Page 244

246 __________________________________ Nicholas Sparks cimitir şi se aşezase pe marginea apei, privind cum soarele începe să apună. Era al patrulea loc în care stătuse în ultimele patru zile, iar weekendul îl extenuase atât psihic, cât şi emoţional. Oricât se străduia, nu reuşea să-şi imagineze cum va arăta. Ziua de mâine, şi ziua de după, şi şirul nesfârşit de săptămâni şi ani păreau să nu mai aibă niciun rost. Alesese un anumit mod de viaţă, din anumite motive, însă acum acele motive nu mai existau. Amanda şi Marilyn Bonner îl eliberaseră pentru totdeauna. Tuck murise. Ce să facă în continuare? Să se mute? Să rămână unde era? Să-şi păstreze slujba? Care mai era rostul lui acum când toate reperele lui dispăruseră? Ştia că nu avea să găsească niciun răspuns acolo. Se ridică în picioare şi porni agale către pensiune. Avea bilet la un avion care pleca luni, dis-de-dimineaţă, şi trebuia să se trezească cu mult înainte de răsăritul soarelui ca să aibă timp să predea maşina închiriată şi să ajungă la aeroport. Urma să ajungă în New Orleans înainte de prânz şi, având după aceea, acasă. Când ajunse în camera lui, se întinse pe pat aşa îmbrăcat cum era, mai abătut ca niciodată, simţind încă pe buze atingerea buzelor Amandei. „S-ar putea să aibă nevoie de timp“, scrisese Tuck şi, în somnul lui agitat, se agăţă de speranţa că era posibil ca Tuck să aibă dreptate. * In timp ce stătea la culoarea roşie a semaforului, Jared se uită în oglinda retrovizoare la tatăl său. încercase, probabil, să uite de necazuri, hotărî Jared. Când oprise în faţa clubului în urmă cu câteva minute, tatăl lui stătea rezemat de una dintre coloane, cu ochii injectaţi şi goi - duhnea a băutură de la o poştă. Probabil că de aceea nu scosese nicio vorbă. Fără îndoială că voia să ascundă cât era de beat. Jared se obişnuise cu astfel de situaţii. Nu era furios din cauza tatălui său pe cât era de trist. însă mama lui va afişa

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement