Page 260

262 _________________________________ Nicholas Sparks minţise. Era evident că îşi plănuise fuga cu ceva vreme în urmă şi crezuse că el nu va afla. Sosise timpul să îi arate cine făcea regulile pe-acolo. „Căci te asigur, Candy, că nu eşti tu aia“. In timp ce se îndrepta vijelios către intrare, Abee observă că Mustangul decapotabil al lui Candy nu era în parcare, ceea ce însemna că, probabil, îl parcase altundeva. Acasă la vreun tip, iar acum râdeau amândoi de el. Parcă o auzea pe Candy râzând şi zicând cât de prost era Abee, iar acest gând trezi în el dorinţa să dea năvală înăuntru, să-şi îndrepte arma înspre bar şi să apese pe trăgaci. Dar nu va face asta. O, nu. Pentru că, mai întâi de toate, ea trebuia să înţeleagă exact ce se întâmpla. Trebuia să înţeleagă că el era acela care făcea regulile. Lângă el, Ted se ţinea remarcabil de ferm pe picioare, fiind aproape nerăbdător. Dinăuntru se auzeau acordurile slabe care răsunau din tonomat, iar cablul din neon cu care era scris numele barului arunca o strălucire roşiatică pe chipurile lor. Abee îi făcu semn cu capul lui Ted, iar acesta lovi uşa cu piciorul, deschizând-o. *

Dawson înainta foarte încet cu maşina, cu fiecare muşchi încordat la maximum. Abia distingea în depărtare luminile din Orient. Fu cuprins de un sentiment puternic de dejâ-vu, de parcă ar fi ştiut ce urma să se întâmple însă nu avea nicio putere să se oprească, cu toate că îşi dorea acest lucru. Dawson se aplecă peste volan. Dacă mijea ochii, putea discerne magazinul universal, cel pe lângă care trecuse când alergase dimineaţa. Turnul Bisericii Baptiste, scăldat într-o baie de lumină, părea să vegheze asupra cartierului comercial. Felinarele stradale din halogen proiectau o strălucire ciudată pe asfalt, marcând astfel drumul care ducea spre casa lui Tuck şi făcându-1 să fie cuprins de teama că, poate, nu va reuşi să ajungă acolo. Stelele pe care le văzuse adineauri dispăruseră,

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement