286
Sylvia Day
– Ştii mişcarea, Eva. O să te tot dea la o parte, pentru că se aşteaptă să-l laşi baltă, aşa cum au făcut to i. – Şi mă descurc de minune cu asta. M-am recunoscut pe mine în descrierea pe care tocmai o făcuse Cary. O luasem la fugă când lucrurile începuseră să se complice, pentru că eram sigură că totul avea să se termine rău. Singurul fel în care puteam să de in controlul era să fiu eu cea care părăseşte, nu cea abandonată. – Pentru că, de fapt, te zba i să- i aperi echilibrul pe care l-ai regăsit. El se întinse lângă mine, cuprinzându-mă strâns cu un bra musculos şi trăgându-mă cu spatele spre el. M-am cuibărit în el, dându-mi seama că aveam nevoie de afec iune fizică. – Poate că mi-a dat cu piciorul din cauza trecutului meu, nu al lui. – Dacă e aşa, bine că s-a terminat. Dar eu cred că voi doi o să vă regăsi i în cele din urmă. Sau cel pu in aşa sper, oftă Cary, încălzindu-mi gâtul cu şoapta lui. Vreau ca voi doi să fi i un model de „au trăit ferici i până la adânci bătrâne i“ pentru to i neferici ii lumii. Arată-mi calea, Eva! Fă-mă să cred.
Atractia_LT.indd 286
06.03.2013 09:25:37