Page 265

267 CEL MAI DE PREŢ CADOU Curba... Dawson nu reuşea să micşoreze distanţa, dar nici bărbatul brunet nu avansa prea mult. încetase să mai schimbe direcţia şi, pentru prima oară, Dawson avu senzaţia că bărbatul ştia exact unde îl conducea. Acest gând îl îngrijora, însă concentrat la urmărire, Dawson nu avu timp să reflecteze asupra acestui lucru. * Ted îşi apăsă cu putere gheata pe obrazul lui Alan. Acesta simţi cum ambele urechi îi erau zdrobite şi cum tocul îi tăia adânc falca. Puşca îndreptată spre capul lui părea uriaşă, obtu- rându-i vederea, şi simţi brusc un nod în stomac. „O să mor“, îşi zise el. - Ştiu c-ai văzut-o, zise Ted, legănând arma, dar ţinând-o în continuare aţintită către el. Dacă te las să te ridici, n-o să fugi, nu? Alan încercă să înghită, dar gâtul nu îi dădu ascultare. - Nu, cârâi el. Ted apăsă şi mai tare cu piciorul. Durerea era intensă şi Alan ţipă. Simţea că-i ard ambele urechi şi avu impresia că fuseseră subţiate până ajunseseră ca o foaie de hârtie. Când se uită la Ted cu ochi mici, implorând milă, el observă că acesta avea celălalt braţ înfăşurat într-un soi de gips, iar faţa îi era învineţită. Alan se întrebă ce păţise. Ted făcu un pas în spate. - Ridică-te! îi ordonă el. Alan se chinui să-şi scoată picioarele de sub scaun şi să se ridice încet, aproape încovoindu-se, când simţi o durere ascuţită în genunchi. Uşa era la doar câţiva metri de el. - Nici să nu te gândeşti! mârâi Ted. Se îndreptă către bar. Javră! Alan se întoarse şchiopătând la bar. Abee se afla în continuare în faţa uşii biroului, înjurând şi izbindu-se cu toată forţa în ea. In cele din urmă, Abee se întoarse spre ei.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou