Issuu on Google+

4

INTERVIU

LUNI • 18 IULIE 2011

Alina Alens – poveste de artist Alina Cîrlănescu a devenit artistul Alina Alens, muzician și scriitor, care are în prezent o carieră de succes în Cracovia (Polonia) Numele Alinei Cîrlănescu se leagă inevitabil, pentru oricine cunoaște măcar puțin din realitățile județului Covasna și ale municipiului Sfântu-Gheorghe, de cel al fostului subprefect Nicolae Cîrlănescu, un om foarte cunoscut și apreciat în comunitatea locală. Alina Cîrlănescu este însă departe de a fi doar ceea ce ar putea unii numi doar ”fata lui tata”, iar educația în spiritul frumosului, al cărților și al cunoașterii, pe care a dobândit-o de la părinții săi, nu a fost nicidecum irosită. Drumul Alinei s-a construit lin și firesc, prin învățătură și dragoste pentru lucrurile cu Alina, te-aș ruga, pentru început, să ne spui câteva cuvinte despre tine, cum și dacă te poţi identifica separat de numele părinţilor tăi, atât de rezonant în Sfântu- Gheorghe? Cea mai scurtă şi pertinentă descriere personală în doar câteva cuvinte, la care subscriu în totalitate, vine de la Nichita Stănescu: „sunt o pată de sânge care vorbește”. La ea aș adăuga: artist, muzician, scriitor îndrăgostit de metaforă și de seva luminoasă a realității în aspectele ei particulare și generale - dincolo de limbă, context social sau bagaj cultural. Spun asta pentru că scriu în engleză și locuiesc în Cracovia, deși vin din România. Ca artist, muzician și scriitor locuiesc, de asemenea, într-o mitologie personală pe care am început să o construiesc conștient la 26 de ani, când am ajuns în Cracovia pentru prima dată, respectiv când am părăsit realitatea românească pe care începusem s-o cunosc la Cluj. Pentru a răspunde celei de-a doua părți a întrebării tale trebuie să fac legătura între realitatea socialdocumentară – conform căreia sunt fiica cea mare a familiei Cîrlănescu, o familie cunoscută și respectată în comunitatea în care m-am născut – și mitologia personală de care pomeneam mai sus și să mă întreb dacă (și cum) m-aș putea defini separat. Identitatea în care mă regăsesc de câțiva ani buni include ambele realități, pe care nu le percep prin separare, ci printr-o reunire continuă. Faptul că sunt, în egală măsură, Alina Cîrlănescu pentru cei din comunitatea în care m-am născut și Alina Alens pentru cititorii și ascultătorii mei este, cred eu, o dovadă de maturitate artistică. Din ce în ce mai des, de altfel, oamenii care mă cunosc mai întâi prin activitatea mea artistică sau literară decid să mi se adreseze prin pseudonim, deși le este cunoscut și numele meu, să spunem, oficial. Aș vrea să ne întoarcem puţin la rădăcini și să ne spui care sunt cele mai de preţ amintiri legate de tatăl tău? Artistul din spatele vocii mele a existat mai întâi în tatăl meu, căruia îi plăceau opera, lumea scenei și filmul, actoria, deși el, personal, nu s-a manifestat în acest fel în timpul vieții. Era și un dansator extraordinar, ca și fratele lui geamăn, de altfel. Tatăl meu a reușit să mă surprindă întotdeauna prin dedicațiile pe care mi le scria pe cărțile pe care le

adevărat de preț în viață, astfel că tânăra, acum în vârstă de 31 de ani, are în prezent o carieră de seamă la Cracovia, în Polonia, unde reprezintă cu cinste nu doar Sfântu-Gheorghe ci întreaga Românie. Prin învățătură și ambiție, Alina Cîrlănescu a devenit artistul Alina Alens, muzician și scriitor ”îndrăgostit de metaforă”, iar despre fascinația cuvintelor scrise ne-a vorbit chiar ea, în cadrul unui interviu în care am vrut să aflăm cât mai multe despre un om care duce cultura românească peste granițele țării. (Interviu de Monica Vajna)

cumpăra gândindu-se la mine. O amintire pe care o prețuiesc și pe care o consider revelatoare pentru destinul meu ulterior mi-a fost împărtășită de mama mea. Este povestea verighetelor părinților mei. În perioada în care s-au căsătorit ei, aurul, ca de altfel multe alte lucruri pe care nu le mai considerăm azi un lux, era foarte greu de procurat, astfel că verighetele lor au provenit din 12 penițe din aur pe care le-au strâns în timp și le-au topit în două inele simple pe care le poartă și acum. Când ai descoperit pasiunea pentru literatură, pentru cuvânt și condei și cum ai înţeles că trebuie să o „hrănești”? Casa părinților mei a fost mereu plină de cărți, astfel că mia fost ușor să descopăr cititul de timpuriu. În liceu am avut marele avantaj de a avea un profesor de literatură de geniu - doamna Marianne Iliescu, sub îndrumarea și încurajarea căreia am participat la

Ca artist, m-am regăsit în Cracovia. Ca român, scriitor, fost membru AIESEC și om implicat în cultura românească peste hotare, am de multe ori ocazia să reprezint România prin realizările și activitatea personală într-un mod care aruncă o lumină nouă asupra țării în care m-am născut în ochii celor pe care îi întâlnesc.“ Alina Alens olimpiade de literatură pe care leam câștigat și la cursurile căreia am descoperit cărți pe care le-am regăsit, mai târziu, pe listele de lectură de la Facultatea de Litere din Cluj. Cine a avut-o profesor pe doamna Iliescu știe de ce numesc, firesc, orele pe care le predă în la Colegiul Național Mihai Viteazul, cursuri. Trecerea de la cititor la scriitor a fost marcată, cum este firesc, de școlile pe care le-am urmat, de eseurile și lucrările pe care am ales sau am fost obligată să le scriu în Facultate, de propria experiență de relaționare cu elevi și studenți români și străini ca profesor, la rândul meu, precum și de experiențe de viață esențiale, care m-au transformat firesc, la momentul oportun și totodată de neprevăzut pentru mine sau cei-

lalți, într-o persoană care gândește și se exprimă prin voce și cuvânt scris, în cazul meu, în engleză și mai apoi în română. Cum s-a „născut” Alina Alens? Alina Alens, pseudonimul prin care sunt recunoscută astăzi, s-a născut în 2007, în perioada în care scriam poemele din volumul meu de debut, „The Incomplete Fantasy We Call Love,” publicat în Cracovia în 2009. Acest nume reprezintă pentru mine o întoarcere la esență, o purificare de alteritate a identității artistice personale printr-un nume încărcat de universalitate și, totodată, de simplitate, un nume inspirat de o experiență personală comună mie și surorii mele în cercul familial, aceea de a fi chemate Ali, Ale, de tatăl nostru. Când eliberăm în noi puterea de a asculta realitatea din jur cu sufletul deschis, descoperim că alege ea uneori, prin melodicitatea ei surprinzătoare, numele potrivite pentru noi. Pentru a prelungi surpriza realității, din 2008, de la un alt moment potrivit și cu totul neprevăzut, numele meu se leagă de un alt nume, cel al omului și artistului creator de legendă în lumea muzicală Atma Anur. Povestește-ne drumul tău de la Sfântu-Gheorghe la Cluj... Succesul descoperit în domeniul limbii și literaturii române ca elev al doamnei Marianne Iliescu în timpul liceului m-a condus către Cluj, unde am terminat Literele ca șefă de promoție în 2002 cu o lucrare în limba engleză condusă de domnul profesor Virgil Stanciu, Masterul în 2003, ca bursier, cu o lucrare în engleză condusă de doamna profesor Sanda Berce, după care, în toamna aceluiași an, am început un doctorat în lingvistică și semiotică sub conducerea doamnei profesor Carmen Vlad, căreia îi port, de la primul curs audiat, o mare admirație personală și profesională. Tot în 2003 am început un nou Master și am ocupat, prin concursul național de titularizare, un post de profesor titular de limba engleză la Școala „Emil Isac” din Cluj-Napoca, unde am lucrat până în 2006. Cum ai ajuns în Cracovia și mai ales cum ai decis să rămâi acolo? Studiul, viața și munca de predare m-au ținut ocupată vreo opt ani de zile în Cluj, oraș pe care eram gata să-l adopt, cu condiția de a fi apreciată și lăsată să dau frâu liber creativității în multiplele

domenii în care doream să mă manifest, în afara predării limbii engleze: muzică, artă, literatură, jurnalism cultural și organizarea de evenimente culturale, între altele. Poarta către toate aceste domenii s-a deschis pentru mine odată cu alegerea de a da curs invitației primite de la Centrul de Limbi Străine al Universității Jagielone din Cracovia de a preda engleză studenților nefilologi pentru primul semestru din anul 2006-2007. Decizia de a veni în Cracovia a fost o decizie care mi-a schimbat viața. Ea nu s-ar fi întâmplat dacă, în căutările mele de după absolvirea Facultății, nu aș fi devenit membru voluntar al organizației non-guvernamentale AIESEC, organizație prin intermediul căreia CV-ul meu a ajuns la directoarea Centrului din Cracovia în vara anului 2006. Acea invitație de a preda un prim semestru s-a

zat pe scrierea de versuri pentru cantecele pe care începusem să le compun după o pauză de opt ani (care a coincis cu anii petrecuți în Cluj). Muzica, proza, poezia, și viața pe care le conține sunt, așadar, cele care mă cheamă la ele și îmi dau, la momentul potrivit și de cele mai multe ori neprevăzut, energia, inspirația și forța de a scrie sau compune ceva cu o relevanță și un impact care nu încetează să mă surprindă. Scrii în limba engleză; ne poţi explica această alegere? Din nou, mă îndoiesc că este vorba de o alegere. Aveam, cred, 16 ani, când repetam două sonete de Shakespeare cu care decisesem să particip la un concurs de recitare în limba engleză organizat în Sfântu Gheorghe și îmi amintesc cu claritate senzația pe care o aveam recitând, în engleză, textul în original. Cu fiecare cuvânt

transformat într-o invitaţie de ami prelungi șederea cu un an, doi, trei și patru. În prezent, locuiesc tot în acest oraș ale cărui străzi, personalitate și atmosferă le veți regăsi în scrierile mele. Ai ales poezia ca mod de exprimare; de ce anume ai nevoie pentru a scrie? Consider că poezia m-a ales, ca mod de exprimare, pentru motive care rămân un mister și un miracol, în momentul în care adunam gânduri, note și detalii pentru construcția primului meu roman, la care lucrez și în prezent. Între timp, începând cu anul 2008, când am format trupa muzicală care s-a transformat în proiectului muzical de azi, „Alens”, o parte considerabilă a energiei mele creative s-a focali-

rostit, locuiam lumea descrisă în textul respectivului sonet, însă nu ca un oaspete care știe că va veni timpul când își va încheia fraza și va pleca, ci ca un fiu întors pe meleagurile natale ale imaginației sale. Limba engleză mi-a vorbit, dintotdeauna, chiar la vârste la care nu înțelegeam încă subtilități pentru detectarea cărora e nevoie de ani buni de studiu. Citești literatură românească contemporană? Ai vreun favorit / vreo favorită a noii generaţii? Există un timp pentru a citi, a asculta și un timp pentru a scrie sau compune, iar ceea ce scriitorii și muzicienii descoperă odată cu atingerea maturității, concentrării și dedicației necesare pentru a scrie sau compune propriile opere este că timpul destinat lecturii și


INTERVIU

LUNI • 18 IULIE 2011 audierii operelor altor autori descrește considerabil. Selecția devine, cu alte cuvinte, mult mai rapidă și mai categorică. După această paranteză inițială, îți pot răspunde categoric da, îmi place să descopăr autori mai noi sau mai vechi, să creez prietenii literare și să inițiez platfome de dialog intercultural, așa cum încerc să realizez prin blogurile pe care le administrez în prezent. Avantajul pe care îl avem ca cititori ai autorilor contemporani este posibilitatea de a deschide un dialog cu aceștia, prin intermediul a ceea ce se cheamă noile media bloguri, email, conturi pe Facebook sau alte rețele sociale, ceea ce este extrem de important, din punctul meu de vedere. Dintre noile mele descoperiri menționez prietenul meu de suflet din primul meu an ca membru AIESEC, tânărul antreprenor clujean Ștefan Teișanu, Florin Piersic Jr. și două poete - Michel Martin și Dulce Deea, sau de curând publicata poetă Andreea Suciu, doar câteva dintre descoperirile pe care le fac de la o săptămână la alta. E multă vulgaritate în poezia contemporană... cum vezi acest lucru? Interesant este că nu vei găsi vulgaritate la niciunii din scriitorii pe care îi menționam mai sus, tot așa cum nu vei găsi vulgaritate în poemele mele. Textul ultimului roman al lui Florin Piersic Jr., de exemplu, nu invită la vulgaritate, deși citind doar titlul ales, „Romantic porno”, cititorii ar putea înțelege exact opusul. Jocul realității cu metafora și stilul franc, indiferent de subiect, permite

autorilor cu putere de viziune să aleagă un mod de a scrie în care vulgaritatea să nu rămână unicul sau principalul motor de creație. Ocolesc, de fiecare dată când pot controla acest lucru, operele construite pe dezvoltare explicită și șoc gratuit. Un alt amănunt care iar putea interesa pe cititori este conținutul blogului meu plin de varii forme de reverență, exact opusul anunțat de titlul „Alina Alens’ Irreverent Blog” (www.alinaalens.wordpress.com). Vorbește-ne despre apariţiile editoriale – volumul de debut, dar și despre cele din reviste de specialitate, site-uri și bloguri. Cu mare drag. Cartea mea de debut, care s-a întâmplat să fie o carte de poezie în engleză, numită „The Incomplete Fantasy We Call Love,” a fost scrisă într-un timp record de mai puțin de trei luni, în 2007, și a fost publicată în versiune bilingvă, engleză-poloneză, la o editură din Cracovia. Cartea poate fi citită la bibliotecile marilor orașe din țară, la Biblioteca Județeană din Sfântu-Gheorghe inclusiv. Pentru alte detalii legate de comercializare sau donații mi se poate scrie la adresa de mail alina.alens@gmail.com. Menționam mai sus blogul meu numit „Alina Alens’ Irreverent Blog” – acesta este primul și principalul meu blog ca artist, la care veți găsi trimiteri către alte scrieri, interviuri și apariții editoriale. Este, între multe altele, un fel de agendă publică pe care încerc să notez detaliile activității mele la zi, într-o cursă permanentă cu mine însămi. Noutăți garantate la fiecare vizită. Al

doilea blog inițiat în 2010 este dedicat tuturor celor care doresc să-și perfecționeze cunoștințele de limba engleză. El se numește The English Learners Blog (www.theenglishlearnersblog. wordpress.com). În cursul acestui an am inițiat două noi bloguri: unul dedicat primei mele cărți de

Alina a fost una dintre cele mai bune eleve ale mele, cu rezultate remarcabile la olimpiade, atât județene cât și naționale. Despre Alina pot spune că am înțeles încă de la început că este un om ambițios, cu o putere extraordinară și o vocație adevărată de filolog, o tânără cu mari deschideri culturale, după cum demonstrează și toate realizările sale.“ (Marianne Iliescu, prof. lb. rom. CNMV) poezie (www.alinaalenspoetry. wordpress.com) și un altul dedicat muzicianului Atma Anur, a cărui deschidere oficială se apropie – detalii pe blogul meu principal. Selecții de pe primul EP, care include unul din puținele cântece pe care le-am scris în limba română, „Mâine,” pot fi ascultate pe site-ul muzical www.alens.bandcamp.com. Mă puteți găsi pe Facebook, la pagina Alina Alens Singer/Songwriter și pe Twitter la @AlinaAlens.

Cum se simte un român la Cracovia? Dar o scriitoare româncă? Ca artist, m-am regăsit în Cracovia. Ca român, scriitor, fost membru AIESEC și om implicat în cultura românească peste hotare, am de multe ori ocazia să reprezint România prin realizările și activitatea personală într-un mod care aruncă o lumină nouă asupra țării în care m-am născut în ochii celor pe care îi întâlnesc în Cracovia sau în călătoriile mele în alte părți ale lumii și care nu știu foarte multe despre România, arta și cultura românească. Faptul că utilizez limba engleză cu preponderență este, din acest punct de vedere, un avantaj care îmi permite să incit interesul oamenilor din alte țări pentru România. Deși îmi petrec majoritatea timpului în afara României, păstrez o legătură invizibilă cu țara, pe care o consider de neînlocuit. Ce planuri de viitor – personale și profesionale ai? Pe plan profesional literar, îmi doresc să finalizez munca de redactare a romanului meu de debut, „Seconds and Eons”, și a unui nou volum de poezii „These poems don’t belong to me”. Sper să găsesc timpul și energia pentru traducerea scrierilor mele din engleză în română și pentru publicarea lor la edituri din România (traducerile în română) și din străinătate (originalele în limba engleză), să lansez versiuni audio ale cărții de poezie – pentru început, și să colaborez cu alți artiști din România și din străinătate. Pe plan muzical, îmi doresc să lansez albumul de debut la care lucrăm deja de luni

5 bune, care se numește „Back to Myself,” conține cântece semnate de mine, aranjate și produse de Atma Anur, la care colaborăm cu muzicieni din diferite țări. În cazul tuturor acestor planuri, inclusiv în cazul planurilor personale, nu voi seta date limită. Voi lăsa, cu încredere, misterul și miracolul să îmi conducă în continuare visele spre realitate. În încheiere, ai vreun gând pentru tinerii din Sfântu-Gheorghe? Într-o lume a frământărilor și căutărilor, ce sfaturi le-ai da? Ce sfaturi am pentru tinerii din Sfântu Gheorghe? Pasiunea nu cunoaște granițe, iar succesul nu depinde de locul în care te găsești. N-aș putea să mă pronunț în legătură cu o rețetă a fericirii peste hotare. Fiecare decide, la momentul oportun, unde se regăsește. În prezent, răspunsul meu la această întrebare este Cracovia. Pe viitor ar putea fi un alt colț de lume, nu exclud opțiunea de a descoperi noi orașe, noi comunități și culturi pe viitor. Anul trecut am vizitat India preț de câteva luni și am înțeles că succesul îți aparține, oriunde te-ai afla, atunci când te zbați să cunoști și să apreciezi sincer oamenii talentati și motivați din jur, indiferent de domeniu. Talentul și motivația lor va încuraja întotdeauna talentul și motivația celorlalți. Sfatul meu: căutați talentul în voi și în cei din jur, încurajați-l, cultivaţi-l permanent și rezultatele nu vor întârzia să apară. Fundația culturală Arcuș, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, profesori precum doamna Iliescu, sunt tot atâtea motive pentru a aprecia orașul în care locuiți. Mult succes!


Alina Alens - Poveste de artist