Issuu on Google+


ASTRA FILM FESTIVAL

Sibiu International Documentary Film Festival

ED.23

17–23 Oct. 2016 SINCE 1993


Organized by / Organizatori

Supported by / Cu sprijinul

Acțiune cofinanțată de Consiliul Local Sibiu și Primăria Municipiului Sibiu

Astra Film Festival is an EFFE Label recepient

2


Main sponsor / Sponsor principal

Coproduced by / Coproducător

Official sponsors / Sponsori oficiali

With the collaboration of / ĂŽn colaborare cu

Partners / Parteneri


SUMMARY / CUPRINS 6

Welcome / Bun venit

9

Jury / Juriu

15

Opening Gala / Gala de deschidere

19

Outstandox / Outstandox

29

Self, Family, Society / Personal, familial, social

39

Doc-Vlog / Doc-vlog

45

No Place Like Displace / Dislocuire

50

Communist Faiths / Destine comuniste

55

Encounters / Întâlniri

59

Stories from Urbania / Povestiri din Urbania9

65

Refurbished past / Trecut recondiționat

69

Circumscribed Spaces / Spații circumscrise

75

Aromanians / Armânii

79

Event: The New Gypsy Kings / Eveniment: The New Gypsy Kings

80

Portrait Frederick Wiseman / Portret Frederick Wiseman

87

Reality Under Cover / Realitate sub acoperire

92

Inside Radical Islam / Islamul radical la el acasă

97

Citizens of the Online World / Cetățeni ai lumii online

102

The Future Is Now / Viitorul e azi

122

Special Screening / Proiecție specială

123

Great Masters / Maeștri

124

Astra Film Junior / Astra Film Junior

131

Documentary Tank / Documentary Tank

148

Indexes / Index filme 5


WELCOME! / BUN VENIT!


Our shared perceptions of the contemporary world are shaped by and large by images accompanying coverages of news programmes shaped by political and economic agendas. Thanks to dedicated filmakers, whose work goes far beyond the journalistic mode, all of us who have the privilege to watch documentary cinema have the cance to get much closer to what is happening in the world through their work. As each and every time, we are thrilled to open for the public the set of films we have selected for this year’s edition. Now as always, Astra Film Festival 2016 seeks to celebrate the power of cinema, it thrives to create the ideal space and time for reflection on our human existence. We usually tell stories about the world when we go home. For the last 23 years Sibiu is home for the stories about the world told by hundreds of filmmakers around the world, where voice has been given to both well known and unknown stories, to people who are protagonists and actors of their own life. Places where stories are being told, where people gather to listen and to watch the stories of others, are blessed places. You are welcome to Sibiu, you are welcome to enter the spell of listening and watching the stories of our fellow contemporaries from all over the world. Welcome to Astra Film Festival 2016! Dumitru Budrala Astra Film Festival Founding Director

Percepțiile noastre comune asupra lumii contemporane sunt modelate de cele mai multe ori de imagini de la știri, croite după agendele politice și economice ale unora și ale altora. Datorită pasiunii cineaștilor ale căror filme sparg bariera jurnalistică, toți cei care avem privilegiul de a vedea film documentar ne găsim în fața șansei de a ne apropia de ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume. Ca de fiecare dată, cu multă emoție aducem în fața publicului filmele pe care le-am selectat pentru acest an. Și din nou, ca de fiecare dată, Astra Film Festival 2016 își îndreaptă străduința către a sărbători puterea cinemaului prin generarea unui spațiu și a unui timp propice pentru reflecții asupra existenței noastre umane. Sutem obișnuiți să spunem povești atunci când venim acasă. De 23 de ani, Sibiul este ' acasă'' pentru poveștile despre lume, spuse de sute de cineaști de pretutindeni. Este locul unde se spun povești cunoscute și necunoscute și se aud vocile celor care sunt actori și protagoniști ai propriei lor vieți. Locurile unde se spun povești, unde oamenii se adună să asculte și să privească poveștile altora, sunt locuri binecuvântate. Suneți bineveniți la Sibiu și invitați cu drag în lumea fermecată, unde se văd și se aud povești ale contemporanilor noștri din lumea întreagă. Bine ați venit la Astra Film Festival 2016! Dumitru Budrala Director fondator Astra Film Festival

7


JURY / JURIU


CLAIRE AGUILAR is an award-winning film curator, film festival director and public television commissioning editor and broadcaster, with a BA in Communications Studies and a MA in Film and Television Studies from UCLA . She is the former Director of Programming at Sheffield Doc/Fest. She co-curated the Emmy and Peabody awarded series Independent Lens. She served on the Editorial board of the public television series Why Democracy? She has curated film and media exhibitions for the American Film Institute, the Los Angeles Asian American Film and Video Festival, and the Wexner Center for the Arts. She is Vice President of the Board of Women Make Movies, and serves on the Executive board of the European Documentary Network. CLAIRE AGUILAR, câștigătoaree a mai multor premii, este curator de film, director de festival de film și commisioning editor, licențiată în Comunicare și cu Master în Studii de Film și Televiziune de la UCLA. A fost director de programare la Sheffield Doc/Fest. A participat în calitate de curator la serialul Independent Lens, premiat cu Emmy și Premiul Peabody. A făcut parte din Consiliul editorial al seriei televizate Why Democracy? A fost curator de film și de expoziții media pentru Institutul American de Film, Festivalul de Film Asiatic și American de la Los Angeles și pentru Centrul Wexner pentru Arte. Este vice-președinte al Consiliului organizației Women Make Movies și face parte din Consiliile executive ale asociațiilor Firelight Media și European Documentary Network.

CLAIRE AGUILAR

ILEANA BÎRSAN graduated from the Faculty of Philology in Bucharest and studied film at the University of Zürich. She worked as an editor for the film columns inTimeOut București and BeWhere! and for the cultural magazines Dilema Veche, Observator cultural, LaPunkt.ro, TheChronicle.ro. Starting with 2009, she has participated as a lecturer in various education programmes of cinematic education. She is the founder of Filmikon, workshops of film education and education through film. She co-founded DokStation Music Documentary Film Festival. She is completing a PhD at CESI (Centre of Excellence in Image Study) and works as a film critic for the Șapte Seri magazine. ILEANA BÎRSAN a absolvit Facultatea de Filologie din București și a urmat studii de film la Universitatea din Zürich. A fost editor al paginilor de film ale revistelor TimeOut București și BeWhere! și a semnat articole despre cinema în publicații precum Dilema Veche, Observator cultural, LaPunkt.ro, TheChronicle.ro. Începând din 2009, participă ca lector la diverse programe de educație cinematografică. Este fondatorul Filmikon, ateliere de educație cinematografică și de educație prin cinema, și cofondator DokStation Music Documentary Film Festival. Este doctorand la CESI (Centrul de Excelență în Studiul Imaginii) și cronicar de film la revista Șapte Seri.

ILEANA BÎRSAN

MARTICHKA BOZHILOVA is a producer with AGITPROP (Bulgaria) and for the National Geographic Channel. She is the founder and director of the Balkan Documentary Center, and organizer of the annual education programme BDC Discoveries, and the Documentary Rough Cut Boutique at Sarajevo Film Festival. Member of the EDN Executive Committee and Chairperson of DokuFest, Prizren, she has served in juries at IDFA, DokLeipzig, Docudays - Kiev, CineDOC - Tbilisi. Commissioner at the Re-Act Co-Development and Malik Funds, she is lecturer at various workshops in the field of documentary cinema. Martichka received the International Trailblazer Award at MIPDOC in Cannes for creativity, innovation, originality and breakthrough in the field of documentary cinema.

MARTICHKA BOZHILOVA Jury

MARTICHKA BOZHILOVA lucrează ca producător la AGITPROP (Bulgaria) și pentru National Geographic Channel. Este fondator și director al Centrului Balcanic de Film Documentar și organizator al programului anual de educație BDC Discoveries și al Documentary Rough Cut Boutique la Festivalul de Film de la Sarajevo. Membru al Comitetului Executiv EDN și președinte al DokuFest, Prizren, a fost membru în jurii internaționale la IDFA, DokLeipzig, Docudays - Kiev, CineDOC - Tbilisi. Este commisioning editor la Re-Act Co-Development și Malik Funds și lector la diverse ateliere în domeniul filmului documentar. Martichka a primit premiul internațional Trailblazer la MIPDOC de la Cannes pentru creativitate, inovație, originalitate și pionierat în domeniul filmului documentar. din 2006.

9


NICK BRADSHAW is the web editor for Sight & Sound, the international film magazine published by the BFI, where he also writes about and oversees coverage of nonfiction cinema. He previously worked as an editor for Time Out magazine and has written film criticism for numerous English-language publications including the Guardian, Independent, Times, Telegraph, LA Weekly and Vertigo. He has an MFA in documentary filmmaking from the California Institute of the Arts. NICK BRADSHAW este redactor online pentru Sight & Sound, revista internațională de film publicată de Institutul Britanic de Film, pentru care semnează articole și editează materiale despre filme de non-ficțiune. Anterior, a lucrat ca redactor pentru revista Time Out și a scris articole de critică de film pentru numeroase publicații în limba engleză, printre care The Guardian, Independent, Times, Telegraph, LA Weekly și Vertigo. Are o diplomă de Master în film documentar de la Institutul de Arte din California.

NICK BRADSHAW With a Master’s degree in Media and Arts by the University of Valencia, Spain, and Literary Studies at The University Aristotle University in Salonica, Greece, she is Co-founder, Co-director and Artistic Director at Play-Doc, a documentary festival that takes place in Tui, Spain, since 2005. She is co-founder of the the Play-Doc Workshops, a series of activities that open up, encourage, foster, and protect a space for freedom and experimentation, helping emerging talents to develop their projects. She is also programmer for the Play-Doc TV, a VOD cable channel that broadcasts documentaries and other independent cinema.

SARA GARCÍA VILLANUEVA

Cu o diplomă de Master în Media și Arte de la Universitatea din Valencia, Spania și o diplomă de licență de la Universitatea Aristotle din Salonic, Grecia, este co-fondator, co-director și director de creație la Play-Doc, un festival de film documentar care are loc la Tui, Spania, din 2005. Este co-fondator al atelierelor Play-Doc, o serie de activități care deschid, încurajează, găzduiesc și protejează un spațiu pentru libertate și experimentare, venind în ajutorul talentelor noi pentru a-și dezvolta proiectele. Este și programator pentru Play-Doc TV, un canal de televiziune VOD care difuzează documentare și alte filme independente.

VETON NURKOLLARI is photographer, producer and film programmer. He is currently serving as Artistic Director of DokuFest, Kosovo’s largest and most important film festival, which he co-founded in 2002. Veton is the member of the advisory board of Balkan Documentary Center, and of the selection committee of U.S. based Cinema Eye Honors. Veton is active in the cultural scene of Kosovo through curating film series. He is also coordinating an educational programme of nurturing young film talents in Kosovo and the Balkans through the “Film Factory” project. He is a member of the European Cultural Parliament and the European Film Academy.

VETON NURKOLLARI 10

Jury

VETON NURKOLLARI este fotograf, producător și programator. În prezent, este director de creație la DokuFest, cel mai important festival de film din Kosovo, fiind co-fondator al acestuia în 2002. Este membru al consiliului consultativ al Centrului Balcanic de Film Documentar (Sofia) și membru al comitetului de selecție al Cinema Eye Honors (SUA. Este activ pe scena culturală din Kosovo, fiind curator al unei serii de filme. Coordonează un program educațional de îndrumare a talentelor tinere din Kosovo și din Balcani, prin proiectul ”Film Factory”. Este membru al Parlamentului Cultural European și al Academiei Europene de Film.


BARBARA ORLICZ-SZCZYPULA is one of the programmers of the Krakow Film Festival. She graduated from the History Faculty (Institute of Ethnology and Cultural Anthropology) of the Jagiellonian University in Krakow. Before joining the festival she has worked with the distribution company Apollo Film Ltd. Since 2006 she has been a Vice President of the Krakow Film Foundation. In 2005 she established Film Promotion Agency, now KFF Sales&Promotion in the framework of Krakow Film Foundation’s structure - its main goal is international promotion of Polish documentary, animated and short films. BARBARA ORLICZ-SZCZYPULA face parte din echipa de programatori ai Festivalului de Film de la Cracovia. A absolvit Facultatea de Istorie (Institutul de Etnologie și Antropologie Culturală) din cadrul Universității Jaggiellone din Cracovia. Înainte să se alăture festivalului, a lucrat la compania de distribuție Apollo Film Ltd. Din 2006 este vice-preș edinte al Fundației pentru Film din Cracovia. În 2005 a înființat Film Promotion Agency, azi KFF Sales&Promotion, în cadrul structurii Fundației pentru Film din Cracovia - scopul principal fiind promovarea internațională a documentarelor poloneze, a animațiilor și scurt-metrajelor.

BARBARA ORLICZSZCZYPULA VLAD PETRI is a documentary filmmaker and photographer. He graduated from The National University of Theatre and Film Bucharest (2005) – specialising în Editing and has a Master’s degree in Visual Anthropology and Media (2014) – Freie Universität, Berlin. He was a trainer at film and photography workshops (Photon, Ideo Ideis, Focus Atelier, GO Bucharest). In 2014, he made his first feature documentary (“București, unde ești?”), about the protests in Romania in 2012, which premiered at the Rotterdam International Festival and won the Gopo Award for debut. VLAD PETRI este realizator de filme documentare și fotograf. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (2005) din București – specializarea “Imagine film” și masterul de Antropologie Vizuală și Media (2014) – Freie Universität, Berlin. A fost trainer la ateliere de film și fotografie (Photon, Ideo Ideis, Focus Atelier, GO Bucharest). În 2014, a realizat primul său lung metraj documentar (“București, unde ești?”), despre protestele din 2012 din România, care a avut premiera la Festivalul Internațional de la Rotterdam și a câștigat premiul Gopo pentru debut.

VLAD PETRI

CRISTI PUIU is a multi-award winning director, writer and producer. In 2001, he made his first feature film, Stuff and Dough, a road movie shot with a hand-held camera in a near documentary style. He won the Golden Bear for Best short film at the Berlinale (2004) for Cigarettes and Coffee. His second feature, The Death of Mr. Lazarescu, won Un Certain Regard in Cannes (2005) as well as several other awards. His latest feature, Sieranevada, premiered at Cannes in 2016 and is Romanias submission for the 2017 Oscar for Foreign Film. He was president of international juries and has served in the Astra Film Festival jury since 2006.

CRISTI PUIU

Jury

CRISTI PUIU este scenarist, regizor și producător. Primul său lungmetraj a fost 'Marfa și banii', un road movie filmat în stil documentar. A câștigat Ursul de aur (Berlinale 2004) cu scurtmetrajul 'Un cartuș de Kent și un pachet de cafea'. Al doilea lungmetraj, 'Moaretea Domnului Lăzărescu', i-a adus premiul Un Certain Regard (Cannes, 2005) și multe alte premii. Cel mai recent lungmetraj, Sieranevada, este propunerea României a avut premiera la Cannes și este propunerea României pentru Oscar 2017 (film străin). A fost președinte de jurii internaționale la festivaluri de film din Europa. La Astra Film Festival, a fost membur al juriului începând din 2006.

11


MICHAEL STEWART has worked throughout his career between film and anthropology, including stints as an independent producer and within the BBC. He has written for many years about Eastern European Roma (Gypsies), most recently editing a book about radical anti-Gypsy politics in Europe (The Gypsy Menace, 2012). He lectures in Social Anthropology at UCL. MyStreet and Open City Docs are the result of the transformative effect of working at UCL, an institution where social, physical and natural sciences jostle alongside the fine arts. MICHAEL STEWART s-a dedicat de-a lungul carierei sale atât antropologiei cât și filmului, inclusiv ca producător independent și pentru BBC. A scris pe parcursul mai multor ani despre comunitatea romă din Europa de Est – cea mai recentă lucrare e o carte despre politica radicală anti-romă din Europa (The Gypsy Menace, 2012). Este lector în Antropologie Socială la UCL. MyStreet și Open City Docs sunt rezultatul efectului transformator al activității la UCL, o instituție în care științele sociale, fizice și naturale se adună în jurul artelor frumoase.

MICHAEL STEWART JULIA TEICHMANN works as a programmer for dok.fest Munich, one of Europe's largest film festivals. As a film critic and a freelance film journalist she regularly contributes to the daily "Berliner Zeitung" and to the magazine "Film-Dienst". She has served in international juries, including 51st IndieLisboa, the 50th Leipzig International Leipzig Festival for Documentary and Animated Film, the 65th Berlinale - Berlin International Film Festival, as a member of the FIPRESCI Jury. JULIA TEICHMANN lucrează ca programator pentru dok.fest München, unul dintre cele mai mari festivaluri de film din Europa. În calitate de critic de film și jurnalist independent, are o rubrică permanentă la ziarul „Berliner Zeitung" și la revista „Film-Dienst". A făcut parte din jurii internaționale, inclusiv ediția a 51-a IndieLisboa, a 50-a ediție Leipzig International a Festivalului de Film Documentar și Animație de la Leipzig, ediția a 65-a a Festivalului Internațional De Film de la Berlin, unde a fost membru al juriului FIPRESCI.

JULIA TEICHMANN ALEXANDER WEISS has been the artistic director of the Filmer A Tout Prix IFF in Brussels since 2011. After getting a degree in Contemporary History at the University of Brussels (ULB), he has worked for 15 years in film production (fiction and documentary) and for contemporary art exhibitions in Belgium. His mixed British-German background reflects the diversity of Brussels where he grew up, and where he enjoys the full variety of cultural offerings and its evolving social reality. Under his guidance, the biennial festival Filmer A Tout Prix has a renewed dynamism, opening to multiple forms of media expression around creative documentary films.

ALEXANDER WEISS 12

Jury

ALEXANDER WEISS este director artistic al festivalului internațional de documentar A Tout Prix din Bruxelles din 2011. După ce a obținut o diplomă în Istorie contemporană la Universitatea din Bruxelles, a lucrat timp de 15 ani în producția de film (ficțiune și documentar) și la expoziții de artă contemporană din Belgia. Originea sa anglo-germană reflectă diversitatea oraș ului Bruxelles, în care a crescut și unde se bucură de întreaga lui gamă de oferte culturale și de realitatea lui socială în miș care. Sub îndrumarea lui, festivalul bienal Filmer A Tout Prix și-a reactivat dinamismul și s-a deschis către multiple forme de exprimare media pe marginea filmelor documentare creative.


OPENING EVENT / GALA DE DESCHIDERE


The profile of a film festival is shaped a number of things: the selection, the artistic visions expressed by a number of things and/or by the participants, but also by audience reception. Undoubtedly, Cristi Puiu's regular presence at Astra Film Sibiu for the past 10 years has been added value to the festival's distinct profile. We have engaged together in a mutual exercise, intense and beneficial beyond imagination, reflecting on questions like what is a good film? what is cinema? until the discussion came down to ''what is what?'' ''There is only one cinema, he says, documentary and fiction ar mere admin- istrative labels.'' His latest film, Sieranevada, the Opening Film of the 23rd Astra Film Festival, is the best example. Caracterul și profilul unui festival de film prinde contur prin filmele selectate, viziunile artistice expuse prin filme sau de către participanții prezenți, dar și prin felul in care toate acestea sunt primite de public. Cu siguranță, prezența regulată a lui Cristi Puiu la Astra Film Sibiu de-a lungul a 10 ani a dat un caracter special festivalului. Am fost angrenați într-un exercițu comun, incredibil de intens și de benefic, de a reflecta: ce este un film bun? ce este cinema? până am ajuns să discutăm „ce este ce?” „Există un singur cinema, spune el, documentar sau ficțiune sunt doar etichete adiministrative.” Cel mai recent film al său, Sieranevada, filmul care deschide cea de-a XXIII-a ediție a Astra Film Festival cu o proiecție de gală, este un exemplu cât se poate de bun in acest sens.

14


SIERANEVADA Cristi Puiu 2016, Romania, 176’ CREDITS: Executive Producer: Anca Puiu Producer: Anca Puiu Cinematographer: Barbu Bălășoiu Cast: Mimi Brănescu, Judith State, Bogdan Dumitrache, Dana Dogaru, Sorin Medeleni, Ana Ciontea, Rolando Matsangos, Cătălina Moga, Marin Grigore, Tatiana Iekel, Marian Râlea, Ioana Crăciunescu, Ilona Brezoianu, Simona Ghia, Valer Dellakeza, Andi Vasluianu, Mara Elena Andrei, Petra Kurtela

One single day with the Mirică family of Bucharest, who gather in an apartment for the Orthodox ritual of commemoration of the family patriarch 40 days after his death, turns into a chronicle of the family, when the clashes between its members generate a storm that stirs up old wounds, grudges, betrayals big and small, revenge and reproof, re-enacting parts of what we call la comédie humaine. Sieranevada is a monumental portrait of a family and a society ripped by a mistrust originating in the history of threat and insecurity, the recollection of which opens the wounds instead of healing them. O singură zi cu familia Mirică din București, adunată într-un apartament de bloc cu ocazia parastasului pentru defunctul patriarh al familiei, se transformă într-o cronică de familie, atunci când ciocnirile dintre membrii familiei provoacă o furtună ce răscolește răni vechi, ranchiune, trădări mai mici sau mai mari, răzbunări și reproșuri, re-punând în scenă acte din comedia umană. Sieranevada e un portret monumental al unei familii și al unei societăți dezbinate de neîncrederea izvorâtă dintr-o istorie a pericolului și nesiguranței, ale cărei amintiri produc răni în loc să le vindece.

Puiu is confirming himself as one of the most truly distinctive (and philosophically fascinating) voices of 21st-century filmmaking - Sight & Sound Of the several excellent filmmakers to emerge from the Romanian New Wave, Cristi Puiu ranks as the most formidable. - Film Stage Sieranevada offers not only a masterful portrait of the contemporary Romanian middle-class but also a whole set of smart, perceptive reflections on the relativity of truth, on the failings of memory, the interpretation of history, the significance of religion and much more. - Screen

Cristi Puiu a confirmat că reprezintă una dintre cele mai distincte (și filosofic fascinante) voci ale cinematografiei secolului 21 - Sight & Sound Din seria de regizori excelenți ai Noului val românesc, Cristi Puiu este cel mai formidabil - The Film Stage Sieranevada nu aduce doar un portret magistral al clasei mijlocii din România contemporană, ci un întreg set de reflecții inteligente și pertinente despre relativitatea adevărului, memoria înșelătoare, interpretări ale istoriei, importanța religiei și câte altele. - Screen 15


FILMS


Section:

Aromanians / Armânii Astra Film Junior / Astra Film Junior Circumscribed Spaces / Spații circumscrise Citizens of the Online World / Cetățeni ai lumii online Communist Faiths / Destine comuniste Doc-Vlog Documentary Tank Encounters / Întâlniri Event: / The New Gypsy Kings / Eveniment: The New Gypsy Kings Great Masters / Maeștri Inside Radical Islam / Islamul radical la el acasă No Place Like Displace / Dislocuire Outstandox Portrait Frederick Wiseman / Portret Frederick Wiseman Reality Under Cover / Realitate sub acoperire Refurbished past / Trecut recondiționat Self, Family, Society / Personal, familial, social Special Screenings / Proiecție specială Stories from Urbania / Povestiri din Urbania The Future Is Now / Viitorul e azi

Competition:

OUTSTANDOX AWARD CENTRAL & EASTERN EUROPE DOCUMENTARY AWARD ROMANIAN DOCUMENTARY AWARD DOCSCHOOL AWARD

17


OUTSTANDOX


OUTSTANDOX brings together 8 films which put forth by way of an outstanding use of the powerful tools of documentary cinema a dissection of the ingredients and life experiences that shape our structure as individual and collective entities. DON JUAN, THE DARK GENE and THE NEW MAN approach, by different stylistic means, existential questions regarding the relation between our biological heritage and identity, while dignifiedly re-presenting the out of the ordinary biographies of three protagonists, each struggling, one way or the other, with marginalization. Just like the first two films challenge us in terms of looking into our own possible preconceptions in regard to people suffering from mental health disorders, such as autism or depression, and at once relativize the false boundary between normative constructs and otherness, THE NEW MAN, too, heads in a similar direction. Through a universalizing lens, it deals with a type of story that Queer Cinema generally tends to particularize, namely transcending gender role and identity. Here, instead, the specific matter of this “new man” being socially accepted is integrated as part of the wider picture, of being, first of all, accepted by one’s own family. Coming to terms with the past ties in, thematically, the whole programme, as can be seen as well in KEEP QUIET or DEPTH TWO, although this reconciliation, however, is measured at a different scale – that of collective recent history. From a narrative perspective, what’s at stake in both cases relies on the humanistic underpinnings of the confrontation between victims and aggressors, revealed through examining the ballet between historical so-called losers and winners involved in collective tragedies such as the Holocaust or the ethnic cleansings from the Balkans during the Kosovo war. Infringement and protection of Human Rights matters is also a starting point for other films in the programme, such as the ciné-verité-inspired documentary EMPLOYMENT OFFICE or the poetic dystopia DEAD SLOW AHEAD. Although they equally set out to expose labor relations, each of them allegorically and subtly speculates a contemporary state of social skepticism, directed towards two opposing systems: the collapsing model of the welfare state and the adrift fate of capitalism, seen as an alienating piece of machinery. Consequently, the constant reconfiguration process of our nowadays globalized world inevitably impacts the worldview of traditional and once isolated communities, such as the Ilparakuyo Maasai from Tanzania, whose transformation is observed over time in the anthropological documentary CHANGA RVISTED. (Andreea Mihalcea)

Outstandox

OUTSTANDOX grupează 8 filme care propun – fiecare din ele prin utilizarea într-o manieră excepțională a instrumentelor cinemaului documentar – investigarea ingredientelor și a experiențelor de viață care intră în modelarea compoziției noastre ca entități individuale și colective. Documentarele-portret DON JUAN, THE DARK GENE și THE NEW MAN ridică toate, în chei stilistice diferite, întrebări existențiale cu privire la raportul dintre biologic și identitate, re-prezentând cu demnitate biografiile ieșite din comun a trei protagoniști care se luptă, într-o formă sau alta, cu marginalizarea. La fel cum primele două filme ne provoacă să ne chestionăm prejudecățile pe care le-am putea avea în privința persoanelor afectate de tulburări psihice, ca autismul sau depresia, relativizând falsa graniță dintre constructe normative și alteritate, THE NEW MAN marșează, de asemenea, într-o direcție similară. Acesta tratează, printr-o lentilă universală, un tip de istorie personală pe care genul queer cinema de regulă o particulariează, și anume, schimbarea de gen și de identitate sexuală, integrând dificultățile de acceptare socială ale acestui „nou om” în imaginea mai largă a celor care încearcă să fie acceptați, în primul rând, de propria familie. Tema reconcilierii cu trecutul și a felului în care acesta ne influențează înțelegerea prezentului constituie un liant al întregului program, după cum poate fi observat și în KEEP QUIET sau în DEPTH TWO, însă la o altă scală – cea a istoriei colective recente. Miza comună a acestor două filme se bazează, narativ, pe implicațiile umaniste ale confruntării dintre victime și agresori, explorând raportul dintre perdanții și falșii câștigători implicați în tragedii istorice precum Holocaustul sau epurările etnice din Balcani din timpul războiului din Kosovo. Terenul problemelor care țin de încălcarea și de apărarea drepturilor omului este disputat și de filme ca documentarul de tradiție ciné-verité EMPLOYMENT OFFICE sau de distopia poetică DEAD SLOW AHEAD. Ambele pornesc de la reglementarea raporturilor de muncă, fiecare din cele două speculând alegoric și cu subtilitate o stare curentă de scepticism social, la adresa a două sisteme diferite: modelul în colaps al statului providențial respectiv soarta în derivă a capitalismului, înțeles ca mașinărie abrutizantă. În același timp, procesul de configurare și reconfigurare actuală a lumii globalizate are inevitabil consecințe asupra reprezentării acesteia de către comunități tradiționale, cândva izolate, cum ar fi cea de Maasai Ilparakuyo din Tanzania, a cărei transformare este urmărită de-a lungul timpului în documentarul antropologic CHANGA REVISITED. (Andreea Mihalcea)

19


OutstanDox

CHANGA REVISITED Changa Revisited Changa Revisited Peter Biella, Leonard Kamerling USA, 2016, 60’ CREDITS: Cinematographer: Max Golomidov Editor: Rufat Hasanov Sound: Juri Wagner, Jevgeni Berezovski Producer: Elina Litvinova Production: Taskovski Films, All Film

FESTIVALS / AWARDS: Royal Anthropological Film Festival (2016)

20

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Peter Biella

Leonard Kamerling

Mixing contemporary footage with photos and sound-recordings from the 80s, the ethnographic documentary CHANGA REVISITED addresses the past-present dynamics within a Maasai community from Tanzania, formed around the current pater familias, Toreto di Koisenge. The everyday life of Toreto’s family, living out of herding livestock and subsistence agriculture, reflects, on a small scale, the impact that the larger socio-economic changes from the region have had on the preservation of their traditional way of life. Filmmakers Leonard Kamerling and Peter Biella have an approach akin to the participatory tradition; the close relationship they seem to have developed with the members of this community they’re revisiting after 30 years is a key factor in accounting for the latter talking openly in front of the camera about their concerns in regard to the widespread alcoholism among men, the increase of poverty and domestic violence, the dissolution of the Maasai solidarity, and about their worries related to the children’s limited access to education. An intimate and immersive family portrait, focusing on the texture of community ties and on conveying how a specific sense of rhythm of life is threatened by incertitude, which captures from a mature anthropological perspective how globalization reshapes topical worldviews.

PETER BIELLA directs the Program in Visual Anthropology at the San Francisco State University. He has made films in the US, Egypt, Costa Rica, Peru, Romania and Haiti. Between 2008 and 2010 he supervised a series of seven short documentaries, shot in Tanzania with the purpose of educating urban and rural Maasai about the consequences of migration and its’ relationship to poverty and the spread of HIV. LEONARD KAMERLING is Curator of Film at the University of Alaska Museum of the North. He has produced numerous award-winning films about Alaska Native cultures including UKSUUM CAUYAI: THE DRUMS OF WINTER (1989). Throughout his career he has been concerned with issues of cultural representation and how documentary film can credibly translate one culture to another.

Îmbinând înregistrări contemporane cu fotografii și înregistrări audio din anii ’80, documentarul etnografic CHANGA REVISITED urmărește dinamica trecut-prezent a unei comunități de Ilparakuyo Maasai din Tanzania, formate în jurul actualului pater familias, Toreto di Koisenge. Observarea vieții cotidiane a familiei lui Toreto, care trăiește din creșterea animalelor și practicarea unui tip de agricultură de subzistență, reflectă la nivel micro impactul pe care schimbările socio-economice din regiune l-au avut asupra conservării unui mod de viață tradițional. Cineaștii Leonard Kamerling și Peter Biella au o abordare similară tradiției documentarului participativ; relația strânsă pe care pare că au legat-o cu membrii comunității „revizitate” după 30 de ani face ca aceștia să vorbească deschis în fața camerei despre temeri cu privire la râspândirea alcoolismului, creșterea sărăciei, violența domestică, disiparea sentimentului de solidaritate între Maasai sau accesul redus la educație al copiilor. Un portret de familie intim și imersiv, axat pe textura relațiilor dintre membrii comunității și pe redarea unui ritm de viață sub semnul incertitudinii, care surprinde la nivel antropologic felul în care schimbările din lume determină în prezent modificarea viziunii asupra acesteia.

PETER BIELLA conduce Programul de Antropologie Vizuală în cadrul San Francisco State University. A realizat filme în SUA, Egipt, Costa Rica, Peru, România și Haiti. Între 2008–2010 a supervizat o serie de șapte scurtmetraje documentare, filmate în Tanzania cu scopul de a educa populația urbană și rurală de Maasai despre consecințele migrației și despre felul în care influențează nivelul de sărăcie și răspândirea virusului HIV. LEONARD KAMERLING este curator de film în cadrul University of Alaska Museum of the North. A produs numeroase filme premiate despre populația indigenă din Alaska precum UKSUUM CAUYAI: THE DRUMS OF WINTER (1989). De-a lungul carierei, a fost interesat de problematici care țin de reprezentare culturală și de explorarea posibilităților documentarului în reprezentarea transculturală.

Competition Outstandox Award

Romanian Premiere


OutstanDox

DIRECTOR:

Mauro Herce

DEAD SLOW AHEAD Dead Slow Ahead Plutire la viteză minimă Mauro Herce Spain, France, 2015, 74’ CREDITS: Cinematography: Mauro Herce Sound: Daniel Fernández Sound-design: Alejandro Castillo, Manuel Muñoz Rivas Editing: Manuel Muñoz Rivas Music: José Manuel Berenguer Producers: Ventura Durall, Sijercic Jasmina, Alayon José Production companies: Nanouk Films, El Viaje Films, Bocalupo Films

FESTIVALS / AWARDS: Special Jury Prize Cineasti del Presente – Locarno IFF (2015), Best First Feature Film – DocLisboa IFF, Best Documentary Award – Jihlava IFF (2015), Honorable Mention – Seville European Film Festival (2015), Best Editing Award – Janela Intl. de Cinema do Recife (2015), SXSW Festival (2016), Crossing Europe (2016), La Rochelle IFF (2016), San Francisco IFF (2016), Jeonju IFF (2016)

Director Mauro Herce spent more than two months on board of a freighter impassibly travelling across the Atlantic, with a crew formed largely of Filipinos, whom he frames most of the time by use of wide shots, thus highlighting their pawn-like quality. Herce’s directorial debut in feature-length documentary, DEAD SLOW AHEAD, is a poetic and dystopic sample of cinema, echoing late modernist ideas about how labor can become dehumanizing and alienating in the post-industrial society. He acquires this through abstract surrealist compositions, stylized with the help of fluorescent lighting, through a mechanical angst-driven and ominous soundscape design and through sci-fi tropes. There isn’t a soul on deck to admire the breathtaking marine vistas. Everyone’s somewhere down below, working; some of them are hopelessly trying to phone their beloved ones at home – an unsatisfying trace of an unseen civilization. As a counterpoint, the sisyphic maintenance of this gigantic and inescapable marine monster casts a shadow over the possibility of whatever type of human interaction. The isolation of the imbruted crew makes their life be put on hold on a ship otherwise in perpetual motion and is sensorially conveyed as a trance experience, which allegorically hints at the fate of capitalism, comparably adrift. Regizorul Mauro Herce a petrecut mai bine de două luni la bordul unui cargobot care traversează impasibil Atlanticul, cu un echipaj format în mare parte din filipinezi, filmându-i, de regulă, la planuri largi, accentuându-le calitatea de pioni. Debutul lui Herce în lungmetraj, DEAD SLOW AHEAD, este un documentar poetic și distopic, ce reverberează idei moderniste despre munca dezumanizantă și alienantă din societatea post-industrială, prin compoziții abstracte suprarealiste, stilizate printr-un ecleraj fluorescent, printr-un soundscape mecanic, angoasant și amenințător, și prin tropi de SF. Nu e nimeni pe punte care să admire peisajele marine copleșitor de frumoase. Toți sunt undeva la un nivel inferior, muncind. Auzim pe cineva încercând să ia legătura prin telefon cu cei de acasă - o nesatisfăcătoare urmă a unei civilizații nevăzute. În contrapunct, mentenanța sisifică a acestui monstru acvatic, vast și omniprezent, eclipsează posibilitatea oricărei interacțiuni umane. Izolarea echipajului abrutizat de pe acest vas în continuă mișcare, dar pe care viața e în suspensie, e redată senzorial ca o experiență de transă hipnotică, ce trimite alegoric la soarta în derivă a capitalismului. Competition Outstandox Award

MAURO HERCE (b. 1976, Spain) studied engineering at the Polytechnic University of Catalonia and Fine Arts at the University of Barcelona. After graduation, he enrolled in film school at San Antonio de los Baños (Cuba), followed by the École nationale supérieure Louis-Lumière (Paris). He has worked as a director of photography and screenwriter on more than twenty movies, including ARRANYOS (2012, directed by Eloy Enciso), which was presented at the Locarno Film Festival, and O QUINTO EVANXEO DE GASPAR HAUSER (2013, directed by Alberto Garcia), winner of the FIPRESCI Award at the Rotterdam IFF. DEAD SLOW AHEAD is his directorial debut in feature-length documentary.

MAURO HERCE (n. 1976, Spania) a studiat inginerie la Univeristatea Politehnică din Catalonia și arte plastice la Universitatea din Barcelona. După absolvire, a urmat cursurile Facultății de Film din San Antonio de los Baños (Cuba) și apoi pe cele ale École nationale supérieure Louis-Lumière (Paris). A lucrat ca director de imagine și scenarist la peste douăzeci de filme, printre acestea numărându-se ARRANYOS (2012, regizat de Eloy Enciso), selecționat la Locarno Film Festival, și O QUINTO EVANXEO DE GASPAR HAUSER (2013, regizat de Alberto Garcia), câștigător al Premiului FIPRESCI la Rotterdam IFF. DEAD SLOW AHEAD reprezintă debutul său regizoral în documentarul de lungmetraj.

Romanian Premiere

21


OutstanDox

DIRECTOR:

Ognjen Glavonić

DEPTH TWO Depth Two Groapa numărul doi Ognjen Glavonić Serbia, France, 2016, 80’ CREDITS: Cinematography: Tatjana Krstevski Sound-design: Jakov Munižaba Sound: Pavle Dinulović Editing: Jelena Maksimović Producers: Dragana Jovović, Sandra Orlović Production companies: NonAlignedFilms, Humanitarian Law Center Co-production: Cinéma Defacto

FESTIVALS / AWARDS: Best Balkan Documentary – Dokufest International Documentary and Short Film Festival 2016, Grand Jury Award - Open City Docs Fest 2016, Heart of Sarajevo nominated - Sarajevo FF 2016, Berlinale IFF 2016, Thessaloniki Documentary Festival 2016, GoEast 2016

22

In 2001 seven hundred bodies were discovered in five mass graves on the outskirts of Belgrade. By investigating the link between this discovery and the mysterious surfacing from the Danube of a truck container loaded with 56 bodies, Serbian director Ognjen Glavonić follows the victims’ journey backwards, thus revealing – through minimal cinematic means and thriller tropes – a part of the cover-up of the Albanian ethnic cleansing during the Kosovo war. Sound-recordings of depositions of accomplices, witnesses and of a surviving victim (taken during the trial of Slobodan Milošević and of other important members of his administration) are juxtaposed over bleak images, shot in the same Serbian regions where the massacres took place or that played the part of quiet witnesses to these grim processions. A systemic code of silence is dismounted piece by piece, hypnotically triggering off the viewer’s imagination. 17 years after the time of the killings, Glavonić opts for a type of cinema of absence, in which the unseen becomes tangible. Without showing almost any human figure, but instead giving voice to those directly involved, the director confronts, with forensic precision, the deeply unsettling details of this collective tragedy. În 2001 s-au descoperit 5 gropi comune la periferia Belgradului, numărând peste 700 de cadavre. Investigând legătura dintre această descoperire și apariția misterioasă la suprafața Dunării a unui camion încărcat cu 56 de cadavre, regizorul sârb Ognjen Glavonić parcurge în sens invers drumul străbătut de victime, revelând – prin mijloace cinematografice minimale și tropi de thriller – mușamalizarea unei părți din operațiunea de epurare etnică a albanezilor din timpul războiului din Kosovo. Peste imagini dezolante filmate în locații din Serbia unde au avut loc masacre sau care au fost martore tăcute ale unor procesiuni macabre sunt suprapuse înregistrări audio ale depozițiilor complicilor, martorilor și ale unei victime supraviețuitoare, luate în cadrul procesului lui Slobodan Milošević și ale altor figuri proeminente din administrația sa. Un cod al tăcerii sistemic este demontat treptat, suscitând hipnotic capacitatea imaginară a spectatorului. La 17 ani distanță de la momentul crimelor, Glavonić opteză pentru un cinema al absenței, în care invizibilul capătă corporalitate; fără să arate aproape niciun chip uman, însă lăsând loc vocilor celor implicați să se audă nemediat, acesta tratează cu precizia unui criminalist implicațiile tulburătoare ale unei tragedii colective. Competition Outstandox Award

OGNJEN GLAVONIĆ (b. 1985, Pančevo, former Yugoslavia) studied Film and Television Directing at the Faculty of Dramatic Arts in Belgrade. He is the director and one of the founders of the Pančevo Film Festival. DEPTH TWO is his first feature-length documentary following ZIVAN MAKES A PUNK FESTIVAL (2014), a medium-length documentary about a young man trying to initiate a music festival on a shoestring budget. His previous work includes the shorts MADE OF ASHES (2012), RHYTHM GUITAR, BACKING VOCAL (2009) and ZIVAN PUJIC JIMMY (2009). He is currently developing his first feature fiction film, THE LOAD.

OGNJEN GLAVONIĆ (n. 1985, Pančevo, fosta Iugoslavie) a studiat Regie de Film și Televiziune la Facultatea de Arte Dramatice din Belgrad. Este directorul și unul dintre fondatorii Pančevo Film Festival. DEPTH TWO este primul său documentar de lungmetraj. În prealabil, a regizat ZIVAN MAKES A PUNK FESTIVAL (2014), un documentar de mediumetraj despre un tânăr care încearcă să fondeze un festival de muzică având un buget minimal. Filmografia sa mai include scurtmetrajele MADE OF ASHES (2012), RHYTHM GUITAR, BACKING VOCAL (2009) și ZIVAN PUJIC JIMMY (2009). În prezent, este în curs de dezvoltare a primului său lungmetraj de ficțiune, THE LOAD.

Romanian Premiere


OutstanDox

DIRECTOR:

Jerzy Sladkowski

DON JUAN Don Juan Don Juan Jerzy Sladkowski Sweden, Finland, 2015, 92’ CREDITS: Cinematography: Wojciech Staron Sound: Shamil Ismailov Sound-design: Janne Laine Editing: Jakub Sladkowski, Agnieszka Bojanowska Music: Timo Hietala Producer: Antonio Russo Merenda Production company: Ginestra Film Co-production: MADE

FESTIVALS / AWARDS: VPRO Award for Best Feature-Length Documentary – IDFA 2015, Best Nordic Documentary – Nordisk Panorama FF 2016, Special Jury Mention – DOCAVIV 2016, Silver Apricot – Yerevan IFF 2016, My Generation Award – ZagrebDox 2015, Dragon Award for Best Nordic Documentary – Göteborg FF 2016, Thessaloniki Documentary Film Festival 2016, Lubljana Doc Film Festival 2016, Helsinki Documentary Film Festival 2016, Melbourne IFF 2016, Hot Docs FF 2016, Belfast IFF 2016, Millenium Docs Against Gravity FF 2016

Director Mauro Herce spent more than two months on board of a freighter impassibly travelling across the Atlantic, with a crew formed largely of Filipinos, whom he frames most of the time by use of wide shots, thus highlighting their pawn-like quality. Herce’s directorial debut in feature-length documentary, DEAD SLOW AHEAD, is a poetic and dystopic sample of cinema, echoing late modernist ideas about how labor can become dehumanizing and alienating in the post-industrial society. He acquires this through abstract surrealist compositions, stylized with the help of fluorescent lighting, through a mechanical angst-driven and ominous soundscape design and through sci-fi tropes. There isn’t a soul on deck to admire the breathtaking marine vistas. Everyone’s somewhere down below, working; some of them are hopelessly trying to phone their beloved ones at home – an unsatisfying trace of an unseen civilization. As a counterpoint, the sisyphic maintenance of this gigantic and inescapable marine monster casts a shadow over the possibility of whatever type of human interaction. The isolation of the imbruted crew makes their life be put on hold on a ship otherwise in perpetual motion and is sensorially conveyed as a trance experience, which allegorically hints at the fate of capitalism, comparably adrift. Regizorul Mauro Herce a petrecut mai bine de două luni la bordul unui cargobot care traversează impasibil Atlanticul, cu un echipaj format în mare parte din filipinezi, filmându-i, de regulă, la planuri largi, accentuându-le calitatea de pioni. Debutul lui Herce în lungmetraj, DEAD SLOW AHEAD, este un documentar poetic și distopic, ce reverberează idei moderniste despre munca dezumanizantă și alienantă din societatea post-industrială, prin compoziții abstracte suprarealiste, stilizate printr-un ecleraj fluorescent, printr-un soundscape mecanic, angoasant și amenințător, și prin tropi de SF. Nu e nimeni pe punte care să admire peisajele marine copleșitor de frumoase. Toți sunt undeva la un nivel inferior, muncind. Auzim pe cineva încercând să ia legătura prin telefon cu cei de acasă - o nesatisfăcătoare urmă a unei civilizații nevăzute. În contrapunct, mentenanța sisifică a acestui monstru acvatic, vast și omniprezent, eclipsează posibilitatea oricărei interacțiuni umane. Izolarea echipajului abrutizat de pe acest vas în continuă mișcare, dar pe care viața e în suspensie, e redată senzorial ca o experiență de transă hipnotică, ce trimite alegoric la soarta în derivă a capitalismului. Competition Outstandox Award

JERZY SLADKOWSKI (b. 1945, Poland) is a freelance documentary director and producer based in Sweden since 1982. He studied classical languages and journalism and has also worked in the field of journalism. Recipient of numerous prizes, including European Film Award for VENDETTA (1996), he has made over 40 documentaries and is particularly known for his intricate portrayals of relationships, as can be seen in SWEDISH TANGO (1999) and VODKA FACTORY (2010), awarded with the Golden Dove at DokLeipzig.

