Page 126

128

Nicholas Sparks - Spune-mi ceva ce nu ştiu, încercă ea să-l convingă. Ceva despre tine ce nu ştie nimeni. Ceva ce m-ar surprinde. - Nu prea sunt multe de zis, răspunse el. Ea îl privi insistent. - Oare de ce nu te cred? „Pentru că n-aş putea ţine niciodată un secret faţă de tine“, gândi el. - Nu sunt sigur, răspunse el în schimb. Auzind răspunsul lui ea tăcu, încercând să găsească o altă abordare. - Ai spus ceva ieri care mi-a trezit curiozitatea. Când el o privi întrebător, Amanda continuă: De unde ai ştiut că Marilyn Bonner nu s-a recăsătorit? - Pur şi simplu. - Ţi-a spus Tuck? -Nu. - Atunci de unde ştii? El îşi împreună degetele şi se lăsă pe spătarul balansoarului, ştiind că dacă nu va răspunde, ea îl va întreba din nou. Nu se schimbase deloc nici în acea privinţă. - Ar fi bine să încep cu începutul, zise el, oftând. Ii povesti despre familia Bonner - despre vizita lui la casa dărăpănată de la fermă a lui Marilyn cu mult timp în urmă, despre anii grei prin care trecuse familia, despre cum începuse să le trimită bani anonim după ce ieşise din închisoare. Şi cum, în cele din urmă, angajase de-a lungul anilor detectivi particulari care să îl ţină la curent cu situaţia familiei. După ce termină de povestit, Amanda rămase tăcută, străduindu-se să găsească un răspuns. - Nu ştiu ce să spun, izbucni ea în cele din urmă. - Ştiam că vei spune asta. - Vorbesc serios, Dawson, zise ea, vădit înfuriată. Adică ştiu că este un gest nobil ceea ce faci tu şi sunt sigură că le-ai fost de ajutor. Dar, totodată, este şi trist, deoarece nu te poţi

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement