Ana Virlan - Dincolo de literatura (eseuri) - 2017

firească, de la viaţă la moarte, a labirintului existenţial (care, paradoxal sau nu, devine în romanul lui Achebe o altă Pădure Blestemată faţă de aceea deja existentă dincolo de sat).

Muzica legiferează parcă autenticitatea şi viabilitatea ritualurilor de iniţiere: în arta războiului (episodul întrecerii de lupte), în viaţa de familie (ceremonialul uri – nunta), dar şi în viaţa de dincolo (înmormântarea). Oamenii vibrează, tresaltă, dansează, ţopăie pe acoperişuri, cuprinşi de febra ori de beţia ritmurilor ameţitoare de ekwe (tobele de lemn), udu (vasele de lut folosite ca instrumente de percuţie) şi ogene (gongul crainicului satului). În cadrul întrecerii de lupte (moment ce păstrează vie vitejia participanţilor, poate pentru un război adevărat între clanuri) acele talking drums (tobele vorbitoare) nu pot decât să gradeze ascendent forţa mulţimii şi puterea ei de pătrundere în fiecare colţ şi cotlon (fizic sau psihic) al acestei lumi unice. Dacă tobele sunt vii, înnebunitoare, palpitânde, vasele udu sunt grave şi aduc/ readuc mulţimea la starea şi ordinea iniţială. Gongul este sentenţios, iar mesajul lui, în lumea incertă din final, devine şi mai dur şi mai tulburător: „Toată lumea ştia că în sfârşit Umuofia va vorbi fără frică despre lucrurile care se întâmplaseră.” În minte îi răsunau ritmurile complexe şi ameţitoare care se înălţau din ekwe, udu şi sunetul fluierului care se strecura printre ele şi le însoţea cu melodia sa variată şi tânguitoare. [...] Efectul final era o melodie veselă şi voaie dar, dacă ascultai cu atenţie sunetul fluierului, înălţându-se şi coborând şi apoi 127