Page 220

222 Nicholas Sparks necunoscător ar fi zis că o păştea vreo răceală, însă Marilyn ştia exact ce o preocupa. Intorcându-se de la fereastră, ea începu să inspecteze bucătăria. O renovase în urmă cu câţiva ani, odată cu baia şi mare parte a parterului, iar vechea casă de la fermă începuse, în sfârşit, să ia înfăţişarea unui cămin — sau, mai degrabă, să arate ca acea casă pe care şi-o dorise dintotdeauna. Până să o renoveze, o percepuse mai mult ca fiind casa părintească, un sentiment care începuse să o deranjeze pe măsură ce îmbătrânise. O deranjaseră multe lucruri şi în timpul maturităţii dar, oricât de greu îi fusese de-a lungul anilor, ea învăţase din experienţe. In pofida acestora, avea mai puţine regrete decât şi-ar fi putut imagina cineva. Cu toate astea, era preocupată de ceva ce văzuse mai devreme şi se întreba ce să facă. Sau dacă chiar ar trebui să facă ceva. Ar putea să-i ignore semnificaţia şi să lase timpul să rezolve totul. Dar învăţase pe propria piele că dacă ignori o situaţie, aceasta nu se rezolvă întotdeauna cu bine. întinzându-se după geantă, ea îşi dădu brusc seama ce avea de făcut. *

După ce aşeză ultima cutie pe scaunul pasagerului, Candy intră din nou în casă şi luă statuia din aur, care îl reprezenta pe Buddha, de pe pervazul ferestrei din camera de zi. Cu toate că era urâtă, ei îi plăcuse întotdeauna şi-şi imaginase că îi aducea noroc. Reprezenta, de asemenea, şi poliţa ei de asigurare; norocoasă sau nu, ea plănuia să o amaneteze de îndată ce avea ocazia, ştiind că va avea nevoie de bani ca să o ia de la început. Impachetă statueta intr-un ziar şi o vârî în torpedo, înainte să îşi verifice încă o dată bagajele. Se minună că reuşise să bage totul în Mustang. Valiza abia se închidea, scaunul pasagerului era plin cu cutii de era imposibil să te mai uiţi pe geam, şi multe alte lucruri fuseseră înghesuite în toate spaţiile libere

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement