Page 96

98

Nicholas Sparks

niciodată pe mama ei să iasă din dormitor fără machiaj şi fără bijuterii; nu făcuse excepţie nici în dimineaţa aceea. Evelyn Collier întruchipase întotdeauna spiritul din Vechiul Sud şi, cu siguranţă, avea să continue aşa până în ziua când avea să închidă ochii pentru totdeauna. - Tot nu înţeleg de ce a trebuit să vii aici pentru asta. Nici măcar nu l-ai cunoscut prea bine pe omul acela. - L-am cunoscut, mamă. - Cu mulţi ani în urmă. Adică ar fi fost altceva dacă ai fi locuit aici. Poate atunci aş fi înţeles. Dar nu era nevoie să călătoreşti până aici special pentru asta. - Am venit să-mi prezint omagiile. - Ştii că nu avea cea mai bună reputaţie. Mulţi oameni erau de părere că era nebun. Ce să le spun prietenelor mele despre vizita ta aici? - Nu înţeleg de ce ar trebui să le spui ceva. - Pentru că mă vor întreba de ce ai venit, răspunse mama ei. - De ce ar întreba asta? - Pentru că li se pare că eşti interesantă. Amanda sesiză ceva în tonul mamei ei, ce nu înţelese prea bine. Turnă nişte lapte în cafea în timp ce încerca să îşi dea seama ce anume era. - Nu mi-am imaginat că sunt un subiect de conversaţie atât de incitant, replică ea. - Dacă stai să te gândeşti mai bine, nu este chiar atât de surprinzător. In ultima vreme, nu mai vii aici însoţită nici de Frank, nici de copii. N-am ce face dacă lor li se pare ciudat. - Am mai discutat despre asta, zise Amanda, neputând să-şi ascundă disperarea. Frank munceşte, iar copiii sunt la şcoală, dar asta nu înseamnă că eu nu pot veni. Uneori, fiicele fac asta. îşi vizitează mamele. - Şi uneori nu se întâlnesc deloc cu ele. Acest lucru li se pare lor ciudat, dacă vrei să ştii adevărul. - Despre ce vorbeşti? Amanda miji ochii.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement