__MAIN_TEXT__
feature-image

Page 1


Un nou început de drum Ziua Europei este o zi foarte importantă pentru întreaga lumea, având o multitudine de semnificații. Printre semnificațiile primordiale amintim: democrația, drepturile omului, justiția, mediul, drepturile femeilor și pacea. Prin toate aceste evenimente importante păstrăm istoria și valorile universale ale civilizației. Într-un amalgam al durerii, lacrimilor și reușitei, 9 mai reprezintă ziua victoriei, speranței și hotărârii. Prin „Buletin de Europa” dorim să păstrăm în mod constant și activ importanța acestei zile în mintea și sufletul societății românești. Prezenta revistă va fi un buletin informativ cu experiențe dulci și amare care reflectă valorile civilizației europene. Spun dulce-amare pentru că totul este inerent frumos și, din păcate, pot exista aspecte care ne deranjează sau ne supără. Important este să învățăm din aceste evenimente care se întâmplă în jurul nostru și să ne continuăm drumul. O altă denumire a zilei de 9 mai este cea de „A putea continua”, astfel că împreună vom putea continua. Sub umbrela Buletinului de Europa se vor regăsi contribuțiile multor personalități ale României, printre care jurnaliști, politicieni, academicieni și reprezentanți ai societății civile. Indiferent de diferențele care ne caracterizează ca societate, suntem împreună sub umbrela aceleași comunități europene. În timp ce pentru unii aceste diferențe sunt motive de controversă (vezi The Clash of Civilisations, Samuel P. Huntington),

noi considerăm că ele reprezintă de fapt punctele ce ne unesc, diferențele reprezintând o bogăție. Deși suntem diferiți, considerăm că acestea sunt fix lucrurile care ne unesc. Suntem precum piesele ce compun un mozaic; mozaicul intercultural. Acest mozaic intercultural creează tabloul perfect ce atrage și inspiră lumea prin farmecul său. Așa cum este Ashura (budinca lui Noe), putem fi precum un desert în care arome și texturi diferite se îmbină pentru a crea la finalul gustul perfect al înțelegerii. Baza noastră este reprezentată de cărămizi precum prietenia, frăția, pacea și înțelegerea reciprocă. Din acest motiv, nume importante din varii domenii ale societății s-au unit pentru a scrie în Buletin de Europa. Pentru că totul începe prin auto-prezentare, în numărul de față, numele ce vor alcătui Buletinul de Europa, vor expune propriile experiențe europene. Astfel, inspirați de aceste experiențe, ne vom înțelege prezentul și vom încerca să ne modelăm viitorul. De asemenea, pe această cale, dorim să le mulțumim scriitorilor noștri, care au răspuns invitației lansate. Sprijinul pe care ni l-au oferit acum, la început de drum, a reprezentat și reprezintă o adevărată sursă de motivație pentru noi toți. Drumul ne-a fost deschid de ei, dar continuarea o vom face numai cu sprijinul dumneavoastră. Suntem convinși că împreună vom crea și pava drumul către Buletin de Europa.

MUSTAFA ÖZ P REȘI D EN T E A DV U

Prin „Buletin de Europa” dorim păstrăm în mod constant și activ importanța acestei zile în mintea și sufletul societății românești. Prezenta revistă va fi un buletin informativ cu experiențe dulci și amare care reflectă valorile civilizației europene. B U L E T I N

D E

E U R O P A

1


COJOCARU CONSTANTIN IONUȚ ISTORIC�SCRIITOR PROFESOR ASOCIAT UPB PRESEDINTE AL ASOCIAȚIA GLASUL ISTORIEI

Ionuț Cojocaru s-a născut la data de 29 martie 1982. În prezent este Director al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România - Comisia de Cercetare pentru Studii Orientale, pecum și Presedinte al Asociația Glasul Istoriei si profesor asociat in cadrul Universitatii Politehnica. Acesta este fost lector univ. dr. al Facultății de Ștințe Politice și Economice, Departamentul Relații Internaționale și Studii Europene al Universității Europei de Sud-Est Lumina. A absolvit un master în Istoria Contemporană a României în cadrul Facultății de Istorie București și unul în Științe Politice în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative București. Preocupările sale țin atât de spațiul balcanic cât și de relațiile statelor balcanice cu Imperiul Otoman/ Turcia. Din 2011 a devenit doctor în istorie. A publicat diferite studii, analize, volume de documente, volume de studii privind relațiile dintre statele balcanice. In 2007 a fost asistent universitar, iar in 2012 a devenit titularul cursurilor de Istoria Relațiilor Internaționale și Istoria Europei de Sud-Est în secolele XIX – XX. Din 2010 pana in 2015 a fost Secretar General al Asociației de Prietenie româno-turcă.

2

B U L E T I N

D E

E U R O P A

9 MAI, ZIUA EUROPEI, ZIUA EUROPENILOR Uniunea Europeană este produsul finit al secolelor de istorie, al luptelor ideologice cât și al întrecerii între state pentru supremație. Într-o perioadă tulbure generată de pandemie și de neîncrederea generațiilor politice în propriile idei (poate dezinteresul față de trecut) Europa, bătrânul continent, ne arată tuturor celor interesați de trecut și de lecțiile trecutului ce înseamnă unitatea cât și individualismul, xenofobia sau radicalismul. Uniunea Europeană este produsul finit al secolelor de istorie, al luptelor ideologice cât și al întrecerii între state pentru supremație. După cel de-al doilea război mondial se impunea o nouă re-

organizare teritorială iar idea unei Europe Unite a devenit dintr-o soluție teoretică una din ce în ce mai concretă. Discutată de secole1 după cel mai devastator conflict mondial această idee a prins contur și chiar s-a început să se lucreze la punerea sa în practică. Multe proiecte au fost lansate în ceea ce privește Europa iar cea mai mare conflagrație a grăbit găsirea unei soluții. Ziua Europei, 9 mai, a fost aleasă simbolic ca ziua Victoriei. Aliații au readus pacea pe continent. În timp, Uniunea Europeană s-a dezvol-

1 Charles Zorgbibe, Construcţia europeană. Trecut, prezent şi viitor, Editura Trei, Bucureşti, 1998, p. 5


Ziua Europei merită cunoscută și apreciată. Este o zi de sărbătoare pentru toți europenii și motiv de inspirație pentru cei care-și doresc să urmeze modelul European. tat, a devenit o soluție la multele probleme cu care se confruntă continentul: piață liberă, libera circulație, respectarea drepturilor omului și a celor religioase, etc. Mai mult, a devenit un model pentru celelalte state din proximitate. Una dintre preocupările majore ale Consiliului Europei este și protecția minorităților naționale. Astfel, Comitetul Miniștrilor a adoptat, în 1994, Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale (intrată în vigoare în 1995), deschisă spre semnare atât statelor membre, cât și celor nemembre. Acest text reprezintă primul instrument multilateral, obligatoriu din punct de vedere juridic, de protecție a minorităților naționale. Modul în care sunt respectate obligațiile ce revin sta-

telor este supus monitorizării Comitetului Miniștrilor, ajutat de un Comitet consultativ format din 18 experți independenți. Sistemul de protecție pus la dispoziție de Convenția europeană a drepturilor omului este completat și prin adoptarea, în 1997, a Convenției privind prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Obiectivul principal al acestui document este de a asigura condiții umane de detenție pentru persoanele din închisori, comisariate de poliție sau instituții psihiatrice. Tot în același scop a fost constituit și Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT), format din experți independenți. După ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, în cadrul Organizației apar noi provocări. Li-

derii actuali au o misiune dificilă în a păstra valorile universale și a împiedica germenii ideologiilor radicale, extremiste. Coeziunea, încrederea în drepturile omului, sunt drepturi câștigate în sute de ani și, fără o atenție sporită se pot pierde foarte ușor. Ziua Europei merită cunoscută și apreciată. Este o zi de sărbătoare pentru toți europenii și motiv de inspirație pentru cei care-și doresc să urmeze modelul European. Cu identitatea oferită de tradiție și cu speranță către viitor, 9 mai ne oferă prilejul de a conștientiza că europenii au o zi a lor. Prin diversitate și dialog, prin drepturi și libertăți Uniunea Europeană reprezintă o organizație care și-a câștigat respectul în întreaga lume. B U L E T I N

D E

E U R O P A

3


DRUMUL SPRE DIGITALIZAREA EDUCAȚIEI ESTE CU SENS UNIC MONICA CRISTINA ANISIE PREȘEDINTE AL COMISIEI PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT DIN SENAT, MINISTRU AL EDUCATIEI �2019�2021�

Monica Cristina Anisie născută la data de 19 iulie 1973, este om politic și profesor de limba și literatura română la Colegiul Vianu din București. Aceasta este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din București, în 1996. A fost ministrul Educației, în perioada 20192021, iar în prezent este senator și ocupă funcția de președinte al Comisiei pentru învățământ din Senatul României. De asemnea, are două diplome de Master în Management Educațional și în Integrare Europeana si problematica socială, obținute între 2007 și 2009. La bază, Monica Anisie este profesor de limba și literatura română, încă din anul 1994. Dumneaei a deținut funcția de Inspector Școlar General Adjunct între 2009 și 2011, la Inspectoratul Școlar al Municipiului București și a fost Consilier în Departamentul de Educație și Cercetare în Administrația Prezidențială între 2012 și 2014. O altă funcție ocupată de dumneaiei a fost aceea de Director în cadrul Direcția Inspecție Școlară, din Ministerul Educației Naționale între februarie 2014 și ianuarie 2016. Funcția de Director General în cadrul Direcției Generale pentru Învățământ PQreuniversitar din Ministerul Educației și cea de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Educației, au fost ocupate în perioada februarie 2016 până în ianuarie 2017.

4

B U L E T I N

D E

E U R O P A

Pandemia de COVID-19 a accelerat tranziția digitală a societății în ansamblu. Din 24 ianuarie 2020, când am fost martorii primului caz confirmat de Covid-19 din spațiul Uniunii Europene peisajul educațional din UE s-a schimbat fundamental. Acesta este momentul în care educația a început să cunoască o nouă provocare, aceea a digitalizării aproape totale. Orice calendar de tranziție și digitalizare a fost avansat forțat, ceea ce a însemnat că nu toți actorii implicați, mai ales beneficiarii educației, s-au adaptat în aceeași măsură. Acum, după mai bine de un an de la primele schimbări, putem trage o linie pentru a contabiliza ce a fost bun, ce a fost greșit. Premisa de la care se pleacă este faptul că pandemia de COVID-19 a accelerat tranziția digitală a societății în ansamblu. În timp ce telemunca și învățarea la distanță au devenit o realitate pentru sute milioane de oameni în UE, limitările pregătirii digitale actuale au fost și ele descoperite. Pandemia a accentuat lacunele în materie de competențe digitale care existau deja și conturează noi inegalități, deoarece multe persoane fie nu dispun de nivelul necesar de competențe digitale, fie sunt angajate în locuri de muncă sau învață în școli încă insuficient digitalizate.


Planul de acțiune pentru educația digitală (2021-2027) al Comisiei Europene are două priorități strategice: încurajarea dezvoltării unui ecosistem de educație digitală de înaltă performanță și dezvoltarea aptitudinilor și competențelor digitale relevante pentru transformarea digitală. România a lansat, ca prioritate, digitalizarea Educației, în 2016, odată cu lansarea, de către Administrația Prezidențială, a proiectului de țară ”România educată”. În martie 2020, la debutul pandemiei, sistemul de educație din România a fost luat prin surprindere și nu era pregătit pentru trecerea la învățământul online. A fost pentru prima dată în ultimii 10 ani când s-au alocat bani pentru digitalizare din bugetul minis-

terului și pentru prima dată în istoria postdecembristă când un guvern a alocat bani din fondul de rezervă pentru digitalizarea Educației. Procesul anevoios al achizițiilor publice a amânat implementarea măsurilor și conectarea tuturor elevilor la învățământul online. Însă, la finalul anului 2020, peste 300 de mii de tablete conectate la Internet au fost livrate elevilor prin achiziții din fonduri europene (Programul Operațional Infrastructură Mare și Programul Operațional Competitivitate) și bani publici și programul ROSE al Băncii Mondiale. În mandatul de ministru, am înțeles nevoia urgentă a sistemului de educație să se modernizeze și să se actualizeze vremurilor și tehnologiei. Iar această misiune trebuie asumată ca

România a lansat, ca prioritate, digitalizarea Educației, în 2016, odată cu lansarea, de către Administrația Prezidențială, a proiectului de țară ”România educată”.

B U L E T I N

D E

E U R O P A

5


În octombrie 2020, am lansat procesul de elaborare a Strategiei privind digitalizarea educației din România 2021 – 2027, denumit SMART.Edu – concept centrat pe următoarele concepte-cheie: Școală Modernă, Accesibilă, bazată pe Resurse și Tehnologii digitale. program de țară de toate partidele politice din România. În octombrie 2020, am lansat procesul de elaborare a Strategiei privind digitalizarea educației din România 2021 – 2027, denumit SMART.Edu – concept centrat pe următoarele concepte-cheie: Școală Modernă, Accesibilă, bazată pe Resurse și Tehnologii digitale. Acest demers a reprezentat un apel la acțiune pentru o cooperare mai strânsă a tuturor factorilor interesați la nivel național, pornind de la următoarele priorități: Dezvoltarea competențelor digitale ale ele-

6

B U L E T I N

D E

E U R O P A

vilor și studenților; Curriculum școlar pentru meserii emergente; Educația digitală pe tot parcursul vieții; Formarea inițială și continuă a cadrelor didactice pentru educație digitală; Infrastructură și resurse tehnologice digitale; Conectivitate; Crearea de Resurse Educaționale Deschise (RED); Securitatea cibernetică, protecția datelor, siguranța online și etica IT. Țintele Strategiei SMART.Edu sunt: Alfabetizarea digitală a 90% din populația României; Infrastructură și resurse tehnologice adaptate pentru toate unită-

țile de învățământ din România; Inserție de succes pe piața muncii pentru 82% din populația de vârstă de 20-34 de ani, formată pentru meserii emergente. În calitate de președinte al Comisiei pentru învățământ, tineret și sport din Senatul României, voi depune toate eforturile pentru ca această Strategie să-și atingă cât mai repede scopurile, pentru ca România să fie printre premianții Europei la cea de-a patra revoluție industrială. România educată înseamnă și o Românie digitalizată.


C O N F. U N I V. D R

M A R I E TA S A FTA UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI � FACULTATEA DE DREPT

Marieta Safta este Conferențiar Universitar Doctor la Universitatea Titu Maiorescu din București, Facultatea de drept. De asemenea, este și Prim Magistrat Asistent la Curtea Constituțională, din 2010, instituție unde a devenit Magistrat Asistent în 2003. În perioada 2017-2018 a fost Secretar de Stat în cadrul Ministerul Justiției. A fost Agent de Legătură al Curții Constituționale la Comisia de la Veneția, în perioada 2012-2017.

Dialogul judecătorilor la nivel european, garanție a respectării valorilor fundamentale comune Respectarea democrației, a statului de drept, a demnității, drepturilor omului constituie fundamentul care leagă laolaltă popoarele Uniunii Europene, o unitate în diversitate, animată de aceleași idealuri. Aniversarea zilei Europei în acest an, marcat de o criză sanitară și economică ce a afectat întreaga lume, ar trebui să fie, mai mult ca oricând, un prilej de reflecție asupra valorilor care definesc unitatea europeană. Respectarea democrației, a statului de drept, a demnității, drepturilor omului constituie fundamentul care leagă laolaltă popoarele Uniunii Europene, o unitate în diversitate, animată de aceleași idealuri. Un rol esențial în acest cadru îl au instanțele judecătorești, întrucât dialogul judecătorilor la nivel european constituie cheia armonizării

jurisprudenței și, prin aceasta, și a legislației, în spiritul valorilor comune. Avem în vedere aici, cu precădere, instanțele constituționale naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). De-a lungul timpului, curțile constituționale din Europa, unele cu o tradiție mai îndelungată, altele mai noi, din mai tinerele democrații, precum România, și-au consolidat poziția de apărători ai principiilor statului de drept și drepturilor și libertăților fundamentale. Câtă vreme aceste drepturi sunt înscrise nu B U L E T I N

D E

E U R O P A

7


doar în cataloage naționale, ci și internaționale și transnaționale, inerent conectate, evoluția curților constituționale europene se împletește cu cea a instanțelor internaționale și supranaționale chemate, deopotrivă, să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. În ceea ce privește România, receptarea consistentă a jurisprudenței CEDO, obligatorie în temeiul art.20 din Constituție, potrivit distincțiilor acolo stabilite, precum și, mai recent, a jurisprudenței CJUE, prin raportare la dispozițiile art.148 din Constituție, a contribuit la armonizarea și ridicarea standardelor de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale înscri-

8

B U L E T I N

D E

E U R O P A

se în Constituție. De altfel, chiar unele dintre prevederile Constituției, astfel cum a fost revizuită în 2003, sunt rezultatul unor astfel de receptări (a jursprudenței CEDO, corespunzător acelei perioade). Necesitatea unui dialog coerent, cu referire la această diversitate de surse normative, constituie o preocupare constantă a judecătorilor europeni, așa cum o demonstrează și recentul Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene, desfășurat în luna februarie a acestui an, găzduit de Curtea Constituțională a Republicii Cehe, la care am avut onoare să particip. Evenimen-

tul a marcat simbolic continuitatea, chiar în condițiile vitrege ale pandemiei, a tradiției acestei reuniuni a instanțelor constituționale europene, născută în 1972 ca forum de consultare și sprijin pentru membrii săi. Luările de cuvânt ale reprezentanților Curților Constituționale, președintelui CEDO, domnul Robert Spano, președintelui CJUE, domnul Koen Lenaerts, a președintelui Comisiei de la Veneția, domnul Gianni Buquicchio, au avut ca numitor comun unitatea și sprijinul reciproc, sub semnul respectării și armoniei tuturor cataloagelor de drepturi menționate, înscrise în Constituții, în Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și


a Libertăților Fundamentale, în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, deziderate care își relevă cu atât mai mult importanța în vremuri de criză, fie că vorbim de cea determinată de pandemie, fie că vorbim de valori în sine sau de momente dificile prin care au trecut sau trec instanțele cosntituționale europene. Ziua Europei este prin excelență o zi care celebrează unitatea europeană, iar una dintre manifestările acesteia o constituie acțiunea comună a instanțelor europene, în beneficiul democrației. Coerența dialogului judiciar în cadrul raporturilor dintre instanțe naționale, internaționale și supranaționale,

instanțe cu roluri distincte, dar complementare, inerent legate una de cealaltă, reprezintă o garanție pentru justițiabili, pentru cetățenii europeni, că drepturilor lor beneficiază de o protecție juridică eficientă. În Europa, în Uniunea Europeană, vorbim aceeasi limba, a democrației și statului de drept. Ca urmare, așa cum s-a afirmat și în cadrul Conferinței menționate, apărarea valorilor comune ar trebui să fie un memento pentru noi toți. Niciuna dintre instanțele menționate nu este un combatant izolat, ci un partener într-o echipă, având obligația să protejeze valorile fundamentale comune ce constituie, de fapt, valori și aspirații universale.

În ceea ce privește România, receptarea consistentă a jurisprudenței CEDO, obligatorie în temeiul art.20 din Constituție, potrivit distincțiilor acolo stabilite, precum și, mai recent, a jurisprudenței CJUE, prin raportare la dispozițiile art.148 din Constituție, a contribuit la armonizarea și ridicarea standardelor de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale înscrise în Constituție. B U L E T I N

D E

E U R O P A

9


Europenizarea de la firul ierbii În fiecare proiect de acest fel, valorile sunt la unison, colaborarea și crearea comunității devine un principiu central, iar conștientizarea celuilalt cu tot ce reprezintă îi apropie indiferent de unde au plecat. În ianuarie 2020 făceam bagajele pentru un schimb de experiență. O întâlnire între 45 de tineri din 5 țări europene care aveau să petreacă 10 zile sub același acoperiș, mâncând și dormind în clădirea ce a reprezentat cândva un adăpost pentru migranți, într-un cartier din Roma, Italia. Una dintre întâlnirile programului a fost centrată pe informarea tinerilor despre drepturile omului. Mai exact pe învățare experiențială despre principii, valori și situații de încălcare a drepturilor atât în țările de origine ale participanților, cât și în afara lor. La începutul articolului am menționat ideea de 5 țări europene

10

B U L E T I N

D E

E U R O P A

participante, însă diversitatea grupului a depășit frontierele Uniunii Europene, chiar ale Europei. Spre exemplu, M., tânăra olandeză de origine indoneziană, a doua generație de imigranți, interesată de drepturile omului și justiție socială. Interesul către acest subiect i-a fost insuflat de tatăl ei, activist politic, care a fost răpit cu câțiva ani în urmă. L-aș mai aminti și pe J., un tânăr grec, activist pentru drepturile LGBTQI în Atena și în Marseille, umilit și abuzat de comunitate, pentru orientarea lui sexuală. Spețele dezbătute au avut o încărcătură destul de grea, dificil de dus de către unii dintre noi. Cu

toate acestea, fiecare dintre noi am înțeles importanța contextului în care ne aflam. „Stay Human” a fost titlul sub care noi, tinerii interesați ne-am adunat pentru a participa la acest proiect. Denumirea vine de la un mesaj graffiti scris pe zidurile ce separă Israelul de Palestina. Pot spune că „stay human” a reprezentat mantra proiectului nostru, esența efortului pe care îl depunem pentru noi cât și pentru ceilalți. Fiecare proiect de acest fel reprezintă unisonul valorilor universale. Colaborarea și crearea comunității devin principiul central, iar conștientizarea celuilalt cu tot ce


ANDREEA TOMA AMNESTY INTERNATIONAL BUCHAREST GROUP Andreea Toma s-a născut în Oltenița, în 1989. Este activistă feministă, trainer internațional pentru drepturile omului și egalitate de gen, coordonator educație non-formală pentru drepturile omului pentru Amnesty International. Andreea Toma s-a specializat în politici publice în domeniul migrației cu o lucrare publicată despre exodul de creiere al medicilor români în Franța. Ea continuă această cercetare în colaborare cu Universitatea din București și Ecole des hautes études en sciences sociales, Paris.

el reprezintă, apropie participanții, indiferent de unde ei au plecat. Acest context european în care învățăm să cooperăm, este fundamental pentru viitorul Uniunii Europene. Este o formă de europenizare realizată la firul ierbii, inițiată de tineri pentru tineri. De asemenea, este un spațiu de valorizare personală și comunitară; un context de validare și toleranță pe care, unii dintre noi, așa cum este J., nu-l au nici acasă. Drept facilitatoare internațională și educator pentru drepturile omului, am contribuit la această formă organică, eficientă și durabilă de europenizare pentru sute de tineri, în 7 țări europene. Rămân frecvent alături de tinerii participanți, le sărbătoresc unicitatea și motivația și adesea, îi acompaniez în parcursul lor european post-proiect. Este o bucurie imensă să îi observ cum adoptă acest concept în viețile lor, cum valorile europene nu mai sunt un text abstract dintr-o carte de istorie, ci o viață trăită și asumată atât în interiorul frontierelor Uniunii Europene, cât și în afara lor.

De-a lungul timpului, Andreea Toma a colaborat cu numeroase organizații din Franța, Olanda, Italia, Portugalia și România în cadrul programului european Erasmus plus, în domenii ca egalitate de șanse și de gen, justiție socială, interculturalitate, cetățenie globală. Din 2018, Andreea Toma coordonează o expoziție itinerantă împreună cu parteneri din Finlanda și Rusia, proiect realizat cu sprijinul EU-Russia Civil Society Forum unde este alumna. Andreea Toma și-a început cariera susținând societatea civilă, în organizații pentru drepturile copilului, în calitate de specialist comunicare și relații publice, cooperation officer, coordonator voluntari și responsabil fundraising. În cadrul evenimentului dedicat drepturilor omului Europe’s Fraying Edges în Olanda, Andreea Toma a fost distinsă cu premiul Kruderig Vief pentru contribuția adusă drepturilor omului și comunității europene. Această distincție este primită de 4 femei extraordinare, în fiecare an. B U L E T I N

D E

E U R O P A

11


REMUS PRICOPIE RECTOR SNSPA � MINISTRUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII �2012�2014� Remus Pricopie s-a nascut la data de 22.01.1970. A fost Ministrul Educației Naționale în perioada decembrie 2012 – decembrie 2014. Activitatea sa în cadrul Ministerului a început în anul 1996, timp în care a ocupat mai multe funcții, printre care: Purtător de Cuvânt, Secretar General, Secretar de Stat pentru Învățământul Superior, Relații Internaționale și Pregătirea Personalului Didactic. Domnul Remus Pricopie este profesor de comunicare publică la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București (SNSPA). În primăvara anului 2012 a fost ales rector al SNSPA. Profesorul Pricopie deține titlul de Doctor în Științe Politice și este absolvent al programului Fulbright New Century Scholars. Deține o bogată experiență internațională dobândită cu precădere în Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Dintre activitățile semnificative desfășurate de-a lungul carierei sale putem menționa munca depusă în cadrul Consiliului Regional de Cooperare (RCC) unde a deținut funcția de Președinte al Task Force on Fostering and Building Human Capital (FBHC) sau inițiativele demarate în calitate de Președintele al Board-ului Comisiei Fulbright Romania-SUA. Expertiza de cercetare a profesorului Remus Pricopie este trans-disciplinară în domenii precum: managementul învățământului superior, internaționalizarea învățământului universitar sau comunicare și participare publică.

12

B U L E T I N

D E

E U R O P A

ZIUA EUROPEI ESTE, ÎN PRIMUL RÂND, ZIUA TINERILOR – FĂRĂ GRANIȚE, FĂRĂ BARIERE, FĂRĂ URĂ Astăzi, România are o cu totul altă perspectivă. Nu se mai află plasată într-o zonă gri a geografiei politice, nu mai are constrângerile despre care discutam mai sus Granița a fost și rămâne o barieră, o limită fizică, culturală, socială sau economică. Un zid peste care, eventual, poți trece, dar numai în anumite condiții, pe care, evident, nu toți le pot îndeplini. Am trăit presiunea „graniței”, la sfârșitul anilor ʼ80, ca elev de liceu, iar apoi, la începutul deceniului următor, ca student. Atunci, opțiunile unui tânăr erau simple, sau, mai exact spus, sărăcăcioase, circumscrise spațiului geopolitic căruia îi aparțineam. Un tânăr nu prea avea cum să viseze dincolo de aceste limite, fără să se lovească, mai devreme sau mai târziu, de „o graniță”, fie ea de tip „viză de călătorie”, ori barieră financiară sau culturală. Capacitatea școlii/universității de a sprijini elevul/studentul, dincolo de orele de clasă, de a explora spații noi, era puternic limitată de izolarea în care se afla țara noastră. Astăzi, România are o cu totul altă perspectivă. Nu se mai află plasată într-o zonă gri a geografiei politice, nu mai are constrângerile despre care discutam mai sus, iar tinerii – în special tinerii – au nu numai dreptul de a visa la viitorul lor, dar au și șansa de a-și urma visul. Educația, deși adesea criticată, oferă oricărui elev/


student, care dorește să studieze, posibilități multiple. „A învăța” și „a descoperi” au deja o altă semnificație, greu de imaginat în anii ʼ80 și chiar ʼ90. Și pentru a susține aceste vorbe cu cifre, mă gândesc la zecile de mii de elevi și studenți implicați anual în mobilitățile școlare/academice, pe un spațiu geografic cuprins între SUA și Japonia, respectiv între Finlanda și Africa de Sud, sau la tot atât de mulți tineri care au ajuns să

crească profesional în companii de top, din țară sau din Europa / lume. Aceasta este România de azi, o țară deschisă, de care se bucură, în primul rând, așa cum este și firesc, generațiile tinere: o Românie fără granițe, ca parte a Europei fără granițe. Dar evidențele nu sunt la fel de ... evidente pentru toată lumea. Mereu avem cârcotași și bocitoare,

pentru care tranziția României de la un colț al istoriei, în care se afla în 1989, spre magistrala euro-atlantică, pe care ne aflăm azi, nu a însemnat modernizare, ci „pierderea suveranității”, iar cei care au înfăptuit aceste schimbări nu au servit patria, ci „au trădat-o”. Mult timp, acest tip de discurs a fost izolat, haotic, incoerent, deci nerelevant. Din păcate, însă, trăim momente în care acțiunile B U L E T I N

D E

E U R O P A

13


Prin urmare, Ziua Europei este mai degrabă ziua noastră, a tuturor – dar cu precădere a tinerilor –, este ziua celebrării dorinței noastre de a trăi într-un spațiu liber, fără granițe, fără bariere, fără ură. naționalist-radicale (pentru a folosi un termen soft) au început să fie structurate cam peste tot în Europa, iar principalul public vizat este cel tânăr, adică exact cel pentru care construcția euro-atlantică urmează să dea roade la nivel maxim. Din ce în ce mai multe cercetări ne arată că numărul campaniilor de propagandă și manipulare, care utilizează într-o manieră profesionistă în special noile media, s-au amplificat, iar obiectivul

14

B U L E T I N

D E

E U R O P A

central al acestora este atacarea fundamentelor spațiului comun european. Mai simplu spus, sădirea neîncrederii, a îndoielilor și amplificarea sentimentelor de ură în raport cu orice (idei, instituții, categorii profesionale, cetățeni etc.). Iată de ce, în astfel de momente, este important să înțelegem de unde am plecat și unde am ajuns în cei 71 de ani de construcție europeană, să realizăm ce avem și ce putem pierde, iar

Ziua Europei să fie înțeleasă ca o formă de respect pentru toate aceste eforturi, respectiv ca o declarație cu privire la modul în care vrem să trăim și direcția în care vrem să mergem. Prin urmare, Ziua Europei este mai degrabă ziua noastră, a tuturor – dar cu precădere a tinerilor –, este ziua celebrării dorinței noastre de a trăi într-un spațiu liber, fără granițe, fără bariere, fără ură.


Libertatea de exprimare în

EU RAMONA STRUGARIU EUROPARLAMENTAR, REPREZENTÂND USR PLUS ÎN FORUL LEGISLATIV EUROPEAN.

Ramona Strugariu născută la Bârlad, în județul Vaslui, a absolvit în 2002 Facultatea de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, de unde și-a luat și diploma de masterat în drept european. Și-a început activitatea profesională în 2001, atunci când s-a alăturat organizației Global Volunteers, un ONG internațional cu sediul în Statele Unite, cu statut consultativ la ONU, care organizează activități de voluntariat prin programe de dezvoltare în întreaga lume. Între 2008 și 2012 a fost Manager de proiect și consilier juridic la Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, gestionând un proiect-pilot pentru munca în folosul comunității, reintegrare socială și mediu, în cadrul unui parteneriat între Ministerul Justiției din România și organizația elvețiană VEBO. Iar din 2015 până în februarie 2019 a fost asistenta parlamentară și șefa de cabinet a unui europarlamentar român. Începând cu 2 august 2019, deține funcția de europarlamentar, reprezentând USR Plus în forul legislativ european.

Presa liberă este a patra putere în stat, într-o democrație funcțională. Libertatea de exprimare si libertatea de informare sunt ocrotite în Uniunea Europeană prin articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Comisia Europeană și-a luat angajamentul de a garanta aceste libertăți, la nivel înalt, prin includerea lor între responsabilitățile vice-președintei Comisiei Europene pentru portofoliul valori și transparență, Vera Jourova. Presa liberă este a patra putere în stat, într-o democrație funcțională. Jurnalismul independent monitorizează echilibrul puterilor și al proceselor democratice, dezvăluie derapaje, informează corect - o funcție esențială, cu atât mai mult cu cât trăim într-o societate în care viteza de circulație a informațiilor nu încetează să crească. În secolul internetului, realitatea fiecăruia dintre noi este conturată de informațiile pe care le găsim în jurul nostru. Jurnaliștii independenți sunt ochii, urechile și reperele societății. Munca lor este esențială pentru ca ceilalți să poată lua decizii informate și pentru a rămâne conectați la realitățile sociale, politice, economice ale comunităților din care fac parte. Adesea, avangarda justiției este presa de investigație, marile dezvăluiri în dosare de corupție sau criminalitate organizată înseamnă munca jurnaliștilor de investigație. Ei aduc la lumină fapte și rețele infracționale pe care mai apoi le investighează procurorii și autoritățile de aplicare a legii. B U L E T I N

D E

E U R O P A

15


Uniunea Europeană își asumă tot mai mult - un rol activ în ocrotirea presei independente, în promovarea programelor de alfabetizare media, în educarea gândirii critice Criza za sanitară generată de pandemia de COVID-19 a demonstrat încă o dată caracterul esențial al presei independente. Pe lângă pandemie, ne-am confruntat si cu o infodemie, termen utilizat pentru a descrie fluxul imens de informații pe care noi, consumatorii, trebuie să le procesăm. În situații de criză, în care viețile noastre depind de decizii luate pe baza informării din anumite surse, jurnalismul independent și profesionist, care relatează evenimentele fără a altera realitatea, a salvat deja milioane de vieți. Jurnaliștii independenți sunt expuși atacurilor din ce în ce mai

16

B U L E T I N

D E

E U R O P A

mult, în special în statele membre din Europa de Est precum Polonia, Ungaria, Slovenia sau Bulgaria. Atacurile politicienilor la adresa jurnaliștilor independenți s-au intensificat în ultimii ani, nu puține fiind cazurile în care reprezentanții regimurilor liberale au folosit chiar criza sanitară pentru a limita libertatea de exprimare și libertatea de informare. Prin campanii de denigrare sau atacuri directe, anumiți politicieni sau oameni de afaceri pun presiune pe jurnaliștii independenți, ale căror investigații expun activități suspicioase sau ilegale. Această presiune econo-

mică, juridică sau chiar fizică determină din ce în ce mai mulți jurnaliști să părăsească profesia. Sunt mii de procese strategice (SLAPPs) pe rol doar în spațiul european îndreptate împotriva celor care își fac meseria fără compromisuri și fără teama de repercusiuni. Dar acestea există și nu sunt puține. În 2020, doar în Croația au existat aproape 1000 de astfel de procese îndreptate împotriva jurnaliștilor. Democrația își pierde esența în absența libertății de exprimare și a unei presei libere. Rolul fundamental al jurnalismului independent este de a ține societatea


conectată la realitate prin accesul la informație, prin expunerea problemelor și a lucrurilor așa cum sunt. O presă independentă ne protejează și de pericolul dezinformării, și de influența celor care vor să captureze statul pentru propriul interes. Presa liberă este garantul unei societăți care gândește liber. Uniunea Europeană este cea mai diversă comunitate democratică, care promovează valorile. De aceea trebuie să își asume - și își asumă tot mai mult - un rol activ în ocrotirea presei independen-

te, în promovarea programelor de alfabetizare media, în educarea gândirii critice. Planul de acțiune pentru democrație, Programul Drepturi și Valori, propunerile pentru legislație anti-slapp, finanțare a proiectelor media independente sau un Act pentru libertatea presei sunt doar câteva exemple recente de priorități pe care și le-a însușit Comisia Europeană și pe care le susținem activ, de la nivelul Parlamentului European, ca pe niște pași minimi în direcția conservării acestor valori europene. Dar avem putere și individual. Primul lucru pe care trebuie să-l

facem, ca cititori și consumatori de media, este să plătim pentru conținutul de valoare. Dacă nu o facem noi, o vor face cei care nu au niciun interes să fim informați corect. Spre deosebire de multe țări din regiune, România are pluralism media și un arhipelag întreg de publicații independente, fie că este vorba despre ziarul local sau de publicații online. Iar abonamentele media sunt investiții directe în sănătatea comunităților noastre. Cumpărați, consumați, susțineți și dați mai departe presă de calitate. Asta ne face liberi. B U L E T I N

D E

E U R O P A

17


CONTRIBUȚIA DIALOGULUI INTER-RELIGIOS LA PROMOVAREA PĂCII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DR. LAURENȚIU D. TĂNASE SOCIOLOG AL RELIGIEI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA � UNIVERSITATEA BUCUREȘTI; ICCV � ACADEMIA ROMÂNĂ; BUCUREȘTI, 4 MAI, 2021

Laurențiu Tănase s-a născut la 26 iunie 1967, în Buzau. Este teolog român, om politic și cunoscut Profesor Universitar în cadrul disciplinei Sociologia Religiilor din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Bucuresti. În 1993, acesta a absolvit cursurile din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din București; admis în același an și la cursurile de doctorat, pentru anii 1994-2000. Doctor în teologie, Laurențiu Tănase a fost Lector Universitar pentru disciplina Sociologia Religiilor, din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București. Între 2001 și 2004 a îndeplinit funcția de Secretar de Stat pentru Culte în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, iar între 2006-2012 a fost membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

18

B U L E T I N

D E

E U R O P A

Pentru consolidarea păcii e deosebit de importantă cooperarea Europeană și dezvoltarea pârghiilor de dialog cultural, religios, politic, economic, sau social, care se întărească apartenența la un spațiu comun și conștiința europeană unională. Studiam la Strasbourg, in Franța, la scurt timp după căderea Cortinei de fier, și priveam cu mare speranță la construcția Europeană după înlăturarea regimurilor totalitare comuniste, inclusiv în România. Viitorul comunității europene de atunci era plin de încredere și ambiție creatoare, dominat de fascinația Vestului European, bogat și plin de oportunități, care au alimentat năzuințele de dezvoltare ale țărilor sărace Central și Est-europene, ieșite din comunism. Mulți dintre cei care au avut privilegiul să călătorească în anii `90`92, din Estul Europei în țările capitaliste ale Vestului Europei, erau copleșiți de viața luxoasă și îndestulată din Austria, Franța, Germania de Vest, sau alte țări Vest europene, și considerau că principalul obiectiv politic al construcției Europene trebuia să fie accesul la traiul îndestulat al Ves-

tului european, si mai puțin setul de valori democratice si politice specifice, ale UE. De altfel, acest reflex himeric încă se mai întâlnește în societatea românească de azi, la 30 de ani distanță, când, o parte tinerei generații și unele segmente ale migrației economice românește, își doresc doar … ”o țară ca afară”. După 30 de ani de libertate și democrație încă mai păstrăm așadar reflexul verbal din acea perioadă de totalitarism, „afară”, care desemna Vestul european, în timp ce România, care era parte a lagărului comunist, era considerata ca fiind „înăuntru”, adică - în Estul comunist. In pofida timpului istoric favorabil, de care am beneficiat din 2007 de când România este țară cu drepturi depline a Uniunii Europene și orice cetățean român poate avea un pașaport eliberat cu titulatura de U.E., totuși clivajul dintre Est și Vest este încă prezent


în mintea și comentariile multora dintre cei de azi. Iar construcția europeană la care, ca țară, suntem parte integrantă, se limitează din păcate doar la beneficiile materiale, adică: bani, casa si mașina de fabricație occidentală. Revin la tumultul anilor `90-`93 când, studiind la Strasbourg, am urmărit atent un interviu al unuia dintre artizanii construcției europene și, în special, artizan al reunificării Germaniei și a căderii Zidului Berlinului. Mă refer la cancelarul Helmut Kohl (19302017), un militant vizionar al integrării și cooperării Europene. Acesta acorda în 1990 un interviu unei televiziuni occidentale, interesate să înțeleagă de la Cancelarul Germaniei însuși, care poate fi principala motivare pentru lărgirea spațiului comunitar european cu țările foste comuniste din zona Centrală și Est-europeană. Răspunsul a fost fără echivoc, limpede

și simplu: „Pacea! Cu cât vom construi o Europa Unita, mai puternică și prosperă, cu atât pacea va fi mai sigură în Europa. Iar acest răspuns referitor la importanța păcii în proiectul de construcție Europeană îl dădea un politician care în vremea tinereții sale trecuse prin toată suferința războiului și cunoscuse ororile regimului nazist. Cancelarul Helmut Kohl avea întreaga legitimitatea așadar să vorbească în acest fel despre pace, ca ideal al Uniunii Europene. Pentru consolidarea păcii e deosebit de importantă cooperarea Europeană și dezvoltarea pârghiilor de dialog cultural, religios, politic, economic, sau social, care se întărească apartenența la un spațiu comun și conștiința europeană unională. In acest sens un demers simbolic deosebit l-a realizat Papa Ioan Paul al II-lea, care după 1.000 de

ani de separare între Biserica Răsăritului și cea a Vestului, face o vizită apostolică în România în perioada 7-9 mai, 1999. Așa cum se poate vedea, data de 9 mai - Ziua Europei, este parte componentă a vizitei Papei în România, ceea ce a transmis un mesaj clar de încurajare a dialogului inter-religios, ca parte structurata a construcției europene, care trebuie să respire cu cei doi plămâni ai Bisericilor Creștine, Apusene și Răsăritene, așa cum a declarat la București Papa Ioan Paul al II-lea. Respectul pe care Uniunea europeana l-a acordat valorilor religioase și dialogului interreligios, reprezintă una dintre liniile diplomatice de referință ale spațiului unional, pentru că adevărata semnificație a religiei azi, în lumea modernă, evoluată, nu poate fi decât promovarea păcii, adică dezideratul pe care se sprijină întreaga construcție Europeană. B U L E T I N

D E

E U R O P A

19


Valorile europene, între dictatură și democrație În dictatură, singurele ,,valori,, acceptate sunt obediența, supunerea, impunerea și lipsa de orizont.

20

B U L E T I N

D E

E U R O P A

Am trăit aproape jumătate de viață în dictatură, cu senzația că suntem într-o mare închisoare din care care nu o să scăpăm niciodată. Valori europene precum democrația, libertatea, dreptul la liberă exprimare, dreptul la asociere, erau din altă lume, la care nu aveam acces și despre care mai aflam câte ceva ascultând clandestin Europa Liberă sau Vocea Americii. În dictatură, singurele ,,valori,, acceptate sunt obediența, supunerea, impunerea și lipsa de orizont. Nu ai voie să critici, să ponegrești regimul, nu ai voie să te plângi de lipsuri, nu ai voie să visezi la o lume mai bună, pentru că ți se spune constant că trăiești în cea mai bună lume posibilă. În ultimii 30 de ani am început să parcurgem cu pași mici, câteodată împiedicați, drumul


IULIA NUELEANU ZIARIST,

Valori europene precum democrația, libertatea, dreptul la liberă exprimare, dreptul la asociere, erau din altă lume, la care nu aveam acces complicat spre democrație. Nu e simplu și de câteva ori am simțit chiar fiorii reci ai dictaturii care ne mai sufla prin ceafă în unele guvernări nu prea prietenoase cu valorile democrației. Cu perseverență, câteodată împinși și de la spate, am mers mai departe și treptat am descoperit valorile europene, valori la care visasem generații întregi. Unii visam la libera circulație, alții la un loc de muncă mai bine plătit în râvnitul Occident, unii ne doream să vizităm muzee și orașe despre care citisem doar în cărți, alții căutam libertatea de a gândi, de a te face auzit și ascultat. Intrarea în familia europeană a fost un vis împlinit pentru milioane de români și îndrăznesc să spun că este cea mai mare realizare a noastră în ultimii 30 de ani. Pandemia de COVID 19, care a îngenuncheat

practic întreaga omenire, ne-a demonstrat cât de important este faptul că suntem în familia UE, de la vaccinuri achiziționate la nivel european, la programe de sprijin financiar de miliarde de euro, cum este Planul Național de Redresare și Reziliență. Important este acum să nu ne oprim din drum, să mergem mai departe și să facem din valorile europene principii după care ne ghidăm zi de zi. Doar așa putem scăpa de fantomele trecutului și de vântul rece al dictaturi care mai bântuie încă inclusiv în Europa, sub forma iliberalismului, un soi de autoritarism mascat de o pseudodemocrație. Să învățăm din trecut, ca să nu îl mai repetăm în viitor, pentru că generațiile viitoare chiar merită o țară cu adevărat europeană.

SPECIALIST ÎN COMUNICARE

Iulia Nueleanu, ziarist, specialist în comunicare. Cu o experiență de peste 22 de ani în presă, a fost redactorșef al ziarului Curentul în perioada 2004-2014, precum și editor politic și șef al Departamentului politic la ziarele Curentul, Realitatea Românească și Nine o Clock. În 1999 a beneficiat de un Media internship în SUA, în cadrul Burselor Freedom House, la publicații din Seattle, San Antonio (Texas) și Washington DC. În 1996 a absolvit cu Summa cum Laude cursul Writing Internațional News, organizat de Reuters Foundation la Londra. Absolventă a Facultății de istorie din cadrul Universității București în 1995.

B U L E T I N

D E

E U R O P A

21


PROBLEMELE DIN POLITICA INTERNĂ ȘI ECONOMIA AU ÎMPIEDICAT ÎNTOTDEAUNA CĂLĂTORIA TURCIEI CĂTRE UE.

Povestea nesfârșită a Turciei cu Uniunea Europeană Republica Turcia este un stat de aproximativ 100 de ani. A fost fondată în condiții dificile, a suferit de foamete în primii 30 de ani și a fost afectată de cel de-al Doilea Război Mondial. A trecut la sistemul multipartid în 1950, dar experiența democrației a fost întreruptă în medie la fiecare zece ani. În 1967, a aplicat la structura care este actuala Uniune Europeană, ca prim pas pentru integrarea economică. Problemele din politica internă și economia au împiedicat întotdeauna călătoria Turciei către UE. În 1978, guvernul a folosit o oportunitate importantă de a adera la UE împreună cu Grecia. Guver-

22

B U L E T I N

D E

E U R O P A

nul Turgut Özal a încercat să repare daunele produse de lovitura de stat din 1980. Deși schimbările radicale aduse de Özal au accelerat puțin călătoria către UE, instabi-

Lumeaîncepuse să creadă că tutela militară va rămâne în urmă, că toți vor fi egali în fața legii, că nimeni nu va fi pedepsit pentru ceea ce gândește, că disparițiile forțate și crimele nerezolvate se vor încheia.

litatea economică și politică a fost întotdeauna un obstacol pe acest parcurs. Aventura UE a câștigat o nouă dimensiune în 1999, când Turcia a fost declarată țară candidată. Guvernul AKP, care a ajuns la putere singur după profunda criză economică de la sfârșitul anului 2002, a făcut eforturi serioase în această direcție și a făcut promisiuni strălucite. De altfel, un acord a fost semnat în decembrie 2004, iar negocierile de aderare a Turciei au început la 3 octombrie 2005. Au fost deschise capitole, guvernul de la Ankara a lucrat ca un student care a luat temele și le-a făcut repede.


În acel an, pentru prima dată în istoria Turciei, sprijinul pentru Uniunea Europeană a atins apogeul. 76% dintre oameni au susținut acest proces, iar rata celor care s-au opus era la cel mai scăzut nivel, cu 17%. Lumea începuse să creadă că tutela militară va rămâne în urmă, că toți vor fi egali în fața legii, că nimeni nu va fi pedepsit pentru ceea ce gândește, că disparițiile forțate și crimele nerezolvate se vor încheia. Vântul optimismului a prins și au început să viseze. Ankara a cerut să devină membru UE făcându-și toate temele până în 2013. Cu toate acestea, Bruxelles a găsit această dată prea devreme și a amânat extinderea până în 2021.

Vraja creată de Erdogan, care a profitat de ocazia unei astfel de perioade în care obiectivele UE erau departe și a transformat administrația statului într-un sistem prezidențial, își pierde efectul pas cu pas în aceste zile. Odată cu impactul pandemiei, oamenii se află într-o criză economică de nedescris, depresie psihologică și disperare. Tinerii caută modalități de a pleca din țară. Nici guvernul nu poate oferi o soluție, nici opoziția nu prezintă opțiuni convingătoare..

În 2011 rata celor care se opun aderării UE a depășit pentru prima dată procentajul de 50%. În ianuarie 2018, când mai mult de jumătate s-au opus aderării UE, sprijinul a scăzut la cel mai mic nivel, de 35,5%.

Recep Tayyip Erdogan a ales să devină autoritar, profitând de Bruxelles, când a obținut un vot din două la alegerile din 2011. După evenimentele din 15 iulie 2016, preocuparea publică pentru securitate a crescut. Erdogan, care a condus țara din 2002 și este acum Președinte, a manipulat societatea folosind retorica „dușmanii din interior și din exterior”.

În acest timp, rata celor care se opun aderării UE a depășit pentru prima dată procentajul de 50%. În ianuarie 2018, când mai mult de jumătate s-au opus aderării UE, sprijinul a scăzut la cel mai mic nivel, de 35,5%.

Este interesant faptul că, odată cu adâncirea crizei, vedem că oamenii se îndreaptă din nou spre UE. Putem spune că oamenii au înțeles cât de importante sunt până și câștigurile obținute pe jumătate în 2005. De fapt, în sondajul realizat în ianuarie 2021, se înțelege că procentajul celor care sunt împotriva aderării UE a scăzut la 30%, iar procentajul celor care sprijină aderarea a atins 58%, cea mai mare rată din ultimii cinci ani.

Cine știe, probabil pierderea pentru o vreme a drepturilor fundamentale ale omului, a libertății de exprimare, a libertății religiei și conștiinței, a fost o lecție importantă pentru poporul turc. De acum înainte, cel mai important este să luptam pentru a proteja aceste valori, pentru a demonstra că merităm să facem parte din familia europeană.

NECDET ÇELİK ZIARIST Necdet Celik s-a născut în 1972, în provincia Antalya, Turcia. A absolvit facultatea de inginerie electronică, însă pasiunea pentru jurnalism a primat. Astfel, a ajuns să profeseze pentru mai multe publicații private și de stat precum TRT și Zaman. Bulgaria și Macedonia sunt țări în care a profesat, înainte de a ajunge în 2004 în Romania. Odată cu marea epurare din Turcia noului regim, el a fost printre primele victime care s-au trezit dintr-odată fără loc de muncă. Fără un motiv anume, în aprilie 2014 i s-a încheiat colaborarea cu televiziunea de stat din Turcia. Momentan Çelik conduce un site in limba turcă şi lucrează ca freelancer pentru mai multe redacții din Europa înființate de ziariştii turci aflați în exil. B U L E T I N

D E

E U R O P A

23


ANCA MIREANU MEMBRU AL BOARD�ULUI DIGI24

S-a născut la data de 10 octombrie 1976. Căsătorită, un copil Este absolventă a Facultății de Științe Politice și Administrative din Universitatea București (1998) De asemenea, este Alumni al programului Promoting Tolerance al Friedrich Naumann Foundation și American Jewish Comitee (promoția 2001). Anca Mireanu este partener în grupul de firme Inventus (consultanță strategică și media management). Proprietar al portalurilor de știri editiadedimineata.ro și mediastandard.ro O altă funcție pe care o ocupă, este aceea de membru al Board-ului de Management al Digi24.

24

B U L E T I N

D E

E U R O P A

Esența jurnalismului este căutarea adevărului dincolo de frazarea oficială, respingerea oricărei încercări de a cosmetiza realitatea și mai ales nevoia de a proteja interesul cetățeanului.

Primul Război Mondial al informației a transformat profesia de jurnalist într-o meserie periculoasă

În ultimele 12 luni, mass-media din întreaga lumea a avut de luptat cu două pandemii teribile: cea de COVID 19, dar și cea complementară, de fake news. Dacă în primul caz jurnaliștii s-au luptat pentru sănătatea lor și pentru păstrarea unui standard de viață, în cel de-al doilea caz aceștia se află în prima linie pentru apărarea esenței propriei profesii: adevărul. Valul de fake news a lovit Europa - un spațiu cunoscut ca având mecanisme de control care apără știrea curată - în egală măsură cu spațiile politico-geografice unde presa este mult mai expusă abuzului autorităților.


Cel mai bun argument este raportul pe anul 2021 al prestigioasei organizații “Reporteri fără frontiere” care vorbește explicit de faptul că pandemia de Coronavirus a fost motiv pentru multe autorități să aducă imense prejudicii funcționalității presei, sub pretextul că jurnalistul este obligat în aceste vremuri complicate să publice doar știri oficiale. Știm foarte bine că esența jurnalismului este căutarea adevărului dincolo de frazarea oficială, respingerea oricărei încercări de a cosmetiza realitatea și mai ales nevoia de a proteja interesul cetățeanului. Astfel că, anul pandemiei a fost unul care a amplificat riscurile cu care se confruntă jurnalistul dedicat meseriei sale.

Cutremurător este exemplul Belarus, țară în care - conform aceluiași studiu - în anul 2020 au fost arestați peste 400 de jurnaliști sau cel a Braziliei unde presă duce o luptă constantă chiar împotriva fake-news ului promovat de către președintele Jair Bolsonaro. Astfel, jurnaliștii, indiferent de specializarea lor, s-au transformat în 2020 în reporteri de război, cu misiunea extrem de importantă de a proteja cititorul de dezinformare. Jurnalistul a trebuit să facă slalom în căutarea adevărului printre interesele unei multitudini de actori: guverne, companii comerciale, interese geopolitice, etc. Iar în contextul în care rețelele socia-

Jurnalistul a trebuit să facă slalom în căutarea adevărului printre interesele unei multitudini de actori: guverne, companii comerciale, interese geopolitice, etc.

B U L E T I N

D E

E U R O P A

25


le au devenit principalul mod de promovare a materialelor de presă, jurnaliștii au devenit ținte ale denigrarii din partea armatelor de troli care promovează ura și agresiunea în aceste medii.

Uniunea Europeană este un spațiu în care profesia de jurnalist și publicațiile media beneficiază de suport în lupta lor pentru aflarea adevărului. 26

B U L E T I N

D E

E U R O P A

Suplimentar, jurnaliștii din întreaga lume s-au confruntat în ultimele 12 luni cu limitările economice ale propriilor redacții sau în cazul freelancerilor cu o diminuare drastică a veniturilor, fapt care i-a dus pe mulți dintre ei la limita supraviețuirii profesionale, existând cazuri de abandonare a profesiei. Cu atât mai mult, Uniunea Europeană este un spațiu în care profesia de jurnalist și publicațiile media beneficiază de suport în lupta lor pentru aflarea adevărului. De altfel, țările europene se află pe primele locuri în clasamentul Reporteri fără fronti-

ere în ceea ce privește libertatea presei. Salutară a fost Rezoluția din noiembrie, anul trecut a Parlamentului European prin care se atrage atenția asupra tentativelor de îngrădire a libertății presei în vremuri de pandemie, chiar și din partea unor guverne europene cu tradiție democratică îndelungată. De altfel, la începutul anului 2020, Uniunea Europeană a pus la dispoziție 5,1 milioane de euro tocmai pentru detectarea unor tentative de îngrădire a libertății de expresie a jurnalistului. Fără un astfel de suport, jurnalistului de rând, dar instituțiilor de presă în ansamblul lor le-ar fi fost mult mai greu să urmărească interesul public și să prezinte o realitatea așa cum este ea, fără încercările de cosmetizare din partea autorităților.


EUROPA VALORILOR A fi european ește așadar echivalentul statutului de a fi occidental, lucru sintetizat de altfel de către Phillipe Nemo în celebra sa cartea What is the West tradusă în limba română la editura Cartier. RĂZVAN MUNTEANU PREȘEDINTELE THINK�TANK�ULUI CHAMBER OF EXCELLENCE IN INTERNATIONAL AFFAIRS DIRECTORUL GENERAL NEWSINT.RO ANALIST DE POLITICĂ EXTERNĂ

Răzvan Munteanu este președintele think-tank-ului Chamber of Excellence in International Affairs, directorul general al publicației românești newsint. ro şi analist de politică externă pentru Adevărul. Urmează în prezent un doctorat în domeniul Științelor Politice, SNSPA, fiind totodată absolventul Institutului Diplomatic Român și a masteratelor Studii de Securitate respectiv Analiza Informației din cadrul Facultății de Sociologie a Universității București precum şi al altor cursuri de specializare din domeniul ştiinţelor militare. Este autorul mai multor cărți, studii și articole de specialitate din sfera geopoliticii și politicii externe, dar și editorialist al mai multor publicații mass-media naționale și internaționale precum şi colaborator al unor reviste de profil. Este cercetător și manager de proiect al Middle East Political and Economic Institute şi lector în cadrul Centrului de Strategii Avansate.

Construită începând cu finalul celui de-al Doilea Război Mondial, inițial sub egida Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, Uniunea Europeană a ajuns astăzi a îngloba 27 de state membre cu o populație totală de aproximativ 450 milioane de locuitori. Ceea ce de multe ori tindem însă să uităm, este că aceasta nu reprezintă doar o contrucție politico-economică, ci și o Uniune a volorilor, a unor principii care au stat de fapt la baza fundamentării Occidentului de astăzi. A fi european ește așadar echivalentul statutului de a fi occidental, lucru sintetizat de altfel de către Phillipe Nemo în celebra sa cartea What is the West tradusă în limba română la editura Cartier. Plecând de la inventarea Cetății, a științei și orânduirii libertății individuale sub un cumul de legi apărute în Grecia Antică, continuând apoi cu dreptul și umanismul roman, revoluția etică biblică, revoluția papală din secolele XI-XIII, și încheind cu democrația liberală, avem iată un vast parcurs istoric care a condus către

B U L E T I N

D E

E U R O P A

27


Pe termen mediu și lung este necesar ca Bruxelles să demareze o serie de programe destinate tinerilor europeni prin care să-i ajute pe aceștia să conștientizeze mult mai ușor importanța lucrurilor nevăzute dar care ne unesc. Europa Unită de astăzi, o Europă care, măcinată de două conflagrații mondiale și-a propus stoparea oricărei forme de conflict militar între membrii săi. Și a reușit, devenind un model de cooperare și pragmatism care din păcate nu se regăsește și în imediata apropiere a granițelor sale. Pe acest fond s-au dezvoltat valorile esențiale ale Uniunii, printre care enumerăm: statul de drept, secularism, libertate, democrație, egalitate, respect pentru demnitatea umană, drepturile omului și cele ale minorităților, pluralismul, libertatea religioasă, libertatea întrunirilor sau egalitatea de gen. Sigur, toate acestea nu

28

B U L E T I N

D E

E U R O P A

sunt un fapt de la sine dat, motiv pentru care ele pot fi amenințate inclusiv în sânul statelor membre, în special din cauza unor flageluri precum corupția sau tendințele unor grupuri de interese de acaparare a puterii guvernamentale. Populismul și iliberalismul sunt astfel cele mai noi provocări la adresa Uniunii și a valorilor sale. Primul, pentru că propune soluții simple dar utopice pentru probleme complexe, a căror soluționare reală presupune uneori chiar asumarea unor costuri police, iar cel de-al doilea pentru că presupune o guvernare care îmbină democrația cu autoritarismul, tocmai în scopul menținerii unor privilegii

pentru guvernanți. Evident, Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de mecanisme care să răspundă acestora, dar pe termen mediu și lung este necesar ca Bruxelles să demareze o serie de programe destinate tinerilor europeni prin care să-i ajute pe aceștia să conștientizeze mult mai ușor importanța lucrurilor nevăzute dar care ne unesc. Toate acestea, pentru că riscul bunăstării necunoscute în profunzime, și natura umană, ne pot face ca, într-un viitor sumbru, să realizăm cu adevărat importanța moștenirii culutral-politice construite pe parcursul celor două milenii, abia atunci când va fi cu adevărat amenințată.


Profile for ADVU

BULETIN DE EUROPA  

BULETIN DE EUROPA  

Profile for ahmetq
Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded