Page 267

CEL MAI DE PREŢ CADOU 269 şi camionete parcate în faţă şi, pentru prima oară, observă o strălucire roşiatică, slabă, deasupra intrării. O luară încet în direcţia aceea. In timp ce străinul brunet alerga cu uşurinţă în faţa lui, Dawson avea senzaţia supărătoare că îl recunoştea. Poziţia relaxată a umerilor, ritmul regulat al braţelor, pasul cadenţat... Dawson mai văzuse cândva acea ţinută aparte şi nu doar în pădurea din spatele casei lui Tuck. încă nu-şi dădea seama unde, dar amintirea începea să-i revină, asemenea bulelor de aer care se ridică la suprafaţa apei. Bărbatul aruncă o privire peste umăr, de parcă i-ar fi auzit gândurile lui Dawson, iar acesta reuşi pentru prima oară să zărească mai bine trăsăturile străinului, ştiind că-1 mai văzuse şi înainte pe bărbat. înainte de explozie. Dawson se împiedică, dar în timp ce îşi recăpăta echilibrul, simţi un fior pe şira spinării. Nu era posibil. Trecuseră douăzeci şi patru de ani. De atunci, făcuse închisoare şi fusese eliberat; lucrase pe o platformă petrolieră din Golful Mexic. Iubise şi suferise, apoi iubise şi suferise din nou, iar bărbatul care îi oferise cândva un acoperiş deasupra capului murise de moarte naturală. Dar străinul - deoarece era şi fusese mereu un străin — nu îmbătrânise deloc. Arăta exact la fel cum arătase în noaptea în care ieşise să alerge după ce terminase de consultat pacienţii, în acea zi în care plouase. El era, acum îşi dădea seama: acea expresie surprinsă pe care Dawson o văzuse atunci când derapase cu maşina. Transporta anvelopele de care avea nevoie Tuck şi se întorcea în Oriental... Aici se întâmplase, îşi aminti din nou Dawson. Aici fusese omorât doctorul David Bonner, soţ şi tată. Dawson inspiră adânc şi se împiedică din nou, dar bărbatul păru că îi citeşte gândurile. încuviinţă o dată din cap fără să zâmbească tocmai când ajunse pe aleea acoperită cu pietriş care ducea în parcare. Intorcându-se din nou cu faţa înainte, el mări

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement