Page 132

134

Nicholas Sparks

obişnuise să facă odinioară şi vorbindu-i astfel. El scoase carburatorul din cutie şi îl examină cu atenţie. Fusese recondiţionat cât se poate de bine. II puse deoparte, apoi verifică fişa. Se duse în faţa maşinii, ridică încet capota şi aruncă o privire sub ea. Când o auzi dregându-şi glasul, el îşi iţi capul de după capotă. - Ei bine, având în vedere că Tuck nu mai este aici, zise ea, bănuiesc că putem vorbi cât vrem acum, chiar dacă lucrezi. - Bine. El se ridică şi se duse la masa de lucru. Despre ce vrei să vorbim? Ea căzu pe gânduri. - Ce zici de asta? Ce-ţi aduci aminte cel mai bine despre prima noastră vară împreună? El se întinse după un set de chei, gândindu-se la întrebarea ei. - îmi amintesc că mă întrebam de ce Dumnezeu voiai să-ţi petreci timpul cu mine. - Vorbesc serios. - Şi eu. Nu aveam nimic, iar tu aveai totul. Puteai să ieşi cu oricine altcineva. Şi chiar dacă încercam să ne ascundem, ştiam că nu vom avea decât probleme. Nu avea nicio logică pentru mine. Ea îşi aşeză bărbia pe genunchi, strângându-i şi mai tare la piept. - Ştii ce îmi amintesc? îmi amintesc de ziua în care eu şi cu tine am mers cu maşina la Adantic Beach. Atunci când am văzut stelele de mare? Parcă toate eşuaseră pe ţărm deodată, iar noi ne-am plimbat pe plajă şi le-am aruncat pe toate înapoi în apă. Apoi, mai târziu, am împărţit o porţie de hamburger cu cartofi prăjiţi şi atunci mi-am dat seama că eram o norocoasă. Erai primul băiat care nu încerca mereu să mă impresioneze. Ţi-ai acceptat condiţia şi mai mult decât atât, m-ai acceptat pe mine aşa cum eram. Nimic altceva nu mai conta - nici familia mea, nici familia ta, nici altcineva. Eram doar noi.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement