Page 113

CEL MAI DE PREŢ CADOU _____________________ 115 - Mă supraestimezi. - Zău? Vrei să spui că le-ai fi permis să-mi facă rău? Nu trebuia să răspundă. Ea îşi dădu seama din expresia lui că avea dreptate. - întotdeauna le-a fost frică de tine, ştii asta. Chiar şi lui Ted. Asta pentru că te cunoşteau la fel de bine ca şi mine. - Şi ţie îţi era teamă de mine? - Nu la asta mă refer, zise ea. Ştiam că mă iubeşti şi că erai dispus să faci orice pentru mine. Şi tocmai de aceea m-a durut atât de mult când ai pus capăt, Dawson. Pentru că ştiam chiar de atunci cât de rară poate fi o astfel de iubire. Doar cei mai norocoşi oameni au parte de ea. Pentru o clipă, Dawson fu incapabil să scoată o vorbă. - îmi pare rău, spuse el în cele din urmă. - Şi mie, zise ea, fără să se obosească să-şi ascundă vechea tristeţe. Eu mă număr printre cei norocoşi, îţi aminteşti? * Când ajunseră la biroul lui Morgan Tanner, Dawson şi Amanda luară loc în mica sală de primire, cu parchetul din pin zgâriat, sufocată de măsuţe pline cu reviste învechite şi scaune cu tapiţeria zdrenţuită. Secretara, care părea destul de în vârstă ca să fi ieşit la pensie de mult, citea o carte broşată. Oricum, nu avea altceva mai bun de făcut. In cele zece minute de când aşteptau, telefonul nu sună nici măcar o dată. în cele din urmă uşa se deschise, şi în prag îşi făcu apariţia un bătrânel cu o claie de păr cărunt, sprâncene groase şi grizonate. Purta un costum şifonat. Le făcu semn cu mâna să intre în birou. - Amanda Ridley şi Dawson Cole, presupun. Le strânse mâna. Eu sunt Morgan Tanner şi aş dori să vă transmit condoleanţe amândurora. Ştiu cât de greu trebuie să vă fie. - Mulţumim, zise Amanda, iar Dawson încuviinţă din cap.

Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Nicholas sparks cel mai de pret cadou  
Advertisement