Page 254

256

Nicholas Sparks

ceva era în neregulă. Lipsea ceva, ca să spunem aşa, şi avu nevoie de câteva minute înainte să-şi dea seama ce anume nu era în regulă. Lipsea statueta lui Buddha, cea pe care o ţinea în fereastra dinspre stradă şi care se zărea printre tufişuri. Talismanul ei norocos, aşa-i zicea ea, şi nu exista niciun motiv pentru care să o fi luat de acolo. Doar dacă nu cumva... El deschise portiera camionetei şi coborî. Când Ted îi aruncă o privire, el clătină din cap. - Mă-ntorc intr-un minut. Abee îşi croi drum printre tufişuri şi urcă treptele verandei. Uitându-se prin geamul din faţă, văzu că statueta nu mai era acolo. Restul casei arăta la fel. Dar asta nu însemna nimic, având în vedere că ştia că aşa fusese de la început mobilată. Insă nu-i dădea pace faptul că statueta lui Buddha dispăruse. Abee înconjură casa, privind prin ferestre, deşi draperiile îi obturau vederea. Nu reuşea să desluşească mare lucru. Intr-un final, sătul să se mai chinuiască, lovi cu piciorul uşa din spate, exact cum făcuse şi Ted acasă la Tuck. Păşi înăuntru, întrebându-se ce naiba punea la cale Candy. * Aşa cum făcuse din cincisprezece în cincisprezece minute de când sosise, Amanda se apropie din nou de asistentă, ca s-o întrebe dacă avea informaţii noi. Asistenta îi răspunse pe un ton calm că îi spusese deja tot ce ştia: Jared fusese internat, era consultat de un cardiolog, iar doctorul ştia că ei erau în sala de aşteptare. De îndată ce va afla ceva nou, Amanda va fi prima înştiinţată. In vocea ei se simţea compasiunea, iar Amanda dădu din cap în semn de mulţumire, apoi se întoarse la locul ei. în ciuda faptului că era conştientă de realitatea care o înconjura, tot nu reuşea să înţeleagă ce făcea ea acolo şi cum se întâmplaseră toate astea. Deşi Frank şi asistenta încercaseră să-i explice, cuvintele lor nu aveau nicio putere în acel

Nicholas sparks cel mai de pret cadou