Page 208

210 __________________________________ Nicholas Sparks aşadar îşi întoarse voit capul şi privi cum razele soarelui se jucau printre ramurile copacilor. Intr-un sfârşit, mama ei dădu ochii peste cap. - Zău aşa, Amanda! Nu te mai purta ca un copil. Nu sunt duşmanul tău. Sunt mama ta. - Ştiu ce ai de gând să-mi spui, spuse Amanda cu o voce monotonă. - Se prea poate, dar chiar şi aşa, una dintre responsabilităţile de a fi părinte este aceea de a te asigura că fiica ta ştie atunci când face o greşeală. - Asta crezi tu că este? Amanda miji ochii şi o privi furioasă pe mama ei. - Tu cum i-ai spune? Eşti o femeie măritată. - Crezi că eu nu ştiu asta? - Cu siguranţă nu te comporţi ca una, zise ea. Nu eşti prima femeie din lume care este nefericită în căsnicie. Nici prima care te laşi influenţată de această nefericire. Diferenţa este că tu crezi în continuare că este vina altcuiva. - Despre ce vorbeşti? Amanda simţi cum începe să strângă tot mai tare cu degetele braţele balansoarului pe care stătea. - Tu dai vina pe alţii, Amanda. Mama ei strâmbă din nas. Dai vina pe mine, dai vina pe Frank, iar după moartea lui Bea, ai dat vina chiar şi pe Dumnezeu. Cauţi sursa problemelor din viaţa ta în altă parte. Şi apoi faci pe martira. „Sărmana Amanda, încearcă să schimbe soarta lucrurilor într-o lume aspră şi nemiloasă. “ Adevărul este că viaţa nu este uşoară pentru nici unul dintre noi. N-a fost niciodată şi nici nu va fi. Dar dacă ai fi sinceră cu tine însăţi, ai înţelege că ai şi tu partea ta de vină în toată povestea asta. Amanda strânse din dinţi. - Şi eu care credeam că nu eşti capabilă să dai dovadă de empatie sau înţelegere. Cred că m-am înşelat.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement