Page 115

CEL MAI DE PREŢ CADOU _______________________ 117 - Deoarece aşa îl rugase Tuck. Anunţase departamentul şerifului că eu eram executorul lui şi că trebuia să fiu contactat de îndată ce trecea în nefiinţă. - Vorbiţi de parcă ştia că urma să moară. - Cred că avea o presimţire, zise Tanner. Tuck Hostetler era un om în vârstă şi nu se temea să înfrunte realităţile vârstei sale înaintate. El clătină din cap. Sper să pot fi şi eu la fel de organizat şi de hotărât când îmi va suna şi mie ceasul. Amanda şi Dawson schimbară o privire, dar nu spuseră nimic. - L-am sfătuit să vă aducă amândurora la cunoştinţă dorinţele şi planurile sale, dar, dintr-un motiv anume, el a preferat să le ţină secrete. Nici acum nu-mi explic de ce. Vocea lui Tanner suna aproape părintească. A ţinut, de asemenea, să evidenţieze faptul că ţinea foarte mult la amândoi. Dawson se aplecă în faţă. - Ştiu că nu are importanţă, dar de unde vă cunoşteaţi? Tanner încuviinţă din cap, ca şi cum s-ar fi aşteptat la această întrebare. - L-am cunoscut pe Tuck în urmă cu optsprezece ani, când i-am dus un Mustang clasic să mi-1 recondiţioneze. Pe vremea aceea, eram partenerul unei firme mari din Raleigh. Eram lobbyist, dacă vreţi să ştiţi adevărul. Activam mult în domeniul agriculturii. Dar ca să mai scurtez din poveste, am rămas aici câteva zile ca să supraveghez evoluţia lucrurilor. II cunoşteam pe Tuck doar după reputaţie şi nu prea aveam încredere să las maşina pe mâinile lui. In orice caz, am ajuns să ne cunoaştem oarecum şi mi-am dat seama că îmi plăcea stilul de viaţă de aici. Când am revenit în cele din urmă după câteva săptămâni să-mi iau maşina, mi-a cerut mai puţin decât îmi imaginasem eu. Am fost impresionat de treaba bună pe care o făcuse. Ii prelungise viaţa cu încă cincisprezece ani. Pentru că mă simţeam istovit, am luat pe loc hotărârea să mă mut aici şi să mă pensionez. Numai că n-a durat mult timp. După un an

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement