Issuu on Google+


Titlul original: Prietenia, Autor: Alexandru Tiba Redactor: Alexandru Tiba. Tehnoredactare, coperta și design: Alexandru Tiba.

Š 2011 Alexandru Tiba Telefon: 0765128728, 0724773875 http://alecsandrutiba.uv.ro e-mail: alecsandru_tiba@yahoo.com


Decalogul prieteniei


Prietenia Prietenia este împărtăţirea oricărui bine, spiritual, uman, material, este un dar care se face tot mai mult dar.Cuvântul prietenie provine din latinescul “amicitia,-ae” care înseamnă prietenie, amiciţie. Însă, nu putem spune că prietenia are o definiţie exactă, fiecare o interpretează după modul în care o simte în propria-i viaţă. Viaţa de prietenie nu este viaţa “gumei de mestecat”:o guşti şi o arunci! Prietenii devin! Orice incapacitate a mea de a iubi, de a face prietenie, mă lasă ”incomplet”, izolat de alţii: este o înfrângere. Însă dacă ai un prieten care să-ţi fie alături în astfel de situaţii, sigur învingi. Marea problemă a adolescenţei este aceasta: comunicarea cu alţii, cum să lege o prietenie.De multe ori simţi dorinţa de a mărturisi cuiva necazurile, cuceririle, secretele tale. “A afla un prieten înseamnă a afla o comoară.”Prietenul este ca o comoară care te ajută în momentele grele ale vieţii dar nu numai în momentele grele: el este lângă tine şi în momentele de bucurie. A fi prietenul cuiva înseamnă a avea încredere în el, a-l asculta: a iubi şi a se simţi iubit. Să nu faci din prietenii tăi un “self-service”, şi să nu iubeşti “îngreunând” pe altul (ca în raporturile fetebăieţi). A iubi fără dorinţa de posesie înseamnă a iubi în libertate. Isus Cristos a spus:”porunca mea aceasta este: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi eu!”(In 15,12-17). El însuşi nea iubit atât de mult încât şi-a dat viaţa pentru noi. “Voi sunteţi prietenii mei. Nu vă numesc slugi, ci prieteni.”(In 15,13). Isus şi-a iubit atât de mult prietenii încât, când a aflat de moartea lui Lazăr, a plâns. Să nu fii capabil să iubeşti înseamnă să izolezi un „nevinovat”. Atunci când îi spui cuiva că îi vrei binele înseamnă a-i spune că ţii la el, că-ţi este prieten. Un mare teolog spunea: “Spune-mi cât iubeşti, ca să-ţi spun cât crezi”. Sfântul apostol Ioan spunea că nimeni nu poate să spună că îl iubeşte pe Dumnezeu dacă nu-şi iubeşte proprii fraţi. Sub Soare nu există un prieten mai brav, mai adevărat ca Isus Cristos care a voit un bine murind, dar în ce fel murind?


Astfel însuşi Isus Cristos ne îndeamnă să ne facem prieteni deoarece şi el a avut nevoie de prieteni, de noi. Pentru greci şi romani prietenia este expresia cea mai nobilă şi mai fericită a iubirii, deoarece văd în celălalt un alt “eu însumi”. Un prieten este un lucru de preţ iar în momentul în care prietenia dintre două persone atinge apogeul se clădeşte o relaţie strânsă încât aceştia îşi dau seama numai din priviri când persoana de lângă el are o problemă sau o bucurie. Atunci când îţi pierzi un prieten simţi că ai pierdut jumătate din tine. Sfântul Augustin spunea în Confesiuni (4,4) că “cine a spus că prietenul <este jumătate din propriul suflet> ,bine a spus...” În momentul în care Augustin şi-a pierdut unul dintre prietenii săi cei mai buni, era trist şi spunea: “îmi urăsc viaţa, pentru că eu nu vreau să trăiesc numai pe jumătate.” Adevăraţii prieteni, chiar dacă sunt departe sau aproape, au mereu o grijă: de a-l face fericit pe cel de lângă el. Atunci când ai nevoie de ajutor poţi să apelezi cu siguranţă la un prieten, şi acesta te va ajuta. În Siracide (6,14-16) scrie că “un prieten fidel este un bun refugiu; acela care l-a găsit, a găsit o adevărată comoară...prietenul fidel este un medicament pentru viaţa.” La fel cum un bolnav are nevoie de un medicament pentru a se vindeca tot la fel un om are nevoie de un prieten căruia să i se destăinuie. In viaţă nu poţi primi un cadou mai sfânt şi mai minunat decât un prieten. Însă nu toate prieteniile au aceeaşi intensitate, profunzime şi durată; pentru ca o prietenie să dureze mult trebuie să se bazeze pe iubire, afecţiune, încredere, pe aceleaşi interese şi gusturi şi să se bazeze pe o armonizare a frecvenţelor mintale şi afective. Dar pentru ca o prietenie să dureze trebuie ca prietenii să se întâlnească des, pentru a face ca prietenia să evolueze. În viaţa de zi cu zi îti este indispensabil un prieten. Atunci când nu ai prieteni simti că nu are rost să mai trăieşti. Din proprie experienţă pot spune că un prieten adevărat te poate ajuta să te maturizezi, să te deschizi mai mult faţă de cei din jur, să ai curaj să-ţi exprimi părerile. În momentul în care două persoane se iubesc cu adevărat, nimeni si nimic nu poate rupe legătura dintre ei. Prietenia adevărată, care conduce în centrul iubirii unde este respect, fidelitate, gingăşie, căldură şi angajament, nu se improvizează, îşi are anotimpurile sale,evlouţia sa, exigenţele si regulile sale. Dacă un prieten ţi-a greşit dar tu ţii cu adevărat la el poţi spune precum Sfântul Augustin: “Mi-ai rănit inima şi tot te-am iubit.”(Confesiuni 10,6). Oricât de mare ar fi rana pe


care un prieten ţi-o pricinuieşte, dacă întradevăr îl iubeşti, poţi să-i ierţi orice greşeală, chiar şi trădarea. Însă nu poate ajunge să te trădeze o persoană care întradevăr ţine la tine. Prietenul te poate ajuta în orice moment al vieţii, fie când eşti bucuros fie când eşti trist, sfatul său este binevenit. Dacă nu căutăm comoara prieteniei putem spune că nu ne căutăm golul din sufletul şi din inima noastră. Papa Ioan Paul al II-lea ne spune:”nu ezitaţi să vă faceţi prieteni pentru a nu simţi un gol în inima voastră!” Aşadar, prietenia este cel mai mare dar pe care l-am putut primi vreodată...să nu ignorăm acest dar!



Prieteniaok