Page 191

CEL MAI DE PREŢ CADOU ________________________ 193 - Nu face asta, zise el, privind-o drept în ochi. Nu poţi să te învinuieşti pentru problemele lui şi să le iei asupra ta. - Vorbeşti ca un om care nu a fost căsătorit niciodată. Ea schiţă un zâmbet. Dă-mi voie să-ţi spun că în toţi aceşti ani de căsnicie am ajuns să realizez că puţine lucruri sunt negru pe alb. Nu spun că problemele pe care le avem sunt numai din vina mea. Spun doar că s-ar putea să mai apară şi unele nuanţe de gri pe ici, pe colo. Nimeni nu este perfect. - Parcă ar fi cuvintele unui psiholog. - Se prea poate. La câteva luni după ce a murit Bea, am început să merg la psiholog de două ori pe săptămână. Nu ştiu cum aş fi supravieţuit fără ajutorul ei. Jared şi Lynn au fost şi ei la ea, dar nu pentru mult timp. Copiii îşi revin mai uşor, presupun. - Te cred pe cuvânt. Ea îşi sprijini bărbia de genunchi, iar pe faţa ei se citea suferinţa. - Nu i-am spus niciodată lui Frank despre noi. -Nu? - Ştia că am avut un prieten în liceu, dar nu i-am spus cât de serioasă fusese relaţia. Nici nu cred că i-am spus vreodată numele tău. Bineînţeles, mama şi tata se străduiau din răsputeri să uite că relaţia noastră existase vreodată. Au tratat-o ca pe un secret ascuns şi ruşinos al familiei. Fireşte că mama mea a răsuflat uşurată când i-am spus că m-am logodit. N-a fost entuziasmată, ţine minte. Pe mama nimic nu reuşeşte să o entuziasmeze. Probabil crede că asta ar denigra-o. Dar dacă te face să te simţi mai bine, a trebuit să-i amintesc numele lui Frank. De două ori. Numele tău, în schimb... Dawson izbucni în râs, apoi încetă brusc. Amanda sorbi din nou din vin şi simţi cum o învăluie căldura; abia percepea muzica uşoară care se auzea în surdină. - S-au întâmplat atât de multe, nu-i aşa? De când nu ne-am mai văzut? Vocea ei era suavă.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou