Page 44

46___________________________________ Nicholas Sparks Bonner nu ştia asta. In cursul zilei plouase destul de mult încât să scoată la suprafaţă gudronul din macadam, dar nu suficient încât să-l spele. începuse să alerge pe traseul lui obişnuit, care îi lua vreo treizeci de minute, însă în seara respectivă nu a mai ajuns acasă. Când luna răsărise deja, Marilyn începu să-şi facă griji şi, rugând-o pe o vecină să stea cu copiii, s-a urcat în maşină şi a pornit în căutarea lui. După ce a trecut de curba de la marginea oraşului, a zărit lângă un pâlc de copaci o ambulanţă, maşina şerifului şi un grup de oameni care începea încet, încet să se mărească. Acolo fusese omorât soţul ei, i s-a spus, când şoferul unei furgonete a pierdut controlul asupra maşinii, alunecând şi lovindu-1 din plin. Furgoneta, află ea, îi aparţinea lui Tuck Hostetler. Şoferul, care urma să fie în curând acuzat de ucidere din culpă şi omor fără premeditare, era un tânăr de optsprezece ani, căruia i se puseseră deja cătuşele. Acesta era Dawson Gole. *

La vreo trei kilometri depărtare de marginea oraşului - şi de curba pe care nu avea s-o uite niciodată - Dawson zări drumul acoperit cu pietriş care ducea către pământul familiei sale şi, fără să vrea, se trezi gândindu-se la tatăl său. Când Dawson se afla în închisoare, aşteptând să fie judecat, un paznic îşi făcuse brusc apariţia anunţându-1 că avea un vizitator. Un minut mai târziu, îşi făcu apariţia, mestecând o scobitoare. - Ai fugit de-acasă, te-ai întâlnit cu fata aia bogată, ţi-ai făcut planuri. Şi unde sfârşeşti? In închisoare. Zări acea sclipire maliţioasă din privirea tatălui său. Ai crezut că eşti mai bun decât mine, dar nu eşti. Eşti exact la fel ca mine. Dawson nu spuse nimic, simţind cum îl cuprindea ura când îl privea cu dispreţ pe tatăl său din colţul celulei. îşi jură atunci şi acolo că, indiferent ce urma să se întâmple, nu va mai vorbi niciodată cu acesta.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement