Page 49

CEL MAI DE PREŢ CADOU ________________________ 51 frigorifică după o zi petrecută în larg. In capătul îndepărtat al portului, un alt iaht ieşea în larg ca să prindă briza serii - nimic neobişnuit. Tocmai voia să-şi întoarcă privirea când zări un bărbat brunet, îmbrăcat într-un hanorac albastru, care se uita insistent în direcţia lui. Bărbatul se afla lângă ponton şi, la fel ca şi Dawson, îşi ţinea mâna streaşină la ochi. Când Dawson îşi lăsă încet mâna jos, bărbatul brunet îl imită. Dawson făcu un pas în spate; străinul făcu la fel. Dawson simţi că i se taie respiraţia în timp ce inima îi bătea să-i sară din piept. „Nu este real. Nu se poate una ca asta.“ Soarele cobora încet în spatele lui, iar silueta străinului devenea din ce în ce mai greu de desluşit, însă, în ciuda luminii palide, Dawson îşi dădu dintr-o dată seama că era acelaşi bărbat pe care îl văzuse pentru prima dată în apă şi apoi pe vasul de aprovizionare. Clipi repede, încercând să-l vadă mai bine pe bărbat. Insă când privirea lui deveni în cele din urmă limpede, nu văzu decât conturul unui pilon de pe ponton, legat în vârf cu nişte frânghii roase. *

Acea imagine îl bulversă pe Dawson şi simţi brusc imboldul de a merge direct la casa lui Tuck. Fusese refugiul lui vreme de atâţia ani în trecut; îşi aduse imediat aminte de liniştea pe care o găsise acolo. Cumva, nu îl încânta deloc gândul că trebuie să socializeze cu cei de la pensiune când va veni momentul să se cazeze. Voia să fie singur, ca să poată cugeta în linişte la imaginea bărbatului brunet. Fie şocul fusese mai mare decât bănuiseră doctorii, fie aceştia avuseseră dreptate în legătură cu stresul. In timp ce porni spre şosea, hotărî să îşi mai facă un control în Louisiana, cu toate că bănuia că doctorii de acolo aveau să-i spună acelaşi lucru. îndepărtă acele gânduri tulburătoare şi lăsă jos geamul maşinii, inspirând mirosul pinilor şi al apei sălcii în timp ce

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement