Page 78

80

Nicholas Sparks

- Ştiu. Ea se simţi uşurată auzindu-i răspunsul, dar şi puţin dezamăgită. Indepărtându-se de pârâu, o luară spre casă în tăcere, fiecare pierdut în gândurile lui. Dawson stinse lumina în casă, iar ea încuie uşa, apoi se îndreptară agale către maşini. Dawson se întinse şi deschise portiera maşinii. - Ne vedem mâine în biroul avocatului, zise el. - La unsprezece fix. Sub clarul de lună, părul ei semăna cu o cascadă argintie, iar el îşi înfrână impulsul de a-şi trece degetele prin el. - Mulţumesc pentru cină. Cum stătea în faţa lui, îi trecu brusc prin minte gândul nebunesc că el ar putea încerca să o sărute şi, pentru prima oară de când terminase facultatea, simţi cum i se taie respiraţia sub privirea cuiva. Insă se întoarse înainte ca el să să încerce măcar. - Mă bucur că te-am văzut, Dawson. Ea se aşeză uşor la volan, răsuflând uşurată când Dawson închise portiera. Porni motorul şi băgă în marşarier. Dawson îi făcu semn cu mâna când ea dădu cu spatele, întorcând maşina. O urmări cu privirea în timp ce ea înainta pe aleea acoperită cu pietriş. Stopurile roşii săltară uşor până când automobilul ajunse la o curbă, dispărând din câmpul lui vizual. El se întoarse agale la garaj. Apăsă pe întrerupător şi, după ce se aprinse singurul bec din tavan, se aşeză pe o grămadă de pneuri. Era linişte, nimic nu se mişca, cu excepţia unei molii care zbura către lumină. In timp ce aceasta se izbea de bec, Dawson medită la faptul că Amanda îşi văzuse mai departe de viaţa ei. In ciuda supărărilor şi a necazurilor pe care le ascundea - iar el ştia că erau acolo —, ea reuşise să-şi construiască viaţa pe care şi-o dorise mereu. Avea soţ şi copii şi o casă în oraş, iar amintirile ei erau legate în prezent de toate astea, exact aşa cum era şi firesc.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement