Page 196

198

Nicholas Sparks

mai ales, ce căuta acolo. Nu era sigur că ar trebui să creadă ce îi povestise Ted despre el - de fapt, era foarte convins că nu era adevărat - însă surprinzând privirea lui Ted, se gândi că era mai bine să nu spună nimic. Ted nu avea de gând să renunţe. Şi, pentru prima oară în viaţă, lui Abee îi era puţin teamă de ce ar fi fost în stare să facă fratele lui dacă s-ar fi dus la el şi i-ar fi spus să întoarcă acasă. In tot acest timp, Candy şi individul erau probabil la bar. Râdeau şi îşi zâmbeau cu subînţeles. Numai imaginându-şi această scenă şi simţi cum îi creşte pulsul, fiind cuprins de turbare. Durerea îl lovi din nou şi, pentru a doua oară, fu convins că va leşina. O să-i facă de petrecanie individului. Dumnezeu îi era martor. Data următoare când îl va vedea, îl va omorî şi va face în aşa fel încât Candy să înţeleagă regulile. Insă mai întâi trebuia să rezolve acea problemă de familie, ca Ted să meargă cu el şi să-l ajute. Nu se simţea în stare să se ocupe singur de treaba aceea. *

Mai trecu o oră, iar soarele începu să coboare pe cer. Lui Ted îi venea să vomite. De fiecare dată când făcea o mişcare, avea senzaţia că îi explodează capul. Braţul îl mânca atât de rău sub gips, încât îi venea să rupă drăcovenia aia şi să o arunce cât colo. Nu putea respira pe nas, pentru că îi era umflat şi nu-şi dorea decât ca Dawson să-şi facă apariţia şi să pună capăt poveştii odată pentru totdeauna. Nici măcar nu-i păsa dacă micuţa majoretă era cu el. Cu o zi în urmă îşi făcuse griji în legătură cu martorii, însă în acel moment nu-i mai păsa. O să-i ascundă pur şi simplu trupul. Poate oamenii vor crede că cei doi au fugit împreună. Chiar şi aşa, unde naiba era Dawson? Unde putuse să dispară toată afurisita aceea de zi? Şi pe ploaie? Cu siguranţă că nu se aşteptase la una ca asta. In partea cealaltă, Abee arăta de parcă era pe moarte. Tipul se înverzise practic la faţă, însă Ted nu putea termina treaba aceea de unul singur. Nu cu o

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement