Page 131

CEL MAI DE PREŢ CADOU _______________________ 133 - Ai învăţat să repari motoare de când te-am văzut ultima oară? -Nu. - Mă ocup de ea după ce pleci tu, zise el. Nu-i cine ştie ce. întorcându-se, el arătă înspre casă. Putem merge înăuntru dacă preferi. E destul de cald aici. - Nu vreau să fii nevoit să munceşti până târziu, zise ea şi, ca şi când şi-ar fi redescoperit un vechi obicei, ea se îndreptă către locul care fusese cândva al ei. Dădu deoparte un cric din fier ruginit şi se urcă pe masa de lucru, apoi se aşeză confortabil. - Ne aşteaptă o zi importantă mâine. Şi-apoi, întotdeauna mi-a plăcut să te privesc cum lucrezi. Lui i se păru că sesizează în cuvintele ei ceva ce semăna cu o promisiune şi avu brusc sentimentul că se întoarce în timp, în vremurile şi în locurile când fusese cel mai fericit. Revenind, îşi aduse aminte că Amanda era căsătorită. Ultimul lucru de care avea nevoie era genul de complicaţii care rezulta din încercarea de a retrăi trecutul. Trase încet şi adânc aer în piept şi se întinse după o cutie care se afla la capătul celălalt al mesei de lucru. - Te vei plictisi. îmi va lua ceva timp, îi zise el, încercând să-şi ascundă gândurile. - Nu-ţi face griji în privinţa mea. Sunt obişnuită. - Să te plictiseşti? Ea îşi ridică picioarele la piept. - Stăteam aici cu orele aşteptând să-ţi termini treaba şi să putem pleca într-un final ca să ne petrecem timpul împreună. - Trebuia să-mi fi spus. - Când nu mai aveam răbdare, asta făceam. Dar ştiam că dacă te luam prea des de la muncă, Tuck nu m-ar mai fi lăsat să vin pe-aici. Din acelaşi motiv nici nu te ţineam prea mult de vorbă. Faţa îi era parţial umbrită, iar vocea ei suna într-un mod seducător. Erau prea multe amintiri - ea stând acolo cum

Nicholas sparks cel mai de pret cadou