Page 134

136 _________________________________ Nicholas Sparks sfârşit, mă simţeam atât de... singură. Aşa că am plecat de acasă în toiul nopţii şi am condus o vreme fără o destinaţie anume, apoi, dintr-un motiv sau altul, m-am trezit parcând mai departe, lângă drum şi am venit pe jos până aici. Nu pot să explic de ce. Am stat aici şi am plâns ore în şir. Ea oftă, copleşită din nou de valul de amintiri. Ştiu că tata nu ţi-a acordat niciodată vreo şansă, dar n-a fost un om rău. întotdeauna m-am înţeles mai bine cu el decât cu mama şi, pe măsură ce am înaintat în vârstă, am devenit din ce în ce mai apropiaţi. Ii iubea pe copii, mai ales pe Bea. Tăcu o clipă, apoi zâmbi trist. Crezi că e ciudat? Mă refer la faptul că am venit aici după ce-a murit? Dawson se gândi o clipă. ^ Nu, răspunse el. Nu cred că e ciudat deloc. Şi eu am venit aici după ce mi-am ispăşit pedeapsa. - Tu nu aveai altundeva unde să te duci. El ridică o sprânceană. - Dar tu? Avea dreptate, desigur: Deşi casa Iui Tuck reprezenta locul amintirilor idilice, era şi locul unde ea venea mereu să plângă. Amanda îşi împreună şi mai tare degetele, forţându-se să îndepărteze acea amintire, apoi se aşeză într-o poziţie cât mai comodă şi îl privi pe Dawson, care începuse să asambleze motorul. Pe măsură ce orele după-amiezei se scurgeau, despre lucrurile obişnuite de zi cu zi, trecute şi prezente, despre aspecte nerostite din viaţa lor, povestiră despre orice, de la cărţi şi până la locuri pe care visaseră mereu să le viziteze. Ea avu un sentiment puternic de dejâ-vu când auzi clinchetul familiar pe care îl scoase cheia tubulară atunci când el încercă să o potrivească la locul ei. Observă cum se forţează să desfacă un şurub, strângând din dinţi până când acesta cedă în cele din urmă, înainte să îl pună cu grijă deoparte. La fel cum făcea şi în adolescenţă, el se oprea din când în când din ceea ce făcea, dându-i de înţeles că asculta cu mare atenţie tot ce îi povestea

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement