi destul de mult să găseşti una. În Turcia, când se întâlnesc, băieŃii se îmbrăŃişează şi se sărută pe obraji; e ceva normal. Am fost surprins să constat că în România numai fetele fac asta. Cam acestea sunt diferenŃele, la o primă vedere, între Baia Mare şi oraşul meu. Acum am să vă spun câte ceva despre Đzmir. Đzmir este al treilea oraş ca populaŃie din Turcia, cu aproximativ 4 milioane de locuitori. Este de asemenea şi cel mai vestic oraş al Turciei. Este faimos pentru fetele frumoase şi kumru, un fel de sandwich. În timpul verii e foarte cald, temperaturile depăşind de multe ori 30 de grade. Oamenii din Đzmir sunt prietenoşi şi le plac străinii; o să te convingi de asta dacă vii în vizită. Dată fiind situarea lui vestică, Đzmir e diferit faŃă de celelalte oraşe din Turcia, oamenii sunt mult mai deschişi la nou şi mai toleranŃi. De exemplu, în Đzmir e posibil să întâlneşti o fată plimbându-se singură pe stradă la miezul nopŃii, dar în celelalte oraşe din Turcia nu ai să întâlneşti aşa ceva. Vecinii sunt foarte apropiaŃi unii de alŃii şi se vizitează des, dar nu merg niciodată cu mâna goală, ci cu mâncare de cele mai multe ori. În Turcia, se spune: ”Nu cumpăra o casă, cumpără vecini.” ComercianŃii sunt atenŃi cu toŃi clienŃii, indiferent de provenienŃă. Când cumperi ceva dintr-un magazin, de obicei Ńi se oferă de băut un ceai sau suc. Avem o mulŃime de pisici pe stradă; avem pomi fructiferi în fiecare grădină, pentru că ne plac fructele foarte mult. Ne mai plac şi fructele de mare şi legumele. Bazarele din Đzmir sunt foarte mari. Đzmir este un important oraş turistic, cu plaje minunate pe malul Mării Egee, cu ruine antice şi băi termale. Sunt de asemenea şi numeroase festivaluri organizate cu diferite ocazii. Din Istanbul îŃi ia 7 ore să ajungi cu autobuzul în Đzmir. Sper că v-am convins să vizitaŃi Đzmir… Page 7


“Am fost medic la Auschwitz” Bianca Bilţ

“Am fost medic la Auschwitz”, scrisă de medicul autopsier Nyiszli Miklos, este cartea care m-a ajutat să-mi aleg cariera. Cu toate că aveam coşmaruri în care mă aflam pe masa de operaŃie a lui Mengele şi visam crematoriile lagărului de exterminare, după ce am citit cartea, am facut, zic eu, un pas important şi marcant. Cartea are un început brusc, dar se remarcă sinceritatea autorului încă din primele rânduri, deŃinând un record neaşteptat. Nyiszli trecea de la medicină la măcelărie, după cum i se ordona. Alina suferinŃele unor oameni pe care, câteva ore mai târziu, îi vedea aruncaŃi în faŃa crematoriilor. A supravieŃuit opt luni în "comandoul morŃilor vii", unitatea specială formată din prizonierii care alimentau crematoriile de la Auschwitz. În mod normal, membrii "Sonderkomando" erau omorâŃi după cel mult patru luni, ca să nu împrăştie şi altora teribilul secret al industriei morŃii. Scăpat din infern, medicul orădean avea să scrie o carte despre viaŃa din lagăr, fiind unul dintre puŃinii oameni care au zugrăvit în detaliu toate atrocităŃile comise de nazişti. Faptele relatate în "Am fost medic la Auschwitz" au zguduit o lume întreagă, cartea fiind tradusă în mai multe limbi. Era scrisă "cu condeiul medicului, nu cu al reporterului", cum spune chiar el în prefaŃă. Fără artificii scriitoriceşti, în cuvinte simple, redând însă până şi culoarea şi mirosul impunător al morŃii. Cu cât se apropia mai mult termenul lichidării, doctorul şi camarazii lui îşi făceau planuri de evadare, dar pe când să-şi pună planul în aplicare au fost chemaŃi la o autopsie urgentă, astfel fiind salvaŃi. Este uimitor cum, un om care nu a mai scris ceva “literar” în viaŃa sa, poate să impresioneze printr-o poveste atât de înspăimântătoare şi sinceră. După părerea mea, este o carte-document, superioară oricărei creaŃii universale şi merită citită indiferent de vârstă. Este singura carte pe care am reuşit s-o citesc în câteva ore, fără să mănânc sau s-o las din mână. De asemenea, mi-am dat seama că meseria de medic era nobilă şi în vremurile acelea, atât de tulburătoare în istorie. Page 8


The Rite Alexandra Nemeş

Ritualul Filmul “The Rite” nu poate fi descris decât ca fiind un film terifiant, o dramă, dar în acelaşi timp un horror,

,

în care

Diavolul reuşeşte să-şi găsească discipoli chiar în cele mai sfinte colŃuri ale lumii. În rolul principal îl avem pe Michael Kovak (Colin O`Donoghue), un tânăr student la teologie, care, trimis la Vatican pentru un studiu asupra exorcismului, îşi exprimă scepticismul în legătură cu acest subiect în faŃa superiorilor, el fiind de părere că răspunsurile se află mai degrabă în tratamentele psihiatrice. Tânărul student începe totuşi să se îndoiască de convingerile lui în ziua când îl întâlneşte pe părintele Lucas (Anthony Hopkins). Aceasta este o legendă în ceea ce priveşte exorcizările. Pus faŃă în faŃă cu un caz de “posedare” în care chiar şi părintele Lucas pare depăşit de situaŃie, Michael înŃelege că există şi fapte care nu pot fi explicate sau înŃelese. Per total, filmul reprezintă o luptă între credinŃă şi necredinŃă, care te poate pune pe gânduri. Merită văzut, mai ales că e inspirat din fapte reale. Vizionare placută! Page 9


Neshto povrzano so mojot prestoj (dosega) vo Baja Dancho Nivichki

Ako moram da odberam kako da ja zapochnam prikaznata za mojot prestoj (dosega), bi zapocnal so zborovite “GOLEMA BLAGODARNOST” do Team For Youth za toa shto go napravija ovaj proekt, koj shto go prifativ bez dvoumenje. Toa se sluchi zaradi toa shto tuka imam potpolna sloboda na izrazuvanje (vo umetnichka smisla) shto da pravam i kako da go napravam toa. Glavnoto shto sakam da go kazham e povrzano so hranata. Jas a i moite cimeri sme nekoj vid na gurmani, i sakame da jadime razlichni specijaliteti od shto e mozhno povekje zemji. Jas sum tuka da ja prezentiram hranata

od Makedonija, i moram da vi kazham deka sme mnogu slichni koga zborame za hranata, za vkusot; (Romanija – Makedonija) i kaj nas mesoto e zastapeno vo golemi kolichini, isto kako i pivoto, vinoto, a posebno rakijata, edinstvenata razlika e vo imeto, nashata rakija vo Romanija se narekuva

palinka, kaj nas postoi zelnik, a vo

Romanija plachinta, a

mamaligata, i nie go koristime toj

zbor. Znachi, uzhivam vo gotvenjeto na tradicionalnite makedonski recepti, iako e mnogu teshko da se najdat postrebnite sostojki koi mi se potrebni i moram nekako da improviziram za da go zadrzham tradicionalniot “miris” na hranata. No, toa shto e najvazhno za mene a e povrzano so hranata e toa shto dosega nemam nikakvi poplaki za vkusot, Nikoj dosega ne probal makedonska kujna i ova e praviot moment za da ja vkusite. Ako nekoj saka da me poseti i da proba del od makedonskite specijaliteti, rezervacii vo Team for Youth.

Page 10


Article about my stay (so far) in Baia Mare

Dacă aş avea de ales cum să-mi încep povestea despre şederea mea de aici, aş începe prin cuvintele “MulŃumesc” Team for Youth pentru că aŃi implementat acest proiect. Când mi s-a propus să particip la acest proiect l-am acceptat fără ezitare. Aici pot să mă afirm şi să mă exprim aşa cum doresc şi am libertatea totală de a crea şi libertatea de a face aşa cum doresc. Dar ceea ce doresc să evidenŃiez e legătura mea cu mâncarea. Eu şi colegii mei suntem un fel de gurmanzi şi dorim să încercăm orice tip de mâncare, din cât mai multe Ńări posibile. Eu sunt aici să vă prezint mâncarea din Macedonia. Vreau să vă zic că gusturile noastre sunt asemănătoare (ale Ńării voastre şi ale Ńării mele); mâncăm foarte multă carne, consumăm bere, vin – şi în special “rakija”- iar singura diferenŃă dintre pălincă şi rakija e doar numele. Plăcinta noi o numim “zelnik”, iar mămăliga are acelaşi nume ca şi în română. Vreau să vă mai spun că-mi place enorm de mult să gătesc, în special mâncare macedoniană, dar e puŃin dificil pentru mine să găsesc aici toate ingredientele şi trebuie să improvizez cât să se păstreze acel “miros” tradiŃional al mâncării. Şi ceea ce e foarte important pentru mine e faptul că toŃi îmi apreciază mâncarea şi nimeni nu se plânge. Dacă nu ai încercat până acum mâncarea macedoniană şi doreşti să încerci, te aştept la AsociaŃia Team for Youth.

Page 11


Lietuviška virtuvė

by Dovile

Lietuviškavirtuv÷ turi daug bendro su kitomis Europos virtuv÷mis. Joje naudojami produktai tinkantys v÷siam ir dr÷gam šiaur÷s klimatui: miežiai, bulv÷s, rugiai, burok÷liai, žalumynai ir grybai yra auginami vietoje. Pieno produktai yra vieni iš lietuviškos virtuv÷s įpatybių. Kaip ir visos šalys, Lietuviška virtuv÷ turi savo skiriamųjų bruožų, kurie susiformavo d÷l kitų valstybių įtakos ir šalies ilgos ir sud÷tingos istorijos. Cepelinai yra labiausiai žinomas nacionalinis patiekalas. Jis yra populiarus tarp lietuvių visame pasaulyje. Kiti nacionaliai maisto produktai yra juoda rugin÷ duona, šaltibarščiai ir kugelis. Kai kurie iš šių patiekalų yra būdingi ir kaimynin÷ms šalims. Lietuviška virtuv÷ paprastai yra nežinoma ne lietuvių bendruomen÷ms. Dauguma Lietuvos restoranų ne Lietuvoje yra rajonuose su dideliu Lietuvos gyventojų skaičiumi. D÷l bendros istorios, lietuviai ir lenkai turi daug bendrų patiekalų ir g÷rimų. Panašūs yra Lietuvos ir Lenkijos koldūnai (pierogi),spurgos (pączki), ir blyneliai (blini). Vokiškų tradicijų įtakota Lietuviška virtuv÷, pasisavino kiaulienos ir bulvių patiekalus, tokius kaip kugelis ir bulvių v÷darai, taip pat šakotį. Kibinai ir čeburekai taip pat yra populiarūs Lietuvoje. Lietuvių prot÷viai baltai naudo Midų tūkstančius metų. Dabar populiarūs g÷rimai Lietuvoje yra vietoje gaminamas alus, degtin÷ ir gira. Štai kelios tipinių patiekalų nuotraukos. Page 12


Bucătăria lituanină

Bucătăria lituaniană are multe în comun cu alte bucătării europene şi foloseşte produsele caracteristice climatului nordic, umed şi rece: orzul, cartofii, secara, sfecla, verdeŃurile şi ciupercile, toate cultivate local, iar lactatele sunt specialităŃi. Ca în orice altă Ńară, ea are propriile ei trăsături, care s-au format în urma multor influenŃe pe parcursul lungii şi zbuciumatei istorii a Ńării. Cepelinai -(cartofi umpluŃi) -este cel mai cunoscut fel de mâncare. Este cunoscut de lituanienii din întreaga lume. Dintre felurile de mâncare tradiŃională mai amintesc: juoda rugin÷ duona (pâine neagră de secară), šaltibarščiai (supă rece de sfeclă) şi kugelis( o budincă de cartofi copŃi). Unele dintre acestea sunt întâlnite şi în Ńările vecine. Bucătăria lituaniană nu este în general cunoscută în afara comunităŃilor lituaniene. Majoritatea restaurantelor cu specific lituanian din afara Ńării sunt situate în zone cu populaŃie lituaniană. Din cauza istoriei comune, lituanienii şi polonezii împărtăŃesc multe feluri de mâncare şi băuturi. Astfel, există versiuni similare, lituaniene şi poloneze, de găluşte(koldūnai sau pierogi), gogoşi (spurgos sau pączki) şi clătite (blynai sau Blini). TradiŃiile germane au influenŃat bucătăria lituaniană, introducând carnea de porc şi diferite feluri de mâncare cu cartofi , cum ar fi budinca de cartofi şi cârnaŃii de cartofi (vedarai), precum şi sakotis, un fel de prăjitură în formă de copac. Preparate precum kibinai şi čeburekai, similare cu produsele de patiserie, sunt de asemenea populare în Lituania.

Page 13


Short Story

“O zi din viața lui...” de Lorelai

Era el! Păşea agale pe aleea din faŃa UniversităŃii. Are aceeaşi ochi visători, ca în fiecare dimineaŃă. PoŃi oricând să te pierzi în absolutul lor. PoŃi să-Ńi laşi visele să zboare... ca pe un cer senin, în timp ce tu te afli pe un norişor alb şi pufos de care atârnă cifra 9. Poartă haine negre şi gri, are legatură cu caracterul său, de fapt, se împletesc perfect, serios şi inteligent. Rucsacul său atârna de umărul musculos până acum un moment, cand s-a aşezat pe bancă pentru a aştepta pe cineva. Are pomeŃi ridicaŃi, mustaŃă fină ce creşte pe o piele de asemenea fină, nas drept şi buze căpşunii. Chipul îngrijit se potriveşte de minune cu trupul zvelt şi musculos. În afară de aspectul fizic, Victor este o replică perfectă de masculinitate împletită cu rafinament şi stil. Sosește Ivan. Se ridică, îl salută bărbăteşte şi pornesc împreună spre Poarta UniversităŃii. Deşi e foarte frumos, Ivan este pus în umbră de Victor. Daca ar fi să îmi împart atenŃia, Victor ar obține 95% din ea, restul fiind pentru mediul înconjurător și Ivan. Nu mă satur niciodată să îl admir! Avem curs de Etică. E atent şi relaxat în același timp. Observ privirea sa concentrată în sala de curs printre alte câteva perechi de ochi, unii isteŃi, alŃii plictisiŃi. După curs îl însoŃeşte pe Ivan la o Ńigară, după colŃ. El nu fumează. Trece Lucia. El îi aruncă o privire fugară, dar admirativă. Lucia zâmbeşte înspre el, dar Victor deja îşi axase privirea asupra lui Ivan şi acum se adâncesc în conversaŃie. Când se uită din nou în lungul holului, nu mai e aproape nimeni. E timpul să plece. Se desparte de Ivan la ieşirea de la Universitate, îndreptându-se spre bibliotecă. Petrece ore în şir acolo... cu Platon, Dostoievski sau Hemingway. Însă scriitorul său preferat este Dickens. E aproape 18:00 când iese din clădirea bibliotecii. Acum se îndreaptă spre terenul de tenis unde se va întalni cu George. După o oră de tenis, îi apar picuri de apă pe pielea maronie şi la baza părului, însă ochii îi lucesc mai mult ca niciodată. Adoră competiŃia, iar în câteva minute va câștiga partida de tenis cu George. Apoi amândoi se vor despărŃi prieteneşte până data viitoare. Când iese de la duş e proaspăt ca prima zăpadă. ProspeŃimea se resimte şi în mirosul său, îl resimt şi fetele de pe stradă. Pot spune doar că ochii şi buzele fetelor capătă formă de inimioară când Victor trece, dar el nu observă acest lucru. Mintea lui e în altă parte. A avut o zi bună. E mulŃumit. Pentru ca ziua să fie perfectă, trebuie să se termine într-un mod perfect. Page 14


Păşeşte uşor, dar hotărât şi cu mintea tulburată parcă de efectul apropierii... Se află într-o scară de bloc, dar nu e una oarecare, pentru el e specială. Pe masură ce urcă treptele vechi şi monotone, lovindu-se la fiecare pas de imaginea pereŃilor neîngrijiŃi, nezugrăviŃi şi murdari pe care doar lumina unui apus de primavară îi mai atinge, forma buzelor și a gurii se conturează într-un frumos zâmbet cavaleresc, ce inspiră teamă, fericire, căldură și apropiere. Sună la uşă. În faŃă îi apare părul curat, sănătos şi voluminos al Mariei, care încadrează o fată perfectă, tânără, albă. Fata zâmbeşte şi obrajii ei devin fini şi roşii ca două cireşe... Sunt absorbiŃi unul de celălalt. Maria e încântată de savoarea buzelor căpşunii, iar Victor simte că ziua e perfectă, că totul e perfect. Cum altfel? Se află acolo unde şi inima lui stăruie de ceva vreme... De fiecare dată când Victor e cu Maria, simte că fiecare lucru e perfect, de fapt iubirea lor e perfectă. În timp ce Maria pregătește floricelele de porumb cu gust de caramel şi limonada pentru Victor, acesta îi povesteşte despre facultate, tenis şi despre Lucia. Maria e senină, ştie că Lucia e doar o amintire. Ştie că inima lui Victor are aceeaşi culoare ca şi inima ei, şi că bate cu 5 bătăi mai mult în fiecare minut petrecut împreună. Mai ştie şi că cele două inimi îşi zâmbesc de fiecare dată când sunt aproape. Îşi simte inima zâmbind, parcă o vede. Foarte ciudat, parcă vede acelaşi zâmbet şi în pieptul lui Victor... . Pe masuŃa din colŃ se află o vază roşie, mare, plină cu flori proaspete aduse de Victor. Lângă vază e un DVD. Floricelele de porumb şi limonada sunt gata, camera miroase a caramel cu iz de dragoste şi prospeŃime. Victor pune filmul... „50 first dates”... Ca şi în film, Victor o face pe Maria în fiecare zi să se îndrăgostească de el, iar ea îl fascinează tot mai mult cu fiecare secundă. În momentele în care sunt atât de aproape unul de celălalt, restul încetează să mai existe. Dragostea lor devine ca prin magie tot mai matură şi statornică, iar fericirea capătă alte sensuri. Privirea mea îi cuprinde acum numai pe ei, nu mai pot vedea nimic altceva.

Page 15


EVS în Gaziantep

de Ioana şi Diana

Să fii voluntar EVS este o experienŃă minunată. Noi suntem acum în Gaziantep, Turcia. Este un oraş aflat în sud-estul Turciei, foarte aproape de Siria. OrganizaŃia “Team for Youth” din Baia Mare a fost cea care ne-a ajutat să ajungem aici. În Gaziantep suntem voluntare la “Gençlik ve Külür Evi”, o organizaŃie dedicată tinerilor şi asta este reflectată în toate activităŃile şi acŃiunile pe care le înteprindem. În perioada 6-9 mai va avea loc un festival “GapGenc Festival”, dedicat tinerilor şi voluntarilor, tema fiind “Youth Participation and Volunteering". Festivalul este la a treia ediŃie şi anul acesta este în Gaziantep, organizator principal fiind Gençlik ve Külür Evi. În calitate de voluntari ne-am implicat intens în activităŃile de organizare ale festivalului: pregătirea programului, realizarea site-ului, a posterelor, broşurilor, insignelor, promovarea festivalului la nivel local, naŃional şi internaŃional, coordonarea voluntarilor locali şi internaŃionali. Suntem o echipă mare formată din voluntarii EVS ai organizaŃiei (în număr de 7), voluntari locali şi membrii organizaŃiei. Să lucrezi pentru organizarea unui eveniment de asemenea anvergură nu este uşor, dar când ai o echipă dinamică, motivată şi energică, ca a noastră este o plăcere! În paralel am avut şi alte activităŃi organizate de Gençlik ve Külür Evi care ne-au adus mai aproape de oraşul în care locuim şi de cultura turcă. Pe data de 8 martie, la numai 8 zile de la sosirea noastră în Gaziantep am fost implicate în sărbătorirea “Zilei InternaŃioanele a Femeii”. S-au cumparat 200 de garoafe de toate culorile. Am făcut bileŃele pe care am scris în limba engleză şi limba turcă “Ziua InternaŃională a Femeii”; fiecare floare avea un astfel de bileŃel ataşat. Cu voluntarii EVS am pregătit un mic film în care am scris “O floare pentru o floare” în toate limbile celor implicaŃi, plus poze cu femei îmbracate în port naŃional din toate colŃurile lumii. FilmuleŃul a rulat pe toată perioada acŃiunii. Diana a fost implicată în organizarea unui schimb de tineri (youth exchange) cu tema `Solution for unemploiment via education`, ca si reprezentantă a organizaŃiei -reprezenta partea turcă – deci a fost un exerciŃiu extraordinar de a-şi testa noile cunoştinŃe despre cultura, tradiŃiile şi stilul de viaŃă din Gaziantep. Ioana este în momentul acesta în Republica Cehă, într-un oraş situat lăngă Praga, Sazava. Participă ca membru al echipei turceşti în traning-ul numit “Let's be Eurocitizens”. Suntem în Turcia din data de 1 martie şi am fost implicate în atâtea activităŃi interesante şi educative. Trebuie să menŃionăm că învăŃăm limba turcă şi sprerăm ca până la sfârşitul stagiului să putem vorbi limba turcă cursiv! Salutări din Gaziantep! Vă aşteptăm la festival. Görüşürüz!!! Page 16


ŠEuropean Commission

Page 17


Liliana Lazar

« Terre des affranchis »

Liliana Lazar est née en Roumanie, dans la région de la Moldavie. En 1996, elle décide partir pour le sud de la France, où elle réside actuellement. « Terre des affranchis » est son premier livre. Elle a choisit de le rédiger en français et de le publier aux éditions Gaïa. Il est sorti au début de l’année 2010 et a connu un franc succès dans les librairies françaises. « Terre des affranchis » se passe en Roumanie, à Slobozia en 1972. On y suit, Victor, un jeune homme perturbé. Il vit dans une cabane en bois avec sa mère, son père et sa petite sœur. La famille est très pauvre et est régenté d’une main de fer par le père de Victor. Alcoolique, violent, il est craint de tous. Un jour où il va humilier et battre une fois de plus sa mère et sa sœur, Victor décide que c’en est trop. Lors d’une sortie en barque ensemble, son père, ivre, va tomber malencontreusement dans l’eau sans que Victor ne lui vienne en aide. Sa disparition apparaitra comme un soulagement pour tous et il ne sera causé aucun ennui à Victor. Mais celui-ci a pris goût sans s’en rendre compte à éliminer ceux qui lui résistent. Ainsi lorsqu’une jeune fille de son âge repousse ses avances, il l’étrangle froidement. Recherché par les autorités de la ville, il va se terrer au sein de la cabane familiale. Sa sœur et sa mère vont lui assurer une entière protection. Dévotes, elles vont confesser les pêchés de Victor à un prêtre de la région. Celui-ci va alors accorder à Victor le pardon divin en échange il doit recopier différents livres religieux interdit par Ceausescu à cette époque. C’est un roman très sombre au personnage complexe. Meurtrier sans complexe il se retrouve moine copiste, cherchant sa rédemption dans les pages qu’il recopie en continu. Liliana Lazar signe un conte politique macabre et envoutant. Ce roman a reçut le Prix des cinq continents de la Francophonie en octobre 2010. Il s’agit d’un prix récompensant le meilleur ouvrage de l’année écrit en français par un ressortissant étranger. La parution et traduction de ce livre en Roumanie est prévue prochainement aux éditions Trei. Un livre à ne pas manquer. Page 18


By Bérénice

Liliana Lazăr s-a născut în România, în regiunea Moldovei. În 1996, ea a decis să plece în sudul FranŃei, unde locuieşte în prezent. « Terre des affranchis » este prima sa carte. Ea a ales să scrie în franceză şi să publice cartea la editura Gaïa. Aceasta a fost lansată la începutul anului 2010 şi a avut un succes răsunător în librăriile franceze. AcŃiunea din « Terre des affranchis » are loc in România, mai exact în Slobozia, anul 1972. În rolul principal îl avem pe Victor, un tânăr perturbat. Acesta trăieşte într-o colibă de lemn împreună cu mama, tatăl şi sora mai mică. Familia este foarte saracă şi este condusă cu o mână de fier de către tatăl lui Victor, un alcoolic violent temut de toată lumea. Într-o zi, după ce acesta le-a bătut încă o dată pe mama şi sora sa, Victor decide că este prea mult. În timpul unei ieşiri la pescuit, îşi împinge tatăl afară din barcă, iar acesta, fiind prea beat nu reuşeşte să se salveze. Pierderea lui va apărea ca o uşurare pentru toată lumea şi nu îi va cauza probleme lui Victor. O parte din Victor s-a bucurat de ceea ce a facut. Aşa că, atunci când o tânără de vârsta lui îi refuză avansurile, el o sugrumă fără scrupule. Cercetat de către autorităŃi, el decide să se ascundă în coliba familiei. Sora şi mama lui îi vor oferi protecŃie completă. Acestea mărturisesc păcatele lui Victor preotului din regiune, iar preotul îl iartă cu condiŃia ca tânărul să copieze la timp diverse cărŃi religioase, interzise de Ceauşescu. Romanul este unul întunecat, cu personaje cu caractere foarte complexe. Victor va deveni un călugăr copist, care îşi caută răscumpărarea greşelilor în paginile pe care le copiază încontinuu. Acest roman a primit Premiul celor cinci continente ale Francofoniei în octombrie 2010. Acesta este un premiu pentru cea mai bună carte a anului, scrisă în limba franceză de către un străin. Publicarea şi traducerea acestei cărŃi în România este aşteptată în scurt timp la editura Trei. O carte ce trebuie cu siguranŃă citită!

Page 19


maCOOLator est e revista tinerilor maramureşeni. A fo st scrisă şi editată d e elevi ai liceelor din Baia Mare, voluntari ai organizaŃiei de tine ret Team for Youth A ssociation. Revista se distribu ie gratuit online. A rticolele pot fi citite şi com entate şi pe adresa: http://www.t4uth .ro/ ÎŃi urăm lectură plă cută şi te invităm s ă trimiŃi revista şi prietenilo r tăi! echipa Team for Youth Association Contact: Strada Tr ansilvaniei, nr. 8/1 7, Baia Mare Tel: 0751 105 501 Fax/fix: 0262 21 4 1 21 Email: team.4uth@ yahoo.com team4uth@gmail.c om


maCOOLator 7