Page 234

236

Nicholas Sparks Dawson nu răspunse. - Mă gândeam eu, zise ea. Ea oftă şi se apropie cu un pas de mormânt. Dawson se dădu într-o parte, lăsând-o pe Marilyn să citească inscripţia. Mulţi oameni au adus flori la mormântul lui David după ce acesta a murit. Iar asta a durat un an sau doi, dar apoi au renunţat, bănuiesc. In afară de tine. O vreme doar eu i-am mai adus flori, dar apoi, la vreo patru ani după moartea lui, am început să observ din nou alte flori. Nu tot timpul, dar îndeajuns încât să-mi trezească curiozitatea. Habar nu aveam cine le aducea. I-am întrebat pe părinţii mei, pe prieteni, dar nimeni nu ştia. O bucată de vreme m-am întrebat dacă nu cumva David avusese o aventură. Iţi vine să crezi? Ea clătină din cap şi trase aer adânc în plămâni. Doar atunci când florile au încetat să mai apară mi-am dat seama că ai fost tu. Ştiam că ai fost eliberat condiţionat din închisoare şi că te-ai întors acasă. Am aflat, de asemenea, că ai plecat din oraş un an mai târziu. M-am înfuriat îngrozitor de tare când am aflat că tu erai cel în cauză. Ea îşi încrucişă braţele ca şi când ar fi vrut să îndepărteze acea amintire. Apoi, am văzut din nou florile în dimineaţa asta. Ştiam că asta însemna că te-ai întors. Nu eram sigură că vei veni azi aici... dar ai venit. Dawson îşi strecură mâinile în buzunare, dorindu-şi din tot sufletul să fie în altă parte. - N-o să mai vin la mormânt şi nici nu o să mai aduc flori, murmură el. Aveţi cuvântul meu. Ea îl privi. - Şi crezi că dacă ai venit poţi şterge totul cu buretele? Având în vedere ce ai făcut? Având în vedere că soţul meu este aici, în loc să fie cu mine? Că nu a avut ocazia să-şi vadă copiii crescând? - Nu, răspunse el. - Fireşte că nu, zise ea. Pentru că încă te simţi vinovat pentru ceea ce ai făcut. De aceea ne-ai trimis bani în toţi aceşti ani, am dreptate?

Nicholas sparks cel mai de pret cadou