Frank Herbert-Imparatul Zeu al Dunei

― Domnul e tulburat, rosti încet Moneo, şi compasiunea din glasul lui îl mişcă pe Leto. ― Umbrele luminoase ale trecuturilor mele, spuse Leto. Nu vor să-mi dea pace. Am aşteptat să ascult un sunet mângâietor, clopotul dintr-un târg de provincie în faptul serii, dar dangătul acela nu mi-a spus nimic altceva, decât că eu sunt sunetul şi sufletul acestui ţinut. În timp ce vorbea, întunericul învălui turnul. Luminile se aprinseră automat în jurul lor.

Privirea lui Leto rămase aţintită spre cer, unde Prima Lună plutea deasupra norilor, ca o felie subţire de pepene, al cărei contur simetric era trasat vag de un halou planetar roşiatic. ― Doamne, pentru ce am venit aici? întrebă Moneo. De ce nu vrei să-mi spui? ― Voiam să profit de suipriza pe care ţi-am rezervat-o, răspunse Leto. O navetă a Ghildei va ateriza peste puţin timp aici. Păstrăvăresele mi-l aduc pe Malky.

Moneo înghiţi brusc aer şi-şi ţinu răsuflarea preţ de câteva clipe înainte de a expira. ― Malky? Malky... unchiul... lui Hwi? ― Te uimeşte că n-ai aflat mai înainte.

Moneo simţi un fior rece în tot trupul. ― Doamne..., când Tu vrei să nu aflu un secret... ― Moneo? îl întrerupse Leto cu voce blândă, dar insistentă. Ştiu că Malky ţi-a făcut propuneri mai ispititoare decât oricare alţi... ― Doamne! Niciodată n-aş fi... ― Ştiu, Moneo, rosti Leto cu aceeaşi blândeţe în glas. Dar şocul surprizei ţi-a redeşteptat amintirile. Acum eşti bine înarmat pentru orice ţi-aş putea cere să faci. ― Ce... ce vrea Domnul să... ― S-ar putea să fim nevoiţi să-l eliminăm pe Malky. Malky e o problemă. ― Vrei să-l... Eu? ― Poate.

Moneo înghiţi spasmodic. ― Cucernica Maică... ― Anteac e moartă. M-a slujit bine, dar nu mai e în viaţă. S-a ajuns la ciocniri violente când Păstrăvăresele mele au luat cu asalt... locul în care se ascundea Malky. ― Mai bine că am scăpat de Anteac, zise Moneo. ― Apreciez neîncrederea ta în Bene Gesserit, dar eu aş fi preferat să nu ne părăsească în felul acesta. Anteac ne-a fost loială, Moneo. ― O Cucernică Maică ne-a fost... ― Şi Bene Tleilaxul şi Ghilda voiau să descopere secretul lui Malky, urmă netulburat Leto.

Când au văzut că trecem la acţiune împotriva ixienilor, s-au repezit să le-o ia înainte Păstrăvăreselor mele. Anteac... mă rog, n-a putut decât să-i întârzie un pic, dar a fost de ajuns.

Păstrăvăresele mele au împresurat locul... ― Secretul lui Malky, Doamne? ― Când ceva dispare, faptul este la fel de remarcabil ca atunci când ceva apare pe neaşteptate. Spaţiile goale merită întotdeauna să fie studiate îndeaproape. ― Ce vrea să spună Domnul prin spaţiile goa... ― Malky nu murise! Dacă s-ar fi întâmplat asta, aş fi ştiut cu siguranţă. Unde anume dispăruse? ― Dispăruse... inclusiv din viziunile Tale, Doamne? Vrei să spui că ixienii... ― Au perfecţionat o instalaţie pe care mi-au furnizat-o mie cu mult timp în urmă. Au lucrat la îmbunătăţirea ei în mod lent şi subtil, având grijă să ridice ecrane peste ecrane de camuflaj, dar am sesizat zonele de umbră. Faptul m-a surprins. Şi mi-a făcut plăcere.

Moneo căzu pe gânduri. O instalaţie capabilă să ascundă... Ahhhh! Împăratul-Zeu pomenise în câteva rânduri de o modalitate de a ascunde gândurile pe care le înregistra. Brusc, spuse: ― Şi Malky deţine secretul acestei... ― Fireşte! Dar nu ăsta-i adevăratul secret al lui Malky. Altceva tăinuieşte el cu străşnicie, un lucru pe care nici nu-şi închipuie că-l bănuiesc. ― Altceva... dar, Doamne, dacă ei pot să-ţi ascundă până şi Ţie... ― Mulţi pot să facă asta acum, Moneo. Ceilalţi deţinători ai secretului au fugit care-ncotro când Păstrăvăresele mele au trecut la atac. Taina instalaţiei ixiene se va răspândi în tot universul.

Moneo făcu ochii mari, alarmat. ― Doamne, dacă cineva... ― Dacă cineva e destul de deştept, nu va lăsa nici o urmă, rosti nerăbdător Leto. Ia spune, Moneo, ce ţi-a raportat Nayla în legătură cu Duncanul? O deranjează că trebuie să-ţi dea ţie raportul? ― Poruncile Domnului...

Moneo îşi drese glasul. Nu reuşea să se dumirească de ce Împăratul-Zeu vorbea, dintr-o suflare, despre urme ascunse, Duncan şi Nayla. ― Da, ştiu, făcu Leto. Poruncile mele sunt executate orbeşte de Nayla. Dar ce-are de zis despre Duncan? ― N-a încercat să se cupleze cu Siona, dacă asta-i ceea ce vrea Domnul să... ― Dar cum reacţionează la Naibul meu marionetă, Garun, şi la ceilalţi fremeni de muzeu? ― Le vorbeşte despre vechile datini, despre războiul cu Harkonnenii, despre primii Atreizi care au venit aici, pe Arrakis. ― Pe Dune! ― Da, pe Dune. ― Fiindcă nu mai există Dune nu mai există nici fremeni, spuse Leto. I-ai transmis Naylei mesajul meu? ― Doamne, de ce vrei să te pui şi mai mult în pericol? ― Ai transmis mesajul sau nu? ― Mesagera a plecat spre Tuono, dar aş mai avea încă timp s-o întorc din drum.