JERZY SLADKOWSKI (n. 1945, Polonia) este un regizor și producător independent care locuiește în Suedia din 1982. A studiat limbi clasice și jurnalism și a lucrat, de asemenea, în domeniul jurnalismului. Recompensat cu European Film Award pentru VENDETTA (1996), a realizat mai bine de 40 de documentare și este cunoscut îndeosebi pentru maniera complexa de a reprezenta relații, după cum se poate vedea în SWEDISH TANGO (1999) sau în VODKA FACTORY (2010), distins cu Golden Dove la DokLeipzig.

Romanian Premiere

23


OutstanDox

EMPLOYMENT OFFICE Bureau de chômage Biroul de șomaj Anne Schiltz, Charlotte Grégoire Belgium, 2015, 74’ CREDITS: Cinematography: Pierre Choqueux Sound: Jean-François Levillain & Bruno Schweisguth Editing: Thomas Vandecasteele Producers: Marie Besson & Samuel Tilman

FESTIVALS / AWARDS: Prix Cinéart – Festival “Filmer à tout prix” Bruxelles 2015, Festival International du Film Francophone de Namur 2015, Krakow Film Festival 2015

24

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Anne Schiltz

Charlotte Grégoire

The two filmmakers with a background in anthropology, Charlotte Grégoire and Anne Schiltz, indirectly question the (non-)sustainability of the contemporary Belgian welfare state model, in a ciné-verité inspired style. Assuming the role of an observer/witness, the camera captures in detail, by means of shot-reverse shots, assessment meetings between the officers from a public employment agency and the people applying for unemployment benefit. They qualify for it only if they follow the administration’s procedures and prove they’ve been actively searching for a job. The confrontation between the facilitators of an impersonal system and the particular cases, different from person to person, highlight, on the one hand, the exclusiveness of the bureaucratic jargon, the lack of power, the contempt, desperation and resignation, whereas, on the other hand, the image of a dehumanizing system sharpens gradually and subtly, and comes across, in the end, as insufficiently adequate to properly understand or satisfy the individual needs and expectations of the citizens it serves.

CHARLOTTE GRÉGOIRE (b. 1975, Belgium) is a documentary filmmaker based in Brussels. She studied anthropology, visual anthropology and dance. Her previous work includes MÉANDRES (2010), the shorts KITCHEN IN NEW–YORK (2009) and ANDRÉ ET NANDI (2001), as well as the video installation NOVEMBRE DANS MON QUARTIER – INSTANTS DOCUMENTAIRES (2008).

În descendența tradiției documentarului ciné-verité, cineastele cu studii în antropologie Charlotte Grégoire și Anne Schiltz chestionează indirect în EMPLOYMENT OFFICE starea actuală a (ne-)sustenabilității modelului statului providențial belgian. Din poziția unui observator/martor, camera surprinde în detaliu la plan–contraplan întâlnirile de evaluare dintre inspectorii dintr-o agenție de plasare a forței de muncă din Charleroi și persoanele care aplică pentru a primi ajutor de șomaj. Acest lucru este posibil numai în măsura în care șomerii sau viitorii șomeri respectă procedurile administrative, aducând dovezi ale unui proces de căutare de muncă susținut. Confruntarea dintre facilitatorii unui sistem impersonal și situațiile particulare de la om la om evidențiază, pe de-o parte, necunoașterea jargonului birocratic, neputința, disprețul, disperarea sau resemnarea, în timp ce, de cealaltă parte, se conturează, treptat și subtil, imaginea unui sistem dezumanizant, adesea inadecvat, pentru a putea cuantifica sau satisface nevoile și așteptările individuale ale cetățenilor pe care îi deservește.

CHARLOTTE GRÉGOIRE (n. 1975, Belgia) este o regizoare de film documentar care locuiește în Bruxelles. A studiat antropologie, antropologie vizuală și dans. Filmografia sa include MÉANDRES (2010), scurtmetrajele KITCHEN IN NEW–YORK (2009) și ANDRÉ ET NANDI (2001), cât și instalația video NOVEMBRE DANS MON QUARTIER – INSTANTS DOCUMENTAIRES (2008).

Competition Outstandox Award

ANNE SCHILTZ (b. 1975, Luxembourg) studied cognitive sciences and has a PhD in anthropology. In 2013 she directed the feature-length documentaries CELLO TALES and ORANGERIE (codirected with Benoît Majerus). EMPLOYMENT OFFICE is the third documentary GRÉGOIRE and SCHILTZ have codirected, following COMMON GROUND (2012) and WE ARE STAYING / STĂM (2007).

ANNE SCHILTZ (n. 1975, Luxemburg) a studiat științe cognitive și este doctor în antropologie. În 2013 a regizat documentarele de lungmetraj CELLO TALES și ORANGERIE (co-regizat cu Benoît Majerus). EMPLOYMENT OFFICE este al treilea documentar co-regizat de GRÉGOIRE și SCHILTZ după COMMON GROUND (2012) și WE ARE STAYING / STĂM (2007).

Romanian Premiere


OutstanDox

KEEP QUIET Keep Quiet Tăcere Sam Blair, Joseph Martin UK, Hungary, 2016, 97’ CREDITS: Cinematography: Márton Vízkelety Sound: Ferenc Bukovszky, Stevie Haywood, Csaba Major Editing: Ben Stark, Kim Gaster Music: Philip Sheppard Producers: Alex Holder, Danielle Clark, Nicole Stott Production companies: AJH Films, Passion Pictures

FESTIVALS / AWARDS: Tribeca Film Festival 2016

Former vice-president of the Hungarian extreme right party Jobbik and former member of the European Parliament, Csanád Szegedi has lived his entire life deeply influenced ideologically by anti-Semitism. In 2012, at the peak of his political career, he finds out that his mother’s side of the family is of Jewish descent. KEEP QUIET, a biographical documentary that blends in a classical fashion talking heads with archive footage, lays out the identity crisis Szegedi undergoes as a consequence of his paradoxical discovery, and observes his personal and public journey, once this former nationalistic political leader decides to actively join the Jewish community in Budapest, against which he had fervently militated in the past. Directors Joseph Martin and Sam Blair focus, on the one hand, on how collective hatred and xenophobia propagating mechanisms work, and, on the other hand, on the self-effacing effects it has on the victims, leaving the viewers to decide whether Szegedi, a natural born performer of a questionable credibility, is being truthful or not about his transformation and newly found apologetic attitude.

Întreaga viață a lui Csanád Szegedi, fost vice-președinte al partidului maghiar de extremă dreaptă Jobbik și fost membru al Parlamentului European, a fost puternic impregnată ideologic de antisemitism. În 2012, când se afla la vârful carierei sale politice, află că linia maternă din familie este de origine evreiască. KEEP QUIET, un documentar biografic care îmbină într-un stil clasic, interviuri de tip talking heads cu imagini de arhivă, expune criza de identitate prin care Szegedi trece ca urmare a acestei descoperiri paradoxale și îi urmărește parcursul în plan public și personal, odată ce fostul lider politic naționalist decide să se alăture activ comunității evreiești din Budapesta, împotriva căreia militase virulent în trecut. Regizorii Joseph Martin și Sam Blair își concentrează atenția, pe de-o parte, asupra felului în care funcționează mecanismele colective de propagare a urii și a xenofobiei, și, pe de altă parte, asupra efectelor de autoefasare ale victimelor, lăsând la latitudinea celor care îl ascultă pe Szegedi – un performer înnăscut de o credibilitate ușor de chestionat – să decidă în ce măsură transformarea și noua sa atitudine apologetică sunt sau nu autentice.

Competition Outstandox Award§

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Sam Blair

Joseph Martin

British broadcasting Channel4 commissioned JOSEPH MARTIN to direct WIN A BABY straight out of film school, becoming the youngest documentary director in the history of the channel awarded a Broadcast Hotshot Award. His following documentary, SCIENTOLOGISTS AT WAR, premiered at Sheffield DocFest in 2013. BAFTA shortlisted Joseph for the Breakthrough Brits Award for his work on the film. SAM BLAIR is a graduate of the National Film and Television School. His debut feature, PERSONAL BEST (2012), was supported by the BFI and played in cinemas nationwide in the UK. In 2014 he directed the documentary MARADONA ’86, which premiered at the Tribeca Film Festival.

JOSEPH MARTIN este cel mai tânăr regizor de documentar din istoria Channel 4 distins cu Broadcast Hotshot Award, după ce postul britanic de televiziune Channel4 i-a comisionat realizarea documentarului WIN A BABY, de cum a ieșit de pe băncile școlii de film. Următorul său film, SCIENTOLOGISTS AT WAR, a avut premiera la Sheffield DocFest in 2013 și i-a adus nominalizarea pe lista scurtă pentru Breakthrough Brits Award de către BAFTA. SAM BLAIR este absolvent al National Film and Television School. Lungmetrajul său de ficțiune, PERSONAL BEST (2012), a fost sprijinit de British Film Institute și a rulat în sălile de cinema din UK. În 2014 a regizat documentarul MARADONA ’86, selecționat în premieră la Tribeca Film Festival.

Romanian Premiere

25


OutstanDox

THE DARK GENE Das dunkle Gen Gena întunecată Gerhard Schick, Miriam Jakobs Germany, Switzerland, 2015, 99’ CREDITS: Cinematography: Simon Guy Fässler Sound-design: Martin Stäheli Editing: Miriam Jakobs, Gerhard Schick Music: Daniel Almada Producers: Thomas Tielsch, Karin Koch Production company: Filmtank Co-production: Dschoint Ventschr Filmproduktion, ZDF/3Sat, SRF, SRG SSR

FESTIVALS / AWARDS: Berlinale IFF (2016), MILLENIUM Int. Documentary Film Festival (2016), Solothurner Filmtage (2015), DOK.fest München (2015), International Filmfest Emden (2015), Cambridge Film Festival (2015), CPH:DOK Festival (2015)

26

Neurologist Frank Schauder has been struggling for years with chronic depression. Attempting to escape the flagellating tentacles of the disease’s and suicidal tendencies, the doctor and patient Schauder talks with family members, friends, artists and experts in molecular biology about the relation between depression and genetic heritage. During a transoceanic journey in search for answers to existential bio-ethics questions, he investigates the instruments and methods science provides today in the case of DNA analysis and editing, so that he could perhaps better understand his condition. Mixing footage that documents this emotionally complex process with CGI animations, THE DARK GENE addresses the consequences of genetic alteration on improving the quality of life for people suffering from mental health disorders. At the same time, it offers an equally informative and personal perspective on a topical matter, since 350 million people worldwide are diagnosed at the moment with depression.

Neurologul Frank Schauder se luptă cu o depresie cronică de ani de zile. Încercând să scape de tentaculele flagelante ale bolii și ale tendințelor suicidare, medicul și pacientul Schauder vorbește cu membrii familiei sale, cu apropiați, artiști și experți în biologie moleculară despre relația dintre depresie și bagajul genetic. De-a lungul unei călătorii transoceanice în căutarea unor răspunsuri la întrebări bio-etice existențiale, care l-ar putea face să se înțeleagă mai bine pe sine, acesta investighează resorturile pe care știința le pune la dispoziție astăzi în ceea ce privește analiza și formatarea ADN-ului. Îmbinând înregistrări ale acestui parcurs complex din punct de vedere emoțional cu animații CGI, THE DARK GENE problematizează consecințele modificărilor genetice asupra îmbunătățirii calității vieții în cazul persoanelor care suferă de boli mintale. În același timp, oferă o perspectivă deopotrivă informativă și personală asupra unui subiect de actualitate, depresia afectând în prezent 350 de milioane de persoane la nivel global.

Competition Outstandox Award

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Gerhard Schick

Miriam Jakobs

MIRIAM JAKOBS (b. 1972) studied theatre, film, television and philology at the Cologne University. She works as a lecturer at HFF München, as well as an independent documentary film writer and media consultant. GERHARD SCHICK (b. 1970) studied theatre, film, television, philology and history in Cologne and in Tel Aviv. He works as a film writer, cameraman, editor and teacher. Before joining forces for the shooting of THE DARK GENE, the two filmmakers have collaborated in the past as well, codirecting LETZTER HAND (2012), AUS DER WAAGERECHTEN IN DIE SENKRECHTE (2009) and NÄHE AUF DISTANZ (2009).

MIRIAM JAKOBS (n. 1972) a studiat teatru, film, televiziune și filologie la Universitatea din Cologne. Lucrează ca lector la HFF München și ca documentarist independent și consultant media. GERHARD SCHICK (n. 1970) a studiat teatru, film, televiziune, filologie și istorie la Universitatea din Cologne și în Tel Aviv. Lucrează ca scenarist, operator, monteur și profesor. Înainte de a-și uni forțele pentru a filma THE DARK GENE, cei doi cineaști au mai colaborat și în trecut, co-regizând LETZTER HAND (2012), AUS DER WAAGERECHTEN IN DIE SENKRECHTE (2009) și NÄHE AUF DISTANZ (2009).

Romanian Premiere


OutstanDox

DIRECTOR:

Aldo Garay

THE NEW MAN El hombre nuevo Un om nou Aldo Garay Uruguay, Chile, 2015, 79’ CREDITS: Cinematography: Diego Varela Sound: Daniel Yafalian Editing: Federico La Rosa Music: Daniel Yafalian Producer: Micaela Solé Production company: Cordón Films Co-production: Lupe Films

FESTIVALS / AWARDS: Teddy Award for Best LGBT Documentary – Berlinale IFF 2015, Felix Award – Rio de Janeiro IFF 2015, Special Mention – MIX Copenhagen LGBTQ FF 2015, Seattle IFF 2015, DocMontevideo 2015, CinéLatino Rencontres de Toulouse 2015, Calgary IFF 2015

Stephania is a middle-aged transgender for whom each day on the streets of Montevideo is a new struggle for survival. Director Aldo Garay mixes everyday scenes with footage of her shot 20 years ago. Thus, he attains a layered and non-victimizing portrait of a person with multiple identities. Ideologically influenced by the Sandinista movement from native Nicaragua and actively involved in the political and social education reforms of the 80s, Stephania would later on experience loneliness and marginality. Although it touches greatly on gender identity issues and although it equally addresses the way in which the political turmoil from Latin America’s past configures Stephania’s present, THE NEW MAN’s major thematic focus relies on her journey back home, to a family she hasn’t seen for decades, since she was still the preadolescent Roberto. Garay craftily approaches the tension between vulnerability and inner strength that made Stephania be the woman she is today, without sensationalizing her outstanding biography, but rather conveying with dignity an intimate story, which, nonetheless, speaks in a universal manner about identity and the concept of “home’’. Stephania este o persoană transgender de vârsta a doua pentru care fiecare zi petrecută pe străzile din Montevideo înseamnă o nouă luptă pentru supraviețuire. Regizorul Aldo Garay combină secvențe cotidiene cu materiale filmate cu aceasta în urmă cu 20 de ani, obținând un portret stratificat și non-victimizant al unei persoane cu multiple identități. Influențată ideologic de mișcarea sandinistă din Nicaragua natală și implicată activ în reformele social-politice din educație ale anilor ’80, Stephania avea mai apoi să cunoască marginalizarea și singurătatea. Deși atinge problematici care vizează atât identitatea de gen cât și felul în care trecutul politic tumultuos al Americii Latine îi configurează prezentul Stephaniei, tematic, THE NEW MAN are în centru călătoria sa înapoi în țara natală, unde își revede după zeci de ani familia, pe care o părăsise pe când era încă preadolescentul Roberto în ochii celorlalți. Garay tratează cu complexitate tensiunea dintre vulnerabilitate și forță interioară care a făcut ca Stephania să fie femeia de astăzi, fără a-i senzaționaliza excepționala sa biografie. Acesta reprezintă cu demnitate o istorie particulară dar care vorbește, în același timp, despre identitate și conceptul de „acasă” într-o cheie universală.

Competition Outstandox Award

ALDO GARAY (b. 1969, Montevideo) is a film and television director. He has directed numerous television series and was elected as Best Uruguayan Television Director in 2001 and 2002. His previous work in the field of feature-length documentary includes films such as EL CASAMIENTO / THE WEDDING (2011), CERCA DE LAS NUBES / NEAR THE CLOUDS (2006) and MI GRINGA, RETRATO INCONCLUSO / MY GRINGA, AN UNFINISHED PORTRAIT (1998). In 2008 he codirected with José Pedro Charlo the documentary EL CÍRCULO / THE CIRCLE and in 2002 he directed the feature-length fiction film LA ESPERA / THE WAIT, selected in the competition of the San Sebastián IFF.

ALDO GARAY (n. 1969, Montevideo) este regizor de film și televiziune. A regizat numeroase serii TV și a fost numit cel mai bun regizor de televiziune din Uruguay în 2001 și 2002. Filmografia sa include documentarele de lungmetraj EL CASAMIENTO / THE WEDDING (2011), CERCA DE LAS NUBES / NEAR THE CLOUDS (2006) și MI GRINGA, RETRATO INCONCLUSO / MY GRINGA, AN UNFINISHED PORTRAIT (1998). În 2008, a co-regizat împreună cu José Pedro Charlo documentarul EL CÍRCULO / THE CIRCLE iar în 2002 a regizat filmul de ficțiune LA ESPERA / THE WAIT, selecționat în cadrul competiției de la San Sebastián IFF.

Romanian Premiere

27


SELF, FAMILY, SOCIETY / PERSONAL, FAMILIAL, SOCIAL


No man is an island. The construction of the self, the dynamics of family relations and social configuration are concepts difficult to separate from one another. Whether we like it or not, they’re constantly influencing each other, as can be seen in any of the seven documentaries from the programme SELF, FAMILY, SOCIETY.

3 x PERSONAL MATTERS

How does one carry on, days on end, when you’re aware that one of your children isn’t going to have the chance of leading a normal life? For the shooting of the observational documentary A MERE BREATH, awarded Heart of Sarajevo this year at Sarajevo IFF, Monica Lăzurean-Gorgan followed the intimate texture of family relations, as they unfolded inside the Sicrea family in the course of seven years. Dobrin Sicrea, a devoutly religious man, and young director Sára Haragonics, author of the participatory documentary COMING FACE TO FACE, ask themselves – one as a father, the other as a daughter – if they’ve done everything they could to save their beloved. Forms of testing family ties is the subject matter also in the subtext of Klára Trencsényi’s TRAIN TO ADULTHOOD: three preadolescents are forced in the light of financial issues to face too soon grown up worries, at a time when the end of their childhood is likely to be taken over by uncertainty and disillusionment.

MOTHER IN ROMANIA

CHAT WITH ALICE by Isabela Țenț, a portrait of a 19-year old mother working in the field of video chat to support her family, plays upon the contradictions between the persona Alice constructs for herself and the normative expectations one might have in regard to motherhood. Angela, too, is a young mother, Botond Püsök’s homonym titled documentary X-raying a series of wider issues young girls from the Roma community from Transylvania deal with such as the lack of education, gender inequality or the persistency of traditional customs. The causes of what’s hindering young women from having a child in Romania are of a pervasive nature, regardless of the social category they belong to, as is pointed out in the sociological documentary by Jesús del Cerro, PREGNANT IN ROMANIA. Here, the lack of support offered by the state through incoherent governmental policies is correlated with a predominantly conservative collective worldview in regard to the condition of women overall.

BE NORMAL OR BE HAPPY

AGE, an anthropological kaleidoscopic essay by Veronika Hafner și Nancy Camaldo, questions how our perspective on happiness, love, death and on how we value life changes over time, with the help of more than a hundred people of different ages, starting from 0 to 100. The film also conveys the on-going shift in the way we approach the playfulness of life, social conventions, normative concepts and our own body, while generally repressing an inherent life premise, namely that the process of ageing begins at birth. (Andreea Mihalcea)

Self, Family, Society

Niciun om nu e o insulă. Construcția sinelui, dinamica relațiilor de familie sau configurarea socială sunt concepte care nu pot fi văzute izolat. Fie că ne place sau nu, acestea se influențează reciproc, după cum o reliefează, de altfel, fiecare din cele șapte documentare din secțiunea SELF, FAMILY, SOCIETY.

3 x PERSONAL

Cum continui să îți duci viața mai departe, zi de zi, când știi că unul dintre copiii tăi nu va avea șansa unei vieți normale? Pentru filmarea documentarului observațional DOAR O RĂSUFLARE, distins cu Heart of Sarajevo anul acesta la Sarajevo IFF, Monica Lăzurean-Gorgan a umărit timp de șapte ani desfășurarea texturii intime a relațiilor din sânul familiei Sicrea. Dobrin Sicrea, un om credincios, dar și tânăra regizoare Sára Haragonics, autoarea documentarului participativ COMING FACE TO FACE, – un tată și o fiică – se întreabă, dacă au făcut tot ce le stă în putință pentru a-i salva pe cei dragi. Și în TRAIN TO ADULTHOOD al Klárei Trencsényi este vorba, în subtext, de asemenea despre forme de testare a legăturilor de familie: trei preadolescenți sunt forțați de dificultăți materiale să se dea piept prea devreme cu griji de oameni mari, într-un moment în care sfârșitul copilăriei intră sub semnul dezvrăjirii și al incertitudinii.

MAMĂ ÎN ROMÂNIA

CHAT WITH ALICE, semnat de Isabela Țenț, un documentar–portret al unei mame de 19 ani care face video chat pentru a-și întreține familie, speculează contradicțiile dintre persona construită de Alice și așteptările normative pe care le avem despre maternitate. Angela este și ea o tănără mamă, documentarul omonim al lui Botond Püsök radiografiind o serie de probleme mai largi cu care se confruntă tinerele din comunitatea romă din Transilvania precum lipsa educației, inegalitatea dintre sexe sau persistența unor obiceiuri tradiționale controversate. Cauzele obstacolelor pe care le întâmpină femeile care își doresc să aibă un copil sunt generalizate în România, indiferent de categoria socială căreia le aparțin, după cum punctează documentarul sociologic al lui Jesús del Cerro, SUNT ÎNSĂRCINATĂ ÎN ROMÂNIA. Aici, lipsa de sprijin de care statul se face vinovat prin lipsa unor politici guvernamentele coerente e corelată cu o mentalitate colectivă predominant conservatoare în ceea ce privește condiția femeii, sub toate aspectele sale.

FII NORMAL SAU FII FERICIT

AGE, un eseu antropologic caleidoscopic realizat de Veronika Hafner și Nancy Camaldo, chestionează cum ni se modifică de-a lungul timpului perspectiva asupra noțiunilor de fericire, iubire sau moarte și asupra felului în care valorizăm viața, cu ajutorul a peste o sută de persoane cu vârste între 0 și 100 de ani. Tot în timp, ajungem să ne raportăm diferit la dimensiunea ludică a vieții, la convenții sociale, la concepte normative sau la propriul corp, reprimând, de regulă, o premisă subînțeleasă a vieții, și anume că procesul de îmbătrânire începe de îndată ce ne naștem. (Andreea Mihalcea)

29


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Monica Lăzurean-Gorgan

A MERE BREATH Doar o răsuflare Doar o răsuflare Monica Lăzurean-Gorgan Romania, 2016, 67 CREDITS: Cinematography: Marius Apopei, Barbu Bălășoiu Sound: Tudor Petre Editing: Andrei Gorgan Producers: Monica Lazurean-Gorgan, Hanka Kastelikova Production: Manifest Film, HBO

Dobrin Sicrea lives with his wife and their children in Copșa Mică, the most polluted town in Europe until 2009, when the Sometra factory he was working for closed down. Denisa, the youngest daughter, is semiparalized and her parents lead a devoutly religious life. Monica Lăzurean-Gorgan captures – through fixed shots and shot compositions reminiscent of Ulrich Seidl’s stylistics – 7 years from the life of this family, offering viewers the chance of observing over time a nuanced family relations dynamics. Some things change as the children grow up, while others seem to remain the same. A MERE BREATH explores with maturity and empathy the moral dilemmas that Dobrin faces, after having arrived more than once at the crossroads between medicine and religion. Not unlike Job's biblical parable, this family’s faith seems to be tested as well, while waiting for a miracle to happen.

Dobrin Sicrea trăiește cu soția și cei trei copii în Copșa Mică, cel mai poluat oraș din Europa până în 2009, când fabrica Sometra, la care acesta lucra, s-a închis. Fiica cea mică, Denisa, este semiparalizată iar părinții duc o viață profund religioasă. Monica Lăzurean-Gorgan surprinde - prin cadre fixe și compoziții care amintesc de stilul lui Ulrich Seidl - 7 ani din viața acestei familii, oferind spectatorilor ocazia de a observa dinamica nuanțată a relațiilor de familie de-a lungul timpului. Unele lucruri se schimbă, pe măsură ce copiii cresc, în vreme ce altele par să rămână constante. DOAR O RĂSUFLARE explorează cu maturitate și empatie dilemele morale cu care se confruntă Dobrin, odată ce ajunge în mai multe rânduri la intersecția dintre medicină și religie. Similar parabolei biblice a lui Iov, și credința familiei Sicrea pare a fi testată în așteptarea unui miracol.

MONICA LĂZUREAN-GORGAN (b. Romania) has a BA in Film Directing and works as a film director, producer and art director. In 2007 she co-founded with Adrian Sitaru the production company 4 Proof Film. Prior to A MERE BREATH / DOAR O RĂSUFLARE, she directed the documentaries MY VOTE / VOTUL MEU (2010), PITCHING SESSION (2009) and THE DEVIL’S CHOICE (2008).

MONICA LĂZUREAN-GORGAN (n. România) este licențiată în regie de film și lucrează ca regizor, producător și art director. În 2007 a co-fondat alături de Adrian SItuaru casa de producție 4 Proof Film. Înainte de a lucra la A MERE BREATH / DOAR O RĂSUFLARE a regizat documentarele MY VOTE / VOTUL MEU (2010), PITCHING SESSION (2009) și THE DEVIL’S CHOICE (2008).

FESTIVALS / AWARDS: Heart of Sarajevo for Best Documentary – Sarajevo FF 2016, Visions du Réel IFF, TIFF 2016, Message to Man IFF 2016, Vilnius International Human Rights Documentary Film Festival 2016, CinéDOC Intl. Documentary FF 2016

30

Competition for Romanian Documentary Award

No Premiere


Self, Family, Society

AGE Alter Vârste Nancy Camaldo, Veronika Hafner Germany, 2016, 30’ CREDITS: Cinematography: Benjamaporn Rattanaraungdetch Editing: Andreas Baltschun Producers: Natalie Hölzel, Laura Roll, Laura Mihajlovic Production: Hochschule für Fernsehen und Film München

“Everyone wants to grow old, but no one wants to be old”. AGE, an anthropological and kaleidoscopic essay, questions how our perspective on happiness, love, death and on how we value life changes over time, with the help of more than a hundred people of different ages, starting from 0 to 100. Although the film accompanies strangers, the narrative structure of an ideal linear chronology makes it possible for any viewer to relate with the key-moments in which these strangers find themselves; in fact, they work as mileposts, marking various life stages and rites of passage. Consistent from a conceptual point of view and provided with equally fluid and fragmentary camerawork and editing, the film also conveys the on-going shift in the way we approach the playfulness of life, social conventions, normative concepts and our own body, while never letting us forget a premise that we generally tend to repress, namely that the process of ageing begins at birth. „Toată lumea vrea să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân”. AGE, un eseu antropologic caleidoscopic, chestionează cum ni se modifică de-a lungul timpului perspectiva asupra noțiunilor de fericire, iubire sau moarte și asupra felului în care valorizăm viața, cu ajutorul a peste o sută de persoane cu vârste între 0 și 100 de ani. Deși filmul surprinde necunoscuți, structura narativă a unei cronologii lineare ideale face ca orice spectator să poată empatiza cu momentele-cheie în care se află fiecare dintre acești necunoscuți, ele funcționând ca niște borne kilometrice care marchează diferite etape de vârstă sau rituri de trecere. Consecvent din punct de vedere conceptual și beneficiind de un camerawork și de un montaj deopotrivă fluide și fragmentare, filmul reflectă, de asemenea, schimbarea constantă a modului în care ne raportăm la dimensiunea ludică a vieții, la convenții sociale, la concepte normative sau la propriul corp, nelăsându-ne nicio clipă să uităm o premisă pe care de regulă tindem să o reprimăm, și anume că procesul de îmbătrânire începe de îndată ce ne naștem.

Competition for DocSchool Award

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Nancy Camaldo

Veronika Hafner

VERONIKA HAFNER was born in 1989 in Schwaben (Southern Germany). In 2013 she got her master’s degree in Psychology, German and Geography at the “Ludwig Maximilian” University in Munich. NANCY CAMALDO was born in 1992 in Bad Wildungen and grew up in Alto Adige (Northern Italy). In 2008 she started working on various documentary and fiction projects. Since 2013, both directors have been studying film/documentary at the University of Television and Film in Munich.

VERONIKA HAFNER s-a născut în 1989 la Schwaben (sudul Germaniei). În 2013 și-a luat diploma de master în psihologie, limbă germană și geografie la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München. NANCY CAMALDO s-a născut în 1982 la Bad Wildungen și a crescut în Alto Adige (nordul Italiei). În 2008 a început să lucreze în cadrul mai multor proiecte de ficțiune și documentar. Din 2013 ambele regizoare au început să studieze film/documentar la Universitatea de Film și Televiziune din München.

Romanian Premiere

31


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Botond Püsök

ANGELA Angela Angela Botond Püsök Romania, 2015, 33’ CREDITS: Cinematography: Botond Püsök Sound: Tamás Jeszenszky Editing: Jonatán Lőrincz, Botond Püsök Producer: Botond Püsök, Orsolya Tóth Production company: SpotFilm

Angela is a 17-year old Roma girl, married and about to give birth to twins. She lives with her parents in a village from Transylvania and spends her day sending letters to her husband, as they’re temporarily separated. Mixing talking heads with everyday family scenes, Botond Püsök’s film speaks about how Angela’s story reflects wider issues, dealing with the need for social integration and with discrimination, while X-raying the difficulties that young girls from the community have to face: the lack of education, gender inequality and the persistency of controversial customs such as kidnapping girls that are to be married. Young Angela is stoically trying to cope with all these problems, by counterbalancing them with faith and optimism.

Angela este o fată de etnie romă, de 17 ani, căsătorită și pe punctul de a da naștere unor gemeni. Locuiește cu părinții într-un sat din Transilvania și își petrece ziua, trimițându-i scrisori soțului, de care este temporar separată. Îmbinând interviuri de tip talking heads și scene cotidiene de familie, filmul–portret al lui Botond Püsök vorbește despre cum povestea Angelei reflectă problematici mai largi, care vizează necesitatea incluziunii sociale a romilor și discriminarea acestora, radiografiind dificultățile cu care se confruntă tinerele din comunitate: lipsa educației și un viitor incert, inegalitatea dintre sexe și persistența unor obiceiuri controversate, cum ar fi răpirea fetelor în vederea căsătoriei. Pentru a putea face față tuturor acestor probleme, tânăra Angela încearcă să reziste stoic, înarmându-se cu optimism și credință.

BOTOND PÜSÖK (b.1986, Romania) is a graduate of the Sapientia – Hungarian University of Transylvania, with a BA degree in film directing. After graduation, he co-founded SpotFilm, a film production company based in Cluj-Napoca. ANGELA is his third documentary following the mid-length CONSUMMATUM EST – AZ URMANCZY – ÖRÖKSÉG (2014) and his feature-length PIROS–FEHÉR FEKETÉN, AVAGY KELL EGY CSAPAT (2010). His previous work includes short fiction films such as KENDEFFY (2015), A KÚT TITKAI / THE SECRETS OF THE FOUNTAIN and ANGYALTOP / ANGEL STOP (2009).

BOTOND PÜSÖK (n.1986, România) este absolvent al Universității Sapientia și licențiat în regie de film. După absolvirea studiilor, a co-fondat SpotFilm, o casă de producție cu sediul la Cluj-Napoca. ANGELA este al treilea său documentar după mediu-metrajul CONSUMMATUM EST – AZ URMANCZYÖRÖKSÉG (2014) și lungemetrajul PIROS-FEHÉR FEKETÉN, AVAGY KELL EGY CSAPAT (2010). Printre filmele sale anterioare se numără scurtmetrajele de ficțiune KENDEFFY (2015), A KÚT TITKAI / THE SECRETS OF THE FOUNTAIN și ANGYALTOP / ANGEL STOP (2009).

FESTIVALS / AWARDS: Mediawave Intl. Film and Music Gathering 2016

32

Competition for Romanian Documentary Award

No Premiere


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Sandra Isabela Țenț

CHAT WITH ALICE Chat with Alice Chat with Alice Sandra Isabela Țenț Romania, 2015, 21’ CREDITS: Cinematography: Isabela Țenț Sound: Petre Osman Editing: Andrada Iacobeț Producer: UNATC

CHAT WITH ALICE is a palimpsest–portrait of a 19-year old girl who works in the field of video chat in order to support her little boy, Aristo, and her husband Dorian, who is 35 years older than her. Both of them are visual artists, giving Aristo the chance to grow up in a creative environment, among drawings and paint brushes. On the other hand, Alice’s job and Dorian’s mental disorders risk jeopardizing the home of the “Floyd family”. On a reflexive note, the film crew joins Aristo’s games, while, in the background, the parents are trying to find a common ground and mutual understanding. Isabela Țenț’s documentary plays upon the contradictions between Alice’s persona from the chat room and the normative expectations we might have in regard to motherhood. CHAT WITH ALICE e un portret–palimpsest al unei tinere de 19 ani, care face videochat pentru a-și întreține băiețelul de câțiva ani, Aristo, și pe Dorian, soțul său cu 35 de ani mai în vârstă. Amândoi sunt artiști plastici, motiv pentru care Aristo crește într-un mediu creativ, printre desene și pensule. Pe de altă parte, ocupația lui Alice și tulburările psihice ale lui Dorian riscă să pună în primejdie căminul „familei Floyd”. În cheie autoreflexivă, echipa de filmare intră și ea în jocurile lui Aristo, în timp ce părinții caută să găsească un teren comun de înțelegere reciprocă. Documentarul Isabelei Țenț speculează contradicțiile dintre persona lui Alice din chat room și așteptările normative pe care le avem despre maternitate.

ISABELA ȚENȚ (b. 1992, Romania) has a BA in Film Directing. In 2016 she graduated from the National University of Drama and Film in Bucharest. She has worked as second AD for fiction features such as ORIZONT (2015, directed by Marian Crișan), EASTERN BUSINESS / AFACEREA EST (2016, directed by Igor Cobileanski) and SCARRED HEARTS / INIMI CICATRIZATE (2016, directed by Radu Jude).

ISABELA ȚENȚ (n. 1992, România) este licențiată în regie de film. În 2016 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A lucrat ca second AD pentru lungmetrajele de ficțiune ORIZONT (2015, regie Marian Crișan), EASTERN BUSINESS / AFACEREA EST (2016, regie Igor Cobileanski) și INIMI CICATRIZATE / SCARRED HEARTS (2016, regie Radu Jude).

FESTIVALS / AWARDS: Best Short Documentary – GOPO Awards 2015, Best Documentary – International Student Film Festival CineMaIubit 2015, Independent Producers Indie Film Festival 2015

Competition for DocSchool Award

No Premiere

33


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Sara Haragonics

COMING FACE TO FACE Szembenézés Față în față Sara Haragonics Hungary, 2015, 35’ CREDITS: Cinematography: Bernadette Mayer, Manuel Contreras Editing: Anna Kis, Zsófi Lányi Sound: Viktor Lente Producer: Miklos Bosnyak Production: University of Theatre and Film Arts Budapest

Three years after the death of her mother, director Sára Haragonics makes a home-movie film diary, documenting intimate moments spent with her father, brother and boyfriend during their summer vacation. By alternating present-day scenes with home-movie footage from the family archive, this highly personal documentary questions how we cope on an emotional level with something as painful as the passing of one’s mother and wife, the way we face guilt mechanisms, and, especially, what inner springs can one still find inside the family to overcome pain and accept the absence. The physical space of the Haragonics’ and that of the places they (re)visit abroad work as a backdrop laden with Proustian madeleines, highlighting a family’s attempt at keeping alive in their hearts their mother’s and wife’s presence while life inevitably carries on. La 3 ani de la moartea mamei, regizoarea Sára Haragonics face un home-movie de tip jurnal, prin care documentează momente intime din timpul unei vacanțe de vară petrecute alături de tată, frate și iubit. Alternând secvențe din prezent cu extrase din home-movies din arhiva familiei, acest documentar extrem de personal interoghează felul în care ne raportăm din punct de vedere emoțional la ceva atât de dureros ca dispariția mamei/soției, modul în care ne confruntăm mecanismele de autoînvinovățire, dar, mai ales, ceea ce rămâne în interiorul familiei ca resorturi pentru a contracara durerea și accepta absența. Spațiul fizic al casei Haragonics și al locurilor străine (re)vizitate funcționează ca un fundal încărcat de madlene proustiene, scoțând în evidență căutarea unei familii de a păstra vie prezența mentală a mamei/soției în timp ce viața merge inevitabil înainte.

SÁRA HARAGONICS (b. 1985, Hungary) is a documentary director and editor. She studied Media Production in the UK and continued with her MA studies in documentary filmmaking at the University of Theatre and Film Arts in Budapest. In 2013 she codirected a TV documentary series for the European documentary channel, Spektrum. She also codirected the documentary IDEAS THAT MADE MILLIONS (2014) and worked as editor for ONCE UPON A TIME IN HUNGARY (2014) and LAURA LACKEY (2013). COMING FACE TO FACE is her MA graduation film.

SÁRA HARAGONICS (n. 1985, Ungaria) este o regizoare de film documentar și monteuză. A studiat Media Prodcution în Marea Britanie și și-a continuat studiile de master la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta. În 2013 a co-regizat o serie de documentare TV pentru canalul European de documentare, Spektrum. A mai co-regizat documentarul IDEAS THAT MADE MILLIONS (2014), și a lucrat ca editor al filmului ONCE UPON A TIME IN HUNGARY (2014) și LAURA LACKEY (2013). COMING FACE TO FACE este filmul său de disertație.

FESTIVALS / AWARDS: Main Prize – ZOOM IN Student Competition, Verzio International Human Rights Documentary Festival

34

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Jesús Del Cerro

PREGNANT IN ROMANIA Sunt însărcinată în România Sunt însărcinată în România Jesús Del Cerro Romania, 2016, 78’ CREDITS: Cinematography: Adrian Silișteanu Editing: Costel Zaharia Sound: Marian-Ioan Iacoban, Alex Iosub Music: Juan Carlos Cuello Producer: Jesús Del Cerro Production: Studio Indie Productions

PREGNANT IN ROMANIA is an expository documentary with sociological underpinnings, combining several talking heads interviews to attain a global image of the governmental policies through which the Romanian state supports or not women who want to have a child. More than 40 women living in Romania and Spain are interviewed on social issues such as the viability vs. the dysfunctionality of the public health system, work-related discrimination or the role of one’s life partner in the upbringing of children. Despite the major differences in terms of age, education, occupation or financial means, all of them have to deal with the common denominator of the state. On the other hand, among them, there is, however, at least one factor which influences decidedly the quality of health services: money. Not only does Jesús del Cerro’s documentary underline the cynicism of the Romanian society in concern to the lack of actual support given to the future mothers, but it reveals moreover a highly conservative society in regard to the condition of women overall.

JESÚS DEL CERRO (b. 1969, Spain) is a film director known for fiction TV series and audience movies. In 1995 he began working on two popular Spanish TV series, MEDICO DE FAMILIA / FAMILY DOCTOR and UN PASO ADELANTE / ONE STE AHEAD (2003–2005). In 2007 DEL CERRO directed his first feature film, CARLITOS Y EL CAMPO DE LOS SUEÑOS / CARLITOS AND THE CHANCE OF A LIFETIME. In the summer of 2008, he started working in Romania, where he directed two TV movies for PRO TV, CONTRA TIMP / THE COUNTDOWN and CONTRA TIMP 2 / THE COUNTDOWN 2. He went on to direct the box-office success films: HO HO HO, S-A FURAT MIREASA / THE BRIDE WAS STOLEN, HO HO HO 2 and THE GODMOTHER. In February 2016 he directed URUGUAY featuring Dragoș Bucur and Cristina Flutur and which is to be released in 2017.

SUNT ÎNSĂRCINATĂ ÎN ROMÂNIA este un documentar expozitiv cu ambiții sociologice, care îmbină mai multe interviuri de tip talking heads pentru a obține o imagine de ansamblu asupra politicilor guvernamentale prin care statul român sprijină sau nu femeile care își doresc să aibă un copil. Mai mult de 40 de femei care trăiesc în România și în Spania sunt intervievate pe teme de interes social ca viabilitatea vs. disfuncționalitatea sistemului sanitar public, discriminarea la locul de muncă sau rolul partenerului de viață în creșterea copiilor. În ciuda diferențelor majore de vârstă, nivel de educație, ocupație sau statut material, toate trebuie să se confrunte cu numitorul comun al statului român. Pe de altă parte, dintre toți acești factori, cel puțin unul influențează semnificativ calitatea serviciilor medicale: nivelul material. Documentarul lui Jesús del Cerro punctează cinismul realității românești nu numai în ceea ce privește lipsa de susținere a viitoarelor mame, ci relevă, de asemenea, și o societate extrem de conservatoare care vizeză condiția femeii în toate aspectele sale.

JESÚS DEL CERRO (n. 1969, Spania) este un regizor cunoscut pentru serii TV și filme de public de ficțiune. În 1995 a început să lucreze la două serii TV spaniole populare, MEDICO DE FAMILIA / FAMILY DOCTOR și UN PASO ADELANTE / ONE STE AHEAD (2003–2005). În 2007 DEL CERRO a regizat primul său lungmetraj de ficțiune, CARLITOS Y EL CAMPO DE LOS SUEÑOS / CARLITOS AND THE CHANCE OF A LIFETIME. În vara lui 2008 a început să lucreze în România, unde a regizat două serii pentru PRO TV, CONTRA TIMP / THE COUNTDOWN și CONTRA TIMP 2 / THE COUNTDOWN 2. A continuat să regizeze filmele cu succes de box-office HO HO HO, S-A FURAT MIREASA / THE BRIDE WAS STOLEN, HO HO HO 2 și THE GODMOTHER. În februarie 2016 a filmat URUGUAY care îi are în distribuție pe Dragoș Bucur și Cristina Flutur și care va fi lansat în 2017.

Competition for Romanian Documentary Award

World Premiere

35


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Ursula Wernly Fergui

THE DEVIL’S CHILD L’Enfant du diable Copilul Diavolului Ursula Wernly Fergui France, 2014, 53’ CREDITS: Cinematography: Ursula Wernly Fergui Editing : Xavier-Marie Bonnot Coproduction with TLT

36

December 1989. The Ceaușescu regime collapses. The world discovers the horrible extent of this dictatorship, especially images showing hundreds of thousands of children confined and abused in orphanages. Marion is one of these orphans, a devil's child, as she calls herself. A French couple adopted her when she was 6 years old. Today, at the age of 37, she has just given birth to her first child; this event brings her back to her own past, when she was abandoned the day she was born. Marion wants to retrace her past, along with Elisabeth Blanchet who has photographed Ceausescu's orphans. We will follow her in her quest, in a road movie across Romania, as the country prepares to celebrate the 25th anniversary of the dictator's fall.

Decembrie 1989. Regimul Ceaușescu se prăbușește. Lumea descoperă cu oroare cruzimea dictaturii lui. Imagini cu sute și mii de copii închiși și maltratați în orfelinate fac înconjorul lumii. Marion e unul dintre ei, un 'copil al diavolului' cum ea însăși își spune. Un cuplu de francezi a adoptat-o când avea 6 ani. Acum are 37 de ani și a devenit mamă pentru prima oară; evenimentul o transportă în trecut, la momentul când a fost abandonată imediat după naștere. Marion pornește pe urmele trecutului însoțită de Elisabeth Blanchet, care a fotografiat orfanii lui Ceașescu. Filmul îi urmărește căutările, într-un road movie printr-o Românie care se pregătește să aniverseze 25 de ani de la căderea dictatorului.

Theme Programme (non-competitive)

URSULA WERNLY FERGUI is an independent Swiss and French director, author and cinematographer. In her early years in Switzerland, she studied history and sociology and worked as a teacher in Swiss public schools. Most recognised for shooting narrative documentaries and news reports, she also collaborates as a cinematographer with all main French television programs.

URSULA WERNLY FERGUI este regizoare, scriitoare și operator de imagine helveto-franceză. A studiat istorie și sociologie în Elveția și a lucrat ca profesoară în școli publice. Este recunoscută ca autor de documentare și reportaje și colaborează în calitate de director de imagine cu toate programele TV importante din Franța.

Romanian Premiere


Self, Family, Society

DIRECTOR:

Klara Trencsenyi

TRAIN TO ADULTHOOD Reményvasút Tren spre maturitate Klara Trencsenyi Hungary, 2015, 79’ CREDITS: Cinematography: Márton Vízkelety Sound: Rudolf Várhegyi Editing: Judit Czakó Producer: Julianna Ugrin Production company: Éclipse Film

FESTIVALS / AWARDS: Golden Dove Award - DOK Leipzig 2015, Special Mention - ZagrebDox Intl. Documentary FF 2016, IDFA 2015, Sarajevo FF 2016, Trieste FF, Margaret Mead FF 2016, Guth Gafa FF 2016, One World Romania 2016, Encounters South African Intl. Documentary Festival 2016, Docs Against Gravity FF 2016

The first 15 minutes of the coming-of-age TRAIN TO ADULTHOOD seem taken out of a utopic world living in an unreliable timeframe, where the employees of a railway station work hard at their job willingly; it’s also a surrealist world, seeing that the age of the “employees” is somewhere between 10 to 14. But the utopia quickly crumbles, once director Klára Trencsényi turns her attention to the stories of two families from Budapest and we come to realize that Gergő and the twins Carmen and Viktor choose to work in this summer camp only as a way to escape the precarious reality from back home. Gergő’s parents are working abroad, in Germany, while the twins’ mother is about to lose her house and can barely make ends meet all by herself. In the course of two years, Trencsényi follows the heartbreaking process of three preadolescents having to grow up almost overnight, highlighting the anachronistic role that a space belonging to the past – intended for the pioneers by the former Communist regime – plays in their present-day lives, when the end of their childhood is likely to be taken over by uncertainty and disillusionment.

KLÁRA TRENCSÉNYI (b. 1975) is a freelance director and cinematographer committed to creative and social documentaries. In 2005 she graduated from the Hungarian Film Academy, where she studied Cinematography. She directed three mid-length documentaries, CORVIN VARIATIONS (2011), A CHANCE (2007), and BIRDS’ WAY (2009), and a short documentary, 3 WEDDINGS – ELENA&LEO (2009). She has worked in various international productions as a cinematographer and has done extensive social work and as a photographer and journalist in Kosovo, Ukraine and Romania. In 2010 she organized the first creative documentary workshop and pitching forum in Hungary, myDEER, and taught documentary filmmaking at the Central European University and DocuArt Film Center in Budapest.

Primul sfert de oră din coming-of-age-ul TRAIN TO ADULTHOOD pare extras dintr-o lume utopică și dintr-un timp incert, în care angajații unei companii feroviare lucrează de zor cu plăcere, și, în același timp, suprarealistă, având în vedere că vârsta „angajaților” e undeva între 10 și 14 ani. Însă utopia se destramă rapid, odată ce Klára Trencsényi își concentrează atenția pe poveștile a două familii din Budapesta și ne dăm seama că Gergő și cei doi frați, Carmen și Viktor, merg și lucrează în această tabără de vară mai degrabă pentru a evada din realitatea precară de acasă. Părinții lui Gergő sunt plecați la lucru în Germania, în vreme ce mama lui Carmen și a lui Viktor e în situația de a-și pierde locuința și de a nu-și mai putea întreține de una singură familia. Trencsényi urmărește timp de doi ani parcursul tulburător de maturizare forțată a celor trei preadolescenți, subliniind rolul anacronic pe care un spațiu moștenit din trecut - destinat pionierilor în timpul regimului comunist – îl are asupra vieților lor din prezent, când sfârșitul copilăriei intră sub semnul dezvrăjirii și al incertitudinii.

KLÁRA TRENCSÉNYI (n. 1975) este o regizoare și DoP independentă dedicate documentarului creativ și social. În 2005 a absolvit Academia Maghiară de Film, unde a studiat imagine. A regizat 3 documentare de mediu-metraj, CORVIN VARIATIONS / CORVIN VARIÁCIÓK (2011), A CHANCE / AZ ESÉLY (2007), BIRDS’ WAY / DRUMUL PĂSĂRILOR (2009), și un documentar de scurtmetraj, 3 WEDDINGS – ELENA&LEO (2009). A lucrat ca DoP la numeroase producții internationale, ca asistent social și ca fotograf și journalist în Kosovo, Ucraina și România. În 2010 a organizat primul atelier de documentar și pitching forum din Ungaria, myDEER, și a predat cursuri de cinema documentar la Central European University și DocuArt Film Center în Budapesta.

Competition for C&E European Documentary

No Premiere

37


DOC–VLOG


In these times of ours, most people feel the urge to broadcast themselves and share every trifle of their existence. Documentarists can feel it too, but not being ''most people'', we can expect their sharings to be of consequence in form and content. Their journal records can take the form of intimate confessions about their personal experiences in search of their identity, a chronicle of a turbulent period of their lives, or an attempt to understand social inequities in their own communities through fist-hand experience. An intimate diary, a journal of war, pages in the chronicle of the Ukrainean Revolution, moments on the Euromaidan, the statement of a generation, coming of age, ''Alisa in Warland'' is something of it all. The outbreak of the revolution sets a gap in the lives of the two authors, Alisa Kovalenko and Liubov Durakova. From then on, there's a 'before', meaning a normal life, and an 'after', spelling war, death, struggle for freedom. It is a documentary made with burning emotion about a personal story which is the story of her generation, about becoming adult the hard way, about understanding the values of life. With ''Czech Against Czechs'', Tomáš Kratochvíl tackles the issue of the Roma communities living under threat in marginalized getto-like neighbourhoods. He finds that nationalism often at its extreme is well-set in Czech society, so much so that for most people there are the „whites“, who are ok, and the ''blacks'', who are a problem to be taken care of (violence and death are not excluded as potential solutions). Documenting the first hand experience of a 'white' (the filmmaker) living among the 'blacks', Kratochvíl creates a powerful film and the personal involvement and the immediacy of the images make it even more so.

Trăim vremuri când foarte mulți simt nevoia de a posta și partaja (share) video-mărturii ale tuturor momentelor, oricât de neînsemnate, care le compun existența. Atunci când documentariștii au acest îndemn, ne putem aștepta ca ceea ce ei ' partajează'' să aibă o oarecare greutate, atât în formă cât și în conținut. Vlogurile lor pot lua forma confesiunilor intime despre trăiri personale legate de crize de identitate, cronici ale unor perioade zbuciumate din propria existență, sau încercarea de a înțelege inechitățile sociale prin experiența proprie. Jurnal intim, jurnal de război, pagini din cronica revoluției ucrainiene, momente de pe Euromaidan, manifestul unei generații, momentul maturizării, ' Alisa in Warland''(Alisa în Țara Războiului) aduce câte ceva din toate. Izbucnirea revoluției marchează o ruptură în viețile celor două autoare, Alisa Kovalenko și Liubov Durakova. Începând cu acel moment, timpul se împarte în 'înainte' - adică viața normală, și 'după' - sinonim cu război, moarte, luptă petnru libertate. Este un documentar făcut cu sufletul la gură, care spune o poveste personală, de fapt povestea unei generații, despre intrarea cu duritate în lumea celor maturi și despre încercarea de a înțelege valorile vieții. Cu ' Czech Against Czechs'' (Ceh contra cehi), Tomáš Kratochvíl abordează problema comunităților de romi, care trăiesc, marginalizate și amenințate, în cartiere cu aspect de ghetou. Filmul ne arată o societate unde naționalismul e instalat confortabil. Pentru cei mai mulți, lumea se împarte în 'albi' - care sunt ok, și 'negri' care reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată (dintre rezolvările posibile nu sunt excluse violența și crima). Autorul documentează experiența sa personală de 'alb' care trăiește în mijlocul 'negrilor' și reușește un documentar puternic, valoros prin implicarea personală și apropierea frustă a camerei.

In a small local television station in a Georgian town, its sole reporter busies herself with covering everything that happens in the community. 'The Dazzling Light of Sunset' by Salome Jashi, winner of the Regard Neuf Competition (Visions du Réel, 2016) draws a pseudoethnographic portrait of a community in Georgia. This cinematic kaleidoscope of characters, places and events unveils the life of the local community and its hybrid values. The act of broadcasting itself is more important than having something worth broadcasting.

Chiar dacă e singurul reporter al televiziunii locale dintr-un orășel georgian, Dariko are ambiția de a acoperi tot ceea ce se întâmplă în comunitate. 'The Dazzling Light of Sunset' (Lumina orbitoare a amurgului) de Salome Jashi, film câștigător al competiției Regard Neuf Competition (Visions du Réel, 2016) este o pseudo-monografie a unei comunități din Georgia contemporană. Un caleidoscop cinematografic de personaje, locuri și întâmplări dezvăluie viața comunității și hibridizarea valorilor ei. Mai important decât ce transmiți este actul în sine de a transmite.

''The Halves'' (Alexander Zarchikov) has a first part happening at sea, and a second which follows a journey on the Siberian roads. Initially we are on a cargoboat sailing from Japan to Vladivostok, while the crew busy themselves cutting in half the whole cargo of Japanese cars. It is a scheme to elude Russian customs fees. Once in Russia, the cars are put back together and sold. Half filmmaker and half sailor cum environmentalist, Zarchikov seems to have his life cut in half, same as the cars and the structure of his documentary itself. He brings in the selection this deeply personal film in which he rummages about motherland, religion, nature, and rootlessness. (Adina Marin)

' The Halves''(Jumătăți, de Alexander Zarchikov) este un documentar în două părți, prima se petrece pe mare, a doua, pe șoselele siberiene. La început, suntem pe un vapor care navighează din Japonia spre Vladivostok, cu o încărcătură de mașini japoneze, pe care echipajul le taie în două. E o stratagemă pentru evitarea plății de taxe vamale. Odată ajunse în Rusia, mașinile sunt construite la loc și vândute. Pe jumătate cineast, pe jumătate marinar și expert în probleme de mediu, Zarchikov pare să trăiască el însuși o viață împărțită în două, precum mașinile din film și structura însăși a filmului. El aduce în selecție un film profund personal, o meditație despre patrie, religie, natură și sentimentul dezrădăcinării. (Adina Marin).

DOC–VLOG

39


Doc-vlog

ALISA IN WARLAND Alisa w krainie wojny Alisa în Țara Războiului Alisa Kovalenko, Liubov Durakova Poland, 2015, 74’ CREDITS: Cinematographer(s): Alisa Kovalenko, Liubov Durakova Editor(s): Weronika Pliszka Sound: Piotr Pliszka

Alisa was 26 when the revolution started in Kiev. She was a student at a film school at the time, but above all she felt she was a Ukrainian, called to do something for her country. This film describes her journey from Euromaidan to the war in the East. It is a sensitive diary of a young woman lost in a shaky world. Alisa is much more than just a filmmaker, she turns into an active participant in the events, a soldier going as far as becoming ‘’one of the boys’’ in the line of fire. And she is also a young woman in love. This film is the outcome of a candid self-documenting of her adventures. Like Lewis Carroll’s Alice, she finds herself in a bizzare distorted world, and tries to ballance the three parts of her personality.

Alisa avea 26 de ani la izbucnirea revoluției ucrainiene. Era studentă la cinematografie, dar, mai presus de toate, ca cetățean al patriei ei, Ucraina, a simțit că e de datoria ei să facă ceva. Filmul o urmează din Euromaidan către prima linie a războiului cu separatiștii din Est. E un jurnal realizat cu sensibilitate, despre o tânără rătăcită într-o lume zbuciumată. Alisa nu e doar o regizoare de documentar, ci se transformă în participant activ la evenimente, o fată-soldat din linia întâi. Și o tânără femeie îndrăgostită. Filmul e o auto-documentare realizată cu sinceritate a aventurilor vieții ei. Precum Alice a lui Lewis Carroll, autoarea se trezește într-o lume bizară și distorsionată și încearcă să găsească un echilibru între cele trei ipostaze ale propriei ei personalități.

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Alisa Kovalenko

Liubov Durakova

ALISA KOVALENKO (b. 1987 in Zaporozhye, Ukraine) graduated from journalism studies at the Shevchenko Kiev State University. Now she studies Documentary Directing at I. Karpenko – Karego National University of Theatre, Film and Television in Kiev. She directed several student films. LUBOV DURAKOVA (b.1986 in Kharkov) graduated from the Moscow State University at the Department of Mines and Petroleum. Now she studies Documentary Directing at I Karpenko – Karego State University of Theatre, Film and Television in Kiev. She directed several student films.

Alisa Kovalenko (n. 1987 în Zaporozhye, Ukraine) a absolvit jurnalism la Universitatea Shevchenko din Kiev. Studiază regie de film la Universitatea națională de teatrtu, film și televiziune din Kiev. A regizat o serie de documentare studențești. Lubov Durakova (n.1986 în Kharkov) a absolvit Facultatea de petrol și mine din cadrul Universității din Moscova. Studiază regie de film la Universitatea națională de teatrtu, film și televiziune din Kiev. A regizat o serie de documentare studențești.

FESTIVALS / AWARDS: IDFA 2015 / Artdocfest Moscow 2015

40

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere


Doc-vlog

DIRECTOR:

Tomáš Kratochvíl

CZECH AGAINST CZECHS Czech against Czechs Ceh contra cehi Tomáš Kratochvíl Czech Republic, 2015, 88’ CREDITS: DoP, Sound, Editor: Tomáš Kratochvíl Music: Jan Čtvrtník Producer: Hypermarket Film - Vít Klusák & Filip Remunda

FESTIVALS / AWARDS: Special Mention of the Czech Joy Jury at IDFF Jihlava 2016

In 2013, Czech filmmaker Tomáš Kratochvíl moves for a couple of months to Ústí nad Labem, in a building inhabited only by Romani, against his family’s wish. His experience as a Gadjo in the building owned by Jarda and Margita allows him to understand first-hand the everyday reality of Romani, a minority strongly stigmatized in the Czech Republic. He shoots handheld anti-Roma demonstrations – increasingly more numerous in 2013 throughout the country – as well as pro-tolerance demonstrations organized by NGOs and members of the Roma community. In CZECH AGAINST CZECHS, a doc-vlog in the spirit of reflexive and participatory documentaries, the camera works as a means of dialectically exposing predominantly unequivocal sides and attitudes in concern to xenophobia, as a source of acute social tension. At the same time, with Kratochvíl’s and his family’s personal involvement in this experiment, the camera becomes more than a tool for the demystification of dangerous prejudice as it turns into an instrument of reconciliation.

A graduate of the Faculty of Humanities, Tomáš Kratochvíl spent just one year studying editing at FAMU. His breakthrough work, the documentary Gadjo (2014), was a cinematic diary from his time living among Roma in the socially excluded neighborhood of Předlice. Originally an independent project, the film was broadcast as part of the Czech Journal television series.

În 2013, contrar dorinței familiei, cineastul ceh Tomáš Kratochvíl se mută pentru câteva luni într-o clădire locuită exclusiv de romi din Ústí nad Labem. Locuind ca Gadjo în clădirea deținută de Jarda și Margita, acesta are ocazia de a înțelege la prima mână realitatea cotidiană a romilor, o minoritate puternic stigmatizată în Cehia. Filmează handheld atât proteste anti-Roma - din ce în ce mai numeroase în 2013 de-a lungul întregii țări - cât și demonstrații prin care diverse ONG-uri și membrii ai comunității rome pledează pentru toleranță. În CZECH AGAINST CZECHS, un doc-vlog în vena documentarului autoreflexiv și participativ, camera de filmat funcționează ca mijloc de a expune dialectic versiuni și luări de poziție adesea lipsite de nuanțe în ceea ce privește xenofobia ca declanșator al unei stări de tensiune socială acută. În același timp, implicarea personală a lui Kratochvíl și a familiei sale în acest experiment face ca aceeași cameră să devină nu doar un instrument de demistificare a unor prejudecăți periculoase care separă cetățeni ai aceleiași țări, ci și un instrument de reconciliere.

TOMÁŠ KRATOCHVÍL este absolvent de studii umaniste. A petrecut la FAMU (Facultatea de film și televiziune din Praga) doar un an. A devenit cunoscut datorită documentarului Gadjo (2014), un jurnal cinematografic al perioadei în care a locuit cu romii din cartierul Předlice, o zonă marginalizată. Proiectul, inițial independent, a fost preluat de televiziunea cehă și inclus într-un serial.

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere

41


Doc-vlog

DIRECTOR:

Salome Jashi

THE DAZZLING LIGHT OF SUNSET The Dazzling Light of Sunset Lumina orbitoare a amurgului Salome Jashi Germany, Georgia, 2016, 74’ CREDITS: Screenplay: Salome Jashi Director of Photography: Salome Jashi Editor: Derek Howard Sound: David Sikharulidze, Ivane Gvaradze, Giorgi Khancheli Producer: Urte Fink, Salome Jashi, Gregor Streiber Production: Inselfilm, Sakdoc

Flanked by her phlegmatic sidekick, Dariko is the only outside broadcast journalist at a local Georgian television channel. With derisory resources, she races from one report to another to give an honest, if not objective, image of the current events that shape her environment: from the capture of a “giant” owl to the obituaries – where we thus learn that the bearer of the Soviet flag fluttering over the Berlin Reichstag in 1945 has just been buried. This microscopic tragi-comedy reflects the way the whole nation functions, where appearance is more valued than content. Flancată de un asistent flegmatic, Dariko e singurul reporter de teren al unei televiziuni locale din Georgia. Resursele sunt aproape inexistente, ceea ce nu o împiedică să alerge de la o știre la alta și să transmită cu sinceritate, dacă nu cu obiectivitate, ceea ce se întâmplă, de la capturarea unei bufnițe uriașe la necrologuri, ocazie cu care aflăm de înmormântarea soldatului care a fluturat steagul sovietic pe clădirea Reichstagului în 1945. Această mică tragi-comedie e o reflexie a unei întregi națiuni și a unor vremuri când aparențelor li se dă mai multă greutate decât conținutului.

SALOMÉ JASHI (b. 1981) is a documentary film director from Georgia. With first degree in journalism she studied documentary filmmaking at Royal Holloway, University of London. She is co-founder of Georgian production company Sakdoc Film.

SALOMÉ JASHI (n. 1981) este o regizoare de film documentar din Georgia. A făcut studii de jurnalism, urmate de studii de cinema documentar la Royal Holloway, University of London. Este co-fondator al casei de producție Sakdoc Film din Georgia.

FESTIVALS / AWARDS: Visions du Réel 2016 – Best film in Regard Neuf Competition / Open City Documentary Film Festival 2016 / Go East Film Festival 2016 / Sarajevo Film Festival 2016

42

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere


Doc-vlog

DIRECTOR:

Alexander Zarchikov

THE HALVES Les Moitiés Jumătăți Alexander Zarchikov France, Russia, 2015, 96’ CREDITS: Directors of Photography: Alexandre Zarchikov, Artur Sokolov Screenwriter: Alexandre Zarchikov Editor: Coralie Van Rietschoten Sound Editor: Gilles Bénardeau Executive Producer: Jérémie Jorrand

The first half of the film shows the author and protagonist working on a cargoboat that ships Japanese cars cut in half to the Russian port Vladivostok. It is part of a scheme to elude Russian customs, since half cars cannot be subject to taxation. Upon arrival, the cars are reassembled and transporters take them to their final customers. Zarchikov decides to follow this route, so that the second half of the film happens on land and depicts the long journey throughout Siberia. By reassembling the two halves, sea and land, we get a deep personal documentary on motherland, religion, nature, and rootlessness. Prima jumătate a filmului îl prezintă pe protagonist, care e și autorul filmului, lucrând pe un vas care transportă mașini japoneze tăiate în două, către portul rusesc Vladivostok. E o stratagemă pentru ocolirea vămii rusești, având în vedere că nu se poate cere plata de taxe vamale pentru jumătăți de mașini. La sosire, mașinile sunt asamblate la loc și pornesc pe transportoare către clienții finali. Zarchikov însoțește această călătorie, astfel că a doua jumătate a filmului se va petrece pe uscat și va urmări lungul drum al mașinilor prin Siberia. Puse laolaltă, cele două jumătăți, pe mare și pe uscat, construiesc un documentar profund personal despre trăiri legate de patrie, religie, natură și un persistent sentiment de dezrădăcinare.

A native of the Russian island of Sakhalin, ALEXANDR ZARCHIKOV is a documentary filmmaker whose work is influenced by the years spent at sea as a sailor and later as a specialist in environmental issues. He has made a number of short documentaries. The Halves is his feature-length directorial debut.

ALEXANDR ZARCHIKOV s-a născut în insula Sahalin (Rusia). Filmele lui sunt influențate de anii petrecuți pe mare, ca marinar și, mai târziu, ca specialist în probleme de mediu. Este autor al mai multor scurtmetraje documentare. The Halves (Jumătăți) este debutul său regizoral în materie de lungmetraj.

FESTIVALS / AWARDS: Jihlava IDFF (Czech Republic) / Perm (Russia) / ArtDokFest (Russia) / Sakhalin (Russia) / SiberiaDOC (Russia) / Etats généraux du film documentaire de Lussas / Festival Curieux Voyageurs (Saint-Etienne, France)

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere

43


NO PLACE LIKE DISPLACE / DISLOCUIRE


Countering the limitations of empathy and going against gross simplification, “No Place Like Displace” presents a kaleidoscopic view of the imperceptible ways in which lives are forever altered in a continuous cycle of people caught in-between worlds. With “Those” we explore how quick we are to judge and reject those different from ourselves, while “In Between” debunks most of the stereotypes associated to “Others”. While the first short uses smartly balanced humour to investigate the absurd mechanics of paranoia, the second takes an intimate approach to examining the limits of emotional resilience in the case of those who voluntarily leave their homes in order to help those forced into leaving. Sometimes it’s not even war, but the judicial system that inflicts displacement. “Trapped By Law” tells us that 30 years are not enough for war refugees to find the way to normal life. Although you might feel you belong to a place, convoluted concepts of nationality come in the way of ever being fully accepted. History never forgets. Nor does it change. “Abdul & Hamza” demonstrates that what we are in fact witnessing is a never-ending cycle. When we think the roaming has ended, we realize we have been fooled. It never stops. Once you’ve left home, it’s unlikely you will ever find it again. (Diana Mereoiu)

Punând în discuție limitele empatiei și mergând în sens contrar simplificărilor facile, “Dislocuire’’ prezintă o imagine caleidoscopică a modurilor imperceptibile în care unele vieți sunt schimbate pentru totdeauna într-un ciclu continuu al oamenilor prinși în între două lumi. “Those” explorează promptitudinea cu care suntem dispuși să îi judecăm și respingem pe cei diferiți de noi, în timp ce “In Between” demontează majoritatea stereotipiilor asociate alterității. În timp ce primul scurtmetraj se folosește de un umor inteligent echilibrat pentru a investiga mecanismele absurde ale paranoiei, cel de-al doilea adoptă o abordare intimă pentru a cerceta limitele rezistenței emoționale în cazul celor ce își părăsesc de bună voie căminul pentru a-i ajuta pe cei forțați să îl părăsească pe al lor. Uneori nu războiul, ci sistemul juridic este cauza dislocării (sau a dislocuirii). În “Trapped By Law”, aflăm că nici 30 de ani nu sunt deajuns pentru ca viețile unor refugiați din calea războiului să curgă pe un făgaș normal. Cu toate că ar putea simți ca aparținând unui loc, reguli rigide ale cetățeniei îi împiedică să fie vreodată pe deplin acceptați. Istoria nu uită niciodată. Și nici nu se schimbă. “Abdul & Hamza” demonstrează că suntem, de fapt, martorii unui ciclu fără de sfârșit. Când ne gândim că rătăcirea a luat sfârșit, ne dăm seama că ne-am înșelat. Ea nu se oprește niciodată. Odată ce ‘’acasă’’ a rămas în urmă, e puțin probabil că vei reveni vreodată. (Diana Mereoiu)

No Place Like Displace

45


No Place Like Displace

DIRECTOR:

Marko Grba Singh

ABDUL & HAMZA Abdul & Hamza Abdul & Hamza Marko Grba Singh Serbia, 2015, 50’ CREDITS: Scriptwriter: Marko Grba Singh Cinematographers: Marko Milovanovic, Stasa Bukumirovic Editors: Jelena Maksimovic Sound: Milan Andjelovic Producer: Nevena Tomic

FESTIVALS / AWARDS: Golden Dove Award – DOK Leipzig 2015, Special Mention – ZagrebDox Intl. Documentary FF 2016, IDFA 2015, Sarajevo FF 2016, Trieste FF, Margaret Mead FF 2016, Guth Gafa FF 2016, One World Romania 2016, Encounters South African Intl. Documentary Festival 2016, Docs Against Gravity FF 2016

46

With an understated approach to the subject of Somali refugees traveling the roads of Europe in search of safety and a better life, “Abdul & Hamza” is a documentary sensitive to the significance of passing moments and the past’s repetitive patterns. Undermining our expectations through a series of “fake endings” signalled through music or mood, the film unravels the trappings of a history which reiterates itself, leaving the two protagonists in between states and spaces, on a road that never ends. Reacting to his two characters instead of exploiting their stories to appeal to the public, director Marko Grba Singh chooses long takes connected by voices leaking from one scene into another and frames favouring space to defuse the subject’s inherent dramatism. This makes for a more human approach to Abdul an Hamza whose discreet presences will literally fade, invisible as they are to the collective consciousness.

MARKO GRBA Singh is a Serbian-born director known for his short documentaries “At Least We’ve Met” and “Pale” which premiered at the Visions du Réel festival in Nyon in 2012 and 2013, respectively. The short films went on to screen at more than forty festivals. Marko Grba Singh studied Film Directing at the Faculty of Dramatic Arts in Belgrade, attended the FID Campus in 2014 and has directed several music videos for Serbian rock bands.

Cu o abordare discretă a subiectului refugiaților somalezi ce călătoresc pe drumurile Europei în căutare de siguranță și o viață mai bună, “Abdul & Hamza” este un documentar sensibil la semnificația clipelor fugare și a tiparelor repetitive ale trecutului. Subminându-ne așteptările printr-o serie de “finaluri false” create prin muzică sau atmosferă, filmul dezvăluie capcanele unei istorii care se repetă, cei doi protagoniști aflându-se mereu între state și spații, pe un drum care nu se termină niciodată. Reacționând la cei doi în loc să le exploateze poveștile de dragul publicului, regizorul Marko Grba Singh alege cadre lungi unite de vocile personajelor și încadraturi ce favorizează spațiul pentru a dezamorsa dramatismul inerent subiectului. Felul în care îi vedem pe Abdul si Hamza devine mai apropiat, mai uman, prezențelor lor discrete dispărând în cele din urmă literalmente din cadru, invizibile fiind în conștiința colectivă.

MARKO GRBA Singh este regizor de origine sârbă cunoscut pentru documentarele de scurtmetraj, “At Least We’ve Met” și “Pale” ce au avut premiera la festivalul Visions du Réel din Nyon în 2012, respectiv 2013. Acestea au fost apoi selecționate pentru mai mult de patruzeci de festivaluri. Marko Grba Singh a studiat Regia de Film la Facultatea de Artă Dramatică din Belgrad, a participat la FID Campul în 2014 și a regizat mai multe videoclipuri pentru trupe rock sârbești.

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere


No Place Like Displace

DIRECTOR:

Liis Lepik

IN BETWEEN Kahe maailma vahel Între două lumi Liis Lepik Estonia, 2015, 29’ CREDITS: Cinematographer: Liis Lepik Editor(s): Martin Männik Music: Indrek Soe Sound: Indrek Soe Producer: Birgit Rosenberg

FESTIVALS / AWARDS: Best Documentary – Best of Baltic Film and Media School 2015, Pärnu International Film Festival Estonia 2015, European Film Forum Scanorama Lithuania 2015, Tartu Worldfilm Festival Estonia 2016

There are people leaving behind loved ones and sense of place against their will, to escape a home country turned into a warzone. However, there are also those who leave of their own free will, sacrificing the stability of their lives to help those forced into flight. A deeply moving tale about the hidden costs of empathy, “In Between” follows the silent struggles of an Estonian family of Muslim faith separated by the woman’s humanitarian work in a Jordanian refugee camp. Although reunited through small everyday habits, their Skype calls don’t abolish but only reinforce the distance. This destabilizes the sense of purpose the young woman finds in her job, revealing the limitations of her emotional resilience and the clash between values and emotional needs. Director Liis Lepik astutely portrays how the barely noticeable can chip away at your inner strength, leaving you bare, struggling to find your mental footing. Există oameni care sunt forțați să renunțe la cei dragi și la sentimentul de apartenență pentru a scăpa de o țară transformată în câmp de luptă. Există și cei care pleacă de bună voie, voluntarii care sacrifică stabilitatea vieții de acasă pentru a-i ajuta pe cei siliți să fugă. O poveste emoționantă despre costurile ascunse ale empatiei, “In Between” urmărește luptele tăcute ale unei familii estoniene de religie musulmană separată de munca umanitară pe care ea o face în taberele de refugiați din Iordania. Deși obiceiuri mici de zi cu zi îi aduc mai aproape, conversațiile prin Skype nu elimină, ci doar confirmă distanța. Sentimentul că munca pe care o face ar avea un scop se diluează, dezvăluind limitele rezistenței ei emoționale și conflictul dintre valori și nevoile afective. Regizoarea Liis Lepik prezintă cu abilitate modul în care lucruri mărunte pot eroda forța interioară, lăsându-te gol în lupta pentru găsirea unui echilibru.

Competition for DocSchool Award

LIIS LEPIK is an Estonian documentary filmmaker. She studied social and cultural anthropology at the Tallinn University, visual anthropology at the Berlin Free University and also holds a Master’s degree in documentary film directing from the Baltic Film and Media School. Founder of Kultusfilm OÜ production company, she is an active member of Estonian Documentary Guild since 2012. Liis Lepik is known for “In Between” (2014), “The Fourth One” (2012) and “The Temptation of St. Tony” (2009).

LIIS LEPIK este o realizatoare de filme documentare din Estonia. A studiat antropologie socială și culturală la Universitatea din Tallinn, antropologie vizuală la Universitatea Liberă din Berlin și deține o diplomă de master în regie de film documentar de la Școala Baltică de Film și Media. Fondatoare a casei de producție Kultusfilm OÜ, din 2012 este membru activ al Uniunii Estoniene de Film Documentar. Liis Lepik este cunoscută pentru “In Between” (2014), “The Fourth One” (2012) and “The Temptation of St. Tony” (2009).

Romanian Premiere

47


No Place Like Displace

DIRECTOR:

Krizstina Maggyes

THOSE Azok Ăia Krizstina Maggyes Hungary, 2015, 28’ CREDITS: Screenwriters: Krisztina Meggyes, Detti Dósa Cinematographers: Gábor Szilágyi, Miguel Lopez Beraza, Manuel Contreras, Diana Pacheco Lagutienko, Editors: Balázs Gotthárdi Music: Szabolcs Mátyássy Sound: Eliza Zolnai Producers: Ferenc Pusztai, Miklós Bosnyák Produced by: KMH Film, University of Theatre and Film Arts

FESTIVALS / AWARDS: Hungarian Film Critics’ Award in Best documentary of the year category 2016, ZagrebDox, Verzio International Human Rights Documentary Film Festival,International Documentary Film Festival “Okiem Młodych” (“In the Eye of the Youth”),Świdnica, Tallgrass Film Festival, Hungarian Film Week

48

David Bohm famously said, “a great many people think they are thinking when they are merely rearranging their prejudices.” Exposing the twisted mechanics of paranoia, “Those” uses a series of interviews with locals to show how the construction of a refugee camp next to a Hungarian town divides its citizens, while proving to be only the tip of a larger iceberg of conflicts. Among this tension, the refugees are shown walking silently, deprived of the right to a voice, as if unwillingly stuck in a performance. Framed by a fairy-tale-like narration, the documentary takes the initial punch-line effect of ignorance and strips it bare, exposing the true basis of repulsion. It is a tale as old as time, our tendency to regard whomever is different from us as a threat to our way of life, be it refugees, immigrants, people from a different region of the same country or even of the same town.

KRISZTINA MEGGYES is a freelance film director and one of the Budapest International Documentary Festival organizers. Her first encounter with filmmaking took place in Denmark, after which, upon returning to Hungary, she studied Television Production at the University of Theatre and Film Arts in Budapest. After graduating, she enrolled in a Documentary Film Directing Master’s Program. Her film “Day 791” won the short film section of the Budapest Documentary Film Festival in 2014.

În cuvintele lui David Bohm, ‘’un mare număr de oameni au impresia că gândesc când de fapt nu fac altceva decât să își rearanjeze prejudecățile’’. Dezvăluind mecanica încâlcită a paranoiei, ‘’Those’’ folosește o serie de interviuri cu localnici pentru a arăta cum construcția unei tabere de refugiați lângă un oraș maghiar îi divizează cetățenii, dovedindu-se, însă, doar vârful unui aisberg de conflicte. În contextul acestei tensiuni, refugiații sunt prezentați ca siluete tăcute, lipsiți de dreptul la o voce, captivi fără voie în fundalul unui spectacol. Înrămat într-o narațiune de tip basm, documentarul dezamorsează efectul inițial de poantă al ignoranței oamenilor și expune adevăratul motiv al repulsiei. Este o poveste de când lumea, tendința noastră de a privi pe oricine care e diferit de noi ca pe o amenințare la modul nostru de viață, fie că este vorba de refugiați, imigranți, oameni dintr-o altă regiune a aceleiași țări sau chiar din același oraș.

KRISZTINA MEGGYES este cineast independent și una dintre organizatorii Festivalului Internațional de Film Documentar din Budapesta. Prima ei întâlnire cu cinematografia a avut loc în Danemarca, după care, la întoarcerea în Ungaria, a studia Producție TV la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Budapesta. După absolvire, a urmat cursurile unui program de masterat în Regie de Film Documentar. Filmul ei, “Day 791” a câștigat în 2014 premiul pentru scurtmetraj în cadrul Festivalului de Film Documentar Budapesta.

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere


No Place Like Displace

DIRECTOR:

Sami Mustafa

TRAPPED BY LAW Trapped by Law Prinși în capcană Sami Mustafa Kosovo, Germany, 2016, 90’ CREDITS: Cinematographers: Sami, Faton and Denis Mustafa, Katrin Schnieders, Astrit Razvanolli, Janis Mazuch Editors: Carina Mergens, Nicole Kartluke Music: Kefaet Prizreni, Selami Prizreni, Luigi Montanino Sound: Filip Forberg, Thomas Blankenberg Producers: Sami Mustafa, Charlotte Bohl-Mustafa, Erik Winker, Martin Roelly, Andreas Brauer, Antoneta Kastrati, Casey Cooper Johnson Production Company: Romawood FESTIVALS / AWARDS: Nominated for Best Central and Eastern European Documentary at the Jihlava International Documentary Film Festival 2015, Nominated for Golden Key at DokFest Kassel Germany 2015, Dok. Fest München 2016, Human District Festival 2016, This Human World International Film Festival Vienna 2015, Jacob Burns Film Centre New York 2016, Balkan Florence Express 2015

The room is completely dark and empty apart from a spotlight that shines on a young man sitting in an armchair. Another shot, same scene shows us a second man. The two are brothers, here to tell their story of how a single night stripped them of their nationality, identity and sense of safety. Diving into the absurd intricacies of the legal system, the documentary “Trapped By Law” follows two Roma brothers over the course of five years, starting with their sudden overnight deportation from Germany to Kosovo, from where their family fled thirty years back. Director Sami Mustafa splits his film into chapters, in an attempt to mark the crucial moment of this odyssey and make sense of all that is happening, while he himself gradually becomes a protagonist in the story. Investigating the meaning of nationality and the different layers of forced displacement, the film mixes on-site footage with post-factum interviews, creating an intimate portrait of the two brothers as they try to return to their families and the country that cast them away. Camera este complet goală și cufundată în întuneric în afară de un reflector ațintit asupra unui tânăr stând într-un fotoliu. Un alt cadru, același decor, ne arată un al doilea bărbat. Cei doi sunt frați, prezenți în cadru pentru a spune povestea modului în care o singură noapte le-a răpit naționalitatea, identitatea și sentimentul de siguranță. Sondând labirintul absurd al sistemului judiciar, documentarul "Trapped by Law" urmărește doi frați romi pe parcursul a cinci ani, începând cu deportarea lor bruscă din Germania în Kosovo, de unde familia lor fugise cu treizeci de ani în urmă. Regizorul Sami Mustafa împarte filmul în capitole, în încercarea de a marca momentele cruciale ale acestei odisei și de a găsi un sens în tot ceea ce se întâmplă, în timp ce el însuși devine treptat unul dintre protagoniști. Investigând sensul naționalității și diferitele straturi ale dislocării impuse, filmul alternează imagini de la fața locului cu interviuri post-factum, creând un portret intim al celor doi frați surprinși în timpul încercărilor succesive de a se întoarce la familiile lor și în țara care i-a alungat.

Competition for C&E European Documentary

SAMI MUSTAFA is an independent documentary director, producer and writer. He is founder of Romawood, International Romani Film Commission and artistic director of Rolling Film Festival. Also a film tutor, he supports the self-expression through art of young Roma people. Sami Mustafa has produced more than twenty-five films on Roma culture, art, human rights and social life in the Balkan area. His “Road to Home” was screened at Cannes Film Festival in 2007, the only Kosovar film presented.

SAMI MUSTAFA este regizor, producător și scenarist independent. A fondat Romawood, International Romani Film Commission și este directorul artistic al Rolling Film Festival. Lucrând și ca profesor de film, susține exprimarea de sine prin artă a tinerilor romi. A produs mai mult de douăzeci și cinci de filme despre modul de viață, arta, cultura și drepturile romilor din zona balcanică. Filmul său, “Road to Home”, a fost proiectat la Festivalul de Film de la Cannes în 2007, singurul film kosovar.

Romanian Premiere

49


COMMUNIST FAITHS / DESTINE COMUNISTE

Both films in this section are, each in its own way, about the victims of communism in Romania, in the troubled years that followed the end of WW2. Like elsewhere in Eastern Europe, the small communist party in Romania was rising to power far beyond their numbers and seeking to obtain totalitarian control. Those who dared stand against them (the partisans) risked annihilation. God Save The Partisans recalls the heroic resistance some people put up against the spreading communist terror, showing a reckless courage and having nothing to rely on except the hope that ‘’the Americans are coming’’. It is an emotional recollection, through the life story of an extraordinary woman, told with the help of archive material interwined with interviews. The Red Empress - The Life and Adventures of Ana Pauker makes use of thorough research and reliable voices to go beyond the bidimensional character and deconstruct the public image of one of the most hated communist leaders. Eventually, she herself became a victim of political purges and the internal struggle for power. No one was safe in those troubled times. As Winston Churchil had proclaimed, an Iron Curtain had descended across the Continent. (Adina Marin)

Ambele filme această secțiune se apleacă, fiecare în felul său, asupra victimelor comunismului din România anilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Ca peste tot în estul Europei, oarecum neînsemnatul partid Comunist din România se ridica la un nivel de putere nejustificat și avea ambiția unui control totalitar. Cei care îndrăzneau să se opună (partizanii), o făceau cu riscul vieții. Ține, Doamne, Partizanii rememorează rezistența eroică de care au fost în stare unii în fața terorii comuniste, înarmați cu un curaj inconștient și lipsiți de orice sprijin în afara speranței că ‘’vin americanii’’. Filmul este o incursiune emoționantă în povestea vieții unei femei extraordinare, spusă cinematografic cu ajutorul imaginilor de arhivă întrepătrunse cu interviuri. Împărăteasa Roșie apelează la o cercetare solidă și la voci avizate în demersul de a deconstrui imaginea publică a Anei Pauker, unul dintre cele mai urâte personaje de la vârful ierarhiei comuniste. Până la final, Ana Pauker cade ea însăși victimă epurărilor staliniste și luptei interne pentru putere. Nimeni nu era în siguranță în acei ani tulburi. O Cortină de fier se lăsase peste continentul european, cum spunea, în primăvara lui 1946, Winston Churchil. (Adina Marin)


Communist Faiths

DIRECTOR:

Dragoș Zămosteanu

GOD SAVE THE PARTISANS AS WE WAIT FOR AMERICANS! Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii! Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii! Dragoș Zămosteanu Romania, 2015, 62’ CREDITS: Narrator: Gabriela Haja Directors of photography: Dragoș Zămosteanu, Andrei Ignia Editing, sound: Dragoș Zămosteanu Producer: Fundația EUROED, Iași; Dragoș Zămosteanu Music: Grigore Leșe

In post-war Romania, religious and political persecution didn’t come to an end. The installment of the Communist regime brought along the Securitate, a terrifying instrument for pursuing people who were incompatible with the system’s ideology. The film presents the story of Aristina Pop-Săileanu, who stood out through her guerrilla activity during Communism, in Maramureș, but also the history of the partisans in Mount Țibleș. Going through painful experiences and surviving the Securitate, she is resilient in fighting for the values in which she believes. Interviews and archive images blend with the image of the protagonist in the present, as she recollects disturbing and incredible moments in recent history. The mark of the consequences of an oppressive system is highly visible in the narrative of this documentary, whose message is rendered through the collective memory of a community, of a people.

DRAGOȘ ZĂMOSTEANU, an engineer and a journalist by training, having worked as a professor of philosophy, has pursued his passion for film. He made documentary films (Fața nevăzută a Ceahlăului – 2008; Salutări din Iași – 2011) and he also worked on international projects (Art, My Story). He is an author of documentary films which were selected in international festivals (Ella Urmă. Story of a life – Cronograf International Documentary Film Festival in Chisinau, 2013; Life between two films – Romanian Film Festival of Montreal, 2014).

După cel de-Al Doilea Război Mondial, în România, persecuția religioasă și politică nu s-a încheiat. Instaurarea Comunismului a adus cu sine Securitatea, un instrument teribil de urmărire a persoanelor incompatibile cu ideologia sistemului. Filmul prezintă povestea Aristinei Pop-Săileanu, care s-a remarcat în anii Comunismului, în Maramureș, prin activitatea ei de gherilă, dar și istoria partizanilor din Munții Țibleș. Trecând prin experiențe dureroase, supraviețuind Securității, ea este de neclintit în valorile pentru care continuă să militeze. Interviuri și imagini de arhivă se îmbină cu imaginea protagonistei astăzi, când rememorează clipe cutremurătoare și incredibile ale istoriei recente. Amprenta consecințelor unui sistem opresiv este foarte vizibilă în firul narativ al acestui documentar, al cărui mesaj este redat prin memoria colectivă a unei comunități, a unui popor.

DRAGOȘ ZĂMOSTEANU, de formatie inginer, jurnalist, fost profesor de filosofie, și-a urmat pasiunea pentru film. A realizat reportaje (Fața nevăzută a Ceahlăului – 2008; Salutări din Iași – 2011) și proiecte internaționale (Art, My Story). Este autor de filme documentare selectate în festivaluri internaționale (Ella Urmă. Povestea unei vieți – Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf” de la Chișinău din 2013;Viața între două filme – Festivalul de Film Românesc de la Montreal din 2014).

FESTIVALS / AWARDS: Cronograf Film Festival, Chișinău

Competition for Romanian Documentary Award

Romanian Premiere

51


Communist Faiths

DIRECTOR:

Radu Gabrea

THE RED EMPRESS – THE LIFE AND ADVENTURES OF ANA PAUKER Împărăteasa Roșie – Viața și aventurile Anei Pauker Împărăteasa Roșie – Viața și aventurile Anei Pauker Radu Gabrea Romania, 2016, 60’ CREDITS: Narrators: Vlad Rădescu, Victoria Cociaș Script: Radu Gabrea, Magdalena Schubert Editor: Melania Oproiu Directors of photography: Alexandru Macarie, Ion Dobre Music: Cristian Tarnovețchi

52

Through a series of interviews with great historians and political scientists and with the help of archive images, the author re-constructs the image of Ana Pauker, the unofficial Romanian communist leader in the late fourties and early fifties, that is during the Stalinist years. This barely explored period of Romanian contemporary history, abounding in legends and misinterpretations, is presented from a perspective essentially based on verifiable truth. Although the collective memory retained her as a despicable person, responsible for all the evils in the country, this image is but a distortion of history orchestrated by the communist propaganda for the benefit of Gheorghe Gheorghiu-Dej, the next in command who eventually became her successor. In an attempt to demystify Ana Pauker’s figure of “public enemy” and observing a chronological and thematic structure, the film casts light on a different facet of this emblematic character of Stalinist Communism.

RADU GABREA (b.1937) began his film career with the feature film Too small for such a great war (1969), selected in the Quinzaine des réalisateurs section of the Cannes Festival of the same year and awarded at the Locarno International Film Festival in1970. In 1974, the film Beyond the sands was banned by personal order of Nicolae Ceausescu. Consequently, in 1975 Radu Gabrea immigrated to Germany, where he made films in German (A man like Eva – 1985, dedicated to filmmaker Rainer Werner Fassbinder). After the Revolution of 1989, he came back to Romania and continued his work as a director (Noro – 2002, Goldfaden’s legacy – 2004, The Beheaded Rooster– 2008, and others).

Printr-o serie de interviuri cu mari istorici și politologi, precum și cu ajutorul imaginilor de arhivă, autorul re-construiește imaginea Anei Pauker în România stalinistă. Această perioadă, puțin explorată din istoria contemporană a României, care abundă în legende și interpretări greșite, este prezentată dintr-o perspectivă esențialmente bazată pe adevăr demonstrabil. Deși memoria colectivă a păstrat-o ca persoană disprețuită, vinovată de toate necazurile țării la acea vreme, această imagine este doar o distorsiune a istoriei prin propaganda comunistă orchestrată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În încercarea de a demitiza figura de „criminal” a Anei Pauker și urmând o structură cronologică și tematică, filmul aduce în prim-plan o altă latură a acestui personaj–simbol al comunismului stalinist.

RADU GABREA, (n.1937), a debutat în cinematografie cu lungmetrajul Prea mic pentru un război atât de mare (1969), selecționat în secțiunea Quinzaine des réalisateurs a Festivalului de la Cannes din același an și premiat la Festivalul de la Locarno în 1970. În 1974, filmul Dincolo de nisipuri a fost interzis din ordinul personal al lui Nicolae Ceaușescu. În consecință, în 1975 Radu Gabrea a imigrat în Germania, unde a realizat filme în limba germană (Un bărbat ca Eva – 1985, dedicat cineastului Rainer Werner Fassbinder). După Revoluție, s-a întors în România și și-a continuat munca de regizor (Noro – 2002, Moștenirea lui Goldfaden – 2004, Cocoșul decapitat – 2008 și altele).

FESTIVALS / AWARDS: participări: Festivalul DokStation București – Music Documentary Film Festival, 2016/ Festivalul de la Mediaș – Central European Film Festival,2016 Festivalul de Film Istoric de la Râșnov 2016

Competition for Romanian Documentary Award

World Premiere


SPECIAL SCREENING

DIRECTOR:

Trevor Poots

RĂZBOIUL REGELUI THE KING’S WAR 50’, 2016, Romania DIRECTOR:

TREVOR POOTS CREDITS: Producer and Writer: Trevor Poots Photography: Andrei Erastov, Iuliu de Hillerin Narration: Marcel Iureș Editing: Mircea Lăcătuș Sound: Alexandru Dumitru, Hassan Nasser, Dragoș Cătărău

FESTIVALS / AWARDS: TIFF 2016; Festivalul de Film Istoric Râșnov 2016; Festivalul Ambasadelor 2016

History can take various guises and many of them are not truly accurate, as in the case of Michael I, King of Romania, whose real story had been distorted by Communist propaganda. With the help of archive images and a series of interviews with historians, researchers and the King himself, we are able to discover a facet of Romanian history of which many of us may not know. Historical truth is revealed, and we find out about the King’s struggle to strike a balance between domestic and foreign affairs, especially in troubled times, as World War II was at its peak. We can also note how the King continued to fight for this beloved country, Romania, even when he lived in exile. Supported by real facts and a personal testimony of the king himself, we can reconsider our views regarding the history of Romania and the life of its King. Istoria poate lua multe forme și multe dintre ele nu sunt exacte, ca în cazul Regelui Mihai I al României, a cărui poveste adevărată a fost denaturată de propaganda comunistă. Cu ajutorul imaginilor de arhivă și al unei serii de interviuri cu istorici, cercetători și chiar cu regele însuși, descoperim o fațetă a istoriei României despre care mulți poate nu știu. Adevărul istoric este dezvăluit și aflăm despre lupta Regelui pentru un echilibru între politica internă și politica externă în vremuri tulburi, Al Doilea Război Mondial fiind în plină desfășurare. Mai aflăm despre felul în care Regele a continuat să lupte pentru țara lui iubită, România, chiar și din exil. Faptele reale și mărturia personală a Regelui ne vor ajuta să ne reconsiderăm perspectiva asupra istoriei României și a vieții lui Mihai I al României.

A British director and producer, TREVOR POOTS owns a BA in history, having graduated Queens University in Belfast, Northern Ireland. He has made the documentary series Decisive Battles, broadcast by the History Channel. In 2003, he directed the documentary Bloodlines: The Dracula Family Tree. Between 2010 and 2013, he produced a number of documentaries, dedicated to Sir David Paradine Frost, an important British journalist. At present, he is executive producer at David Paradine Productions in London.

Regizor și producător britanic, TREVOR POOTS este specializat în istorie, absolvind Universitatea Queens din Belfast, Irlanda de Nord. El a realizat documentarele Decisive Battles, difuzate la History Channel. În 2003, a regizat documentarul Bloodlines: The Dracula Family Tree. Între 2010 și 2013, a produs numeroase documentare, dedicate lui Sir David Paradine Frost, un important jurnalist britanic. În prezent este producător delegat la David Paradine Productions, în Londra.

53


ENCOUNTERS / ÎNTÂLNIRI


Both films in the section ‘’Encounters’’ talk about meetings of civilizations, but in an entirely different tune. An annual pilgrimage of a large group of Hasidic Jews to a small Christian Orthodox city in Ukraine can be described as a clash between civilizations, especially when not all the pilgrims are driven by piety and the local population are instigated by far-right extremists. Luckily enough, it doesn’t have to be always like this, as the second film in the section reveals by telling the story of an uncanny meeting between Vietnamese farmers and European classical music. With ‘’The Dybbuk. A Tale of Wandering Soul’’ award winning filmmaker, writer and academic and Krzysztof Kopczynski touches on the issue of civil rights and human rights with two clashing groups. Tens of thousand Hasidic Jews arrive in Uman, Ukraine, on an annual pilgrimage to celebrate the Jewish New Year at the grave of their holy leader. Their arrival is met with the prejudice of the locals, and the ire of the Ukrainian far-right. It is understood that the local Ukrainians want to build monuments for their heroes. But these are the same former guerrilla leaders responsible for the massacre of thousands of Jews. On the other hand, the Hasidim claim that their ancestral inheritance and human rights are at risk. They want to enjoy the right to worship and the right to visit places of historical and religious significance for them. The film observes and discovers how the contrasting two parts meet on the same ground and conveys the mounting tension of the oncounter. Rather than creating a narrative, Diem Ly Vu observes in ‘’Violin Farmers’’ the odd reality of a classical music orchestra functioning in a Vietnamese village. The orchestra came into being six decades ago and has been alive all these years because these farmers showed such a passion for art that they learned to play another civilization’s music on an instrument coming from another continent. The filmmaker sets a steady rhythm for his documentary, carefully avoiding to treat the subject as a mere oddity. Instead, we get an intimate and touching slice in the daily lives of some inspiring people. (Adina Marin)

Encounters

Ambele filme din secțiunea ‘’Întâlniri’’ vorbesc despre întâlniri între civilizații, dar în cheie total diferită. Un pelerinaj anual al evreilor hasidici într-un orășel ucrainean poate fi descris ca ciocnire între civilizații, mai ales când nu toți pelerinii sunt mânați de gânduri pioase, iar de partea cealaltă grupuri de extremă dreaptă îi instigă pe localnici. Din fericire, poate fi și altfel. Al doilea film spune povestea neverosimilă a întîlnirii între un sat vietnamez și muzica clasică europenă. Cu ‘’The Dybbuk. A Tale of Wandering Soul’’ (Dybbuk . Povestea sufletului călător), Krzysztof Kopczynski, regizor premiat, scriitor și Doctor în Științe umaniste atacă problematica drepturilor civile și a drepturilor omului, pe situația particulară a ciocnirii dintre două grupuri umane. Zeci de mii de evrei hasidici vin într-un pelerinaj anual în orașul ucrainean Uman, pentru Anul Nou evreiesc și comemorarea Rabinului Nachman, întemeietorul mișcării hasidice. Sosirea lor e primită cu nemulțumire de localnici și cu ură de grupările de extremă dreaptă. E normal ca localnicii să dorească să ridice monumente pentru eroii lor. Dar aceștia sunt unii și aceiași cu conducătorii care au masacrat mii de evrei. Pe de altă parte, evreii susțin că le sunt încălcate drepturile și doresc să poată vizita și venera nestingheriți locurile semnificative pentru istoria și religia lor. Filmul urmărește în stil observațional întâlnirea celor două grupuri contrastante și redă prin construcție și montaj sentimentul de tensiune în creștere. În loc să spună o poveste, Diem Ly Vu a ales să observe în ‘’Violin Farmers’’ (Satul cu orchestră de viori), realitatea neobișnuită a existenței unei orchestre de muzică clasică într-un sat vietnamez. Orchestra a apărut cu șase decenii în urmă și a rămas funcțională până acum datorită sătenilor, a căror pasiune pentru arta unei alte civilizații i-a făcut să învețe să cânte la un instrument venit de pe alt continent. Ritmul așezat al filmului evită cu grijă tratarea subiectului ca pe un simplu fapt divers, preferând să observe cu simpatie și emoție o bucată de realitate din viața unor oameni deosebiți. (Adina Marin)

55


Encounters

DIRECTOR:

Krzysztof Kopczynski

THE DYBBUK. A TALE OF WANDERING SOUL Dybuk. Rzecz o wędrówce dusz Dybbuk. Povestea sufletului călător Krzysztof Kopczynski Poland, Sweden, Ukraine, 2015, 86’

CREDITS: Script: Krzysztof Kopczyński Photography: Jacek Petrycki P.S.C., Serhiy Stefan Stetsenko Editor: Michał Leszczyłowski Sound: Mateusz Adamczyk, Marcin Lenarczyk, Sebastian Witkowski Co-producers: David Herdies, Gennady Kofman, Danil Vulytskyy

56

Thirty thousand Hasidic Jews arrive in Uman, Ukraine, on an annual pilgrimage to celebrate the Jewish New Year at the grave of their holy leader. Their arrival is met with the ire and prejudice of the Ukrainian far-right. Clashes between the two groups are routine and yet the reciprocal intolerance of both cultures threatens to destroy Uman. This crafted doc tells of a remarkable clash between two civilisations and was appraised “for courage and non-conformity in showing an extremely complicated and universal problem of reciprocal intolerance when facing the dangers of the contemporary world.’’ În fiecare an, 30.000 de evrei aparținând mișcării hasidice vin în pelerinaj în orașul ucrainean Uman, pentru sărbătoarea Anului Nou evreiesc și comemorarea Rabinului Nachman, întemeietorul mișcării. Sosirea lor e primită cu ură și încrâncenare de populația locală, mai ales de reprezentanții extremei drepte ucrainene. Ciocnirile dintre cele două grupări au devenit un obicei, iar intoleranța reciprocă amenință să distrugă orașul. Acest documentar remarcabil spune povestea ciocnirii între civilizații și a fost apreciat pentru „curajul și nonconformismul cu care expune problema complicată și universală a intoleranței în lumea contemporană.”

An Associate Professor at the University of Warsaw, KRZYSZTOF KOPCZYNSKI is the owner and CEO of the Eureka Media Production Company. He is a member of the European Film Academy and the Polish Film Academy. He won 22 film awards. His previous documentary “Stone Silence” has been screened in 40 countries. He produced over 150 audiovisual works, including 50 documentaries which have been shown in 70 countries at least and won about 140 festival awards. Conferențiar universitar la Universitatea din Varșovia, KRZYSZTOF KOPCZYNSKI deține și administrează compania Eureka Media Production Company. Este membru al Academiei Europene de Film și al Academiei Poloneze de Film. A câștigat 22 de premii pentru filme. Documentarul său anterior, Stone Silence a fost proiectat în 40 de țări. A produs 150 opere audiovizuale, inclusiv 50 documentare expuse în cel puțin 70 de țări și a câștigat aproximativ 140 de premii.

FESTIVALS / AWARDS: Silver Hobby–Horse for the Director of the Best Documentary Film, Krakow 2015 / FIPRESCI prize for a feature-length film, Odessa 2015 / IDFA, Amsterdam 2015 / 6th Odessa International Film Festival / 55th Krakow Film Festival / 17th Jerusalem Jewish Film Festival / 58th International Leipzig Festival for Documentary and Animated Film

Competition for C&E European Documentary

Romanian Premiere


Encounters

DIRECTOR:

Diem Ly Vu

VIOLIN FARMERS Làng Violon Satul cu orchestră de viori Diem Ly Vu Germany, 2016, 40’ CREDITS: Cinematography: Nico Mews Editing: Magdalena Mayer Sound: Philipp Nespital Producer: Johannes Schmidt

LÀNG VIOLON follows an orchestra in the rural area of North Vietnam. Founded about sixty years ago and in spite of the hard times of the war, the orchestra has continued rehearsing and playing to the present day, due to the love and dedication of the farmers-cum-musicians of the first generation. However, the generations to follow are less keen to keep the tradition. The question is whether this cultural seed that inseminated on their soil in such an unusual manner and grew up to a vigurous tradition has any chance to survive.

DIEM LY VU studied documentary directing at the Hanoi Theatre and Cinema College while working as a scriptwriter for the Vietnamese television. As a scholar of DAAD she prepared a film project in cooperation with Film University Babelsberg KONRAD WOLF between 2009 and 2010. Her projects include: Papergift (2007); The Season Of The Jellyfish (2009); Between Two Doors (2011). Right now she’s working on a new feature documentary about climate change and its affection on children in North Vietnam.

Filmul urmărește o orchestră de muzică clasică, care funcționează într-o zonă rurală din Vietnamul de Nord. Fondată acum șase decenii, în ciuda dificultăților și a războiului de atunci, orchestra a făcut repetiții și a cântat până în zilele noastre, datorită dragostei pentru muzică și a dedicării primei generații de fermieri deveniți violoniști. Dar generațiile următoare nu se arată la fel de pasionate și dispuse la sacrificii. Se pune întrebarea dacă această sămânță culturală, încolțită în condiții atât de neobișnuite și care a crescut cu vigoare până la a deveni o tradiție a locului mai are șanse de supraviețuire.

DIEM LY VU a studiat regia de documentar la Facultatea de Teatru și Cinematografie din Hanoi, în timp ce lucra ca scenarist pentru televiziunea vietnameză. Cu o bursă DAAD, a pregătit un proiect de film în colaborare cu Universitatea de Film KONRAD WOLF din Babelsberg între 2009 și 2010. Printre proiectele ei se numără: Papergift (2007); The Season Of The Jellyfish (2009); Between Two Doors (2011). În prezent, este implicată într-un nou proiect de film documentar despre schimbările climatice și impactul lor asupra copiilor din Vietnamul de Nord.

FESTIVALS / AWARDS: Göttingen International Ethnographic Film Festival Germany 2016

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere

57


STORIES FROM URBANIA / POVESTIRI DIN URBANIA


The urban world can be a playground or a theatre of war. It may offer a comfortable, even luxurious life, or squalor, insecurity, fear for one’s own life. The city breeds its own fauna, who knows to adapt chameleon-like to the urban backdrop to survive. The city is fascinating for everybody, and for artists in particular. Stories from Urbania brings four documentary cinema visions of the urban world.

Universul urban poate fi teren de joacă sau teren de luptă. Poate oferi confort, lux, chiar, sau, dimpotrivă, mizerie cumplită și nesiguranță, până la teamă pentru propria viață. Orașul își produce propria faună, care se adaptează cameleonic pe fundalul citadin. Orașul a fascinat dintotdeauna pe toată lumea, dar în primul rând pe artiști. Povestiri din Urbania aduce patru viziuni cinematografice despre oraș.

With ‘’City Play’’, Paloma Yañez Serrano presents her research “City Play: Exploring temporality and space in Cairo’s play dynamics” undertaken for the MPhil in Ethnographic Documentary for the Granada Center of Visual Anthropology at the University of Manchester. The project originated in the author’s reaction to the degradation of the violent confrontation between the different social players in Cairo. The split screen shows simultaneously the constrasting roles children have in the city and how they change as they grow up. It is a technique both interesting and meaningful for a documentary experimenting with the thin line that distinguishes play from reality.

‘’City Play’’ al regizoarei Paloma Yañez Serrano este rezultatul cercetării intitulate ‘’O explorare a temporalității și spațialității orașului Cairo în dinamica jocului ‘’, parte a studiilor de documentar etnografic pe care le-a făcut la Centrul de antropologie vizuală Granada Centre Manchester. Proiectul a pornit ca o reacție a autoarei la degradarea produsă de confrunările violente dintre diferiții actanți de pe scena urbană din Cairo. Pe ecranul împărțit în două se derulează simultan rolurile contrastante pe care copiii le pot avea în cadrul orașului, atunci când sunt mici și atunci când cresc. E o tehnică interesantă și relevantă pentru un documentar care explorează linia fină ce desparte jocul de realitate.

In ‘’Govandi Crime aur Camera’’, the making of the documentary mirrors its subject. A goup of young filmmakers produce and broadcast on youtube a local crime show modelled on a popular crime series running on Indian TV. A second group of young filmmakers stumble upon the subject and it becomes obvious that there is great material in it for a documentary. The first group come from the slums situated by India’s largest dumping ground, while the second is a group of filmmakers from the Tata Institute of Social Sciences located in the affluent part of the city. They share the passion for filmmaking and the desire to create compelling content

În ‘’Govandi Crime aur Camera’’, facerea documentarului reproduce subiectul filmului. Un grup de tineri realizează și postează pe youtube un serial polițist creat după modelul serialelor celebre de gen difuzate pe posturi tv din India. Un al doilea grup de tineri află despre serial și își dau seama că au găsit un material excelent pentru un documentar. Primii provin din mahalaua de lângă cea mai mare groapă de gunoi a Indiei. Cel de-al doilea grup e de studenți de la Tata Institute, cu sediul în partea prosperă a orașului. Punctul lor comun e pasiunea pentru film și dorința de a crea conținut vizual captivant și convingător.

Winner of The Metropolis Grand Jury Award at Doc NYC (2014), Thomas Wirthensohn’s feature debut ‘’Homme Less’’ is a documentary about the love-hate relationship of a hundred percent urban creature, ex-fashion model now fashion photographer Mark Reay and the city of New York. From all outside appearances, the handsome and always dapper ex-model lives the glamorous New York City life that many would envy. The harsh reality is that the place he calls ‘’home’’ is a dark hideaway on the roof of a building, where he must sneak unnoticed by the residents. The most obvious small gestures of daily routine, like of washing up, teeth brushing, changing clothes, are challenges that must be approached with inventiveness. The film unveils in a skillful way how the protagonist shapes his life to the rules of the unwritten city life code of conduct in order to survive with grace and elegance. Alexander Hick makes an essayistic inquiry into survival and adaptation in ‘’Scorched Water ‘’, a documentary about Mexico City under the metaphoric form of Axolotl, a.k.a the Mexican walking fish, a fascinating creature that is capable of regenerating itself, can morph into diverse shapes, and has the grothesque appearance of a grown-up embrio, due to its neoteny, meaning that it retains characters of the larval stage all through its adult life. Same as the creature Axolotl, the places, the people, the protagonists, the atmosphere, everything changes gradually while the film itself goes through metamorphosis. (Adina Marin) Stories From Urbania

Câștigător al Metropolis Grand Jury Award la Doc NYC (New York, 2014), lungmetrajul de debut al lui Thomas Wirthensohn e povestea relației de iubire-ură dintre un animal urban 100% , în persoana ex-manechinului, în prezent fotografului de modă Mark Reay și orașul New York. În aparență, acest bărbat bine, mereu elegant, trăiește o viață new-yorkeză strălucitoare, pe care și-ar dori-o mulți. Realitatea crudă e că locul care e pentru el ‘’acasă’’ e o ascunzătoare pe acoperișul unei clădiri, unde trebuie să se strecoare nebăgat în seamă de locatari. Cele mai banale gesturi zilnice, precum spălatul de dimineață, periatul dinților, schimbatul hainelor, sunt tot atâtea provocări care trebuie tratate cu inventivitate. Filmul dezvăluie pas cu pas cum protagonistul se adaptează regulilor nescrise ale vieții în marele oraș pentru a supraviețui cu grație și eleganță. Alexander Hick abordează pe un ton eseistic problema supraviețuirii și a adaptării în ‘’Scorched Water’’ (Apa pârjolită), un documentar despre Mexico City care ia forma metaforică a ‘’peștelui umblător mexican’’, Axolotl, o creatură capabilă de auto-regenerare, își poate schimba forma și are un aspect grotesc de embrion adult, din cauza neoteniei, adică a păstrării caracterelor de larvă pe parcursul vieții adulte. Precum creatura Axolotl, locurile, oamenii, atmosfera, totul se schimbă treptat, filmul însuși trecând printr-un proces de metamorfoză. (Adina Marin)

59


Stories From Urbania

DIRECTOR:

Paloma Yanez Serrano

CITY PLAY City Play City Play Paloma Yanez Serrano UK, 2015, 31’ CREDITS: Scriptwriter: Paloma Yáňez Serrano Producer: Paloma Yáňez Serrano Cinematography: Paloma Yáňez Serrano Edited by: Paloma Yáňez Serrano

The project Mini-Medina (‘mini-city’ in Arabic) aims to create a simulated real-size city scenario for children, helping them to learn about the mechanisms of a city, and prompting them to imagine the ideal city and their role in society. The screen is split in two, each part showing the constrasting roles children have in the city and how they change as they grow up. It is a technique both interesting and meaningful for a documentary experimenting with the thin line that distinguishes play from reality.

PALOMA YÁÑEZ SERRANO is an ethnologist/anthropologist and ethnomusicologist. She graduated the School of Oriental and African Studies, University of London. In Manchester, she co-founded the Other Collective which won the European Parliament award of the Europe at Heart competition 2014. She is director of production of the Big Tree Collective, a company focusing on participatory creative projects. Aside from City Play, she has also filmed and produced a documentary about young Congolese musicians.

Proiectul Mini-Medina (‘orașul în miniatură’ în arabă) este o simulare a unui scenariu într-un oraș real, creată special pentru copii, cu scopul de a le desluși mecanismele funcționării unui oraș și de a îi provoca să își imagineze orașul ideal și locul lor în cadrul lui. Ecranul este împărțit în două, fiecare parte rulând imagini contrastante despre rolurile copiilor în oraș și modul cum acestea se schimbă pe măsură ce copiii cresc. Tehnica e interesantă și plină de semnificații, iar rezultatul e un documentar care testează limita abia perceptibilă dintre joc și realitate.

PALOMA YÁÑEZ SERRANO este etnolog/antropolog și etnomuzicolog. A absolvit Facultatea de Studii Orientale și Africane din cadrul Universității din Londra. În Manchester, a co-înființat Other Collective, care a câștigat premiul Parlamentului European la competiția Europe at Heart din 2014. Este director de producție la compania Big Tree Collective, care se concentrează pe proiectele creative participante. Pe lângă City Play, a mai filmat și produs un documentar despre muzicieni congolezi tineri.

FESTIVALS / AWARDS: XXIV International Festival of Ethnological Film Belgrade, 2015

60

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere


Stories From Urbania

DIRECTORS:

Prateek Shekhar, Deepti Murali, Vaibhav Sorte, Shubhra Dixit, Smita Vanniyar

GOVANDI CRIME AUR CAMERA Govandi Crime aur Camera Govandi Crime aur Camera Prateek Shekhar, Deepti Murali, Vaibhav Sorte, Shubhra Dixit, Smita Vanniyar India, 2015, 37’ MUSIC: Music: Govandi Ka Chokra & D Macho by Afzal Razvi

FESTIVALS / AWARDS: Special Mention – Göttingen International Ethnographic Film Festival 2016 / Mumbai International Film Festival 2016 / Afghan International Women’s Film Festival (AIWFF) Kabul 2016 / Festival of South-Asian Documentaries Kathmandu, Nepal 2015

It goes without saying that in an urban slum located right next to India’s largest garbage dumping ground, squalor and crime must be the norm. Inspired by crime shows such as Crime Patrol and CID, a group of residents of Shivaji Nagar, a slum cluster in Govandi, the suburban area at the edge of Mumbai, have produced their own version and put it on youtube, in an attempt to expose this state of affairs and do something about it. In doing so, they also pursue their passion for acting. The film follows the six Govandi CID ‘’stars’’ as they look for suitable props, build film sets, act and record new episodes.

Este de la sine înțeles că o zonă suburbană așezată în proximitatea celei mai mari gropi de gunoi din India este un loc unde mizeria și crima sunt la ordinea zilei. Inspirați de seriale TV precum Crime Patrol și Criminal Investigation Department (CID), un grup de locuitori din Shivaji Nagar, o mahala din Govandi, care este suburbie a metropolei Mumbai, produc propria lor versiune CID și publică episoadele pe youtube, ca o reacție la starea de fapt din cartierul lor și din dorința de a face ceva pentru o rezolvare. Pe lângă slujbele lor obișnuite, cu toții sunt pasionați de actorie. Filmul urmărește cele șase ‘’staruri’’ din Govandi CID făcând totul de la transportul decorurilor, construirea ‘’platoului’’ și acțiunea propriu-zisă, pentru fiecare nou episod.

Competition for DocSchool Award

DEEPTI MURALI completed her post graduate degree from TISS, Mumbai, India. Currently, she works with the MAMI Mumbai Film Festival. PRATEEK SHEKHAR completed his Masters in Media and Cultural Studies from Tata Institute of Social Sciences, Mumbai. SHUBHRA DIXIT is an independent video journalist with a master’s degree in Media and Cultural Studies from TISS Mumbai, and a Bachelor’s in English literature from Delhi University. SMITA VANNIYAR has a Masters degree in Media and Cultural Studies from Tata Institute of Social Sciences, Mumbai, and a Bachelors degree in History from Stella Maris College. VAIBHAV SORTE is a Mumbai based filmmaker, entrepreneur and researcher, with a Masters degree in Media and Cultural Studies from Tata Institute of Social Sciences, Mumbai. DEEPTI MURALI și-a făcut studiile la TISS, Mumbai, India. și lucrează la MAMI Mumbai Film Festival. PRATEEK SHEKHAR deține diploma de Master în Media și Studii Culturale de la Institutul Tata Institute de Științe Sociale din Mumbai. SHUBHRA DIXIT este jurnalist video independent, stabilit în Mumbai, India și dețină o diplomă de Master în Media și Studii Culturale de la TISS Mumbai și o diplomă de licență în Literatură Engleză de la Universitatea din Delhi. SMITA VANNIYAR deține o diplomă în Media și Studii Culturale de la TISS Mumbai, și o diplomă de licență în Istorie de la Facultatea Stella Maris. VAIBHAV SORTE este un cineast din Mumbai, antreprenor și cercetător, deținător unei diplome de Master în Media și Studii Culturale de la TISS Mumbai.

Romanian Premiere

61


Stories From Urbania

DIRECTOR:

Thomas Wirthensohn

HOMME LESS Homme Less Homme Less Thomas Wirthensohn Austria, 2015, 83’ CREDITS: Producers: Wolfgang Ramml, Karol Martesko-Fenster Editors: Josh Cramer, Thomas Wirthensohn Music: Kyle Eastwood, MATT McGuire

HOMME LESS is about the underbelly of the American Dream, the hidden backyard of our society. Mark’s life stands as a metaphor for the struggle of the vanishing middle class in America. But it’s also a film about the relationship between New York City and one of its residents. New York is not simply a beautiful backdrop for this story. She’s the antagonist that dictates the direction Mark’s life is going in. The joy and pain, the love and hate, the success and denial New York is teasing him with, the hardship he is going through in order to stay in her grace and the inventiveness he comes up with to be with her are all unique. Homme Less este un documentar despre o parte a Visului American, ascunsă undeva în măruntaiele nevăzute ale societății. Viața protagonistului e o metaforă pentru lupta pentru supraviețuire a clasei mijlocii americane. În același timp, e un film despre relația dintre metropolă (New York) și unul dintre locuitorii săi (Mark). Din simplu decor, New York-ul devine un adversar care dictează cursul pe care viața lui Mark îl are de urmat. Relația dintre cei doi oscilează între plăcere și suferință, iubire și ură, succes și eșec. Metropola exercită o provocare permanentă, căreia Mark trebuie să-i facă față pentru a-i rămâne în grații, și o face cu o inegalabilă inventivitate și eleganță.

THOMAS WIRTHENSOHN, born in Austria, used to be a successful fashion model until he found his true calling: filmmaking. Based out of New York, he works as a photographer, director/cinematographer, while his unique style supports brands to better tell their stories. His clients include Pierre Cardin, Instyle Magazine, New York City Ballet, Facebook Inc. and The International Culinary Center. Thomas founded Schatzi Productions, a production company for all of his creative projects. THOMAS WIRTHENSOHN, născut în Austria, a fost un model de succes până când și-a descoperit adevărata chemare: realizarea de filme. Locuind acum în New York, el lucrează ca fotograf, regizor/operator imagine, în vreme ce stilul său unic vine în sprijinul mărcilor pentru a-și transmite mai clar mesajele. Printre clienții lui se numără Pierre Cardin, Instyle Magazine, New York City Ballet, Facebook Inc. și The International Culinary Center. Thomas Wirthensohn a înființat Schatzi Productions, o companie de producție pentru toate proiectele sale de creație.

FESTIVALS / AWARDS: La Trois Awards – Millenium International Documentary Film Festival – Brussels 2016 / Metropolitan Grand Jury Prize – DOC NYC 2014 / Best Documentary Award – Kitzbuehel Festival Austria 2014 / Thessaloniki Documentary Film Festival 2016 / Stranger Than Fiction Festival – Cologne 2016 / Docaviv International Documentary Film Festival / Israel 2015 / Diagonale / Austria 2015

62

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere


Stories From Urbania

DIRECTOR:

Alexander Hick

SCORCHED WATER Atl Tlachinolli Apa pârjolită Alexander Hick Mexico, Germany, 2015, 76’ CREDITS: Producers: Henner Hoffmann, Karla Bukantz Screenplay: Alexander Hick Narration: Matthias Hirth Cinematography: Alexander Hick Editing: Julián Sarmiento Music: Juan Pablo Villa

FESTIVALS / AWARDS: Main Award Cinema in Transgression Main Award, Paris 2015 / International Documentary Film Festival Vienna 2016 / Riviera Maya Film Festival 2016 / Visions du Réel 2015

The Axolotl is a fascinating creature for a number of reasons, including its grotesque appearance, its ability to regenerate, and primarily the fact that it exhibits the phenomenon known as neoteny, meaning that it retains characters of the larval stage all through its adult life. It lives in the lakes surrounding Mexico City and is believed to be imortal. In the film, Axolotl a.k.a the Mexican walking fish, becomes a metaphor for Mexico City itself, in an essayistic inquiry into survival and adaptation. ‘’Beginning with a collection of impressions and quotes about the Axolotl, it´s the film itself that goes through metamorphosis: The places, the people, the protagonists, the atmosphere, everything goes through gradual change. I am interested in documentary filmmaking as a process, where the outcome is at first unpredictable, undefined.’’ (Alexander Hick) Axolotl e o vietate fascinantă, cu o înfățișare grotescă, având capacitatea de a se regenera și mai ales pentru faptul că e o creatură neotenică, adică stagnează în stadiul de larvă pe parcursul întregii vieți. Trăiește în lacurile din jurul metropolei Mexico City și are reputația de a fi nemuritoare. Filmul transformă creatura Axolotl, cunoscută și ca ‘’peștele mexican umblător’’, într-o metaforă a orașului însuși, într-un demers eseistic despre supraviețuire și adaptare. ‘’Filmul începe cu o serie de impresii și citate despre Axolotl și, pe măsură ce se derulează, intră el însuși într-un proces de metamorfoză: locuri, oameni, protagoniști, atmosferă, totul se schimbă încetul cu încetul. Ca autor, sunt interesat de procesul prin care treci făcând un documentar, pentru că, la început, ceea ce va ieși în final e încă nedefinit și neprevăzut.’’ (Alexander Hick)

Competition for DocSchool Award

ALEXANDER HICK studied Fine Arts in Munich and Barcelona and Documentary Films in Munich and Mexico City. He received the grant from Bavarian State Ministry for Education, Science and the Arts in 2013 and the DAAD Scholarship in 2012. He founded Flipping the Coin Films in 2014, and his first feature film is Scorched Water.

ALEXANDER HICK a studiat Arte Frumoase în München și Barcelona și Film Documentar în München și Mexico City. A primit o bursă de la Ministerul de Stat Bavarez al Educației, Științelor și Arter în 2013 și Bursa DAAD în 2012. A înființat Flipping the Coin Films în 2014, iar Scorched Water este primul lui lung-metraj.

Romanian Premiere

63


REFURBISHED PAST / TRECUT RECONDIȚIONAT


The more recent the history, the less attractive its relics. There is no patina to cover their ugliness. The unpleasant or even sinister meanings they carry have not yet been blurred by the passage of time. Disturbing as they are, these remnants are bound to populate our existence until they fall to pieces or get old enough to become appealing. The documentaries in this theme section are about people who, instead of looking at them with nostalgia or with indiference, found in vestiges of the recent past a source of inspiration and a fertile ground for their entreprenorial skills. A small airport near a German town, once of some military importance, since it was used by the Luftwaffe and later by the Soviet Air Force, becomes, in our globalized times, of interest for a Chinese businessman whose ambition is to open an economic and cultural gateway from Europe to China. “Parchim International” walks on the fine line between perseverance and utter folly and takes us along a journey of absurd humour, grit and a little bit of culture clash. The manager of a cinema theatre in a provincial Romanian city does more than reminisce about good old times when, besides being a social glue, going to the movies was one of the few entertainments available and people formed long queues in front of the box office. “Cinema, mon amour” tells the story of his don quixotesque struggle for the survival of the cinema theatre he has worked in as a manager for the most part of his life. ‘In ‘The Block’’, the relic of the past is a person. A former director of an important communist enterprise, the protagonist, now a pensioner, exercises his leadership skills on the occupants of the block of flats of which he is the administrator. Observing his daily efforts to keep things going and relationships between neighbours at the level of decency, the film explores the rich social and material universe of the typical Eastern-European flat and its dwellers. (Adina Marin)

Cu cât istoria e mai recentă, cu atât mai puțin atrăgătoare sunt vestigiile sale. Nu s-a format încă o patină care să le camufleze urâțenia. Nu s-a scurs suficient timp încât semnificații dezagreabile, uneori chiar sinistre, să se estompeze. Rămășițele trecutului, neliniștitoare, ne populează existența și vor continua să o facă până când trecerea timpului fie le va anihila, fie le va face să pară atrăgătoare. Filmele din această secțiune tematică sunt despre oameni care, în loc să privească vestigiile istoriei recente cu nostalgie sau cu indiferență, găsesc în ele surse de inspirație și un teren fertil pentru aptitudinile lor antreprenoriale. Un mic aeroport de lângă un orășel german, care a cunoscut pe vremuri o importanță militară, fiind folosit de Luftwaffe și mai apoi de aviația militară sovietică, devine, în prezentul nostru globalizat, ținta intereselor unui om de afaceri chinez care are ambiția de a deschide un portal de comunicare economică și culturală din Europa către China. Documentarul ‘’Parchim International’’ îi urmărește traseul aflat la granița dintre perseverență și nesăbuință, într-o călătorie presărată cu umor absurd, curaj îndârjit și o doză de șoc cultural. Directorul unui cinematograf dintr-un oraș de provincie din România face mai mult decât să rememoreze nostalgic vremurile bune de altădată, când mersul la film era nu doar un mod de a socializa, ci și una din puținele distracții existente pe piață, iar oamenii stăteau la coadă la bilete. ‘’Cinema, mon amour’’ îi urmărește eforturile donquijotești de resuscitare a cinematografului de care a avut grijă o bună parte din viață. În ‘’Blocul’’, vestigiu din trecutul recent nu e o clădire, ci un om. Fost director al unei întreprinderi importante pe vremea comunismului, protagonistul, acum pensionar, își exersează aptitudinile de leader asupra locatarilor blocului al cărui administrator este. Urmărind eforturile sale zilnice de a face lucrurile să meargă și a menține relațiile dintre vecini la nivelul decenței, filmul expune din abundență universul material și social al vieții la bloc în Europa de Est. (Adina Marin)

Refurbished Past

65


Refurbished Past

DIRECTOR:

Alexandru Belc

CINEMA, MON AMOUR Cinema, mon amour Cinema, mon amour Alexandru Belc Romania, 2015, 71’ CREDITS: Scriptwriters: Alexandru Belc, Tudor Giurgiu, Ilinca Micu Cinematographer: Tudor Vladimir Panduru Editor: Ion Ioachim Stroe Sound: Vlad Voinescu, Filip Mureșan Music: Cezar Popescu

FESTIVALS / AWARDS: DOK Leipzig 2015, Jihlava International Documentary Film Festival 2015, Sarajevo Film Festival 2016, Edinburgh International Film Festival 2016, American Film Institute AFI Docs USA 2016, Transilvania International Film Festival 2016, DocPoint Helsinki 2016, Sydney Film Festival 2016, Cinema Warrior 2016 – a cultural restistence award – Trieste Film Festival Italy 2016, Jaipur International Film Festival India 2016, Millennium Docs Against Gravity Film Festival Poland 2016, Tempo Documentary Film Festival Sweden 2016

66

Inspired by the same child-like love of movies’ magic as “Nuovo Cinema Paradiso”, “Cinema, mon amour” tells the story of a present-day Don Quixote and his fight for the survival of the cinema theatre he has worked in as a manager for the most part of his life. Victor Purice is a natural-born entrepreneur. Unabashed by the ramshackle building and the virtualy non-existent audience, he makes plans to resuscitate the cinema to its former glory. Meanwhile, life goes on like in a private household. The manager and his two female employees cook their meals, have dinner, and reminisce about good old times. They treat the sporadic spectators as guests coming to visit, offering them blankets and hot tea when the cold becomes unbearable in the unheated theatre. Yellow-tinted images and melancholic monologues portray a nostalgia for bygone times, when going to the movies was social glue. However, “Cinema, mon amour” carefully avoids falling into pessimism, focusing rather on the unlimited quantity of energy the passion for cinema is able to unleash.

ALEXANDRU BELC graduated from the National University of Theatre and Film in 2007 and got an MA in Political Science from University of Bucharest in 2012. He worked as 1st assistant director for directors such as Corneliu Porumboiu and Cristian Mungiu and also, directed several short films himself. His short documentary film “The Sound of Mountains” was screened at Berlinale International Film Festival Berlin and his short documentary “Rebel Rebel” had its international premiere at Visions du Réel International Film Festival Nyon, Switzerland in 2010.

Inspirat de aceeași dragoste copilărească pentru magia filmului precum “Nuovo Cinema Paradiso”, “Cinema, mon amour” spune povestea unui Don Quijote contemporan și a luptei sale pentru supraviețuirea cinematografului pe care îl administrează de-o viață. Victor Purice e un întreprinzător. Clădirea în paragină și lipsa aproape totală a spectatorilor nu îl împiedică să facă planuri pentru resuscitarea cinematografului la nivelul gloriei de altădată. Între timp, viața merge înainte. Ca într-o gospodărie, administratorul și cele două angajate gătesc, stau la masă și vorbesc despre vremuri apuse. Spectatorii sunt tratați ca musafiri veniți în vizită. Atunci când e ger, li se oferă pături și ceai fierbinte, ca să reziste în sala neîncălzită. Imagini îngălbenite și monologuri melancolice creează un portret al nostalgiei pentru vremurile trecute, când proiecțiile de film aduceau oamenii mai aproape. Cu toate acestea, “Cinema, mon amour” evită nota pesimistă, concentrându-se mai degrabă pe energiile nebănuite pe care le poate declanșa pasiunea pentru cinema.

ALEXANDRU BELC a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” în 2007 și a obținut în 2012 diploma de Masterat în Științe Politice de la Universitatea București. A lucrat ca regizor asistent pentru regizori precum Corneliu Porumboiu și Cristian Mungiu, regizând de asemenea propriile scurtmetraje. Scurtmetrajul său documentar, “The Sound of Mountains” a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, iar scurtmetrajul documentar “Rebel Rebel” a avut premiera la Festivalul de Film Visions du Réel, Nyon, Elveția în 2010.

Competition for Romanian Documentary Award

No Premiere


Refurbished Past

PARCHIM INTERNATIONAL Parchim International Parchim International Stefan Eberlein, Manuel Fenn Germany, 2015, 93’ CREDITS: Scriptwriter: Stefan Eberlein Cinematographers: Manuel Fenn, Michael Weihrauch Editing: Andreas Zitzmann Sound: Urs Krüger Music: Eckart Gadow Producer: Kathrin Lemme Production: Lemme Film GmbH

FESTIVALS / AWARDS: Audience Award – DOK.fest München 2016, Best Documentary Film – Filmkunstfest / Schwerin 2016, Honorable Mention German Competition – DOK Leipzig 2015

Made over the course of seven years, “Parchim International” documents one aspiring Chinese business tycoon’s dream of transforming the small, almost abandoned airport of Parchim in Northern Germany into an international reference point for air travel and global trade. More than just the story of rocketing success or glaring failure, the documentary shows the doubts and traumas of the people behind the business. Raised out of poverty through the sheer force of will and determination, Jonathan Pang of China becomes the owner of the Parchim Airport, after Luftwaffe during WW2 and The Soviet Air Forces in the time of East Germany, and promises to transform it into a gateway of Chinese culture in Europe. However, the concepts of capitalism and globalization clash with local workers’ values, who approach the change with scepticism, suspicious of big promises and little concrete action. “Parchim International” walks on the fine line between perseverance and utter folly and takes us along a journey of absurd humour, grit and clashing cultures. Realizat de-a lungul a șapte ani, “Parchim International” documentează visul unui ambițios om de afaceri chinez de a transforma un mic aeroport aproape abandonat din nordul Germaniei, Parchim, într-un punct internațional de referință pentru transportul aerian și comerțul mondial. Mai mult decât povestea unui success covârșitor sau a unui eșec evident, documentarul arată îndoielile și traumele oamenilor din spatele mediului de afaceri. Crescut în sărăcie, răzbind prin simpla forță a voinței sale, chinezul Jonathan Pang ajunge proprietarul aeroprotului german, după Luftwaffe, în timpul celui de-al doilea Război Mondial și aviația militară sovietică, în anii Germaniei comuniste, promițând să îl transforme intr-o poartă de acces al culturii chineze în Europa. Cu toate acestea, conceptele de capitalism și globalizare intră în conflict cu valorile localnicilor, care privesc schimbarea cu scepticism, suspicioși față de vorbele mari și lipsa acțiunilor concrete. “Parchim International” pășește pe linia fină dintre perseverență și nebunie totală și ne poartă într-o călătorie plină de umor absurd, tenacitate și conflicte culturale.

Competition for C&E European Documentary

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Stefan Eberlein

Manuel Fenn

STEFAN EBERLEIN has worked for Romuald Karmakar, and produced numerous documentaries together with Manuel Fenn. Many of his films concern themselves with political themes and focus on the effects and aftermath of war. His filmography includes “Roter Holunder”, “Ab Nach Tadschikistan” and “Wutbürger”. Manuel Fenn has worked as a freelance director and cameraman since 1996, co-founding the production company “Film Office South” together with Stefan Eberlein. He has produced numerous award-winning documentaries, among which “Painful Peace”, and directed “Adrian’s Dream”, a 8-year-long documentation screened at numerous festivals, including the Munich Film Festival.

STEFAN EBERLEIN a lucrat pentru Romuald Karmakar și a produs numeroase documentare, împreună cu Manuel Fenn. Multe dintre filmele sale adoptă teme politice și să se concentreze asupra efectelor și urmărilor războiului. Filmografia sa include “Roter Holunder”, “Ab Nach Tadschikistan” și “Wutbürger”. Manuel Fenn a lucrat ca regizor independent și director de imagine din 1996, fiind co-fondator al companiei de producție “Film Office South”, împreună cu Stefan Eberlein. A produs numeroase filme documentare premiate, printre care și “Painful Peace” și a regizat “Adrian’s Dream”, o documentare ce a durat 8 ani, prezentată la numeroase festivaluri, printre care Festivalul de Film de la München.

Romanian Premiere

67


Refurbished Past

DIRECTOR:

Maria Șalaru

THE BLOCK Blocul Blocul Maria Șalaru UK, 2016, 60’ CREDITS: Cinematographer: Maria Șalaru Editor: Ileana Szasz Illustrator: Irina-Elena Nicolescu

FESTIVALS / AWARDS: Best Documentary Award – International Architecture and Film Festival Spain 2016

68

‘’Once an executive director, always an executive director ‘’ seems to be the motto of the protagonist of this film. In his day, he was the director of an important communist enterprise. With communism and the enterprise gone and him becoming a pensioner, he exercises his leadership skills on the occupants of a block of flats in a provincial Romanian city from the position of block administrator. With an eye both curious and sensitive to details, director Maria Șalaru explores the rich social and material universe of the typical Eastern-European flat and its dwellers. The camera observes the administrator’s efforts to mediate relationships between neighbours and maintain peace and order, and occasionally focuses on trademarks of communist-style home design. In doing so, it crayons the rich nuances of the inhabitants’ everyday lives.

Having studied Anthropology and Philosophy at University College Utrecht, MARIA ȘALARU has a Master of Visual Anthropology and a PhD in Social and Cultural Anthropology from the University of Oxford. Her research inspired “The Block" her debut film, and a first step towards a collaborative project aimed at documenting the social biography of urban architecture. With documentary experiences in Romania, the Netherlands, Tanzania and the United States, she combines her interest in social studies with her photographic skills, exploring the post-socialist transformations of Piatra Neamț’s urban tissue.

‘’Dacă ai fost odată director, rămâi director toată viața’’ pare să fie motto-ul protagonistului acestui documentar, care a fost, la viața lui, directorul unei importante întreprinderi. Între timp, comunismul a căzut, întreprinderea nu mai există, iar el, ajuns pensionar, își exersează aptitudinile de conducător pe locatarii blocului al cărui administrator este. Cu un ochi curios și sensibil la detalii, regizoarea Maria Șalaru explorează universul social și material al apartamentului de bloc est-european și al celor care îl locuiesc. Camera urmărește din poziție observațională eforturile administatorului de a media conflicte între vecini și a menține pacea și liniștea în bloc și se oprește din când în când în close-up pe obiecte reprezentative pentru gustul epocii comuniste în materie de decorațiuni interioare. Rezultatul e un tablou plin de nuanțe al cotidianului vieții la bloc.

După ce a studiat antropologie și filozofie la University College Utrecht, MARIA ȘALARU a obținut un Master în Antropologie Vizuală și în prezent lucrează pentru doctoratul său în Antropologie Socială și Culturală, la Universitatea din Oxford. Proiectul de cercetare a inspirat “Blocul”, filmul ei de debut, un prim pas spre un proiect de colaborare care vizează documentarea biografiei socială a arhitecturii urbane. Cu experiențe documentare în România, Țările de Jos, Tanzania și Statele Unite ale Americii, ea combină interesul pentru studiile sociale cu abilitățile sale fotografice, care explorând transformările post-socialiste ale țesutului urban din Piatra Neamț.

Competition for Romanian Documentary Award

World Premiere


The places we live in are drenched in our personalities, one could say. Imperceptibly so, they shape our day to day experiences in the most minute of ways, while we ourselves continuously model them into to new forms. Limited spaces create microcosms incessantly interacting with one another as organic parts of a larger whole, as both “Anthill” and “1 Building and 40 people dancing” demonstrate. The films observe a garage complex and social housing building, respectively, in order to capture recent history’s aftermath by looking at a small Russian community in Tallinn, or to witness how proximity can act as a driver of empathy and complicity.

CIRCUMSCRIBED SPACES / SPAȚII CIRCUMSCRISE

These capsules can become fertile ground for the emergence of esoteric communities, such as the IT group in “Techsquat”, functioning as a fraternity with a strict code of conduct. In face of the uncertainty of success and social ideals of independence and masculinity, in “Techsquat” five young men turn to one another, as they all strive to pursue their dreams. Self-imposed limitations, this time of a cinematic nature, are also the main motif of “Pallasseum – Invisible City” which transforms the cinema screen into a triptych canvas on which the filmmaker can play freely with the audience’s expectations of spatial and causal continuity. It is here, in this uncertainty of what is real and what is not that we find ourselves the living embodiment of the places we inhabit, a collage of hidden dreams and obsessions but also a piece of memorabilia of the life lived so far. (Diana Mereoiu) Spațiile în care trăim mustesc de personalitățile noastre, s-ar putea spune. Ele ne modelează imperceptibil experiențele de zi cu zi până la cele mai mici detalii, în timp ce noi înșine le remodelăm continuu în forme noi. Spațiile limitate creează micro-cosmosuri care interactionează neîncetat precum părți organice ale unui întreg, așa cum demonstrează “Anthill” și “1 Building and 40 people dancing’’. Scurtmetrajele observă un complex de garaje, respectiv o clădire de locuințe sociale, surprinzând efecte ale istoriei recente din perspectiva a ceea ce a rămas din comunitatea rusă din capitala estoniană Tallinn, sau pentru a vedea cum apropierea fizică poate acționa precum un catalizator al empatiei și complicității. Uneori, aceste mini-universuri încapsulate devin medii fertile pentru nașterea unor comunități ezoterice, precum cea a ITiștilor din “Techsquat”, o fraternitate a computeriștilor care funcționează după reguli bine stabilite. Limitările auto-impuse, de data aceasta de natură cinematografică, sunt motivul principal din “Pallasseum – Invizibile City”, care transformă ecranul de cinema într-o pânză pe triptic, jucându-se liber cu așteptările publicului cu privire la continuitate spațială și cauzalitate. În această zonă a confuziei dintre ce este real și ce nu, ne descoperim ca fiind întruchiparea vie a spațiilor pe care le locuim, un colaj de vise secrete și obsesii ascunse și parte a colecției de mărunțișuri și suveniruri adunate în viața trăită până acum. (Diana Mereoiu)

69


Circumscribed Spaces

DIRECTOR:

Miki Polonski

1 BUILDING AND 40 PEOPLE DANCING Binyan echad vearbaim anashim rokdim 1 clădire și 40 de oameni dansează Miki Polonski Israel, 2015, 48’ CREDITS: Cinematographer: Nadav Ben Zur Editor: Katia Shepeliavaya Sound: Rotem Dror Producer: Miki Polonski Production Company: Minshar For Art

Exploring the relationship between people and their living quarters, “1 Building and 40 People Dancing” is an endearing living mosaic, that focuses its gaze on the elderly inhabitants of a public housing building. For the protagonists, the proximity acts as a driver of empathy and complicity, defining them as both individuals and an organic part of a larger whole. Emblematically so, we first become acquainted with them in the communal space of the hallways, through the relationships they create with one another. Little by little the characters reveal details of their life story, both harrowing and inspiring, they themselves deciding how and how much to share in front of the camera. With an unbiased sense of understanding, director Miki Polonski creates a candid series of portraits, with a fine eye for capturing the minutiae of the people’s inner lives and the tenderness of their emotions. Explorând relația dintre oameni și locuințele lor, "1 Building and 40 People Dancing" este un duios mozaic vivant, ce își concentrează privirea asupra locuitorilor vârstnici ai unei clădiri de locuințe publice. Pentru protagoniști, proximitatea acționează precum un catalizator al empatiei și complicității, înfățișandu-i în același timp ca indivizi și ca parte organică a unui întreg. În mod emblematic, facem pentru prima dată cunoștință cu personajele în spațiul comun al holurilor, prin relațiile închegate între ei. Încetul cu încetul aceștia dezvăluie detalii deopotrivă sfâșietoare și inspiratoare din poveștile lor de viață, ei fiind cei ce decid în ce mod și în ce măsură împărtășesc în fața camerelor. Adoptând o privire imparțială și plină de înțelegere, regizorul Miki Polonski creează o serie de portrete sincere, cu un ochi fin pentru surpinderea esenței vieții interioare a oamenilor și a delicateții emoțiilor lor.

MIKI POLONSKI is an Israeli director who studied cinema and liberal arts at the School of Art in Tel Aviv from 2011 to 2015, institution from which he received a Scholarship for Excellence. His short film “Ten Buildings Away” was selected for the Cinéfondation section of the Cannes Film Festival in 2015, while also winning prizes at festivals in Poitiers (France), Chicago (USA), and Torun (Poland). “Albina 12” received the Special Mention of the Jury at the Tel Aviv International Student Film Festival in 2013 and was short-listed for the Ophir Short Film Award in 2013.

MIKI POLONSKI este un regizor israelian ce a studiat Cinema și Științe Umaniste la Școala de Artă din Tel Aviv din 2011 până în 2015, instituție ce l-a premiat cu o Bursă de Excelență. Scurtmetrajul său, “Ten Buildings Away” a fost selecționat pentru secțiunea Cinéfondation a Festivalului de Film de la Cannes în 2015, câștigând de asemenea premii la festivaluri din Poitiers (Franța), Chicago (SAU) și Torun (Polonia). “Albina 12” a obținut Mențiunea Specială a Juriului în cadrul Festivalului Internațional de Film Studențesc Tel Aviv 2013 și a ajuns pe lista scurtă a premiului Ophir pentru Scurtmetraj.

FESTIVALS / AWARDS: Best Student Film – Docaviv International Film Festival 2015; David Perlov Fund Award 2015, Ethnocineca International Documentary Film Festival Vienna 2016, CinéDOC – Tbilisi 2015

70

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere


Circumscribed Spaces

DIRECTOR:

Vladimir Loginov

ANTHILL Sipelgapesa Furnicar Vladimir Loginov Estonia, 2015, 83’ CREDITS: Cinematographer: Max Golomidov Editor: Rufat Hasanov Sound: Juri Wagner, Jevgeni Berezovski Producer: Elina Litvinova Production: Taskovski Films, All Film

FESTIVALS / AWARDS: Visions du Réel Nyon Switzerland 2015, Vilnius Documentary Film Festival 2015, LET’S CEE Film Festival Austria 2015, Inconvenient Films: Human Rights Film Festival Ad Hoc: Lithuania 2015, Jihlava International Documentary Film Festival Czech Republic 2015, ARTDOKFEST Russia 2015, DocPoint Finland 2016, Cottbus Film Festival 2015, Docudays Documentary Film Festival Ukraine 2016, goEast Film Festival Germany 2016, Green Film Festival South Korea 2016, Open City Film Festival UK 2016

Wails of a violin echo through an immense concrete building, as a man wistfully listens while another falls from his feet, almost-empty vodka bottle rattling on the pavement. Frames masterfully drenched in darkness and succinct strokes of light alternate with more naturalistic compositions to portray a somewhere in Tallinn, where a small part of the Soviet Union lives on. “Anthill” is a direct cinema documentary that observes a small group of people whose lives gravitate around an unspectacular garage complex. Although lacking any apparent appeal, the building proves to be the veritable vault, safekeeping all of the characters’ possessions, ideals and obsessions. Carefully constructed compositions alternate with moments of candid humdrum, capturing life’s involuntary absurd juxtapositions but also graceful moments of the ordinary.

Tânguielile unei viori răsună printr-o clădire imensă din beton, în timp ce un bărbat ascultă melancolic, iar un altul cade din picioare, sticla aproape goală de vodcă rostogolindu-se pe ciment. Cadre scăldate în întuneric și tușe succinte de lumină alternează cu încadraturi naturaliste pentru a prezenta un “undeva” din Tallinn, unde o mică parte a Uniunii Sovietice trăiește în continuare. ‘’Anthill’’ este un documentar de direct cinema care observă un grup mic de personaje ale căror vieți gravitează în jurul unui uriaș complex de garaje lipsit de orice spectaculozitate. Fără vreun șarm pronunțat, clădirea se dovedește a fi o adevărată vistierie unde sunt puse la păstrare, în siguranță, toate bunurile, idealurile și obsesiile personajelor. Compozițiile construite cu grijă alternează cu momente candide de lumesc, surprinzând juxtapunerile involuntar-absurde ale vieții cu momente fermecătoare ale banalului.

Competition for C&E European Documentary

VLADIMIR LOGINOV is an Estonian film director with experience in TV production, news and advertising design gained at the BBC’s Moscow Congress. He studied at the International University of Social Science’s Sociology department. His filmography includes both short and feature films, among which “Remembering Tomorrow”, “Identities” and “Wedding for Dummies”. His work has received best short film awards at Kinoshok in Russia and Armenia.

VLADIMIR LOGINOV este un cineast estonian cu experiență în producție de televizione, știri și advertising design. A studiat sociologie la Universitatea de Științe Sociale. Filmografia lui include scurtmetraje și lungmetraje, dintre care amintim “Remembering Tomorrow”, “Identities” și “Wedding for Dummies”. Este câștigător al premiului pentru scurtmetraj la Kinoshok, în Rusia și Armenia.

Romanian Premiere

71


Circumscribed Spaces

DIRECTOR:

Manuel Inacker

PALLASSEUM – INVISIBLE CITY Pallasseum – Unsichtbare Stadt Pallasseum – Orașul invizibil Manuel Inacker Germany, 2016, 25’ CREDITS: Scriptwriter: Manuel Inacker Cinematographer Falco Seliger Editor: Maximilian Andereya Sound: Justus Wirth Producer: Karla Stöhr, Philipp Rappsilber

FESTIVALS / AWARDS: Berlin International Film Festival 2016, Sehsüchte International Student Film Festival Germany 2016, backup_festival Germany 2016; Festival of German Films, Slovenia 2016; Documentary Short Film Award – Cinetekton! International Film and Architecture Festival Mexico 2016, Lubuskie Film Summer Poland 2016

72

A witty play with the cinematic possibilities of establishing and breaking down spatial limitations, “Pallasseum – Invisible City” adapts the triptych form to delve inside Berlin’s largest urban living complex, a gathering of 2000 people of 25 nationalities. Taking inspiration from the building’s brutalist architecture, director Manuel Inacker adapts its principles of exposing the construction’s functions to show us the inner workings of the inhabitants’ daily lives. He uses significant details to paint in broad strokes each family’s story, studying how living changes the inhabited environment and how the latter will design our day to day existence as its part of the bargain.Mixing and matching sounds and images from different apartments, the film undermines spatial continuity to create a collage of actual and possible spaces and stories, the portrait of a city hidden from view but also of one that resides only in our imaginations.

Born in Siegen, Germany in 1989, MANUEL INACKER is a German-Croatian director. Graduating in politics, sociology and philosophy at the University of Erfurt and at Bosphorus University in Istanbul, he has lived in various countries including China, Australia and Turkey but at the moment is based in Berlin. He has been studying feature and documentary film directing at the Film University Babelsberg Konrad Wolf since 2014. Apart from “Pallasseum – Invisible City”, which is his first short documentary, he also directed “Cocoon”, a fiction short in 2015.

Jucându-se ingenios cu posibilitățile cinematografice create de stabilirea și subminarea limitelor spațiale, “Pallasseum – Invisible City” adoptă formula tripticului pentru a pătrunde în cel mai mare complex urban al Berlinului, unde trăiesc 2000 de oameni de 25 de naționalități. Inspirându-se din arhitectura brutalistă a clădirii,regizorul Manuel Inacker adaptează principiile acesteia de a expune funcțiile construcției pentru a ne arăta mecanismele interioare ale vieții de zi cu zi a locuitorilor. Detalii semnificative redau în tușe groase povestea fiecărei familii, studiind modul în care viața zilnică schimbă mediul locuit și modul în care acesta, la rândul său, determină existența noastră de zi cu zi. Amestecând și potrivind sunete și imagini din diferite apartamente, filmul suspendă continuitatea spațială și creează un colaj de spații și povești reale și posibile, portretul unui oraș ascuns vederii, dar și al unuia ce există numai în imaginația noastră.

Născut în Siegen, Germania, în 1989, MANUEL INACKER este un regizor de origine germane-croată. Absolvind cursurile de Științe Politice, Sociologie și Filosofie la Universitatea Erfurt și Universitatea Bosfor din Istambul, aceasta a locuit în numeroase țări, incluzând China, Australia și Turcia, dar momentan lucrează din Berlin. Studiază regia de film documentar și de ficțiune la Universitatea de Film Babelsberg Konrad Wolf din 2014. Pe lângă “Pallasseum – Invisible City”, care este primul său scurtmetraj documentar, în 2015 a regizat și “Cocoon”, un scurtmetraj de ficțiune.

Competition for DocSchool Award

International Premiere


Circumscribed Spaces

DIRECTOR:

Tereza Bernátková Freyová

TECHSQUAT Techsquat Techsquat Tereza Bernátková Freyová Czech Republic, 2015, 35’ CREDITS: Scriptwriter: Tereza Bernátková Cinematography: Jan Chajewski Editor: Mariana Kozáková Sound: Vojtěch Zavadil, Jakub Trš, Eliška Blauberová, Filip Johánek Producer: Tereza Zemanová Production: FAMU

Exploring the idea of self-imposed limitations as boosts to inspiration, “Techsquat” observes five twenty-something-year old entrepreneurs in their day-to-day activities, as they design and negotiate the rules and boundaries of their lives. Trying to make their own miniature Silicon Valley, the young men move in together in a small apartment in Prague, where they want to create a focused environment of cooperation and creativity. Without glamorizing the start-up industry, the film breaks down the fourth wall to present a glimpse into a generation. Eager for action and change, the characters try to carve out a place in the world for themselves while being confronted with societal ideals of independence and masculinity. With endearing dose of irony and humor “Techsquat” is essentially the universal story of self-creation and transitioning into new roles and stages of life. Explorând ideea limitărilor auto-impuse ca stimul al creativității, “Techsquat” observă cinci antreprenori de douăzeci și ceva de ani în activitățile lor de zi cu zi și în stabilirea și negocierea regulilor și limitelor existenței. În încercarea de a-și crea propriul Silicon Valley în miniatură, tinerii se mută împreună într-un apartament din Praga, unde creează un mediu al cooperării și creativității. Fără a înfrumuseța sau a dramatize industria start-up-urilor, filmul sparge cel de-al patrulea perete pentru a oferi o privire asupra unei generații. Dornice de acțiune și de schimbare, personajele iși croiesc un loc în lume, confruntându-se cu idealurile sociale de independență și masculinitate. Cu umor și afectuoasă ironie, “Techsquat” spune, în esență, povestea universală a definirii propriei persoane, în evoluția către etape și roluri noi ale vieții.

Czech director TEREZA BERNÁTKOVÁ is a student of documentary film at FAMU. Her first short film, a half-hour student documentary “In Love With (My Own) State”, produced in 2014, was screened at the Jihlava International Documentary Film Festival. The film is about artist Milan Knížák, and explores the relationship between him and the state. “Techsquat” is the director’s bachelor film.

Regizoarea de origine cehă TEREZA BERNÁTKOVÁ studiază regie de film documentar la FAMU. Primul ei film de scurtmetraj, documentarul de jumătate de oră “In Love With (My Own) State”, realizat în 2014, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Film Documentar Jihlava. Filmul este despre artistul Milan Knížák și explorează relația acestuia cu statul. “Techsquat” este filmul de licență al regizoarei.

FESTIVALS / AWARDS: Visions du Réel France 2016, Jilhava international Documentary Film Festival 2015, Famufest 2015

Competition for DocSchool Award

Romanian Premiere

73


AROMANIANS / ARMÂNII


The very instant we put together the words ‘’Aromanian’’ and ‘’film’’, a name comes forth: The Manakia Brothers. Who are they? And who are the Aromanians? The Aromanians (Vlahs), a people more than two thousand years old, had had their days of glory in times gone by. Today, the relatively small communities that remained are scattered all over the Balkans, in Greece, Albania, Bulgaria, Serbia, Makedonia, and Romania. There is an enigmatic air about them. There is very little known about their ethnogenesis and their history. But when it comes to the past century or so, there is plenty to be seen, about them and the other peoples of the early 20th century troubled Balkans. Thanks to the Manakia Brothers. Yanaki (1878-1954) and Milton (1882–1964) Manakia were photography and cinema pioneers who gained reputation for bringing in the first film camera and creating the first motion pictures on the Balkan Peninsula and the Ottoman Empire. Yanaki opened his first photographic studio in 1898, in Ioannina (today in Greece), and asked his brother to join him in the business of photography. In the early 1900s, their work became known across the Balkans and they were appointed as official photographers of the Sultan of the Ottoman Empire, and later of Royal families in the Balkan countries. Milton mentions in his memoirs that Yanaki traveled a lot during 1905 to European capitals. He brought back a 35-mm Bioscope film camera, with which they shot a 60-second footage of their grandmother Despina, aged 114, at the spinning wheel. Allegedly this is the first footage ever shot in the Balkans. Yanaki and Milton shot a number of films, mostly documentaries, covering aspects of life in the city of Bitola (now in the republic of Macedonia) such as popular dances, religious rituals, weddings and funerals. They made a newsreel on the visits of Sultan Mehmed Rashid V to Salonika and Bitola in 1911. They also took thousands of photographs. Their vast visual legacy is kept in archives in Macedonia, Greece and Romania. In one way or another, the three documentaries in our selection revolve around the Manakia Brothers. With ‘’Armânii, at the famous Manakia to I’m not famous...’’, filmmaker Toma Enache embarks on a cinematic voyage that covers 100 odd years and takes him from the earliest Manakia moving pictures to the fist ever feature film spoken in Aromanian. Eliza Zdru’s ‘’The Manakia Brothers. Diary of a long look back’’ is a sentimental travelogue through places and times past in a quest for traces of the Manakias and a search for her own identity. With ‘’Torna, torna, fratre!’’ Marian Voicu makes an analysis from the Aromanian perspective of the origins, language and name of the people. The shootings were made in Albania (Moscopole, Korcea), Makedonia (Krusevo, Bitola) and Greece (Sirako, Avdella, Pirivoli). They put together a mosaic of places and people resulting in the portrait of a lost world. (Adina Marin)

Aromanians

De îndată ce alăturăm cuvintele ‘’armân’’ și ‘’film’’, apare unul și același nume, al Fraților Manakia. Cine sunt? Și cine sunt armânii? Armânii popor vechi de mai bine de 2000 de ani, au cunoscut vremuri de glorie care s-au încheiat de multă vreme, lăsând în urmă comunități nu prea mari, răspândite prin toți Balcanii; în Grecia, Albania, Bulgaria, Serbia, Macedonia și România. Există ceva enigmatic la armâni. Despre nașterea și istoria lor se știu mai puține decât despre oricare dintre popoarele Europei. Dar când vine vorba de ultimii o sută și ceva de ani, există o bogăție de mărturii în imagini despre ei și despre celelate popoare din Balcanii frământați ai secolului 20. Datorită Fraților Manakia. Yanaki (1878-1954) și Milton (1882–1964) Manakia sunt pionieri ai fotografiei și cinematografiei, sunt primii care au adus în Balcani o cameră de filmat și sunt cei care au făcut primele înregistrări pe peliculă filmate în Balcani și în Imperiul Otoman. Yanaki și-a deschis primul studio fotografic în 1898 la Ioannina (azi în Grecia) și și-a chemat fratele să i se alăture. La începutul anilor 1900, deveniseră cunoscuți în Balcani și au fost angajați ca fotografi oficiali ai Sultanului și, mai târziu, ai Caselor Regale din Balcani. Milton menționează în memoriile sale călătoriile făcute de Yanaki în 1905 prin capitalele europene, de unde aduce o cameră de filmat Bioscope de 35 mm. Cu această cameră, cei doi au filmat-o pe bunica lor, Despina, atunci în vârstă de 114 ani, la roata de tors. Acestea sunt primele imagini filmate în Balcani. Yanaki și Milton au făcut multe filmări documentare, surprinzând aspecte ale vieții din Bitola (acum în Rep. Macedonia), dansuri populare, ritualuri religioase, nunți, înmormântări. Au filmat un jurnal de știri cu vizita Sultanului Mehmed Rashid V la Salonic și Bitola în 1911. Frații Manakia au făcut și mii de fotografii. Au lăsat în urmă o moștenire vizuală vastă, care se păstrează în arhive din Macedonia, Grecia și România. Într-un fel sau altul, cele trei documentare din selecția noastră se învârt în jurul Fraților Manakia. Cu ‘’Armânii, de la faimoșii Manakia la Nu sunt faimos...’’, Toma Enache pornește întro călătorie cinematografică ce acoperă mai bine de un secol și îl poartă de la primele imagini în mișcare filmate de Frații Manakia la primul lungmetraj vorbit în armână. ‘’Frații Manakia. Jurnalul unei lungi priviri înapoi’’ al Elizei Zdru e un travelogue emoțional prin locuri și timpuri trecute, în căutare de mărturii despre viețile Frații Manakia și întru găsirea propriei identități. În ‘’Torna, torna, fratre!’’, Marian Voicu analizează din perspectivă armânească originile, limba și numele acestui popor. Filmările au fost realizate în Albania (Moscopole, Korcea), Macedonia (Krusevo, Bitola) și Grecia (Sirako, Avdella, Pirivoli) și de combină într-un mozaic de locuri și personaje, care compun portretul unei lumi pierdute. (Adina Marin)

75


Aromanians

DIRECTOR:

Toma Enache

ARMÂNII, AT THE FAMOUS MANAKIA TO I'M NOT FAMOUS... Armânii, de la faimoșl'i Manakia pân di Nu hiu faimos... Armânii, de la faimoșii Manakia la Nu sunt faimos... Toma Enache Romania, 2015, 72 CREDITS: Cinematographer(s): Cristi Săndulescu, Florin Toader Editor(s): Mihai Codleanu Music: Mara&Subcarpați Sound: Alexandru Dumitru, Luca Băniș or

The documentary provides a voyage into the world of the Aromanians (Armâni), from the first motion pictures ever filmed in the Balkans, which, incidentally, were shot by the Aromanian Brothers Yanaki and Milton Manakia and to the first talkie in the history of cinema spoken in Aromanian. Its title, “I’m not famous but I’m Armân”, is emblematic for this proud and mysterious people. A special attention is given to the connection the viewers themselves are prompted to make between the films shot by the Manakia Brothers after 1905, presenting moments from daily life and the past of the Armâns, and the film “I’m not famous but I’m Armân” , made more than a hundred years later, which presents, as part of the story, the current situation of the Armân people. The conclusion is that, irrespective of where they live, the Armâns share the same name and language and are the same people.

TOMA ENACHE is an artistic director, actor, poet and journalist. He has won several awards at various film festivals: Best Directorial Debut, Romania, 2014; Premio Maestrale UNICA Italy, 2013; Originality in promoting cultural identity, Romania, 2014; Best Balkan Spirit, Albania, 2014. He directed many theatrical plays (“Searching for Shakespeare through RICHARD III” at the Teodor Costescu Theatre, Turnu Severin – 2011; “EROTOPOETICA” – a play by Toma Enache – 2012; “The Barber of Seville”, a play by Beaumarchais, directed for the National Radio Theatre – 2008). He published several poetry books and he translated screenplays written by I. L. Caragiale.

Filmul invită la o călătorie întru explorarea lumii armânilor, pornind de la primele imagini filmate în Balcani, la început de secol 20 de către frații Yanaki și Milton Manakia și ajungând la primul film din istoria cinematografiei, vorbit în armână. Titlul respectivului film, ' Nu sunt faimos, dar sunt armân'', e definitoriu pentru acest popor mândru și misterios. În centrul docunentarului de față stă legătura, pe care spectaorul este îndemnat să o deslușească el însuși, între primele imagini filmate de frații Manakia după 1905 și filmul ' Nu sunt faimos, dar sunt armân'', realizat un secol și ceva mai târziu și care aduce în economia documentarului situația actuală a armânilor. Concluzia este că, indiferent de meleagurile unde trăiesc, armânii împărtășesc același nume și aceeași limbă, fiind parte a unuia și aceluiași popor.

TOMA ENACHE este director artistic, actor, poet și jurnalist. A câș tigat numeroase premii la diferite festivaluri de film: Cel mai Bun Debut Regizoral, România, 2014; Premio Maestrale UNICA Italia, 2013; Originalitate în promovarea identității culturale, România, 2014; Cel mai Bun Spririt din Balcani, Albania, 2014. A regizat multe piese de teatru („Căutându-l pe Shakespeare prin RICHARD al III-lea” la Teatrul Teodor Costescu din Turnu Severin – 2011; „EROTOPOETICA” – piesă realizată de Toma Enache – 2012; „Bărbierul din Sevilla”, după Beaumarchais, regizată pentru Teatrul Național Radio– 2008). A publicat numeroase volume de poezii și a tradus piese de teatru de I. L. Caragiale.

FESTIVALS / AWARDS: Zlatna International Ethnographic Film 2016 Pupularity Award/ Venice Film Week 2016/ Los Angeles CineFest 2016/ Polish International Film Festival 2015/ Roma Cinema Doc 2015/ Balkan Film&Food Festival din Albania 2015

76

Theme Programme (non-competitive)

No Premiere


Aromanians

DIRECTOR:

Eliza Zdru

THE MANAKIA BROTHERS. DIARY OF A LONG LOOK BACK Fratii Manakia. Jurnalul unei lungi priviri înapoi Fratii Manakia. Jurnalul unei lungi priviri înapoi Eliza Zdru Romania, 2016, 91' CREDITS: Cinematographer(s): Paula Oneț Editor(s): Letiția Ștefănescu Music: Alexandru Ușurelu Sound: Tudor Petre

A mysterious photograph of her great grandparents taken in the 1920’s somewhere in the Balkans reminds the author of two Aromanian photographers, famous in the region at the time – Milton and Ianaki Manakia. Trying to verify the assumption that her great grandparents, also of Aromanian origin, were indeed photographed by the two brothers, she embarks on a journey through Romania – Bulgaria – Macedonia – Greece trying to recompose the lifestory of the two people who became the very first filmmakers in the region, devoted documentarists of the most dramatic changes that reshaped the face of the Balkans in the first part of the XXth century.

O fotografie misterioasă a străbunicilor ei, făcută în anii 1920 undeva în Balcani, îndreaptă gândurile autoarei către celebrii fotografi armâni ai epocii, Milton și Ianaki Manakia. În încercarea de a verifica ipoteza că străbunicii ei, și ei de origine armânească, ar fi fost fotografiați de celebrii frați, regizoarea pornește într-o călătorie balcanică, prin România, Bulgaria, Macedonia și Grecia, punând cap la cap fragmente din povestea vieții fraților Manakia, primii cineaști ai regiunii și primii ei documentariști, moștenirea lor cinematografică acoperind cele mai dramatice momente care au dus la reconfigurarea Balcanilor în prima parte a sec. 20.

ELIZA ZDRU, with a degree in Film and Television Studies, participated in several documentary film workshops in Germany, Bulgaria and Romania. After completing her first documentary film, “Songs for a museum” (2013) she went on to make her second, “The Manakia Brothers”, which received the award for Best Pitch at the second edition of the BDC Discoveries workshop held in Prizren, Kosovo (2013).

ELIZA ZDRU, licențiată în Studii de Film și Televiziune, a luat parte la numeroase ateliere de film documentar în Germania, Bulgaria și România. După ce a finalizat primul ei film, “Songs for a museum” (2013) a continuat cu “The Manakia Brothers”, care a primit premiul Best Pitch la cea de-a doua ediție a atelierului BDC Discoveries, ținut în Prizren, Kosovo (2013).

FESTIVALS / AWARDS: Manaki Brothers – International Cinematographers’ Film Festival 2016/ Roma Cinema Doc 2016/ Tirana International Film Festival 2016

Competition for Romanian Documentary Award

Romanian Premiere

77


Aromanians

DIRECTOR:

Marian Voicu

TORNA, TORNA, FRATRE! Torna, torna, fratre! Torna, torna, fratre! Marian Voicu Romania, 2015, 56' CREDITS: Producer: Marian Voicu Script: Marian Voicu Narration: Ion Caramitru Photography: Ovidiu Mărginean Editors: Liviu Moldovan, Vlad Murariu Sound: Răzvan Ionescu

The Aromanians are remains of an old world slowly dying out. Their language is barely spoken anymore in the Balkans, mostly among the elders. Some assess the number of the Aromanian population at 350.000, others estimate it to be around one million. They are scattered all over the Balkans, in Albania, Greece, Makedonia, Serbia, Bulgaria and Romania. Their name differs from one place to the other: vlahi, rumeri, rămânji, makidonji, armânji etc. This documentary changes the point of view towards an analysis from their own perspective of the Aromanian origins, language and name. The shootings were made in Albania (Moscopole, Korcea), Makedonia (Krusevo, Bitola) and Greece (Sirako, Avdella, Pirivoli). They put together a mosaic of places and people resulting in the portrait of a lost world.

MARIAN VOICU is a well-known reporter, newscaster and talk-show host, being the first Romanian journalist who has ever filmed in Uganda and Siberia. He has been working for TVR since 1996 and he received the APTR award four times and the Romanian Press Club’s Award for talk-show. For 2 years, he has been making the “Europa FM Interviews” on a daily basis. He used to be project manager of Radio Chișinău. He directed the documentaries Fan-Fan, Rechinul Pușcăriilor(1998) and Bucovina, la Răscrucea Imperiilor(2000).

Aromânitatea este o lume veche, care se stinge încet. Dialectul este vorbit rar în Balcani și doar de vârstnici. Aromânii, în număr de 350.000, după unii sau în jur de 1.000.000 după alte păreri, trăiesc în Albania, Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria și România. Majoritarii le spun vlahi, rumeri, rămânji, makidonji, armânji etc. Documentarul de față explorează din interior identitatea acestui popor, deslușind perspectiva pe care aromânii o au asupra propriei origini, limbi și a numelui de armân. Filmările au fost realizate în Albania (Moscopole, Korcea), Macedonia (Krusevo, Bitola) și Grecia (Sirako, Avdella, Pirivoli) și de combină într-un mozaic de locuri și personaje, care compun portretul unei lumi pierdute.

MARIAN VOICU este un cunoscut reporter, prezentator de știri și moderator de emisiuni talk-show, fiind primul jurnalist român care a filmat în Uganda și Siberia. A lucrat la TVR din 1996 și a primit de 4 ori premiul APTR și Premiul Clubului Român de Presă pentru talk-show. De 2 ani realizează „Interviurile Europa FM” în fiecare zi. A fost manager de proiect al Radio Chișinău. A regizat documentarele Fan-Fan, Rechinul Pușcăriilor(1998) și Bucovina, la Răscrucea Imperiilor(2000).

FESTIVALS / AWARDS: Cronograf International Documentary Film Festival 2016 / Documentary Film Award Nominee – The Romanian Filmmakers Union (UCIN) Awards Gala 2016

78

Theme Programme (non-competitive)

No Premiere


SPECIAL SCRENING

DIRECTOR:

Liviu Tipuriță

THE NEW GYPSY KINGS The New Gypsy Kings The New Gypsy Kings Liviu Tipuriță UK, 2016, 60’

Filmmaker Liviu Tipuriță takes us into the heart of the astonishing world of Romania’s super-rich Gypsy popstars – a world of fast cars, lavish houses and gangsters. The Roma community is one of the most marginalised and impoverished in Europe and for years their traditional music has been their most famous export. Now a new type of Gypsy sound called Manele has swept across the country. Manele stars can earn 20,000 euros a night at opulent weddings, with cash showered over them by guests. Their videos can get millions of hits on YouTube. But Manele is controversial – some of its lyrics glorify gangsterism and some of its biggest fans are notorious underworld figures. Traditional musicians, like the world-famous Taraf de Haïdouks, once championed by Johnny Depp, claim that Manele has put them out of business and that the new genre is destroying the Gypsy music brand. This film explores an extraordinary social and cultural change through its soundtrack.

LIVIU TIPURIȚĂ is a Bafta-nominated Director/Producer. He has worked in television for over twenty years with flagship TV documentary strands in the UK and the US – at the BBC (Panorama, This World), CHANNEL 4 (Cutting Edge), ITV, CNN (CNN Presents), NBC (Dateline) and CBS (60 Minutes). He has won numerous prestigious international awards including The George Polk Award, Foreign Press Award and The Royal Television Society Award.

Regizorul Liviu Tipuriță ne introduce în centrul lumii incredibile a romilor superstaruri din România, o lume populată de bolizi, palate luxoase și interlopi. Comunitatea romă e una dintre cele mai marginalizate și sărace din Europa și timp de foarte mulți ani muzica tradițională țigănească era singura lor marfă de export. A apărut însă un sound nou – manele – care a invadat întreaga țară. Maneliștii-vedete pot câștiga și 20.000 de euro pe seară, la nunți opulente, unde invitații aruncă literalmente cu bancnote asupra lor. Postările lor pe youtube ajung la milioane de vizualizări. Dar genul manele e unul controversat – unele versuri preamăresc gangsterismul, iar printre fanii cei mai înflăcărați se numără figuri notorii ale lumii interlope. Muzicanții tradiționali, precum celebrul Taraf al Haiducilor, care l-a avut odinioară susținător chiar pe Johnny Depp, se plâng că manelele i-au adus la faliment și că vor distruge adevărata muzica țigănească. Acest documentar analizează soundtrackul unei schimbări sociale și culturale de excepție.

LIVIU TIPURIȚĂ este un regizor de film nominalizat la BAFTA în 2010. A lucrat în Televiziune timp de 20 de ani pentru cele mai prestigioase programe de documentare TV din Marea Britanie și Statele Unite – cu BBC (Panorama, This World), Channel 4 (Cutting Edge), ITV, CNN (CNN Presents), NBC (Dateline) and CBS (60 Minutes). A câștigat numeroase premii internaționale prestigioase, printre care The George Polk Award, FPA (Foreign Press Award) și RTS (The Royal Television Society Award).

Foto: Tiberiu Dinescu

Competition for Romanian Documentary Award

Romanian Premiere

79


FREDERICK WISEMAN After teaching law at Boston University’s Institute of Law and Medicine, Frederick Wiseman started to make documentaries and he later founded Zipporah Films, Inc. He has won numerous awards, such as the Dan David Prize for his outstanding films or the George Polk Career Award for journalistic integrity and investigative reporting, as well as Guggenheim and MacArthur fellowships. Having made his first films, The Cool World (1963) and Titicut Follies (1967), he has both produced and directed all of his films since. They are chiefly visual studies of modern social institutions: for example, legal institutions – Law and Order (1969), health institutions – Near Death (1989), educational institutions – At Berkeley (2013). One of his primary funders aired on PBS all his films. In 2014 he was awarded the Golden Lion for Lifetime Achievement at the 71st Venice International Film Festival. In 2016, it was announced that he would be a recipient of an Academy Honorary Award from the Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Aside from his film work, Wiseman has also been involved in theatre, in the US and France.

80

După ce a predat Drept la Institutul de Drept și Medicină din cadrul Universității din Boston, Frederick Wiseman a început să realizeze documentare, ulterior înființând Zipporah Films, Inc. A câștigat numeroase premii, de exemplu Dan David Prize pentru filmele lui remarcabile sau premiul George Polk pentru integritate jurnalistică și jurnalism de investigație și a primit bursele Guggenheim și MacArthur. După ce a realizat primele filme, The Cool World (1963) și Titicut Follies (1967), a fost de atunci și producător, și regizor al tuturor filmelor sale. Acestea sunt îndeosebi studii vizuale ale unor instituții sociale moderne: de exemplu, instituții juridice – Law and Order (1969), instituții de servicii de sănătate – Near Death (1989), instituții educaționale – At Berkeley (2013). Unul din principalii lui finanțatori i-a difuzat pe PBS toate filmele. În 2014, a primit Leul de Aur pentru întreaga carieră la cea de-a 71-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. În 2016, a fost anunțat că va primi un Premiu Oscar onorific din partea Academiei de Arte și Științe Cinematografice. Pe lângă filme, Wiseman a mai fost implicat și în teatru, în SUA și Franța.


A MARTIAN SENDS A POSTCARD HOME Watching Fred Wiseman’s films often reminds me of something the now departed British film editor, Dai Vaughan, once said: ‘the problems of documentary film are the problems of life’. What I think Vaughan meant was that the ambiguities and the radical indeterminacy of other people’s meaning and intentions are as complex to deal with in film as in life. Understanding other humans’ actions, grasping the context that people believe they are acting in and interpreting the meaning of their actions, are one of the great challenges of our lives and perhaps the basis of all the performance arts. More perhaps than any other filmmaker, Wiseman has worked to turn the problems of life into problems of art. As the documentarian who has made the greatest single contribution to world cinema, and one of whose earlier works (At Berkeley, The Store) has been screened at earlier editions of Astra Film Festival, we thought this a good time to bring a more substantial reflection on this unique oeuvre to the Astra audience. We have, we realise, set ourselves an impossible task – to offer a taster of an oeuvre which stretches over fifty years and nearly as many films. What hubris! Outside of esoteric film circles, Mr. Wiseman is not so well known here – or, better, known only indirectly, through his influences. You can the Wisemanesque stance in the films a well known Romanian filmmaker Cristi Puiu, for whom film also needs to bear witness to the nature of people in our world. So, we have quite deliberately chosen a surprising pairing. We bring you two of the cineaste’s most profound reflections on the regimented interventions of modern society. In Domestic Violence I and II we experience the irresolvable moral ambiguities – the radical undecidability faced by agents who try to intervene in the lives of profoundly troubled families. Alongside this high seriousness we play what at first sight might seem like a slighter work: the first of Wiseman’s films commissioned by an institution, and a famous Parisian tourist destination to boot. But as you will see, Crazy Horse unfurls into a deeply challenging engagement with the very idea of art, beauty and the nature of spectacle. Crazy Horse also a film that sitting side by side with his apparently more ‘engaged social com-

mentary’ films helps us understand the unifying vision behind the entire oeuvre. In all the films in our selection, as in the rest of his work, Wiseman brings with him an attitude that interpellates his characters as public men and women, calls upon them to give a public account of themselves – an account to which he will bear fair and honest witness. Domestic Violence I and II come from Wiseman famous series of ‘institutional films’ – films in which, as he ironically put it, ‘the place is the star’. At the outset of his career a number of commentators wrote as if this series of films were sociological investigations of ‘the state of America’ – admittedly not a top-down ‘state of the nation’ view but an ethnographic view from the bottom up: local schools, a police station, a hospital, a department store, a ward where the great American taboo – death – is daily fare, and so on. The huge renown of his long-banned, first film, Titicut Follies (set in a prison for the criminally insane) strongly shaped this one-sided indeed misleading view because more than any of his later works it can be read as an active critique of ‘the system’. But Titicut Follies is firstly exceptional and watched today looks as far from a polemic as you are likely to get. What becomes clear watching a film like Crazy Horse, is that Wiseman brings the same skeptical, professional distance to his work in a highend strip-tease bar as to his superficially more engaged work. The true character of all his films derives, I would go so far as to say, from the filmmaker’s personality – the cool, ironic east coast regard of a true Tocquevillian American. In his great ethnography of the American public imagination, On Democracy in America, Tocqueville talks of the strange restlessness of Americans that makes them “serious and almost sad even in their pleasures”. I see something of this in Fred Wiseman. The other crucial thing about this work is the author’s radical rejection of the drama/non-fiction divide. Wiseman is a filmmaker tout court. Like many of today’s documentarians, his films are to be understood as fictions or reality fictions if you will. In 2014 he said, “I think I make dramatic narrative movies, that can be as funny, sad, tragic as normal regular fiction films.” More than that: “I think my movies are more novelistic than

journalistic…I do not like simple expose films. I am interested in the complexity and ambiguity of [human existence, ed.]. I like to make films which in some way suggest the enormous complexity of the subject matter.” (Frederick Wiseman about his aesthetic, video interview HUFFPost 2014, 1,10–1,20 min.) All cinema is a collaboration – non-fiction relies on the trust of its real life heroes in those who will portray them. It is this characteristic of allowing his characters their best chance at self-expression and the professional distance the filmmaker cultivates to enable this that lies at the heart of Wiseman’s greatness. So, the genius lies in part in the distance Wiseman establishes between himself and his subjects. It is easy for an anthropologist in a foreign land to feel like a Martian sending postcards home. Wiseman’s achievement rests on having become a Martian in his own land – revealing patterns that are so familiar to us that we have stopped noticing them; and in so doing he makes us confront our lives as if strange and alien forms. Another way of saying this, is to observe how Wiseman though not quite ‘a master of suspicion’ in the sense Marx, Freud and Nietzsche were, shares their skepticism about human pretension. In this sense Wiseman is like those social scientists – Freud included – who adopt something of the stance of the detective – following the cultural spores, tracking their traces in the lives of the individuals he brings to us. And like a true detective his most profound commitment is to the truth of the situation he finds himself in as he films. Famously editing his work for three or four times longer than he filmed, in that process he struggles to find the truth of the pro-filmic moment – but he does so, paradoxically, by using the full range of fictionalizing tricks of cinema. Tocqueville’s is a recurrent spirit for me haunting my appreciation of Wiseman’s work. The great Frenchman saw that democratic principles and equalitarian social conditions gave rise to what he, for the first time, named “individualism” – a condition that tended to shrivel a man’s consciousness of solidarity with his fellows, throwing him forever back upon himself alone and threatening to “shut [him] up in the solitude of his own heart”. For me, all of Wiseman’s work is a heroic engagement, a battle even with that

condition. America has contributed the idea of happiness to our understanding of civilisation itself. In Frederick Wiseman it has provided us with perhaps the most penetrating observer of a civilization where the realisation of happiness is as elusive as the ubiquity of its promise. The great achievement of Mr Wiseman’s oeuvre can, we hope, also be read by the sheer variety of the subject matters he focuses on in his films inviting the public to dive in the densest and deepest levels of human interactions as it happens in the terrain of: Educational institutions – High School I (1968), High School II (1994), At Berkeley (2013), Research institutions– Primate (1974), Zoo (1993) Legal/Police institutions – Domestic Violence I (2001), Domestic Violence II (2002), Law and Order (1969), Juvenile Court (1973), State Legislature (2006), Welfare (1975) Health institutions – Hospital (1970), Near Death (1989), Titicut Follies (1967) Institutes for disabled people – Adjustment and Work (1986), Blind (1987), Deaf (1986), Multi-handicapped (1986) Army – Basic Training (1971), Manoeuvre (1979), Missile (1987), Sinai Field Mission (1978) Cultural institution – La Danse (2009), La Dance (2009), La Comedie Francaise (1996), National Gallery (2014) Religious institute – Essene (1972) – Benedict monastary Sport – Boxing Gym (2010), Racetrack (1985) Commercial world, companies: – Meat (1976), Model (1980), The Store (1983), Crazy Horse (2011) Community places – Aspen (1991), Belfast, Maine (1999), Canal Zone (1977), Central Park (1989), Public Housing (1997), In Jackson Heights (2015) Michael Stewart, UCL Founding Director Open City Documentary Festival September 2016

81


UN MARȚIAN TRIMITE O CARTE POȘTALĂ ACASĂ Când mă uit la filmele lui Fred Wiseman, deseori îmi aduc aminte de ceva ce a spus odată răposatul editor de imagine din Marea Britanie, Dai Vaughan: „problemele filmului documentar sunt problemele vieții”. Ceea ce cred eu că a vrut să spună Vaughan este că ambiguitățile și neclaritatea radicală a sensului și intențiilor altor oameni sunt la fel de dificil de abordat în film cum sunt și în viață. Înțelegerea acțiunilor altor oameni, surprinderea contextului în care oamenii cred că acționează și interpretarea sensului acțiunilor acestora reprezintă una din marile provocări ale vieților noastre și poate chiar baza tuturor artelor spectacolului. Poate mai mult decât oricare alt cineast, Wiseman s-a străduit să transforme problemele de viață în probleme de artă. Fiind autorul de filme documentare care a adus singura și cea mai mare contribuție la cinematografia mondială, cu unele dintre operele lui timpurii (At Berkeley, The Store), proiectate la edițiile anterioare ale festivalului Astra Film, ne-am gândit că este un moment bun să aducem o reflecție mai însemnată asupra acestei filmografii unice în fața publicului Astra. Ne dăm seama că ne-am propus o sarcină imposibilă – aceea de a oferi un fragment dintr-o filmografie care se întinde pe o perioadă de peste cincizeci de ani și aproape la fel de multe filme. Ce hybris! În afara cercurilor ezoterice de film, dl Wiseman nu este foarte cunoscut aici – sau, mai bine zis, este cunoscut doar indirect, prin influența lui. Puteți observa postura wisemaniană și în filmele dlui Cristi Puiu, pentru care filmul trebuie, de asemenea, să fie martor la natura oamenilor din lumea noastră. Așadar, am ales întru totul intenționat o pereche surprinzătoare. Vă aducem două dintre cele mai profunde reflecții ale cineastului asupra intervențiilor restrictive ale societății moderne. În Domestic Violence I și II, suntem martori la ambiguitățile morale inextricabile – indecidabilitatea radicală de care se lovesc agenții care încearcă să intervină în viețile familiilor profund tulburate. Alături de această gravitate mare, proiectăm ceea ce, la prima vedere, ar putea să pară o operă mai superficială: primul dintre filmele lui Wiseman contractat de o instituție și, în plus, o destinație turistică pariziană faimoasă. Însă așa cum veți vedea, Crazy Horse se deapănă într-o implicare profund solicitantă în însăși ideea de artă, frumusețe și natură a spectacolului.

82

Crazy Horse, care se află și el în linie cu filmele sale de „comentariu social” aparent mai implicat, ne ajută să înțelegem viziunea unificatoare din spatele întregii filmografii. În toate filmele din selecția noastră, la fel ca în restul operei sale, realizatorul de film aduce cu sine o atitudine care le adresează interpelări personajelor lui, ca femei și bărbați din spațiul public, le solicită să își expună public situația – o expunere la care el va fi martor corect și sincer. Domestic Violence I și II vin din faimoasa serie a lui Wiseman de „filme instituționale” – filme în care, așa cum a spus-o în mod ironic, „locul este vedeta”. La începutul carierei lui, câțiva comentatori au scris de parcă aceste filme erau investigații sociologice ale „statului american” – vădit nu o perspectivă descendentă a „stării națiunii”, ci o perspectivă etnografică ascendentă: școli de cartier, o secție de poliție, un spital, un supermarket, un salon în care marele tabu american – moartea – este o banalitate și așa mai departe. Faima uriașă a primului său film, mult timp interzis, Titicut Follies (având decorul într-o închisoare pentru criminali psihotici), i-a modelat puternic această viziune unilaterală cu adevărat înșelătoare, deoarece, mai mult ca oricare dintre ultimele lui opere, el poate fi descifrat ca o critică activă la adresa „sistemului”. Însă faptul că Titicut Follies este în primul rând excepțional și urmărit în zilele noastre pare cu adevărat desprins dintr-o polemică. Ceea ce devine clar după vizionarea unui film precum Crazy Horse este că Wiseman aduce în opera sa aceeași distanță sceptică, de profesionist, într-un bar exclusivist de striptease, cât privește opera lui superficial mai implicată. Caracterul autentic al tuturor filmelor lui derivă, aș îndrăzni să spun, din personalitatea cineastului – perspectiva ageră, ironică, est-americană a unui adevărat american tocquevillian. În măreața sa etnografie a imaginației publicului american, On Democracy in America, Tocqueville vorbește despre neliniștea bizară a americanilor care îi face să fie „gravi și aproape triști chiar și în plăcerile lor”. Văd ceva asemănător și la Fred Wiseman. Celălalt aspect esențial cu privire la această operă este faptul că autorul a respins radical distincția dintre dramă și non-ficțiune. Wiseman este un cineast prin definiție. La fel ca mulți dintre autorii de documentare din zilele noastre, filmele lui trebuie înțelese ca ficțiuni sau realități fictive dacă doriți. În 2014, el a declarat: „Cred că realizez filme narative

dramatice, care pot fi în aceeași măsură amuzante, triste, tragice sau filme normale, obișnuite, de ficțiune”. Mai mult decât atât: „Cred că filmele mele sunt mai mult romanești decât gazetărești... nu-mi place să expun pur și simplu filmele. Mă interesează complexitatea și ambiguitatea [existenței umane]. Îmi place să realizez filme care, într-o anumită măsură, indică uriașa complexitate a conținutului”. (Frederick Wiseman despre estetică, interviu filmat HUFF Post 2014, 1,10-1,20 min.) Întreaga cinematografie este o colaborare – non-ficțiunea se bazează pe încrederea eroilor ei reali în cei care îi vor portretiza. Această caracteristică de a le acorda personajelor sale cea mai bună șansă la exprimarea sinelui și distanța de profesionist pe care o cultivă cineastul pentru ca ea să aibă loc este cea care se află în inima măreției lui Wiseman. Așadar, genialitatea constă, în parte, în distanța pe care Wiseman o așază între el și subiecții lui. Este ușor ca un antropolog dintr-o țară străină să se simtă ca un marțian care trimite cărți poștale acasă. Realizarea lui Wiseman constă în faptul că a devenit un marțian în propria țară – dezvăluind tipare care ne sunt atât de familiare, încât nu le mai observăm; și, procedând astfel, el ne face să ne tratăm viețile de parcă ar fi forme ciudate și străine. O altă cale de a spune toate acestea este de a observa cum Wiseman, deși nu prea este „un maestru al suspiciunii” în sensul în care au fost Marx, Freud și Nietzsche, își împărtășește scepticismul față de ipocrizia umană. În acest sens, Wiseman este la fel ca acei sociologi – inclusiv Freud – care adoptă ceva din poziția unui detectiv – urmărind sporii culturali, luându-le urma în viețile indivizilor pe care el ni-i aduce în față. Și, la fel ca un detectiv adevărat, angajamentul său cel mai profund este față de adevărul situației în care se regăsește pe măsură ce filmează. Fiind renumit pentru faptul că îi ia de trei-patru ori mai mult să-și editeze opera decât să filmeze, în acel proces el se străduiește să găsească adevărul momentului pro-filmic – însă, paradoxal, realizează acest lucru folosind toată gama de trucuri cinematografice de ficționalizare. Tocqueville este un spirit recurent pentru mine, care mă obsedează când apreciez opera lui Wiseman. Marele francez a observat că principiile democratice și condițiile sociale egalitare au dat naștere unui lucru pe care el l-a numit, inițial, „individualism” – o condiție care tindea să sece conștiința omului

de a fi solidar cu semenii lui, făcându-l mereu să se bazeze numai pe el însuși și amenințând să „[îl] închidă în singurătatea propriei inimi”. Din punctul meu de vedere, toată opera lui Wiseman este un angajament eroic, o luptă chiar și cu acea condiție. America a contribuit cu ideea de fericire la felul în care înțelegem civilizația însăși. La Frederick Wiseman, ea ne-a oferit poate cel mai pătrunzător observator al unei civilizații în care materializarea fericirii este la fel de amăgitoare ca ubicuitatea promisiunii ei. Marea realizare a filmografiei dlui Wiseman poate să fie, sperăm noi, descifrată și de varietatea pură a conținuturilor pe care se concentrează în filmele lui, invitând publicul să coboare spre cele mai dense și profunde niveluri de interacțiune umană, așa cum se întâmplă pe terenul unor: Instituții educaționale – High School I (1968), High School II (1994), At Berkeley (2013), Instituții de cercetare – Primate (1974), Zoo (1993) Instituții juridice/polițienești – Domestic Violence I (2001), Domestic Violence II (2002), Law and Order (1969), Juvenile Court (1973), State Legislature (2006), Welfare (1975) Instituții de servicii de sănătate – Hospital (1970), Near Death (1989), Titicut Follies (1967) Instituții pentru persoane cu dizabilități – Adjustment and Work (1986), Blind (1987), Deaf (1986), Multi-handicapped (1986) Armată – Basic Training (1971), Manoeuvre (1979), Missile (1987), Sinai Field Mission (1978) Instituție culturală – La Danse (2009), La Dance (2009), La Comedie Francaise (1996), National Gallery (2014) Instituție religioasă – Essene (1972), despre mănăstirea benedictină, Sport – Boxing Gym (2010), Racetrack (1985) Lumea comercială, companii – Meat (1976), Model (1980), The Store (1983), Crazy Horse (2011) Spații publice – Aspen (1991), Belfast, Maine (1999), Canal Zone (1977), Central Park (1989), Public Housing (1997), In Jackson Heights (2015) Michael Stewart, UCL Director fondator Open City Documentary Festival Septembrie 2016


PORTRAIT FREDERICK WISEMAN

DOMESTIC VIOLENCE VIOLENȚĂ DOMESTICĂ 196’, 2001, USA DIRECTOR:

FREDERICK WISEMAN CREDITS: Producer: Frederick Wiseman Editor: Frederick Wiseman Photography: John Davey Sound Mix: Alexander Markowski

FESTIVALS / AWARDS: Won the Silver Hugo Award for Best Documentary at the Chicago International Film Festival 2001/ 3rd place for Best Non-Fiction Film at the National Society of Film Critics Awards, USA, 2003 Participation in the Melbourne International Film Festival 2002

DOMESTIC VIOLENCE shows the Tampa, Florida, police responding to domestic violence calls and the work of The Spring, the principal shelter in Tampa for women and children. Sequences with the police include police response, intervention, and attempted resolution of domestic violence calls. Sequences at the shelter include intake interviews, individual counseling sessions, anger management training, group therapy, staff meetings, conversations among clients and between clients and staff, and school activities, therapy and counseling for children at the shelter. (Zipporah Films) The well known phrase “Abuse begets abuse” lies at the heart of this chilling portrayal of women and their children as they go from a life of torment to a life of ease and control over their lives at “The Spring” shelter. Victims of domestic violence, with a low self-esteem as they have been subject to intense terror, they have found a sanctuary where they try to overcome their physical and emotional pain. Through filmed interviews, individual counselling sessions, group therapy, anger management training, we witness how these women reclaim their lives by analyzing their situation and changing their attitude towards their so called lovers. For them, the shelter is an oasis understanding and trust where they can let go of emotional baggage and find a meaning for all the scars and bruises. There is not one violent scene on screen, yet violence is present throughout the entire film, felt through the victims’ accounts of the abuses. What these women learn at the shelter is a breath of fresh air, although the narrative brings everything back to where it initially started. “The most powerful moments can rise unexpectedly and break over you, then recede with almost fearful speed. They surprise the viewer because they surprise the people on the screen.” – David Edelstein, The New York Times

DOMESTIC VIOLENCE prezintă acțiunile poliției din Tampa, Florida, ca răspuns la apelurile care reclamă cazuri de violență domestică, precum și activitatea centrului numit The Spring, principalul adăpost din zonă pentru femeile și copiii victime ale abuzurilor. Este documentat modul cum poliția răspunde la apeluri, intervențiile și încercările de aplanare a conflictelor. La adăpost, secvențele filmate includ interviuri, sesiuni de counseling și de mamagement al furiei, terapie de grup, dar și ședințe ale personalului, activități școlare și terapii și counseling pe care adăpostul le pune la dispoziție pentru victimele-copii. (Zipporah Films) Expresia „Abuzul generează abuz” stă la baza acestei portretizări cutremurătoare a unor femei și a copiilor lor, în timp ce trec de la o viață plină de suferință la o viață de alinare și control asupra propriilor vieți la centrul „The Spring”. Victime ale violenței domestice, cu o stimă de sine scăzută fiind supuse unei terori intense, ele au găsit un sanctuar în care încearcă să-și depășeașcă durerea fizică și durerea emoțională. Prin urmărirea interviurilor, a ședințelor individuale de consiliere, a terapiei de grup, a instruirii pentru gestiunea furiei, suntem martori la felul în care aceste femei își recuperează viețile prin analizarea situației lor și prin schimbarea atitudinii față de așa-zișii iubiți. Pentru ele, centrul este o oază de înțelegere și încredere în care pot să renunțe la bagajul emoțional și să găsească o semnificație pentru toate rănile și cicatricele. Nu există nici o scenă violentă pe ecran, însă violența este prezentă în întreg filmul, simțită prin relatările victimelor despre abuzuri. Ceea ce învață aceste femei la centru este un suflu de aer proaspăt, deși firul narativ se întoarce la punctul de plecare. „Cele mai puternice momente se pot ridica pe neașteptate și se pot sparge peste tine, apoi se retrag cu o viteză aproape înfricoșătoare. Ele surprind spectatorul deoarece îi surprind pe oamenii de pe ecran.” – David Edelstein, The New York Times

83


PORTRAIT FREDERICK WISEMAN

DOMESTIC VIOLENCE 2 VIOLENȚĂ DOMESTICĂ 2 160’, 2002, USA DIRECTOR:

FREDERICK WISEMAN CREDITS: Producer: Frederick Wiseman Editor: Frederick Wiseman Photography: John Davey Sound Mix: Alexander Markowski

FESTIVALS / AWARDS: Melbourne International Film Festival 2003

84

DOMESTIC VIOLENCE 2 takes place in the arraignment, misdemeanor, and injunction courts in Hillsborough County, Tampa, Florida. The courts deal with issues such as bail bonds, release pending trial, the specific context of injunctions regulating time and place of parental visits, restraining orders, contact with children, support payments, and the court’s decision about fault and punishment. The judges and lawyers ask questions which elicit the stories of couples’ relationships and the specific form of violence between them. (Zipporah Films)

DOMESTIC VIOLENCE 2 este filmat în tribunalele de acuzare și intervenție în cazul delictelor din districtul Hillsborough, Tampa, Florida. Tribunalele se confruntă cu probleme precum angajamentele de cauțiune, eliberări în timpul procesului penal, contextul specific al intervențiilor prin care se reglementează data și locul vizitelor parentale, ordine de restricție, legătura cu copiii, pensiile alimentare și deciziile Curții privind vinovăția și pedepsele aplicate. Judecătorii și avocații adresează întrebări care dau în vileag poveștile relațiilor de cuplu și forma specifică de violență din cadrul acestora. (Zipporah Films)

Domestic Violence 2 brings to our attention the legal implications of this issue which seems to have become dreadfully ordinary. Filmed in the courts of Hillsborough County, Tampa, Florida, through this film we witness the way the law for domestic violence is enforced after the judges listen to the testimonies. Their reactions mainly evolve into deciding to break the couples up, usually for the sake of the children and often clashing with the couples’ desire to stay together. The difficult task of the judges is to come up with instant solutions for problems that began years before, leaving a mark on the couples’ structure, which is so deep that they cannot erase it by simply putting an end to their relationship. As judges have to make decisions with respect to restraining orders, parental visits, child support and punishment, they ask questions that reveal the stories of the couples’ bonds and the exact form of violence that occurred between them.

Violență Domestică 2 ne pune față în față cu implicațiile juridice ale acestei chestiuni, care pare să fi devenit teribil de comună. Filmat în tribunalele din districtul Hillsborough, Tampa, Florida, prin acest film suntem martori la felul în care legea pentru violență domestică se aplică după ce judecătorii ascultă depozițiile. Reacțiile lor evoluează îndeosebi în direcția deciziei de a despărți cuplurile, de obicei spre binele copiilor și adesea ciocnindu-se cu dorința cuplurilor de a rămâne împreună. Sarcina dificilă a judecătorilor este să vină cu soluții rapide la probleme care au apărut cu ani în urmă, lăsând o amprentă în structura cuplurilor, atât de adâncă, încât nu o pot șterge punând pur și simplu capăt relației lor. În vreme ce judecătorii trebuie să ia decizii privind ordine de restricție, dreptul de vizită, pensia alimentară și pedepse, aceștia adresează întrebări care dezvăluie poveștile legăturilor de cuplu și forma precisă de violență care a avut loc în cupluri.

“In DOMESTIC VIOLENCE 2 one judge […] resolves the case by issuing an order forbidding the couple to have any contact with each other. ‘That’ll be tough’, the man says, ‘because we’re seeing each other.’” – Sam Adams, Philadelphia City Paper

„În DOMESTIC VIOLENCE 2, un judecător […] încheie cazul dând un ordin prin care i se interzice unui cuplu să păstreze legătura. „Va fi dificil”, spune bărbatul, „pentru că noi doi ne vom întâlni.”” – Sam Adams, Philadelphia City Paper


PORTRAIT FREDERICK WISEMAN

CRAZY HORSE 196’, 2001, USA DIRECTOR:

FREDERICK WISEMAN CREDITS: Editor: Frederick Wiseman Sound: Frederick Wiseman Photography: John Davey Producers: Frederick Wiseman, Pierre-Olivier Bardet

FESTIVALS / AWARDS: Venice Film Festival 2011/ BFI London Film Festival 2011/ San Sébastian Film Festival 2011/ Lisbon International Documentary Film Festival 2011/ New York Film Festival 2011/ Toronto International Film Festival 2011/ Mar del Plata International Film Festival, Argentina 2011/ Tokyo International Film Festival 2011 Nominated for Best Documentary Film at César Awards, France 2012

CRAZY HORSE follows the rehearsals and performances of the Crazy Horse Paris for a new show, DÉSIRS, staged by Philippe Decouflé, a celebrated French choreographer, as well as the backstage preparations of the dancers (make-up and costume fittings) and the various issues involved in the planning of the show and the administration of the cabaret. (Zipporah Films)

CRAZY HORSE documentează pregătirile pentru spectacolul DÉSIRS pe care celebrul coregraf francez Philippe Decouflé îl montează la nu mai puțin celebrul cabaret parizian Crazy Horse. Wiseman urmărește repetițiile, pregătirile din culise, munca de creație a machiajelor și costumelor, precum și diversele probleme apărute în planificarea spectacolelor și administrarea cabaretului. (Zipporah Films)

Frederick Wiseman, a master of editing film content, splendidly captures on camera a world as it has never been seen before, depicting a fresco of the illustrious cabaret in Paris at the “Crazy Horse” nightclub. Known for its prestigious shows since 1951, “Crazy Horse” baffles its customers with a spectacle of lights, exquisite physiques, and breathtaking choreography in an atmosphere of vintage burlesque. A curious and tactful contemplation, Wiseman’s film unveils the total preparation for the luscious shows, from auditions and rehearsals to the entire administration of the club, while “topless girls […] gleefully disrobe, glove by glove and stocking by stocking (Jenny Barchfield, Associated Press).” A delicate ingress into the club reveals how nakedness is turned into a true art form, as Crazy Horse builds on the very idea of femininity, elegance, and nature of performance. The club’s philosophy relies on the dancers’ grace, hard work and glamour. With cultivated professional distance to his work, Wiseman prompts a storm of applause for the place as the star of the show.

FREDERICK WISEMAN, un maestru al montajului, surprinde pe cameră într-un chip splendid o lume așa cum nu a mai fost văzută niciodată, înfățișând o frescă a strălucitului cabaret al clubului de noapte „Crazy Horse” din Paris. Renumit pentru numerele sale prestigioase încă din 1951, „Crazy Horse” își impresionează clienții cu un spectacol de lumini, trupuri superbe și o coregrafie care îți taie răsuflarea, într-o atmosferă a burlescului de altădată. O contemplare mânată de curiozitate și plină de tact, filmul lui Wiseman dezvăluie toate pregătirile pentru spectacolele seducătoare, de la probe și repetiții până la întreaga administrare a clubului, în timp ce „fete pe jumătate goale [...] se dezbracă bucuroase, mănușă cu mănușă și ciorap cu ciorap (Jenny Barchfield, Associated Press).” Strecurarea cu delicatețe în club dezvăluie felul în care goliciunea este transformată într-o veritabilă formă de artă, de vreme ce Crazy Horse se sprijină pe însăși ideea de feminitate, eleganță și natura spectacolului. Filosofia clubului se bazează pe grația, munca asiduă și extravaganța dansatoarelor. Cu o distanță cultivată față de opera sa, Wiseman stârnește ropote de aplauze pentru decor ca vedetă a reprezentației.

“Substance, captured with style… Crazy Horse […] is a reminder of what a documentary can be” (A. O. Scott, The New York Times).

„Substanța, surprinsă cu stil… „Crazy Horse” […] ne reamintește ce poate reprezenta filmul documentar” (A. O. Scott, The New York Times). 85


REALITY UNDER COVER / REALITATE SUB ACOPERIRE


Based on the multiple limitations of what one can sense or accept as evident truth relying on the actions of the other person, the films selected in “Reality Under Cover” present four of the most incredible contemporary stories, all of them pushing the limits of our imagination, about the way people shrewdly succeeded at misleading others around them in the long run, with a high risk of bearing serious consequences. The question is what were the blunders in each case that led to these situations? My friend Rockefeller shows us how wherever Gerhartsreiter constructs one of his con man identities, the loose fabric of the local community network could well allow him to develop and maintain his very detailed, concocted story, and the locals would not realize he was putting on an act. Nevertheless, the film does not elucidate how he could maintain his fabricated identity as to his own wife, with whom he had a child. The film The confessions of Thomas Quick reveals how a man’s stating to have committed more than 30 murders could be enough as single and utmost judicial evidence for him to be convicted. The weak link seems to have appeared during therapy, as therapists got carried away with discovering the perfect validation of their initial hypothesis in his confessions. The iconic figure of false prophets auguring the Apocalypse is very well known in Christian culture as far back as the Middle Ages. Right between your ears allows us to figure out what are the means through which Camping backs up his prophecies before crowds with convincing evidence. The precise date of the end of the world is given out through the power of the Family Radio trust’s PR work: tens of radio stations across the US, meeting with the radio audience, an interactive radio program maintained for decades, as well as the distribution of thousands of multi-lingual promotional materials both online and in print. Somehow differently, in The Applause man we discover a strange personality. Unlike the protagonists from the other films in this section, this character was not consciously constructing a fake identity. At first sight, he seems to be nothing but a rogue or a simple “thief” of fame and success. The mere fact that he is getting past thorough security systems at huge concerts or television shows in order to get to the place of applauses, brings him huge publicity, and popularity. His story allows us to find out that at the core of his actions lies a strange, almost manic dependency, an unexplainable urge to become part of the energy that bursts out when people applause. (Csilla Kató)

Reality Under Cover

Pe baza multiplelor limitări privind ce poate percepe sau accepta cineva ca adevăr valabil sprijinindu-se pe acțiunile celuilalt, filmele din secțiunea „Reality Under Cover” prezintă patru povești contemporane incredibile, toate împingându-ne limitele imaginației, despre felul în care unii oameni au reușit cu viclenie să-i înșele pe alții din jurul lor timp îndelungat, cu un risc înalt de a suporta consecințe grave. Întrebarea este: care au fost scăpările în fiecare caz care au dus la aceste situații? My friend Rockefeller ne arată cum, indiferent de locul în care Gerhartsreiter își construiește una din identitățile lui false, țesătura răsfirată a rețelei comunității locale îi permite să-și dezvolte și să-și mențină ușor povestea lui născocită și foarte detaliată, iar localnicii să nu-și dea seama că joacă un rol. Cu toate acestea, filmul nu dezvăluie cum și-a putut păstra identitatea inventată față de propria soție, cu care avea un copil. Filmul The confessions of Thomas Quick ne arată cum declarația unui om de a fi comis mai mult de 30 de crime a putut să fie suficientă ca dovadă juridică unică și supremă pentru condamnarea lui. Veriga slabă pare să fi apărut în timpul terapiei, când terapeuții s-au amăgit descoperind în mărturisirile lui confirmarea perfectă a ipotezei lor inițiale. Figura emblematică a falșilor profeți care prevestesc Apocalipsa este renumită în cultura creștină încă din Evul Mediu. Right between your ears ne permite să descoperim care sunt mijloacele prin care Camping își sprijină profețiile în fața mulțimilor cu dovezi convingătoare. Data exactă a sfârșitului lumii este proclamată prin puterea activității specialiștilor în relații publice din cadrul trustului Family Radio: zeci de posturi de radio pe întreg teritoriul Statelor Unite, întâlniri cu publicul posturilor de radio, o emisiune radio interactivă difuzată decenii la rând, precum și distribuirea de mii de materiale promoționale în mai multe limbi, atât online, cât și în formă tipărită. Într-o manieră relativ diferită, în The Applause man descoperim o personalitate bizară. Spre deosebire de protagoniștii din celelalte filme, acest personaj nu își construia în mod conștient o identitate falsă. La prima vedere, nu părea să fie altceva decât un ștrengar sau doar un „hoț” de faimă și succes. Numai faptul că trece de controalele temeinice de securitate la concerte mari sau la emisiuni televizate pentru a ajunge la locul aplauzelor îi aduce și publicitate, și o mare simpatie. Povestea lui ne face să ne dăm seama că la baza acțiunilor sale se află o dependență stranie, aproape maniacală, un impuls inexplicabil de a deveni parte din energia care se revarsă din aplauzele oamenilor. (Csilla Kató)

87


Reality Under Cover

DIRECTOR:

Ruben Vermeersch

THE APPLAUSE MAN The Applause Man Vânătorul de aplauze Ruben Vermeersch Belgium, 2014, 39’ CREDITS: Script: Ruth Mellaerts Photography: Kobe Van Steenberghe Editors: Pieter-Jan Bergmans, Jason Boënne, David de Vlaeminck Sound: Maarten Leemans, Kwinten Van Laethem Producers: Hendrik Verthé, Kobe Van Steenberghe

Antoon De Pauw had his fifteen minutes of fame during the ‘90’s. He was known for his numerous attempts to steal applause on public occasions. No stage, show or event was spared from Antoon’s streakings: fully dressed-up in tuxedo, he jumped on scene to receive the applause from the audience. The purpose of these appearances has always remained a mystery. Was it rebellion against the growing mass media? Or was it a cry for attention? Some said he was just mad, crazy. What started out as something innocent had become a life-changing obsession for Antoon. Addicted to the rush and trapped in a controversial media storm, he completely lost it. His sudden death in 2009, left a lot of questions unanswered. The Applause Man shines a new light on the life and story of this forgotten cult-celebrity. The Applause Man is a film about a man devoted to applause, and how far he went for his passion.

RUBEN VERMEERSCH (27) studied Audiovisual Arts at RITCS Brussels and graduated in 2008–2009 with ‘Zerzura’. Soon, he started working his own projects, by going to Cairo for his portrait of a one-legged taxidriver in ‘Fate on wheels’. In 2014, he directed the documentary ‘What about Eric?’ together with Lennart Stuyck, about Eric Kabongo, a young African rapper trying to make it in Belgium. The documentary won the award for ‘Best Belgian Docu 2014’ at Docville in Leuven, and the Ensor for ‘Best Docu’ at the film festival in Ostend.

Antoon De Pauw a avut cele cincisprezece minute de faimă în anii ’90. Era cunoscut pentru numeroasele lui încercări de a „fura” aplauze la evenimente publice. Nici o scenă, emisiune sau eveniment nu era scutită de aparițiile lui Antoon: îmbrăcat în smoching, a țâșnit pe scenă să primească aplauzele publicului. Scopul acestor apariții a rămas mereu un mister. Era oare revoltă față de presă ori râvnă de a primi atenție? Unii au spus că era pur și simplu nebun. Ceea ce începuse ca un lucru inocent a devenit o obsesie care i-a schimbat viața lui Antoon. Dependent de senzație și prins în furtuna controversată a presei, s-a pierdut cu firea. Moartea lui subită în 2009 a lăsat un șir de întrebări fără răspuns. The Applause Man aduce o lumină nouă asupra vieții și poveștii acestei celebrități cultivate uitate. The Applause Man este un film despre un om devotat aplauzelor și despre cât de departe a mers pentru pasiunea lui.

RUBEN VERMEERSCH (27 de ani) a studiat Arte Audiovizuale la Institutul RITCS din Bruxelles și a absolvit în 2008–2009 cu ‚Zerzura’. Curând, a început să lucreze la propriile proiecte, călătorind în Cairo pentru a realiza portretul unui șofer de taxi invalid, în ‚Fate on wheels’. În 2014, a regizat filmul documentar ‚What about Eric?’ împreună cu Lennart Stuyck, despre Eric Kabongo, un tânăr rapper african care încerca să dea lovitura în Belgia. Documentarul a câștigat premiul pentru Cel mai Bun Documentar în 2014 la Docville în Louvain și premiul Ensor pentru Cel mai Bun Documentar la festivalul de la Oostende.

FESTIVALS / AWARDS: Best Documentary – Festival du Film de l’Art 2015 in Brussels, Belgium

88

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere


Reality Under Cover

DIRECTOR:

Steffi Kammerer

MY FRIEND ROCKEFELLER My Friend Rockefeller Prietenul meu Rockefeller Steffi Kammerer Germany, 2015, 86’ CREDITS: Script: Steffi Kammerer Cinematographers: Tobias Fritzsch Editor: Martin Reimers Sound: Jens Mattner Producers: Martina Haubrich, Gunnar Dedio

The FBI called it “the longest-running con in FBI history”: Christian Karl Gerhartsreiter, a man known to close friends and family as “Clark Rockefeller”, lived a life of deception and crime before settling on his ultimate scam – impersonating a Rockefeller. The film follows the trail left by Gerhartsreiter and collects the reflections of people who were left in the wake of his roller-coaster journey. How was Gerhartsreiter able to dupe so many people from so many walks of life? A story that begins in a Bavarian village, continues in the most exclusive clubs on the American East Coast, – and ends in a Los Angeles court.

STEFFI KAMMERER is an award-winning journalist specializing in thoroughly-researched features and profiles. Based in Berlin and New York, she writes for a number of German magazines and newspapers. In 2013 she attended the murder trial of Christian Gerhartsreiter aka Clark Rockefeller in downtown Los Angeles. She recently completed a 90 minute documentary film about the German born manipulator with a deadly secret – it is now streaming on Netflix in the US and dozens of other countries, such as Australia, India, Japan, the UK and France.

FBI a numit-o „cea mai mare escrocherie din istoria FBI”: Christian Karl Gerhartsreiter, un bărbat cunoscut de prietenii apropiați și de familie sub numele de „Clark Rockefeller”, ducea o viață de minciună și crimă înainte să se decidă asupra ultimei sale înșelătorii – întruchiparea unui membru al familiei Rockefeller. Filmul urmărește parcursul lui Gerhartsreiter și strânge reflecțiile unor oameni care au rămas în urma călătoriei lui amețitoare. Cum a reușit Gerhartsreiter să amăgească atâția oameni din atâtea pături sociale? O poveste care începe într-un sat bavarez, continuă în cele mai exclusiviste cluburi de pe Coasta de Est a Statelor Unite și sfârșește într-un tribunal din Los Angeles.

STEFFI KAMMERER este o jurnalistă premiată care s-a specializat în caracteristici și profiluri bine documentate. Împărțindu-și viața între Berlin și New York, ea scrie pentru mai multe reviste și ziare nemțești. În 2013, a fost prezentă la procesul de condamnare a lui Christian Gerhartsreiter, cunoscut și drept Clark Rockefeller, în centrul orașului Los Angeles. De curând, a finalizat un film documentar de 90 de minute despre escrocul neamț având un secret mortal – acum este difuzat pe Netflix în Statele Unite și în zeci de alte țări, precum Australia, India, Japonia, Marea Britanie și Franța.

FESTIVALS / AWARDS: CPH: DOX – CPH DOX 2015 World Premiere

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere

89


Reality Under Cover

DIRECTOR:

Sheila Marshall

RIGHT BETWEEN YOUR EARS Right Between Your Ears Cu capul între urechi

Many people have a strong sense that their views are right and couldn’t possibly be wrong. So how do we come to hold strong convictions and why is it hard to consider we could be mistaken? Through the eyes of a group of people convinced that they knew the date of the end of the world, Right Between Your Ears explores how people believe, how we turn beliefs into certainties, and mistake them for the truth. A stock trader with a young family, a philosophy student about to graduate, and a retail manager who became so convinced she quit her job of 18 years. As they face the consequences of their conviction, neuroscience and social psychology offer insight into how we can become convinced we’re right, even when we’re wrong. (http://www.rightbetween.com/)

Sheila Marshall UK, 2016, 63’ CREDITS: Script: Sheila Marshall, Kris de Meyer Narration: John-Christian Bateman Editors: Ariadna Fatjo-Vilas, Marianne Kuopanportti, Sheila Marshall Sound: Ben Baird, Kevan Gallagher, Pam Thompson Producers: Sheila Marshall, Kris de Meyer

Mulți oameni sunt convinși că opiniile lor sunt corecte și că nu este posibil să se înșele. Așadar, cum ajungem să avem convingeri atât de puternice și de ce este greu să luăm în calcul că ne-am putea înșela? Prin ochii unor oameni convinși că știu data sfârșitului lumii, Right Between Your Ears explorează felul în care oamenii cred, cum ne transformăm convingerile în certitudini și cum le confundăm cu adevărul. Un agent de bursă cu o familie tânără, un student la filosofie pe cale să absolve și o gestionară de magazin care a devenit atât de convinsă, încât a renunțat la slujba ei de 18 ani. În vreme ce înfruntă consecințele convingerii lor, neuroștiința și psihologia socială oferă perspective asupra felului în care putem ajunge să fim convinși că avem dreptate, chiar și când ne înșelăm.) (http://www.rightbetween.com/)

SHEILA has worked in film and television for 10 years cutting her teeth on productions like feature film “Love Actually” and BBC drama series “Daniel Deronda”. She worked in production on several BBC documentary series (e.g. “The Story of India”) and comedy series (e.g. “The Mighty Boosh”). Sheila worked in development for the UK Film Council’s “Cinema Extreme” and for Baby Cow Productions where she also produced BBC comedy “Outtakes: US Presidents”. “Right Between Your Ears” is her first documentary as producer/director. Her next project, “Nobody Left to Hate”, tells the story of a social psychology experiment that overcame racial strife in 1970s Texas. SHEILA lucrează în industria de film și televiziune de 10 ani, câștigând experiență odată cu producții precum pelicula „Love Actually” și serialul de dramă „Daniel Deronda”, difuzat de postul BBC. A lucrat în producție pentru mai multe documentare ale postului BBC (de exemplu, „The Story of India”) și seriale de comedie („The Mighty Boosh”). Sheila a contribuit la filmarea „Cinema Extreme”, un proiect al Consiliului Cinematografiei din Marea Britanie, și pentru Baby Cow Productions, unde a mai fost și producător pentru comedia difuzată de postul BBC, „Outtakes: US Presidents”. „Right Between Your Ears” este primul documentar pentru care a fost și regizor, și producător. Următorul ei proiect, „Nobody Left to Hate”, spune povestea unui experiment de psihologie socială prin care s-a depășit conflictul rasial din Texas din anii ’70.

FESTIVALS / AWARDS: Best Documentary – Festival du Film de l’Art 2015 in Brussels, Belgium

90

Theme Programme (non-competitive)

International Premiere


Reality Under Cover

DIRECTOR:

Brian Hill

THE CONFESSIONS OF THOMAS QUICK The Confessions of Thomas Quick Mărturisirile lui Thomas Quick Brian Hill UK, 2015, 95’ CREDITS: Scriptwriter: Brian Hill Photography: Roger Chapman Editor: Mags Arnold Sound: Tom Foster, Nas Parkash Producer: Katie Bailiff

FESTIVALS / AWARDS: Best Feature Film Score Winner- Music + Sound Awards / Best Music in a Film Nominee: Women in Sync Awards 2016 (Awards June 2016) / Sheffield Film Fest / CPH:DOX / IDFA Amsterdam / Rome Film Festival

With no less than 39 brutal murders on his conscience, Sture Bergwall, also known as Thomas Quick, came to be known as Sweden’s most horrifying serial killer. While being incarcerated at Säter, the psychiatric hospital, since 1991 for armed robbery, Bergwall confessed the murders to the therapists of the institution one after another, covering almost all of the unsolved murder cases of Sweden at that time. The story took an extraordinary turn: in 2008 two Swedish journalists (Rastam and Kuttin) decided to re-examine the 50,000 pages of therapy notes, court documents and police interrogations, and came to the conclusion that there wasn’t any evidence for any of the cases other than Bergwall’s own confessions, many of which had been made while he was taking high doses of tranquilizing drugs. After the journalists confronted Bergwall with their conclusion, he admitted that all his confessions were false, to the huge embarrassment of the Swedish police, psychiatric establishment and judiciary. Bergwall was cleared of all the murders, and later released. Cu nu mai puțin de 39 crime brutale pe conștiință, Sture Bergwall, cunoscut și sub numele de Thomas Quick, a ajuns cel mai de temut ucigaș în serie al Suediei. În timp ce era închis la spitalul de psihiatrie Säter din 1991 pentru jaf armat, Bergwall a mărturisit crimele în fața terapeuților instituției una după alta, acoperind aproape toate cazurile neclasate din Suedia la acea vreme. Povestea a luat o turnură extraordinară: în 2008, doi jurnaliști suedezi (Rastam și Kuttin) au decis să re-examineze cele 50.000 de pagini cuprinzând notițele de la terapie, documentele de la tribunal și interogările poliției, ajungând la concluzia că nu exista nici o dovadă pentru nici unul din cazuri în afară de propriile mărturisiri ale lui Bergwall, iar multe din ele fuseseră făcute în timp ce lua doze mari de sedative. După ce jurnaliștii l-au confruntat pe Bergwall cu propria lor concluzie, el a recunoscut că toate mărturisirile lui erau false, spre marea rușine a poliției suedeze, a instituției psihiatrice și a sistemului juridic. Bergwall a fost achitat de toate crimele și ulterior eliberat.

Theme Programme (non-competitive)

BRIAN HILL is an award-winning director of both drama and documentary. His films have been screened by all major UK broadcasters and in many other countries around the world. He has been nominated eight times for BAFTA awards and won three of them. Over the last twenty years he has been managing director of Century Films, one of the UK’s leading independent production companies. His works include Nobody Someday (2002), Falling apart (2002) – BAFTA TV Award for best new director in 2003 – and Bella and the Boys (2004).

BRIAN HILL este un regizor premiat atât de filme documentare, cât și drame. Filmele lui au fost proiectate de către toate posturile mari de televiziune din Marea Britanie și în multe alte țări din întreaga lume. A fost nominalizat de opt ori la premiile BAFTA și a câștigat trei dintre acestea. În ultimii douăzeci de ani, a fost director al uneia dintre principalele companii independente de producție de film, Century Films. Opera lui include Nobody Someday (2002), Falling apart (2002) – premiul BAFTA TV pentru cel mai bun regizor în 2003 – și Bella and the Boys (2004)

Romanian Premiere

91


INSIDE RADICAL ISLAM / ISLAMUL RADICAL LA EL ACASĂ

Echlibrându-și cu atenție perspectivele și evitând exploatoarea gratuită a imaginilor șocante, “Inside Radical Islam” oferă o vedere de 360 °​​ asupra cauzelor, mecanismelor interioare și a urmărilor extremismului religios, luând ca studiu de caz islamismul. Cu “Among the Believers” ne aruncăm cu capul înainte în efectul de bulgăre de zăpadă al sărăciei și al violenței ce nu fac decât să dea naștere la și mai multă sărăcie și violență, în timp ce “The Empty Room” îi aduce la lumină pe cei neglijați în discuția despre terorism, familiile celor care părăsesc Europa pentru a participa la jihad. Cu toate acestea, există speranță și ea se află în educație. “Sonita” este povestea improbabilă de succes a unei refugiate afgane de 18 ani ce luptă împotriva obiceiurile rigide ale căsătoriilor aranjate și găsește calea ca studentă și rapper aspirant, în SUA. Impactul programului este dublu: atrage atenția asupra problemelor fundamentale, și sprijină educația ca mijloc de a opri violența și a nu o mai reitera. Însă cel mai important, este faptul că ne prezintă radicalizarea nu ca un produs al primitivismului, ci al unui vid de putere. Deși acum suntem simpli martori, să ne amintim că nu suntem de departe de rolurile noastre în istorie ca inițiatori și participanți. Principala calitate a programului este insistența sa de a nu emite verdicte pe seama un mod de viață diferit de al nostru, dovedind în același timp o dorință reală de a înțelege. (Diana Mereoiu)

Carefully balancing its perspectives and avoiding gratuitous exploitation of shocking imagery, “Inside Radical Islam” offers a 360° view on the causes, inner mechanisma and aftermath of religious extremism, taking as case study Islamism. With “Among the Believers” we dive head-first into the snowball effect of poverty and violence breeding poverty and violence, while “The Empty Room” brings to light those neglected in the discussion on terrorism, the families of those leaving Europe to wage jihad. However, there is hope to be found, and it lies in education. “Sonita” is the improbable success story of an 18 Afghan refugee going against rigid customs of forced-marriage, finding her way as a student and aspiring rapper in the US. The impact of the program is twofold: it raises awareness of fundamental issues, and supports education as a means to fight violence and not reiterate it. Most importantly, however, it shows us that radicalization is not the product of primitivism, but of a power void. While we are now witnesses, let us remember that we are not far along from our roles in history as purveyors and participants. The main quality of the program is its insistence on not issuing verdicts on a way of life different from our own, while showing genuine desire to comprehend. (Diana Mereoiu)


Inside Radical Islam

AMONG THE BELIEVERS Printre dreptcredincioși Among the Believers Hemal Trivedi, Mohammed Ali Naqvi USA, 2015, 84’ CREDITS: Scriptwriter: Jonathan Goodman Levitt Cinematographers: Haider Ali, Habib Ur Rehman Editor: Hemal Trivedi Music: Milind Date Sound: John Bosch, Aaron Mason Producers: Hemal Trivedi, Jonathan Goodman Levitt

FESTIVALS / AWARDS: F:ACT Award – CPH:DOX 2015, Grand Prix – International Film Festival and Forum on Human Rights Geneva 2015, Best Feature Documentary – Chagrin Documentary Film Festival Ohio 2015, Best International Feature & Best International Director –Documentary Edge Festival Auckland 2016, Best Documentary Feature Jury Prize Hollywood Film Festival 2015, Independent Spirit Awards Los Angeles 2016, Tribeca International Film Festival, Vancouver International Film Festival, IDFA International Documentary Film Festival Amsterdam, Asia Pacific Screen Awards Brisbane 2015

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Hemal Trivedi

Mohammed Ali Naqvi

With unprecedented access to the inner workings of ideological myopia, “Among the Believers” follows clerical leaders, social activists and students of the numerous extremist Islamic schools in order to paint a nuanced picture of the context, motivations and perpetuation of violence and radicalization in Pakistan. Archive newsreel and present-day footage mix in a non-linear fashion to trace the origins of a seemingly incomprehensible situation. A self-interested political class, repeated failures of the government and poverty inevitably pushes people into a context where their minds get warped. In this void of power, none of the leaders can or want to be saviours, leaving the people vulnerable to fanatical beliefs. However, “Among the Believers” doesn’t look for Bogeymen, but looks at people without trying to redeem them, observing how they acting out of their personal traumas in a vicious cycle of oppression and force.

HEMAL TRIVEDI has been a Mumbai and New York Citybased documentary film editor/director for over a decade. She has produced and edited over 50 award winning shorts for Odyssey Networks. Among her most acclaimed work is: “Outlawed in Pakistan”, “Saving Face”, “Shabeena’s Quest” and “Flying on One Engine”. MOHAMMED NAQVI is a fellow of the National Endowment of the Arts and American Film Institute’s Project 20:20 program. In addition, his work has received numerous awards including the Amnesty Human Rights Award, the United Nations Association Festival Grand Jury Award, and has been showcased at the Museum of Modern Art.

Beneficiind de un acces fără precedent la mecanica interioară a miopiei ideologice, „Among the Believers” urmărește lideri clerici, activiști sociali și elevi ai numeroaselor școli islamice extremiste pentru a prezenta o imagine nuanțată a contextului, motivațiilor și modului de perpetuare a violenței și radicalizării în Pakistan. Imagini de arhivă și material din prezent se amestecă în mod non-linear pentru a trasa originile unei situații aparent de neînțeles. O clasă politică mânată doar de propriul interes, eșecuri repetate ale guvernului și sărăcia împing în mod inevitabil oamenii într-un context în care mintea le poate fi pervertită. În acest vid de putere, niciunul dintre lideri nu pot sau doresc să fie salvatori, lăsând populația vulnerabilă la credințe fanatice. Cu toate acestea, "Among the Believers" nu caută personaje malefice pentru a persecuta, ci se uită la oameni fără a le căuta izbăvirea, martori la cum aceștia acționează mânați de traume personale, prinși într-un cerc vicios al opresiunii și a forței.

HERNAL TRIVEDI are experiență de peste un deceniu ca monteur si regizoare de documentare în Mumbai și New York. A realizat și editat pentru Odyssey Networks mai mult de 50 de scurtmetraje premiate. Printre cele mai appreciate producții se numără: “Outlawed in Pakistan”, “Saving Face”, “Shabeena’s Quest ”și “ Flying on One Engine”. MOHAMMED NAQVI este membru al programului Project 20:20 al National Endowment of the Arts and American Film Institute. În plus, filmele sale au primit numeroase premii, inclusiv premiul Amnesty pentru drepturile omului, Marele Premiu al Juriului acordat de Festivalul Asociației Națiunilor Unite, și au fost proiectate la Muzeul de Artă Modernă.

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere

93


Inside Radical Islam

DIRECTOR:

Rokhsareh Ghaem Maghami

SONITA Sonita Sonita

In a hyper-conservative society where creativity, self-expression and self-agency for women are a privilege, Sonita, a gutsy 18-year old Afghan refugee in Iran, finds solace in socially-conscious rap. Tackling the meaning of personhood in the face of poverty and sexism, the film is one of many ethical dilemmas. It is also the perfect context for the young woman to transform Rokhsareh Ghaem Maghami her role of subject into that of active participant: she unabashedly stares Iran, Germany, Switzerland, 2015, 91’ into the camera, as if at us directly, while making her demands over how and when she is filmed. The documentary is as much a journey for Sonita as it is for the director, who is faced with a choice between her filmmaker-witness CREDITS: status and that of active influence on her protagonist’s world. Uplifting as it Scriptwriter: Rokhsareh Ghaem Maghami Cinematograpers: Behrouz Badrouj, Ali Mohammad is challenging, the documentary is an improbable success story in the face Ghasemi, Mohammad Haddadi, Arastoo Givi, of seemingly insurmountable obstacles.

Iranian filmmaker, ROKHSAREH GHAEM MAGHAMI, studied filmmaking and animation in Tehran Art University. Her researches on animated documentary resulted to writing a book, named: “Animated Documentary, a New Way to Express”. She has made 6 documentaries and won more than 20 international awards. Her works include “Pigeon Fanciers”, “A Loud Solitude”, “Born 20 Minutes Late”, “Going Up the Stairs”, and the animated documentary “Cyanosis”, which had its premiere at IDFA 2011.

Într-o societate hiper-conservatoare unde creativitatea, expresia de sine și liberul arbitru sunt un privilegiu pentru femei, Sonita, o refugiată afgană din Iran plină de curaj, își găsește la 18 ani consolarea în muzica rap cu mesaj social. Dezbătând definiția statutului de persoană confruntat cu sărăcia și sexismul, filmul este unul al problemelor etice. Este, de asemenea, contextul perfect pentru tânără de a-și transforma rolul de subiect în cel de participant activ: privind nestingherită în lentil aparatului de filmat, parcă direct la noi, ea este cea care decide când și în ce fel este filmată. Documentarul este pentru Sonita o călătorie, în aceeași măsură în care este și pentru regizoare, care se trebuie să aleagă între statutul de regizor-martor și acela de influență activă asupra lumii protagonistei. Provocator, dar inspirând optimism, documentarul este o poveste improbabilă de succes în fața unor obstacole aparent insurmontabile.

Regizoare de origine iraniană, ROKHSAREH GHAEM MAGHAMI a studiat film și animație la Universitatea de Artă din Teheran. Cercetările sale pe tema documentarului de animație au dus la publicarea unei cărți numite “Animated Documentary, a New Way to Express”. A realizat șase documentare, fiind distinsă cu mai multe de 20 de premii internaționale. Printre filmele realizate se numără “Pigeon Fanciers”, “A Loud Solitude”, “Born 20 Minutes Late”, “Going Up the Stairs”, și documentarul animat “Cyanosis”, ce a avut premiera la IDFA 2011.

Torben Bernard, Parviz Arefi, Ala Mohseni Editor: Rune Schweitzer Sound: Mohammad Salehi, Hadi Saed Mohkam, Ali Alavi Music: Sonita Alizada, Sepandarmaz Elahi Shirazi, Moritz Denis, Guillaume Wuhrmann Producers: Rokhsareh Ghaem Maghami, Aline Schmid, Kerstin Krieg, Gerd Haag

FESTIVALS / AWARDS: World Cinema Grand Jury Prize: Documentary & Audience Award – Sundance 2016, Audience Award & Youth Jury Award IDFA 2015, Audience Award – IndieLisboa 2016, Best Debut Film – Biografilm 2016, Melbourne International Film Festival, SOS-Kinderdörfer Award – DOK.fest Munich 2016, Best International Feature – Special Mention – Documentary Edge Festival 2016, Hot Docs Canadian International Documentary Festival 2016, Sheffield International Documentary Festival 2016, Cleveland International Film Festival 2016

94

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere


Inside Radical Islam

DIRECTOR:

Jasna Krajinović

THE EMPTY ROOM La chambre vide Camera nelocuită Jasna Krajinović Belgium, France, 2016, 60’ CREDITS: Cinematographers: Benoit Dervaux, Joachim Philippe Editors: Marie-Hélène Mora Sound: Céline Bodson, Quentin Jacques, Aymen Sahli, Bruno Schweisguth Music: Raf Keunen Producer: Julie Frères

Challenging our understanding of radicalization and its reasons, “The Empty Room” is a deeply moving portrayal of a global problem personified: a Belgian family is faced with the aftermath of their 19 year old son’s death, who had left to wage jihad in Syria. Banding together with other parents in her situation, the mother fights against the silent disappearance of her son through the cracks of the judiciary system, demanding that his death be officially recognized and that she be let to grieve properly. Of course, her struggle is not easy, as she has to cope not only with her overwhelming loss, but also with the unspoken blame cast on her for not preventing her child’s indoctrination. But by making everyone her audience, from Parliament officials to teen-agers in high-school, she questions issues of responsibility and victimhood, unveiling our deeply flawed understanding of them.

JASNA KRAJINOVIĆ received her training at the Academy for Theatre, Film and Television in Ljubljana (Slovenia) and later at INSAS in Brussels. After graduation, she started working as a documentarist with the Dardenne brothers. Her filmography includes “Sasya and Mira”, “Two Sisters”, “Damian’s Room”, and “Summer with Anton”. In the words of Jean-Pierre Dardenne, who has produced all her films at Dérives, her work is obsessed by the question, “How can life go on after war?”

Chestionând înțelegerea ce o avem asupra radicalizării și a motivelor sale, "The Empty Room" este un portret emoționant al unei probleme mondiale personificate: o familie belgiană se confruntă cu urmările decesului fiului lor de 19 ani, plecat în Siria ca susținător al jihadului. Alături de alți părinți în aceeași situație, mama tânărului luptă împotriva dispariției tăcute a fiului, pierdut în lacunele sistemului judiciar, și cere ca moartea lui să fie recunoscută oficial și ea să fie lăsată să îl plângă cum se cuvine. Desigur, lupta nu este ușoară, pentru că trebuie să facă față nu doar pierderii copleșitoare, ci și învinovățirii nerostite de a nu fi reușit să împiedice îndoctrinarea copilului ei. Însă, transformând în propria audiență întreaga lume, de la funcționari ai Parlamentului European până la adolescenții din licee, protagonista pune sub semnul întrebării problemele legate de responsabilitate și de victimizare, dezvăluind gradul în care înțelegerea noastră este profund viciată.

JASNA KRAJINOVIĆ a studiat la Academia de Teatru, Film și Televisiune din Ljubljana, Slovenia, iar apoi la INSAS în Bruxelles. După absolvire, a început să lucreze ca regizor de filme documentare împreună cu frații Dardenne. Filmografia ei include “Sasya and Mira”, “Two Sisters”, “Damian’s Room”, and “Summer with Anton”. După spusele lui Jean-Pierre Dardenne, producătorul tuturor filmelor regizoareai, proiectele ei sunt obsedate de întrebarea, “Cum poate continua viața după război?”

FESTIVALS / AWARDS: Millenium Festival, Brussels 2016, Festival International de Film de Fribourg Switzerland 2016, South East European Film Festival Los Angeles 2016

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere

95


CITIZENS OF ONLINE WORLD / CETĂȚENI AI LUMII ONLINE


For all of us who use Internet, and thus are citizens of the online world, these three films are a trip to the unknown sides of the land we are stepping in when we get online, a land which seems to be full of unexplored features, legislation and geography. Herzog’s own voice is guiding us in Lo and Behold with the same intellectual excitement as we have been led when discovering the nature of NATURE in his earlier film Grizzly Man. In this film we meet people whose personal passion, imagination, technical skills and creativity have contributed to invent and to further shape the world we know today as the Internet. Unlike in the physical world, concludes the film, the online space can still be stretched and expanded wherever a hotspot of inventive, imaginative, creative ideas and technology meet. If it were to further explore the human geography of this online land, the biggest country today for sure would be the country of the Facebook community, comprising 1.7 billion active users, inhabitants. “Giving voice to people” is the goal of this social network, publicly declared by its inventor and owner. And the citizens of this online country should be indeed the happiest in the world, given that they are all linked based on “Facebook friendships” and the voluntary given “likes”. But “What are the laws in the nation of Facebook and what happens if you break them?” is the question that starts the journey of the next film. Gottschau invites us to follow the practice and consequences of law reinforcement, the censorship used there on a daily basis, by presenting some cases out of millions happening every day: as personal photos and data are deleted or thousands of Facebook accounts are suspended, we come to know that the final goal of this platform has nothing to do with freedom of expression and that this social network seems to be nothing but a mere surveillance tool of humanity on an unprecedented scale. Facebookistan, as the title of the film suggests, seems to be a single handedly governed sultanate over one seventh of the population of the world today linked by Facebook, and the underlying goal of its laws seeks nothing but to obtain monopoly on their users’ personal data. Down the deep, dark web invites us to dive beneath the ‘regular’, ‘official’ search engine of the indexed, tracked online world, and into the underbelly of the Internet, the digital underworld. Tor is not only a huge black market of illegal products, but also a black market of free ideas, free recipes for medicines and design for 3D printed objects, and it seems to be the only place on the Internet where the flagship of the idea of free Internet can still be found, especially on the territory circumscribed by the activity of cryptoanarchists who are using encrypted messages and currencies. (Csilla Kató)

Citizens Of The Online World

Pentru toți cei care folosesc Internetul și sunt, astfel, cetățeni ai mediului online, aceste trei filme sunt o călătorie spre laturile necunoscute ale tărâmului pe care pășim când intrăm online, un tărâm care pare să fie plin de însușiri, legi și locuri neexplorate. Însăși vocea lui Herzog ne călăuzește în Lo and Behold, cu același entuziasm intelectual cu care am fost conduși să descoperim natura NATURII în filmul său precedent, Grizzly Man. În acest film cunoaștem oameni care au contribuit prin propria pasiune, imaginație, creativitate și abilități tehnice pentru inventarea și, ulterior, modelarea lumii pe care astăzi o știm ca fiind Internetul. Spre deosebire de lumea fizică, așa cum conchide filmul, spațiul online încă poate fi întins și mărit oriunde se întâlnește o dinamică de idei inventive, imaginative, creative. Dacă ar fi să explorăm și mai mult geografia umană a acestui tărâm online, cea mai mare țară din prezent cu siguranță ar fi cea a comunității Facebook, cuprinzând 1,7 miliarde utilizatori activi, ca locuitori. „Să dăm o voce oamenilor” este scopul acestei rețele sociale, așa cum a declarat public inventatorul și deținătorul ei. Iar cetățenii acestei țări online ar trebui să fie, într-adevăr, cei mai fericiți din lume, dat fiind că sunt toți conectați pe baza „prieteniilor pe Facebook” și a „like-urilor” acordate în mod voluntar. Însă întrebarea – „Care sunt legile în națiunea Facebook și ce se întâmplă dacă le încalci?” – este cea care dă startul călătoriei următorului film. Gottschau ne invită să urmărim practicarea și consecințele aplicării legii, cenzura folosită în acel spațiu în mod obișnuit, prin prezentarea câtorva cazuri din milioane altele care apar în fiecare zi: în vreme ce fotografii și date personale sunt șterse sau mii de conturi pe Facebook sunt suspendate, ajungem să ne dăm seama că scopul final al acestei platforme nu are nimic de-a face cu libertatea de exprimare și că această rețea socială nu pare să fie decât un instrument de supraveghere a omenirii la o scară fără precedent. Facebookistan, așa cum sugerează și titlul filmului, pare să fie un sultanat, în care o singură persoană guvernează o șeptime din populația lumii din prezent, conectată prin Facebook, iar scopul ascuns al legilor lui nu caută decât să obțină monopol asupra datelor personale ale utilizatorilor rețelei. Down the deep, dark web ne invită să mergem dincolo de motorul „obișnuit”, „oficial” de căutare al mediului online indexat, detectabil și să ajungem în străfundurile Internetului, lumea interlopă digitală. Tor nu este numai o piață neagră uriașă de produse ilegale, ci și o piață neagră a ideilor care nu costă nimic, a rețetelor gratuite de medicamente și a schițelor pentru obiecte printate în 3D, părând să fie singurul loc de pe Internet în care marca ideii de Internet liber mai poate fi găsită, în special pe teritoriul circumscris de activitatea criptoanarhiștilor care folosesc mesaje și monede de schimb încifrate. (Csilla Kató)

97


Citizens Of The Online World

DOWN THE DEEP, DARK WEB Down the Deep, Dark Web Fața ascunsă a internetului

While the prophecy of cypherpunks seems to become the reality of our times, people start to wonder whether the revolution of the Internet is good or evil. In an attempt to objectively present the two sides of the deep web, issues like the battle for privacy, anonymity or the cryptomarket emerge. Interviews with cryptoanarchists, users of the Darknet and hackers reveal what lies behind the world of the Internet which we claim to know so well. Smoothly striking a balance between these modern matters, the author leaves room for various opinions, yet he also brings forth other vital questions regarding where we are headed to as a society, one the one hand, and as individuals, on the other hand, in this electronic age.

Duki Dror, Tzachi Schiff Israel, 2016, 56’ CREDITS: Producers: Duki Dror, Alexandre Brachet, Liat Kamay-Eshed, Margaux Missika Narration and Script: Yuval Orr Photography: Philippe Bellaiche, Gleb Volkov Editor: Dror Yaakobovich Music: Frank Ilfman

În vreme ce profeția activiștilor „cypherpunks” pare să devină o realitate în vremurile noastre, oamenii încep să se întrebe dacă revoluția Internetului este un lucru bun sau un fenomen nefast. În încercarea de a prezenta obiectiv cele două laturi ale rețelei „deep web”, apar pe tapet problematici precum lupta pentru confidențialitate, anonimitatea și așa-numitele cripto-piețe. Interviuri cu cripto-anarhiști, utilizatori ai Darknet-ului și hackeri dezvăluie ce se ascunde în spatele lumii Internetului pe care pretindem că o cunoaștem atât de bine.

FESTIVALS / AWARDS: Nominated “Best Documentary under 60 Minutes” by the Israeli Film Academy in 2016 / Print Screen Festival, Israel, 2016

98

Theme Programme (non-competitive)

DIRECTOR:

DIRECTOR:

Duki Dror

Tzachi Schiff

DUKI DROR studied film, theater and classical studies at UCLA. He directed and produced creative documentaries for the past 20 years. His films are character driven stories and deal with issues of identity, displacement and cross-cultural exchange. In 2010, PBS (with more than 100 stations nation-wide) programmed a special series with 3 of his films: My Fantasia, Raging Dove and The Journey of Vaan Nguyen. TZACHI SCHIFF has been involved in the direction, research and production of hundreds of documentary programs and films. He has directed numerous feature-length documentaries, including MISSION: IMPOSSIBLE and LITTLE CITY, among others, for the Israel Broadcast Authority. In addition, he has worked as a director or producer of hundreds of current affairs documentary shorts on a range of topics, from cyber crimes and rock music, to Israeli heritage and scientific discoveries. DUKI DROR este absolvent de film, teatru și studii clasice al UCLA. Regizează și produce documentare creative de 20 de ani. Filmele lui sunt povești de viață oamenilor și se concentrează pe teme precum identitate, dislocare și schimburi inter-culturale. În 2010, rețeaua PBS, care deține peste 100 de posturi TV pe tot teritoriul SUA, a difuzat, într-un serial special, 3 dintre filmele sale: My Fantasia, Raging Dove și The Journey of Vaan Nguyen. TZACHI SCHIFF a făcut regie, cercetare și producție pentru sute de documentare. A regizat numeroase documentare de lungmetrajm printre care MISSION: IMPOSSIBLE și LITTLE CITY, pentru televiziunea israelită. A realizat, în calitate de regizor și producător, sute de scurtmetraje pe o varietate de teme, de la criminalitatea cibernetică și muzica rock la patrimoniul cultural al Istraelului sau descoperiri ale științei. Romanian Premiere


Citizens Of The Online World

DIRECTOR:

Jakob Gottschau

FACEBOOKISTAN Facebookistan Facebookistan Jakob Gottschau Denmark, 2015, 59’ CREDITS: Producer: Felicity Willetts Cinematography: Jakob Gottschau, Emanuel Andreoli Editor: Jens Pedersen Music: Edmund Jolliffe, Julian Hamlin Sound design: Lars Rasmussen

FESTIVALS / AWARDS: Rotterdam International Film Festival/ Mandagsdokumentar/ International Documentary Film Festival Amsterdam/ Bergen International Film festival/ Dokufest Prizren/ Giffoni Film Festival/ Warszawa, Against Gravity/ San Sebastian human rights film festival/ ZagrebDox

As some are fighting a war against Facebook, most people seem to enjoy the benefits provided by this giant platform. With 1.4 billion users from all across the world, Mark Zuckerberg implements his strategy of connecting everybody and “giving power to people”. Addressing the prickly question regarding what really happens with the data shared on Facebook, the author takes us on a journey of discovering the underbelly of this social network. The rules that govern the Facebook nation are a hot polemic among users, since joining the platform is a one-way ticket. As the alpha and omega of our societies nowadays, information is a powerful tool for those who possess it. By means of interviews and Internet archive images this film draws attention on issues like privacy, freedom of expression, control via shared data, and adjustment to the modern technology. În vreme ce unii duc un război împotriva platformei Facebook, cei mai mulți oameni par să se bucure de beneficiile oferite de această companie uriașă. Cu 1,4 miliarde de utilizatori în toată lumea, Mark Zuckerberg își pune în aplicare strategia de a conecta lumea și de a le „da putere oamenilor”. Adresând o întrebare spinoasă referitoare la ce se întâmplă cu adevărat cu datele partajate pe Facebook, autorul ne poartă într-o călătorie pentru a descoperi dedesubturile acestei rețele sociale. Legile care guvernează națiunea Facebook reprezintă o polemică aprinsă în rândul utilizatorilor, de vreme ce înscrierea la această platformă este un bilet doar dus. Fiind alfa și omega în societățile noastre de astăzi, informația este un instrument puternic pentru cei care o dețin. Prin intermediul interviurilor și imaginilor Internet de arhivă, documentarul atrage atenția asupra unor chestiuni precum confidențialitatea, libertatea de expresie, controlul prin date partajate și adaptarea la tehnologia modernă.

Theme Programme (non-competitive)

JAKOB GOTTSCHAU, director and owner of Express TVΩproduction, a company specialized in documentary films with its headquarters in Copenhagen, is an award-winning film-maker. With screenings in more than 50 countries, he won a TV Oscar for best Danish documentary production with his series 100 years of immigration. He co-produced Tracking down the Holy War, a story about radical Islam. Late lessons from early warnings, Bringing life to space Cyberwar, When the ice disappears, and his latest, Facebookistan, deal with social and environmental concerns.

JAKOB GOTTSCHAU, director și proprietar al companiei Express TV-production, specializată în filme documentare și având sediul în Copenhaga, este un cineast, câștigător al multor premii. Cu proiecții în peste 50 de țări, a câștigat un premiu Oscar pentru cea mai bună producție daneză de film documentar cu 100 years of immigration. A fost co-producător al filmului Tracking down the Holy War, o poveste despre Islamul radical. Late lessons from early warnings, Bringing life to space Cyberwar, When the ice disappear și cel mai recent, Facebookistan, tratează chestiuni sociale și de mediu.

Romanian Premiere

99


Citizens Of The Online World

DIRECTOR:

Werner Herzog

LO AND BEHOLD: REVERIES OF THE CONNECTED WORLD Lo and Behold: Reveries of the Connected World Reverii dintr-o lume conectată Werner Herzog USA, 2016, 98’ CREDITS: Written & Directed by: Werner Herzog Produced by: Rupert Maconick , Werner Herzog Director of Photography: Peter Zeitlinger Edited by: Marco Capalbo Music Composed and Performed by: Mark degli Antoni with Sebastian Steinberg

100

In LO AND BEHOLD, REVERIES OF THE CONNECTED WORLD, the Oscar-nominated documentarian Werner Herzog (Grizzly Man, Cave of Forgotten Dreams) chronicles the virtual world from its origins to its outermost reaches, exploring the digital landscape with the same curiosity and imagination he previously trained on earthly destinations as disparate as the Amazon, the Sahara, the South Pole and the Australian outback. Herzog leads viewers on a journey through a series of provocative conversations that reveal the ways in which the online world has transformed how virtually everything in the real world works – from business to education, space travel to healthcare, and the very heart of how we conduct our personal relationships.

WERNER HERZOG has written, produced and directed some 70 films, acted in a number of films, published books of prose, staged about a dozen operas and founded his own educational program, the Rogue Film School. Born in Munich in 1942, Herzog grew up in a remote valley in the Bavarian mountains. Until age 11 he did not even know of the existence of cinema. He started to develop film projects from age 15 on, and since no one was willing to finance them, he worked the night shift as a welder in a steel factory during high school. Herzog also began to travel on foot. He made his first phone call at 17 and his first film at 19. In college he studied history and literature but dropped out in favor of filmmaking.

În LO AND BEHOLD, REVERIES OF THE CONNECTED WORLD (Reverii dintr-o lume conectată), Werner Herzog, cineastul nominalizat la Oscar pentru extraordinarul său Grizzly Man, Cave of Forgotten Dreams, face o cronică a lumii virtuale, de la origini până la limitele extreme pe care le atinge, într-o explorare a lumii digitale condusă cu aceeași curiozitate și imaginație pe care le-am văzut deja exercitate asupra teritoriilor mult mai pământene din Amazon, Sahara, Polul Sud și teritoriile cele mai ascunse ale Australiei. Herzog își conduce spectatorul într-o călătorie a revelațiilor prin conversații provocatoare din care reiese cum lumea online a transformat practic tot mecanismul de funcționare a lumii reale, de la educație și călătorii spațiale până la cele mai intime moduri în care ne administrăm relațiile personale.

WERNER HERZOG a scris, produs și regizat mai mult de 70 de filme, a jucat în filme, a publicat proză, a pus în scenă spectacole de operă și a înființat o școală, Rogue Film School. Născut la München în 1942, Herzog a crescut într-o vale izolată din Munții Bavariei. Până la vârsta de 11 ani, nici măcar nu aflase de existența cinematografului. Primele proiecte de film le-a făcut când avea doar 15 ani și, pentru că nimeni nu era dispus să îl finanțeze, lucra noaptea ca sudor. La 17 ani făcea primul său apel telefonic, iar la 19 ani, primul film. A început studii de istorie și literatură, pe care le-a abandonat de dragul filmului.

Theme Programme (non-competitive)

Romanian Premiere


THE FUTURE IS NOW / VIITORUL E AZI


Astra Film Festival 2016 brings a brand new programme of immersive documentaries made with the use of up to date technologies for various platforms: online interactive 360° webdocumentaries, VR and 360° video projects for individual viewing, and full-dome films designed for dome cinema theatres, that preserve the classical experience of collective viewing. THE NEW MEDIA DOCUMENTARY IMMERSIVE DOCUMENTARY: FROM REPRESENTATION TO EXPERIENCE The interactive / new media documentary is a new type of non-fiction cinema, which provides an inovative access to knowledge and exploration of reality, and offers new methods to tell a story. As a common trait, all these projects lie at the junction between interactive digital technology and documentary cinema practice. 2016 is a year when major film festivals worldwide have proclaimed an interest in immersive cinema. It is also the year of a turning point in the evolution of new media technologies, with a variety of consumer devices launched on the market and made accessible for the public. If documentary film aims to cast light on realities of our contemporary world, to reach into the intimacy of the human condition, to increase awareness on environmental issues, to challenge the viewers' prejudice and to make them think outside their comfort zone, immersive cinema comes with an approach which is entirely different, as it aspires to create a space for new cinematic experiences. These spaces invite the audience inside a re-created scenario of the story where they can access virtual versions of the place, and can participate as witnesses or even as actors in the events, having access to images, sounds and emotions in an unprecedented way. Immersive cinema, or 360° cinema is the ultimate cinematografic experience. There is no screen interposed between spectator and film. Instead, the viewer is wrapped in a cocoon of images and sounds, which transport him from his reality to that of the film. A future when the cinematic experience is participative and the audience can interact with the story and change its course is not far away, and the filmmakers of today have the necessary tools at hand to create projects belonging to a new stage in the evolution of non-fiction cinema. Immersion also means an increased potential in creating empathy, since the users feel closer to tridimensional characters and have an almost real experience of places, life stories and ideas related to them. One of the goals of these projects is to add the empathic element to abstract understanding. To sum up, we cam safely say that non-fiction cinema has entered the new era of immersive cinema, moving from representation to experience and inviting the audience not only to look at but to become part of the reality in question.

The Future Is Now

VIRTUAL REALITY AND VIDEO 360° Both technologies make it possible to experience realities different from our own. With a headset on, the real space vanishes and the user can step into the virtual world, surrounded 360° by its images and people, making empathic communication possible. No other technology has managed so far such a dramatic turn, from receiving information about something that has happened to actually live it. The illusion is so powerful that all his senses will tell the user he is present in that particular place, with those particular people. The innovation of immersive cinema brings to the non-fiction genre the possibility to use such projects as inspirational tools for social change. The concept draws on Atticus Finch's philosophy “You never really understand a person until you consider things from his point of view… until you climb into his skin and walk around in it.” An increasing number of virtual worlds are designed with the aim to change attitudes to the better, and to prompt the user to be more compasionate, more empathic. By putting the viewer into the action and giving him the role of an active witness, digital storytelling can facilitate life-changing experiences for an audience no longer passive, but actively involved. The relationship between the created reality and the role of the user differs from one project to the other. Either the spectator enters the story as a character, or he becomes a witness. WALKING IN THE CHARACTER'S SKIN / CHARACTERS AND POVS Assent puts the viewer into the reconstructed memory of the filmmaker's father, who witnessed the execution of a group of prisoners captured by the Caravan of Death during the Chilean civil war, while The Unknown Photographer creates a reality based on fragments of memories of a hypotetic WW1 photographer. Notes on Blindness: A Journey Into a World Beyond Sight provides first-hand experience on how it is to be blind, and ”6x9” A Virtual Experience of Solitary Confinement gives the taste of life in a confinement cell as experienced by seven ex-inmates. The project Across the line takes the viewer to a, every-day American reality, the anti-abortion groups who shout slogans and shame the patients in front of perfectly legal abortion clinics. VR projects take us into a tridimensional world, a computer-generated fictional universe similar to those in computer games, waiting to be explored. With this new technology, the user can move into a tridimensional space and interact with the objects he finds thee. Sharing means understanding. The user is isolated in a digital space, but at the same time he eases to be a passive spectator and becomes part of the virtual reality. He is able to act and interact, and therefore feel part of the action. Often the 3D computer-generated space is a replica of real spaces in the real world. Scenes and dialogues are captured from the physical world and used in the virtual one, emphasizing the concept that the viewers participate in a documentary story. For example, there are video sequences placed in key-points in the virtual landscape, to remind the user that the space might be computer-generated, but it is based on a real story. The sum of these experiences make the line between re-enactment and cinema verité less distinct. When talking about video 360°, things are a little different. This technique is based on the capacity to view everything around oneself from a fixed point. The spectator will accept the role of a passive viewer and will observe the spheric world without having real agency. BETWEEN CONTEMPLATIVE OBSERVER AND WITNESS What would it be like to travel with the London tube seconds before the terror attacks on July 7th, 2005? Witness 360: 7/7 tells the story of one of the survivors. The film combines her personal account with reconstructed sequences and abstract images. As a result, the viewer is invited to embark on a multi-sensorial trip and live an event the witness will never forget. In Kiya, the viewer becomes the awkward witness of an episode of domestic violence, when two sisters try to save the third one from being killed by her ex. Two distinctive 911 calls put the viewer right in the middle of the unfolding events. Giant is based on the real story of a family who must find ways to survive physically and mentally in a war zone. While immersive video 360° and VR projects are still in search for an artistic language of their own, from the technical point of view they have to develop better systems for following the movements, and find more natural ways for the users to interact with the artificial universe.


WEBDOC 360 While with video 360° we have surround vision from a fixed point, 360° web documentaries provide the possibility to experience the story by surfing through clusters of information. An integrated multimedia with photos, text, audio, maps, written documents, infographic, etc. give the user the visual clues he needs to surf to the parts of the story he is most interested in. Three of the webdocumentaries in our selection use the Google Street View interface. Dublin Rising is a virtual city tour with testimonies from the past. Criers for Medellin plunges on the busy streets of the Colombian city and follows its most deprived citizens, who struggle to make a living out of selling traditional objects. Street Art Google, Audio Tours is a global project, with the Google Street View interface functioning as an archive of transient street art items while the hidden stories behind them are available in audio format. Experience-cern360 and Japan Earthquake chronicle with the help of images and testimonials dramatic changes that occured in the aftermath of disasters. Polar Sea is an online magazine with integrated 360 experience on the impact of climate change on the inhabitants of Antarctica. With the help of interviews, Out of My Window explores the human factor in the urban life and vertical living in different parts of the world. What does the world look like from the window of a concrete skyscraper? The design of the interface uses collage techniques. The selection incudes three Romanian productions documenting subjects related to communism by means of interactive photographic tours: the prison in Râmnicu Sărat, a virutal exhibition about abortion in communist Romania and the fate of cinema theatres, using the film depot in Cluj as a case study. FULLDOME DOCUMENTARIES Fulldome refers to immersive dome-based video projection environments. The dome, horizontal or tilted, is filled with real-time (interactive) or pre-rendered (linear) computer animations, live capture images, or composited environments. Although the current technology emerged in the early-to-mid 1990s, fulldome environments have evolved from numerous influences, including immersive art and storytelling, with technological roots in domed architecture, planetariums, multi-projector film environments, flight simulation, and virtual reality. While keeping some of the old planetarium themes in their repertoire, such as films about the outer space, the movement of the planets, the oceans a.s.o, dome cinemas are the place for visual artists to present their new media works. A screen surrounding the spectator and sounds coming from everywhere concur to create an environment with the spectator at its core. Fulldome films are yet in their early days. The new environment opens new possibilities to filmmakers and visual artists, who can experiment with new cinema language. There are eight fulldome films in our selection, out of which three are designed for the Astra Film Junior programme. The young spectators will view Dream of Fly about the most ambitious dream of humanity, and The Blind Man With Starry Eyes and The Longest Night: A Winter’s Tale, two beautiful fairy tales on man and nature. The other fulldome films provide exciting experiences of the Northern Lights, great battles of WW2, the movements of reindeers under the arctic sky, the great astronomers of antiquity, and the mystery of the migratory birds' ways. (Adela Muntean)

Astra Film Festival 2016 propune un program inedit de documentare imersive produse cu tehnologii variate și prezentate pe platforme diferite: webdocumentare 360° online interactive, proiecte realizate în realitatea virtuală și video 360°, oferind experiența vizionării individuale sau vizionarea filmelor fulldome într-un cinema-dom care păstrează experiența de vizionare colectivă a cinematografului clasic. DOCUMENTARUL NEW MEDIA DOCUMENTARUL IMERSIV: DE LA REPREZENTARE LA EXPERIENȚĂ Documentarul new media/interactiv reprezintă o tipologie nouă cu trăsături distincte față de genurile non-ficționale cunoscute anterior care marchează o metodă inovatoare de cunoaștere și de explorare a realității și care totodată permite noi metode de expunere a poveștilor. Ceea ce unește toate aceste proiecte este această intersecție dintre tehnologia digitală interactivă și practica documentară. 2016 este anul în care cele mai importante festivale de film documentar din lume anunță interesul lor pentru lucrări care fac parte din tipologia cinematografiei imersive, fiind totodată un an cheie și în evoluția acestei tehnologii în general: numeroase device-uri consumer au fost lansate într-un final pe piață făcându-le accesibile pentru public. Dacă filmul documentar are rolul de a aduce sub lumina reflectoarelor realități umane contemporane necosmetizate, descrieri detaliate și intime despre condiția umană, de a ridica gradul de conștientizare asupra diferitelor probleme înconjurătoare, de a pune la încercare convingerile și prejudecățile spectatorului și de a-l provoca să gândescă în afara status-quo-ului, promisiunea cinematografiei imersive este tocmai intensificarea și crearea unui spațiu pentru noi experiențe cinematografice: construcțiile imersive permit publicului să intre într-un scenariu practic recreat care reprezintă povestea, iar prin accesarea unei versiuni virtuale a locului în care povestea are loc, ca un martor / participant, sau prin experimentarea perspectivei unui personaj reprezentat în poveste, publicul beneficieză de un acces fără precedent la imagini și sunete, și totodată la sentimentele și emoțiile care le însoțesc. Cinema-ul imersiv sau cinema 360° de grade e o experiență cinematografică completă în care spectatorul nu mai este separat de film printr-un ecran ci este învăluit într-un cocon de imagini și sunete care îl transpun din lumea reală în realitatea filmului proiectat. În ceea ce privește un viitor în care experiențele cinematografice sunt participative și publicul poate interacționa cu naratiunea, povestitorii de astăzi care beneficiază de acest nou instrument tehnologic au ocazia de a crea proiecte care reprezintă un nou stadiu în evoluția non-ficțiunii. Fiind un medium al experienței care permite audienței să fie pe deplin cufundată atât în alt spațiu cât și în poveste, potențialul de creare a empatiei este mult mai mare în lumea filmelor imersive, din moment ce utilizatorii tehnologiei se pot alătura mult mai ușor personajului tridimensional, pot fi mai aproape și pot experimenta mai real locuri, vieți și idei care altfel îi sunt străine. Scopul proiectelor este de a pune nuanță și empatie într-o înțelegere în general abstractă despre ce înseamnă să trăieș ti în acea realitate prezentată. În concluzie, putem astfel spune că noul stadiu pe care îl reprezintă cinematografia imersivă în evoluția non-ficțiunii marchează trecerea de la reprezentare la experiență, invitând publicul nu doar să privească realitatea invesigată, ci să devină parte din ea. REALITATEA VIRTUALĂ ȘI VIDEO 360° Cele două abordări dominante din anul acesta sunt filmele 360° și realitatea virtuală. Ambele tehnologii ne permit să experimentăm o realitate diferită față de cea a noastră: când îți pui ochelarii speciali pentru video 360° sau VR, te desparți de orice spațiu în care tu ești ocupant fizic și păș eș ti în universul virtual unde poți privi imaginea în toate direcțiile la 360° grade ca și cum ai fi acolo, astfel că te simți prezent în lumea aceea împreună cu oamenii de acolo, deschizând astfel o cale de comunicare bazată pe empatie. Nici o altă tehnologie de până acum nu a reușit să transforme experiența, de la o simplă informare asupra evenimentului

The Future Is Now

103


petrecut la posibilitatea de a trăi evenimentul oferind o iluzie atât de puternică capabilă să îți convingă simțurile că te afli în alt spațiu împreună cu alți oameni. Inovația în domeniul non-ficțiunii constă în utilizarea mediile imersive ca instrument pentru a inspira schimbare socială: conceptul se bazează pe filozofia Atticus Finch care spune că cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți este de a te pune în pielea lor. Un număr tot mai mare de lumi virtuale sunt concepute pentru a schimba atitudini umane și a crește compasiunea și empatia utilizatorului. Față în față cu experiențele altora având de multe ori rolul de martor implicat, narațiunea digitală poate facilita adesea o experiență marcantă schimbând rolul de obicei pasiv al publicului făcându-l să se implice în explorarea firului narativ. Relația față de realitatea portretizată și rolul spectatorului diferă de la proiect la proiect. Spectatorul poate intra în poveste prin perspectiva unui personaj reprezentat în poveste, sau poate rămâne un martor căruia celelalte personaje îi relatează evenimente: ÎN PIELEA PERSONAJULUI / DIN PERSPECTIVA DIFERITELOR PERSONAJE Assent plasează spectatorul în amintirea reconstituită de tatăl regizorului despre execuția unui grup de prizonieri capturat de Caravana Morții din Chile iar Unknown Photographer în amintirile fragmentate ale unui fotograf din Primul Război Mondial. Notes on Blindness: A Journey Into a World Beyond Sight pune utilizatorul în pielea unei persoane cu deficit de vedere iar în ”6x9” A Virtual Experience of Solitary Confinement utilizatorul poate testa senzația dintr-o celulă de izolare în care acțiunile sale de explorare a diferitelor obiecte declanșează interviuri cu șapte foști deținuți care s-au aflat în detenție solitară. În proiectul Across the line este imersiunea într-o situație cotidiană din America, cu grupurile de protestatari anti-avort care strigă remarci ofensatoare în fața centrelor de sănătate. Proiectele VR prezintă simțurilor noastre un mediu tridimensional, un univers fictiv generat de un calculator pe care îl putem explora asemenea jocurilor video. Această tehnologie oferă privitorului o mai mare libertate de acțiune: capacitatea de a se deplasa într-un spațiu tridimensional, de a interacționa cu obiecte pentru a numi câteva posibilități. Perspectiva împărtășită creează un soi de înțelegere, iar izolând utilizatorul în acel spațiu digital, povestea nu este urmărită în mod pasiv, ci spectatorul devine parte a lumii virtuale și are posibilitatea de a întreprinde diferite acțiuni: poate să manipuleze obiecte sau chiar să se miște fizic prin universul fictiv facându-l astfel să simtă că ia parte la acțiunea evenimentului prezentat. De multe ori spațiul 3D al poveștii care este generat de calculator acționează ca o replică a spațiului real din lumea fizică. La fel și scenele, dialogurile sunt preluate din lumea fizică și sunt folosite în spațiul 3D al poveștii pentru a consolida conceptul că participanții se confruntă cu o poveste documentară. De exemplu, când video-ul se declanșează în puncte-cheie din peisajul virtual i se amintește participantului că mediul generat de calculator este întemeiat într-o poveste adevărată. Toate aceste experiențe estompează linia dintre recreații și cinema verité. Calitățile unui film 360° sunt ​​ diferite. În timp ce video 360° oferă o perspectivă din punct fix, cu capacitatea de a privi în jur în toate direcțiile iar spectatorul odată cu acceptarea rolului de observator pasiv, dispune de timpul necesar pentru a reflecta asupra lumii sferice, fără a încerca să schimbe gradul de libertate de acțiune care i-a fost acordat. ÎNTRE OBSERVATOR-CONTEMPLATOR ȘI MARTOR Cum ar fi să faci o călătorie cu metroul prin Londra, chiar cu câteva clipe înainte de atentatele teroriste din 7 iulie 2005? Witness 360: 7/7 prezintă povestea unei supraviețuitoare. Filmul combină mărturia personală, diferite scene reconstruite pe baza întâmplărilor reale și imagini abstracte pentru a conduce privitorul într-o călătorie multi-senzorială a personajului care nu va uita niciodată ziua în care metroul cu care zilnic călătorea a explodat în mii de particule. Kiya te pune în poziția disconfortantă de martor ocular la o situație periculoasă: eforturile nereușite a două surori care încearcă să o salveze pe a treia soră a lor dintr-un atac mortal venit din partea fostului ei prieten. Cu ajutorul a două apeluri de urgență înregistrate distinct, experiența pune privitorul în scena zilei tragice în care evenimentele se desfășoară. Giant transportă privitorul într-o poveste bazată pe evenimente reale: lupta unei familii pentru supraviețuirea într-o zonă de război activ. Chiar dacă proiectele documentare imersive 360° și VR sunt încă în faza în care își caută un limbaj artistic propriu, din punct de vedere tehnic, provocarea majoră a acestui domeniu este dezvoltarea unor sisteme mai performante de urmărire a miș cărilor și identificarea unor mijloace mai naturale, prin care utilizatorii să poată interacționa cu mediul artificial.

104

The Future Is Now

WEBDOC 360 Dacă video 360 oferă o perspectivă fixă, cu capacitatea de a privi în jur în toate direcțiile, documentarul web 360 oferă utilizatorului experiența de a trece prin povestea navigând prin clustere de informații. Integrarea unei combinații multimedia (fotografii, text, audio, hărți, documente scrise, infografice etc.), titluri și sub-titluri toate joacă un rol în furnizarea de indicii vizuale utilizatorului prin care acesta trebuie să se deplaseze explorând astfel componentele poveștii care îi interesează cel mai mult. Trei dintre webdocumentare folosesc interfața Google Street View. Dublin Rising este un tur virtual pe străzile orașului în care sunt inserate imagini și testimonii din trecut. Spectatorul explorează orașul contemporan, iar elementele interactive îi dezvăluie versiunea istorică a acestuia. Criers for Medellin oferă o incursiune pe străzile aglomerate ale orașului Medellin din Columbia urmărind oameni aparținând celei mai defavorizate clase sociale, care își duc zilele de pe urma vânzării de produse tradiționale. Street Art Google, Audio Tours este un proiect global în care interfața Google Street View funcționează ca o arhivă a unor lucrări de artă stradală efemere, iar turul audio dezvăluie poveștile necunoscute din spatele acestora. Experience-cern360 și Japan Earthquake surprind printr-o multitudine de imagini și testimoniale schimbarea profundă a umanității după dezastrele majore din istoria recentă. Polar Sea funcționează ca o revistă online care integrează experiența 360 de grade. Cum experimentează locuitorii Antarcticii schimbarea globală a climei? Printr-o serie de interviuri, Out of My Window explorează semnificația umană prinsă în spațiul urban și locuirea pe verticală, în diferite părți ale lumii. Cum se vede lumea de pe ferestrele blocurilor turn din beton armat? În designul interfeței este folosită tehnica colajului, spațiile fiind montate din mai multe fotografii. Selecției internaționale i se alătura 3 producții românești care documentează diferite problematici ale comunismului prin tururi vituale fotografice interactive: închisoarea de la Râmnicu Sărat, o expoziție virtuală despre avortul în România comunistă și cultura cinematografică clasică prin Depozitul de filme de la Cluj-Napoca. DOCUMENTARUL FULLDOME Cinematograful-dom e o construcție specială, cu ecranul amplasat pe tavanul în formă de calotă. Structura e echipată cu proiectoare și aparatură de sonorizare care asigură o proiecție multiplă. Sursa de inspirație este de găsit în vechile planetarii, pe cupola cărora se puteau vizualiza planetele cu orbitele lor, constelațiile și galaxiile de pe harta celestă. Odată cu revoluția digitală și cea audiovizuală, tehnologia a evoluat și tematica spectacolelor din planetarii s-a diversificat. Așa au apărut cinematografele-dom, al căror repertoriu păstrează în parte filme cu caracter educativ despre cosmos, corpuri cerești, sau despre lumea subacvatică, la care se adaugă operele cinematografice pe care artiștii vizuali le crează special pentru această tehnologie. Un ecran care ocupă întregul câmp vizual și înconjoară spectatorul 360 de grade și sunetele transmise printr-un sistem care combină o multitudine de canale compun senzația de prezență nemijlocită în centrul evenimentelor din film. Filmele în format full-dome sunt încă la început. Sala în care sunt vizionate și direcțiile multiple din care vine imaginea către spectator impun cineaștilor experimentarea unor limbaje cinematografice diferite de cele folosite până acum. Programul Cinema full-dome din AFF 2016 propune o selectie de 8 documentare, dintre care 3 selectate special pentru Astra Film Junior: copiii vor viziona documentare full-dome despre misterul zborului și visul ambițios al omului de a descoperi cerul (Dream of Fly) și povești minunate care reliefează importanța relației dintre om și natură (The Blind Man with starry eyes și The Longest Night: A Winter’s Tale). Diferitele tematici ale documentarelor full-dome vor oferi publicului o experiență captivantă și vor transpune cinefilii față-n față cu spectacolul fascinant al aurorei boreale (Aurora: Lights of Wonder), cu scene de luptă din cel de-al Doilea Război Mondial (World 2 War), cu populațiile sami din nordul Europei (Life under the Arctic Sky), cu 7 dintre cei mai remarcabili astronomi ai antichității (Amazing Astronomers of Antiquity), cu detalii fascinante despre migrația anumitor păsări pe timp de noapte. (On the Wings of the Night). (Adela Muntean)


The Future Is Now

AMAZING ASTRONOMERS OF ANTIQUITY Amazing Astronomers of Antiquity Uimitorii astronomi ai antichității Carolyn Sumners USA, 2008, 22’

Over 2,000 years ago ancient astronomers knew the Earth was round; they measured its diameter and distance from the Sun; knew the length of the year to the precision of our modern calendar; and developed a method for predicting eclipses. Ancient sailors navigated by the stars and some astronomers even suspected the Earth orbited the Sun. Amazing Astronomers of Antiquity is a journey of learning from the Pantheon to the ancient Library of Alexandria to the pyramids of Egypt. Discover why the Pantheon is an astronomical instrument; how Eratosthenes measured the Earth’s circumference; how the Saqqara Step Pyramid depicts the turning stars; who first claimed that the Earth orbits the Sun; and who created the Antikythera Mechanism with hundreds of gears to predict motions of the Sun, Moon and planets.

În urmă cu 2.000 de ani, vechii astronomi știau deja că Pământul este rotund; îi măsuraseră diametrul și distanța față de Soare; cunoșteau durata anului cu precizia calendarului nostru modern și dezvoltaseră o metodă pentru a prezice eclipse. Marinarii antici navigau după stele și unii dintre astronomi chiar bănuiau că Pământul gravitează în jurul Soarelui. „Uimitorii astronomi al Antichității” este o călătorie de inițiere de la Pantheon la vechea Biblioteca din Alexandria și la piramidele egiptene. Poți descoperi de ce Pantheon-ul este un instrument astronomic; modul în care Eratostene a măsurat circumferința Pământului; felul în care Piramida în trepte din Saqqara descrie stelele pivotante; cine a susținut mai întâi că Pământul se rotește în jurul Soarelui și cine a creat Mecanismul Antikythera, cu sute de instrumente pentru a prezice mișcarea Soarelui, a Lunii și a planetelor.

Full-dome

CAROLYN SUMNERS has directed the Burke Baker Planetarium for more than 40 years, and has more than 100 planetarium shows, including more than 30 fulldome digital shows. The shows have been licensed to more than 100 theaters around the world.

CAROLYN SUMNERS a condus Planetariul Burke Baker timp de peste patru decenii și a creat peste 100 de spectacole de planetariu, inclusiv 30 de spectacole digitale în format fulldome. Spectacolele create de ea sunt distribuite în sute de cinematografe tip dom din toată lumea.

Romanian Premiere

105


The Future Is Now

AURORA: LIGHTS OF WONDER Aurora: Lights of Wonder Aurora: Miracolul luminii Kwon O Chul South Korea, 2016, 29’

106

Filmed on location in Yellowknife, Canada, this is a documentary that presents the viewers with the unique chance to experience the Aurora Borealis as if they were there, thanks to the pioneering work of astrophotographer Kwon O Chul. The film does not feature the typical time-lapse images, but instead: high-resolution, hemispherical video recorded in real-time with a special low-light camera system that captures the subtle detail, colours, dynamism and beauty of the Aurora. In addition, scientific explanations and beautiful art work about the legend of the Aurora are featured throughout the movie. Filmat în Yellowknife, Canada, documentarul oferă spectatorilor șansa unică de a trăi experiența aurorei boreale ca și când ar fi acolo, datorită muncii de pionierat a astrofotografului Kwon O. Chul. Filmul nu ilustrează tipicele imagini filmate cu tehnica time-lapse, ci utilizează filmări de înaltă rezolutie, emisferică, în timp real, cu cameră specială low-light, care surprinde detaliile subtile, culorile, dinamismul și frumusețea aurorei. În plus, pe tot parcursul filmului sunt prezente explicații științifice și grafică de înalt nivel estetic, referitoare la legenda aurorei boreale.

Full-dome

KWON O CHUL is an astrophotographer; a specialist in photography of celestial phenomena. He lives in Seoul, has been taking pictures of solar activity for more than 24 years and is regarded as one of the most reputable astro-photographers in Korea.

KWON O CHUL este astrofotograf, specialist în înregistrare de imagini ale fenomenelor celeste. Locuiește la Seul și fotografiază / filmează activitatea solară de mai bine de 24 de ani. Este unul dintre cei mai celebri astrofotografi din Coreea de Sud.

Romanian Premiere


The Future Is Now

DREAM TO FLY Dream to Fly Dorința de a zbura Paulina Majda Poland, 2013, 35’ CREDITS: Executive producer: Maciej Ligowski Animation Director: Maciek Sznabel Animation: Bartłomiej Borawski, Maciej Rasała, Mirosław Restel Art Director: Paulina Majda

The animation Dream To Fly sweeps the viewer into the extraordinary visual experience of the story of man’s most ambitious dream of all: to fly. The documentary presents in the new full-dome format the human perception on flying, moments in the science and history of aviation, inventors and their momentous creations. It is an invitation to discover the mystery of flying along with Leonardo da Vinci, the Montgolfier brothers, the Wright brothers and other aviation pioneers. Images interwine with the original score and a poetic narration into a cinematic experience of substantial impact and convey an inspiring message: a dream must be pursued, no matter how impossible it might seem. Documentarul animat “Dorința de a zbura” atrage spectatorul într-o experiență vizuală de excepție: povestea visului ambițios al omului de a cuceri cerul, percepția omului despre zbor și evoluția ei în timp, inventatorii și marile lor invenții, prezentate în tehnica inovatoare full-dome. Descoperim misterul zborului alături de Leonardo da Vinci, Frații Montgolfier, Frații Wright și alți pionieri ai aviației. Imaginile, muzica originală și narațiunea poetică se împletesc într-o operă cinematografică ce produce o impresie puternică și transmite un mesaj inspirator: omul trebuie să-și urmeze visul, oricât de imposibil ar părea.

Full-dome

PAULINA MAJDA graduated from the Polish Film School in Lodz. After her studies she continued her education in the Danish Animation Workshop in Viborg. Since then she has been involved in many animation film productions as a director and art director. Among them is the Oscar - winning movie “Peter and The Wolf” (dir. Suzie Templeton).

PAULINA MAJDA a absolvit Școala de film din Lodz. După terminarea studiilor a continuat cu Workshop-ul de Animație din Viborg, Danemarca. De atunci, s-a implicat în numeroase producții de film de animație, ca regizor și director artistic, printre care “Peter and The Wolf” (r. Suzie Templeton), laureat cu Oscar.

Romanian Premiere

107


The Future Is Now

LIFE UNDER THE ARCTIC SKY Life under the Arctic Sky Viața sub cerul arctic Robin Sip Taiwan, USA, Netherlands, 2016, 42’

This documentary takes the viewer to a breathtaking journey two hundred miles north of the Arctic Circle, near the jagged tips of Norway’s crown, the sun does not set for weeks on end during the summer months, and the midnight sun bounces off fields of midsummer snow. Here is the Sami’s homeland, spread across northern Norway, Sweden, Finland, and Russia. The Sami are some of Europe’s last indigenous peoples, reindeer herders who for thousands of years have lived a nomadic lifestyle in the Arctic wilderness. For them, the notion of time is untethered from the cycles of the sun and is tied instead to something far more important: the movement of the reindeer. Acest documentar își poartă spectatorul într-o călătorie fascinantă, la 300 km nord de cercul polar, pe coastele zimțate ale Norvegiei, soarele nu apune timp de câteva săptămâni în șir în timpul verii polare, astfel încât la miezul nopții zăpada reflectă lumina soarelui. Aici e patria populației Sami, răspândită pe teritorii din nordul Norvegiei, Suedia, Finlanda și Rusia. Sami reprezintă una dintre ultimele populații indigene ale Europei, crescători de reni, care timp de mii de ani au trăit un stil de viață nomad în pustietatea arctică. Pentru ei, noțiunea timpului nu are legătură cu ciclurile solare, ci cu ceva mult mai important pentru ei: mișcarea turmelor de reni.

ROBIN SIP is a director/writer and founder of Mirage3D, a company that produces immersive fulldome films for digital dome theaters and science centers. Mirage3D made the first 4K fulldome film in 2007, and the first 3D film, Dawn of the Space Age, in 2008. Mirage 3D films play in more than 600 fulldome theaters and science centers around the world. Currently, his focus is on improving live-action capture for the dome.

ROBIN SIP este regizor, scenarist și fondator al casei de producție Mirage3D, care produce filme imersive în format fulldome. Mirage3D a realizat primul film fulldome 4K în 2007 și prima producție 3D în 2008. Producțiile Mirage3D rulează în peste 600 de cinema-domuri și centre științifice din întreaga lume. În prezent, Robin Sip se concentrează pe îmbunătățirea filmării de acțiune reală pentru formatul fulldome.

FESTIVALS / AWARDS: Honorable Mention @ Jena Full-Dome Festival

108

Full-dome

Romanian Premiere


The Future Is Now

ON THE WINGS OF THE NIGHT En las alas de la noche Pe aripile nopții Marcos Pérez Spain, 2016, 28’

On the Wings of the Night is a documentary film for planetariums about the migrations of birds, convering from the amazing ideas developed by the ancient greeks about the sudden disappearance of birds from their fields to the mechanisms that birds use to fin the route towards their winter quarters. The show combines spectacular CG animation, starry skies and fulldome video recorded in some of the most beautiful landscapes in the European continent, from the fjords of Norway or the Diepholz swamps in Germany down to the largest wetlands in southern Spain, where migrating birds gather by the millions before crossing the ocean to Africa. Pe aripile nopții este un documentar conceput pentru spectacole de planetariu, având ca subiect migrația păsărilor, de la teoriile uimitoare ale grecilor antici despre dispariția bruscă a păsărilor din habitaturile lor obișnuite, până la mecanismele de orientare folosite de păsări pentru a găsi calea spre reședințele lor de iarnă. Show-ul combină spectaculoasa animație CG, cerul înstelat și clipurile fulldome, înregistrate în unele dintre cele mai frumoase peisaje de pe continentul european, de la fiordurile Norvegiei sau mlaștinile din Diepholz, Germania, până la cele mai mari mlaștini din sudul Spaniei, unde milioanele de păsări migratoare se strâng înainte de a traversa oceanul spre Africa.

Full-dome

After graduating in Physics from Santiago de Compostela University, MARCOS PÉREZ started creating planetarium shows for scientific museums. Later he directed a short documentary featuring the most prominent scientists working in the field of visual illusions. Since the arrival of fulldome to the planetarium world, he has started directing documentaries in this new format.

Absolvent de fizică al Universității Santiago de Compostela, MARCOS PÉREZ și-a început cariera prin a crea spectacole tip planetariu pentru muzee științifice. Mai târziu a regizat un scurtmentraj despre cei mai reputați savanți care s-au ocupat de iluziile optice. De la apariția tehnicii full-dome, a pornit la realizarea de filme în acest nou format.

Romanian Premiere

109


The Future Is Now

THE BLIND MAN WITH STARRY EYES The Blind Man With Starry Eyes Bătrânul înțelept cu ochi de stele Damien Beguet, Eric Frappa France, 2013, 23’

FESTIVALS / AWARDS: Best Fulldome Show 2013 - 3rd Prize, International “Reflections of the Universe” Festival Yaroslavl (Russia)

110

The Blind Man with Starry Eyes is a lovely tale for young children. Introducing basic astronomical concepts such as night and day, rotation of the Earth, stars and the Sun, shooting stars and meteorites – the show is also a profound story about life, knowledge and our relationship to Nature. In order to increase his power, a tyrant asks a wise old man of his kingdom to give him the secret which would enable him to extend his power and domination. Despite his insistence, he can only elicit one answer from the wise old man: “Look at the sky and count the stars”. When he realizes the wise old man will not give him more clues, the tyrant follows his advice and starts counting the stars in the sky. Step by step, a relationship takes place between them which will change the tyrant’s quest for domination into a quest for knowledge. Documentarul “Bătrânul înțelept cu ochi de stele” este în același timp o poveste minunată, un prilej de a le da celor mici primele noțiuni de astronomie despre Pământ, Soare și stele, și o invitație la meditație despre viață, cunoaștere și relația omului cu natura. A fost odată un rege-tiran, care își dorea tot mai multă putere. Așa că i-a poruncit celui mai înțelept bătrân din regat să-i spună secretul puterii nemăsurate. Dar oricât l-ar fi întrebat, singurul răspuns pe care îl primea era: "Privește cerul și numără stelele”. În lipsa altui răspuns, regele a început să numere stelele de pe cer. Și tot numărând, setea lui de putere s-a transformat treptat în sete de cunoaștere.

Full-dome

DAMIEN BEGUET and ERIC FRAPPA are directors of the the Saint-Étienne Planetarium. Opened in 1993, the Planetarium has a long tradition with show productions, first with optical systems, then with digital fulldome shows as well as Stereo 3D fulldome content.

DAMIEN BEGUET and ERIC FRAPPA sunt directori ai celebrului Planetariu Saint-Étienne. Deschis în 1993, planetariul are o lungă tradiție în spectacolele de gen, fiind locul unde au fost prezentate în premieră producții bazate pe sisteme optice, iar mai târziu filme în format fulldome și fulldome 3D stereo.

Romanian Premiere


The Future Is Now

THE LONGEST NIGHT: A WINTER’S TALE The Longest Night: A Winter’s Tale Noaptea cea mai lungă: Poveste de iarnă Jan Burger, Jay Heinz, Donovan Zimmerman USA, 2012, 27’

FESTIVALS / AWARDS: 2015 Immersive Film Festival, Espinho, Portugal – Best Soundtrack 2015 Fiske Fulldome Festival, Boulder, Colorado, USA – Official Selection 2015 Rio ShowDome Rio De Janeiro, Brazil – Official Selection 2013 B3 Moving Image Biennial, Frankfurt, Germany – Official Selection 2013 Russian Fulldome Festival, Yaroslavl, Russia – Official Selection 2013 IMERSA Conference, Denver, Colorado, USA – Official Selection 2013 Jena Fulldome Film Festival, Jena, Germany – Honorable 2013 Imiloa Film Festival, Imiloa, Hawaii, USA – Official Selection

“The Longest Night: A Winter’s Tale” is a one-of-akind fulldome planetarium show that captures its audience with a timeless fable of courage, generosity and renewal. Its story explores the concept that winter is a time for Earth to rest, waiting for new growth in the spring. Its star, a young girl born into a family of nomadic storytellers, embarks on a simple quest that leads her to a dragon’s nest. What will she discover there, and how will it help her save her village? Morehead Planetarium collaborated with Paperhand Puppet Intervention to develop the story and visuals of “The Longest Night.” The Morehead production team seamlessly wove together live-action video of Paperhand’s world-class puppeteers with beautiful and intricate fulldome animation to create this innovative and imaginative show.

Filmul este o fabulă despre curaj, generozitate și renaștere, realizat într-o combinație originală de tehnici care se întrețes într-o experiență vizuală unică. Documentarul pornește de la conceptul că Pământul are perioade de odihnă (iarna) și de renaștere (primăvara), care alternează ritmic. Personajul principal, fiica unei familii de povestitori nomazi, pornește într-o căutare care o conduce la cuibul unui dragon. Acolo va descoperi ceva important, care ar putea să o ajute să salveze întregul sat. Filmul este rezultatul colaborării dintre Morehead Planetarium și Paperhand Puppet Intervention, fiind o combinație de filmări reale cu marionete mânuite de păpușari și animație în format fulldome, care se completează reciproc pentru a crea acest spectacol fascinant.

Full-dome

DONOVAN ZIMMERMAN and Jan Burger are the co-founders of Paperhand Puppet Intervention. They use giant puppets, masks, stilts, and rod and shadows puppets to tell stories, illuminate myths, create spectacle, and inspire people of all ages. Their work is a synergy of art forms from design and theater, to dance and sculpture to painting, writing, sewing, and much more. JAY HEINZ is the Director of Creative and Experiential Design at the Morehead Planetarium and Science Center at the University of North Carolina – Chapel Hill. He has produced and directed over 7 fulldome films and various documentaries around the world.

DONOVAN ZIMMERMAN și Jan Burger sunt co-fondatori ai companiei Paperhand Puppet Intervention. Sunt specialiști în utilizarea de marionete uriașe, picioroange și păpuși pentru teatru de umbre, cu ajutorul cărora crează basme, povestesc mituri și fac spectacole care entuziasmează publicul de toate vârstele. Creațiile lor sunt o sinergie de forme artistice, de la design la teatru, dans, sculptură, pictură, artă vestimentară etc. JAY HEINZ este director de creație al Morehead Planetarium and Science Center at the University of North Carolina – Chapel Hill. A produs și regizat 7 filme fulldome și o serie de documentare.

Romanian Premiere

111


The Future Is Now

WORLD 2 WAR World 2 War Conflagrație mondială

World 2 War is an action packed fulldome documentary that combines cinematic battle scenes with informative overviews of the battlefield and historic reference from photos and videos, to put the viewer right in the middle of World War 2’s biggest battles.

A strong attraction to computers drove MATHIJS BRUSSAARD to try making music with (early)computers and altering demo intros of computer games. He started studying computer science, but after a short period discovered that the creative side of working with computers was more appealing.

Mathijs Brussaard, Peter Geerts Netherlands, 2016, 44’ World 2 War (Conflagrație mondială) este un documentar realizat în tehnica full-dome, care combină secvențe de luptă cu perpective de ansamblu asupra câmpurilor de bătălie și referințe istorice sub formă de filmări video și fotografii pentru a crea în jurul spectatorului senzația că se află în mijlocul marilor bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial.

112

PETER GEERTS has a background in mechanical engineering, but realized very early that his real interest lay in the direction of animation and film. Because of his background he often finds himself getting drawn in on the technical side of a production, working on simulations and physically plausible animations.

Full-dome

PETER GEERTS e de formație inginer mecanic, dar și-a dat seama de timpuriu că adevărata lui vocație e regia de film și film de animație. Ingineria îl ajută să conceapă partea tehnică a producțiilor sale și să realizeze simulări și animații plauzibile. MATHIJS BRUSSAARD a fost atras dintotdeauna de computere. La început, compunea muzică pe computer (pe calculatoare de veche generație) și modifica intro-uri ale jocurilor pe calculator. A început studii de IT, dar și-a dat seama curând că este atras de latura creativă.

Romanian Premiere


The Future Is Now

“6X9” A VIRTUAL EXPERIENCE OF SOLITARY CONFINEMENT “6x9” A Virtual Experience of Solitary Confinement “6x9” O experiență virtuală a captivității solitare Francesca Panetta, Lindsay Poulton USA, 2016, 10’

FESTIVALS / AWARDS: Tribeca FF 2016/ Sundance FF 2016

“6x9: A Virtual Experience of Solitary Confinement” is an immersive experience of solitary confinement in US prisons which places viewers in a virtual segregation cell they can explore and interact with. It aims to highlight the psychological deterioration and sensory deprivation that can be the effects of long term solitary confinement for many of the people who have experienced it firsthand around the world. Throughout “6x9” the viewer will hear audio from interviews with seven former inmates who were in solitary confinement for between one and eight years in California and New York. These characters talk to viewers throughout the experience about what they can expect during the film.

„6x9: O experiență virtuală a captivității solitare” este o experiență imersivă a recluziunii în închisorile din Statele Unite, care plasează utilizatorul într-o celulă virtuală, pe care o poate explora și cu care poate interacționa. Scopul filmului este de a pune în lumină deteriorarea psihologică și distrugerea simțurilor, efecte posibile și probabile ale captivității solitare pe termen lung în cazul multor oameni din lumea întreagă care au trecut printr-o asemenea experiență. Pe toată durata filmului, spectatorul va asculta materiale audio preluate din interviuri cu șapte foști deținuți care au trecut prin experiența captivității solitare între un an și opt ani, în California și New York. Personajele vorbesc cu spectatorii pe toată durata proiecției despre ce îi așteaptă în timpul filmului.

WEBSITE: www.theguardian.com/solitary-vr

VR

FRANCESCA PANETTA is a multi-award winning sound artist and journalist. She works for the Guardian as a Special Projects Editor leading on projects which innovate in storytelling. Working with journalists and multimedia producers, developers and designers, she has commissioned and directed Firestorm, The Shirt on Your Back, the View from the Shard, The First World War. In addition to her work at the Guardian, Francesca works as a sound artist specialising in binaural sound design and non-linear storytelling. LINDSAY POULTON is a multi-award winning documentary filmmaker and journalist who is passionate about innovation in digital storytelling and new platforms. She has produced a wide range of documentaries and multimedia interactives on subjects ranging from climate change to the First World War, military operations in Afghanistan and investigations into the global garment industry in Bangladesh. FRANCESCA PANETTA este artist de sunet și jurnalist, câștigătoare a mai multor premii. Lucrează ca Redactor de Proiecte Speciale la The Guardian, coordonând proiecte care aduc inovații în narațiune. Colaborând cu jurnaliști și producători multimedia, dezvoltatori și proiectanți, ea a contractat și regizat Firestorm, The Shirt on Your Back, The View from the Shard, The First World War. Pe lângă colaborarea cu The Guardian, Francesca lucrează și ca artist de sunet, fiind specialistă în editarea de sunet binaural și în narațiunea non-lineară. LINDSAY POULTON este realizator de filme documentare și jurnalist, câștigătoare a mai multor premii, pasionată de inovația în narațiunea digitală și în noile platforme. A produs o gamă largă de documentare și materiale multimedia interactive, pe diverse subiecte, de la schimbările climatice la Primul Război Mondial, operațiuni militare în Afganistan și investigații privind industria globală de îmbrăcăminte din Bangladesh. Romanian Premiere

113


The Future Is Now

ACROSS THE LINE Across the Line Dincolo de linie Jeff Fitzsimmons, Nonny de la Peña, Brad Lichtenstein USA, 2016, 7’

FESTIVALS / AWARDS: 2016 Media Impact Funders Sward / Sundance FF / Tribeca / Hot Docs /SXSW / Sheffield Doc Fest / Cleveland IFF / Chicago Feminist FF

Across the Line is an immersive virtual reality experience that combines 360°video and computer generated imaging (CGI) to put viewers in the shoes of a patient entering a health center for a safe and legal abortion. Using real audio gathered at protests, scripted scenes, and documentary footage, the film is a powerful hybrid documentary fiction depiction of the gantlet that many abortion providers, health center staff, and patients must walk on a typical day in America. Dincolo de linie este o experiență imersivă de realitate virtuală care combină video 360° cu tehnologia CGI (imagini generate de computer) pentru a-i pune pe spectatori în pielea unei paciente care intră într-o clinică un avort în condiții sigure și legale. Folosind materiale audio reale strânse de la protestele anti-avort, scenarii și materiale de film documentar, acest hibrid de ficțiune-documentar este o descriere la cotă de mare intensitate a oprobriului la care sunt supuse clinicile de avorturi, personalul medical și pacientele în America, într-o zi obișnuită.

WEBSITE: www.acrossthelinevr.com/#accessing-abortion-in-america

114

VR

BRAD LICHTENSTEIN founded 371 Productions in 2003. From the Emmy nominated feature doc As Goes Janesville, to the DuPont award winning film Ghosts of Attica, to the Independent Lens documentary about aging, Almost Home, Brad is known for intimate, engaging documentary storytelling. With Jeff Fitzsimmons, he recently founded Custom Reality Services, a brand new virtual reality company. NONNY DE LA PEÑA has been called “The Godmother of Virtual Reality” by Engadget and The Guardian, while Fast Company named her “One of the People Who Made the World More Creative” for her pioneering work in immersive journalism. As CEO of Emblematic Group, she uses cutting edge technologies to tell important stories—both fictional and newsbased—that create intense, empathic engagement on the part of viewers. A graduate of Harvard University, her virtual reality work has been featured by the BBC, Mashable, Vice, Wired and many others. JEFF FITZSIMMONS is an author, artist, technologist, entrepreneur and cofounder of the VR company Custom Reality Services. His work life has gone from pioneering video maker in Seattle’s grunge scene to founder of HarQen, a next-generation voice technology company. He’s created Sony’s massive Playstation tradeshow booth and been chief creative officer for Caffeine Communications—a guerilla marketing firm.

BRAD LICHTENSTEIN a înființat compania 371 Productions în 2003. De la documentarul As Goes Janesville, nominalizat la premiile Emmy, la Ghosts of Attica, câștigător al premiului DuPont, la documentarul de la Independent Lens despre îmbătrânire, Almost Home, Brad este cunoscut pentru narațiunea intimă și implicată. Împreună cu Jeff Fitzsimmons, a înființat recent Custom Reality Services, o companie nouă de realitate virtuală. NONNY DE LA PEÑA este supranumită „Pionierul Realității Virtuale” de către Engadget și The Guardian, în timp ce Fast Company o include în galeria „Oamenii care au făcut lumea mai creativă”, pentru activitatea ei de pionierat în jurnalismul imersiv. Ca director executiv la Emblematic Group, folosește tehnologii de vârf pentru a spune povești importante – atât de ficțiune, cât și bazate pe știri – care creează implicare empatică și intensă din partea spectatorilor. Absolventă a Universității Harvard, activitatea ei în domeniul realității virtuale a fost promovată de BBC, Mashable, Vice, Wired și mulți alții. JEFF FITZSIMMONS este autor, artist, tehnolog, antreprenor și co-fondator al companiei de realitate virtuală Custom Reality Services. Cariera lui a trecut de la producător de materiale video pe scena grunge din Seattle la fondator al companiei de tehnologie de vârf a sunetului HarQen. A creat pentru Sony panoul publicitar imens Playstation și a fost director de creație pentru Caffeine Communications—o firmă de marketing de gherilă.

Unknown


The Future Is Now

ASSENT Assent Acceptare Oscar Raby Australia, 2013, 12’

FESTIVALS / AWARDS: 2013 RMIT Creative Festival – WINNER Best Interactive Production, Best Achievement in Production Design, Best Concept in Any Genre / 2016 Sydney IFF/ 2016 Encounters FF South Africa/ 2016 MIT Virtually There/ 2016 Steamer Salon Israel/ 2015 Sundance FF – New Frontier/ 2015 Istanbul FF/ 2015 African Futures Festival/ 2015 I Love Transmedia/ 2015 Tous Ecrans FF/ 2015 41 Degrees North FF/ 2015 Adelaide IFF/ 2015 Seattle True Independent FF – WINNER, Best Transmedia Production/ 2014 International Documentary Festival of Amsterdam/ 2014 Sheffield International Documentary Festival – WINNER, Audience Award for Interactive/ 2014 Montreal International Documentary Festival/ 2014 Guanajuato IFF/ 2014 Nordisk Panorama FF/ 2014 Currents New Media Festival/ 2014 Vector Game and Art Festival

When the military took control of Chile in the coup of September 1973, it was the culmination of Cold War tensions, international political influence and internal conflict. For the personnel of the Army, it was an event that changed the direction of their lives. ‘’The Caravan of Death’’ that travelled the country by helicopter conducting executions of military detainees in the immediate aftermath of the coup was a mechanism of terror. Thirty years later, the repercussions of those events still play out daily – in courts, in politics, and in the homes of Chilean people. This autobiographical immersive documentary puts the user in the footsteps of media artist Oscar Raby’s father, who in 1973 was a 22-year-old army officer stationed in the north of Chile, on the day when the Caravan of Death came to his regiment. Together with him, the viewer will witness in VR an execution of a group of prisoners captured by the military regime – an army that Raby’s father was himself a part of.

Preluarea controlului de către armată în Chile, prin lovitura de stat din septembrie 1973, a reprezentat punctul culminant al tensiunilor Războiului Rece, al influenței politicii internaționale și al conflictelor interne. Pentru militari a fost un eveniment care le-a schimbat direcția vieții. ‘’Caravana Morții”, care a călătorit prin țară cu elicopterul efectuând execuții ale deținuților militari în perioada imediat următoare loviturii de stat, a fost un mecanism al terorii. Treizeci de ani mai târziu, repercusiunile acestor evenimente sunt încă manifeste – în instanțele de judecată, în politică și în casele oamenilor din Chile. Acest documentar imersiv autobiografic pune utilizatorul în pielea tatălui artistului media, Oscar Raby, care în 1973 era un ofițer în vârstă de 22 de ani, încartiruit în nordul statului Chile în ziua în care „Caravana Morții” a ajuns la regimentul său. Alături de el, în realitatea virtuală, spectatorul se transformă în martor al execuției unui grup de prizonieri capturați de regimul militar – o armată din care făcea și el parte.

OSCAR RABY is a new media artist from Santiago de Chile. He began his career working as an advertising creative before founding one of Chile’s most prominent artistic collectives, O-inc., in 2001. He holds a Masters degree in Animation and Interactive Media at the Royal Melbourne Institute of Technology. Oscar is the Co-Founder and Creative Director of Melbourne-based virtual reality production studio VRTOV.

OSCAR RABY este un artist new media din Santiago, Chile. Și-a început cariera lucrând în publicitate, apoi a înființat una din cele mai remarcabile companii artistice din Chile, O-inc., în 2001. Deține o diplomă de Master în Animație și Interactive Media al Institutul Regal pentru Tehnologie din Melbourne. Oscar este co-fondator și director creativ la studioul de producție de realitate virtuală din Melbourne, VRTOV.

WEBSITE: vrtov.com/projects/assent/

VR

Romanian Premiere

115


The Future Is Now

GIANT Giant Uriașul

Milica Zec USA, 2016, 6’

Giant is a virtual-reality short about a family trying to survive in an active war zone. The story draws from the director’s personal experience, growing up in war-torn Serbia. The film evolves around an American family: two parents and their six-year-old daughter. They hide in their basement as a fury of bombs approaches outside. To protect their daughter from understanding the imminent danger they face, the parents fabricate a tale about a giant who wants to play with her and whose footsteps are the loud explosions they hear approaching. Uriașul este un scurt-metraj de realitate virtuală despre o familie care încearcă să supraviețuiască într-o zonă activă de război. Sursa de inspirație este experiența personală a regizoarei, care a crescut într-o Serbie sfâșiată de război. Povestea se țese în jurul unei familii americane: doi părinți și fetița lor de șase ani. Cu toții se ascund în pivniță, de frica bombardamentului care se dezlănțuie afară. Pentru a-și proteja fetița, care nu trebuie să știe că sunt în mare pericol, părinții inventează o poveste despre un uriaș care vrea să se joace cu ea și ai cărui pași bubuie precum exploziile reale ale bombelor, care se aud tot mai aproape.

MILICA ZEC is a New York City-based film and virtual reality director. She has been collaborating for 9-years with the performance artist Marina Abramovic on numerous projects, including MoMA’s “The Artist is Present” show. Since 2015, Milica has been a member of NEW INC, the New Museum’s art, technology and design incubator program. Giant is her directorial debut.

MILICA ZEC este regizor de film și de realitate virtuală, stabilită în New York. A colaborat timp de 9 ani la numeroase proiecte ale artistei Marina Abramovic, inclusiv „The Artist is Present” de la MoMA. Din 2015, Milica este membru al NEW INC, programul de artă tehnologie și proiectare care ține de New Museum. Giant (Uriașul) este debutul ei regizoral.

WEBSITE: www.giantofficial.com

116

VR

Romanian Premiere


The Future Is Now

KIYA Kiya Kiya Nonny de la Peña USA, 2015, 7’

FESTIVALS / AWARDS: 2013 RMIT Creative Festival - WINNER Best Interactive Production, Best Achievement in Production Design, Best Concept in Any Genre / 2016 Sydney IFF/ 2016 Encounters FF South Africa/ 2016 MIT Virtually There/ 2016 Steamer Salon Israel/ 2015 Sundance FF - New Frontier/ 2015 Istanbul FF/ 2015 African Futures Festival/ 2015 I Love Transmedia/ 2015 Tous Ecrans FF/ 2015 41 Degrees North FF/ 2015 Adelaide IFF/ 2015 Seattle True Independent FF - WINNER, Best Transmedia Production/ 2014 International Documentary Festival of Amsterdam/ 2014 Sheffield International Documentary Festival WINNER, Audience Award for Interactive/ 2014 Montreal International Documentary Festival/ 2014 Guanajuato IFF/ 2014 Nordisk Panorama FF/ 2014 Currents New Media Festival/ 2014 Vector Game and Art Festival

WEBSITE: emblematicgroup.squarespace.com/#/kiy/

Kiya is a virtual reality piece telling the story of two sisters’ valiant but unsuccessful efforts to try to rescue their third sister, Kiya, from a deadly attack by her ex-boyfriend. Using two separate recorded calls to emergency workers, the experience puts the viewer on scene as the tragic events unfold. With three women killed every day by their intimate partners in the United States, Kiya is ultimately a call to action: this should never happen to anyone’s sister again. Nonny de la Peña’s work is known to explore how the use of space in a narrative can influence the experience. The viewer’s first-person perspective triggers empathy and an intense sense of connection with the characters. In this way, the author hopes to raise awareness of the global problem of domestic violence.

Kiya este o compoziție de realitate virtuală care spune povestea eforturilor curajoase, însă lipsite de succes, pe care le fac două surori în încercarea de a o salva pe cea de-a treia soră a lor, Kiya, atacată mortal de fostului ei iubit. Folosind două apeluri distincte din înregistrările serviciilor de urgență, filmul creează o experiență virtuală ce transpune spectatorul în centrul desfășurării tragicelor evenimente. În Statele Unite, în fiecare zi trei femei sunt ucise de către partenerii lor. Kiya este și un apel la acțiune: niciunei surori din lume nu trebuie să i se mai întâmple așa ceva. Nonny de la Peña explorează modul în care utilizarea spațiului poate influența trăirile spectatorului. Poziționând privitorul pe poziția de persoana întâi, se creează o transpunere simpatetică în acțiune și o legătură puternică cu personajele ei. Autoarea folosește acest procedeu pentru a conștientiza publicul asupra problemei globale a violenței domestice.

VR

NONNY DE LA PEÑA has been called “The Godmother of Virtual Reality” by Engadget and The Guardian, while Fast Company named her “One of the People Who Made the World More Creative” for her pioneering work in immersive journalism. As CEO of Emblematic Group, she uses cutting edge technologies to tell important stories—both fictional and newsbased—that create intense, empathic engagement on the part of viewers. A graduate of Harvard University, her virtual reality work has been featured by the BBC, Mashable, Vice, Wired and many others.

NONNY DE LA PEÑA este supranumită „Pionierul Realității Virtuale” de către Engadget și The Guardian, în timp ce Fast Company o include în galeria „Oamenii care au făcut lumea mai creativă”, pentru activitatea ei de pionierat în jurnalismul imersiv. Ca director executiv la Emblematic Group, folosește tehnologii de vârf pentru a spune povești importante – atât de ficțiune, cât și bazate pe știri – care creează implicare empatică și intensă din partea spectatorilor. Absolventă a Universității Harvard, activitatea ei în domeniul realității virtuale a fost promovată de BBC, Mashable, Vice, Wired și mulți alții.

Romanian Premiere

117


The Future Is Now

NOTES ON BLINDNESS - A JOURNEY INTO A WORLD BEYOND SIGHT Notes on Blindness A Journey Into a World Beyond Sight Despre orbire Călătorie într-o lume lipsită de vedere James Spinney, Peter Middleton UK, 2016, 25’

Notes On Blindness is a multi-platform interactive project created alongside the feature length documentary Notes On Blindness. Notes On Blindness – Into Darkness, A Journey Into A World Beyond Sight uses new forms of storytelling, gameplay mechanics and VR to explore John’s cognitive and emotional experience of blindness. Each scene will address a memory, a moment and a specific location from John’s audio diary, using binaural audio and real time 3D animations to create a fully immersive experience in a world ‘beyond sight’. Despre Orbire este un proiect interactiv pe mai multe platforme, creat pe marginea documentarului de lungmetraj omonim. Proiectul folosește noi forme de narațiune, mecanica jocului interactiv și realitatea virtuală pentru a explora experiența cognitivă și emoțională de orbire a lui John. Fiecare scenă va aborda o amintire, un moment și un anumit loc din jurnalul audio al lui John, folosing materiale audio binaurale și animații 3D în timp real pentru a se crea o experiență complet imersivă într-o lume „lipsită de vedere”.

From respective backgrounds studying Visual Art and English Literature, PETER MIDDLETON and JAMES SPINNEY have been working together for the past five years on a range of fiction, documentary and commercial projects. During this period they have adapted John’s diary material into a series of award winning short films. Notes On Blindness is their first feature.

Având studii de Arte vizuale, respectiv Literatură engleză, PETER MIDDLETON și JAMES SPINNEY au lucrat împreună în ultimii cinci ani la mai multe proiecte comerciale, de ficțiune și de documentar. În această perioadă, au transformat jurnalul lui John într-o serie de scurt-metraje care au câștigat numeroase premii. Notes On Blindness (Despre orbire) este primul lor proiect de acest tip.

FESTIVALS / AWARDS: Special Jury Prize – San Francisco Film Festival 2016, Storytelling and Innovation Award, Alternate Realities VR Award – Sheffield Doc/Fest 2016, Storyscapes Award – Tribeca Film Festival 2016, Best Experimental Experience – Kaleidoskope World Tour 2016 WEBSITE: http://www.notesonblindness.co.uk/

118

VR

Romanian Premiere


The Future Is Now

THE UNKNOWN PHOTOGRAPHER The Unknown Photographer Fotograful necunoscut Loïc Suty Canada, 2015, 12’

FESTIVALS / AWARDS: Emotional Games Awards 2016 / Webby Awards People’s Voice 2016 / IDFA DocLab / Sundance Film Festival 2016 / New Frontier 2016 / Les Rendez-Vous du Cinéma Québécois Sélection 2016 / 2016 All Access Winnipeg, 2016 / Power To The Pixel 2015 / IDFA Amsterdam 2015 / Rencontres Internationales du Documentaire de Montréal 2015 / Competition for Digital Storytelling 2015

The Unknown Photographer is a surreal plunge into the fragmented memories of a First World War photographer. A documentary/fiction hybrid unfolding in virtual reality, the project invites participants to take a stroll through a museum—a vivid dreamscape whose images are set in a 3D universe of otherworldly structures, improbable architecture, and impossible sculptures. Participants meet captivating allegorical characters while walking through a world that invites them to question the power of images and the ravages of war in times past and present. The photographs used in this project were taken from a photo album discovered in an abandoned barn north of Montreal, Canada.

Fotograful necunoscut este o imersiune suprarealistă în amintirile fragmentate ale unui fotograf din Primul Război Mondial. Un hibrid ficțiune - documentar ce se petrece în realitatea virtuală, acest proiect invită privitorul la un tur al unui muzeu—un peisaj de vis plin de viață, ale cărui imagini sunt așezate într-un univers 3D cu structuri ca din alte lumi, arhitectură imprecisă și sculpturi imposibile. Participanții întâlnesc personaje alegorice captivante în timp ce pășesc într-o lume care îi invită să pună la îndoială puterea imaginilor și pagubele războiului în vremuri din trecut, dar și în prezent. Fotografiile folosite în acest proiect au fost preluate dintr-un album descoperit într-un hambar abandonat din nordul orașului Montreal, Canada.

With degrees in science and philosophy, LOÏC SUTY has always been fascinated by the possibilities of conceptual, creative and narrative innovations in the digital world. He has been with Turbulent since 2013, working as an experience designer on experimental and convergent projects. Loïc was part of the team that developed the concepts for convergent projects including the multi-platform Champlain’s Dream (TFO) and the musical game JAM (TFO). Previously, he worked in Web editing with the Groupe de Recherches Musicales (INA-GRM), as a copywriter in various Parisian agencies and was also web marketing manager for the label Wagram. He has created sound installations and has composed music pieces for theatre and documentaries. Cu diplome în știință și filosofie, LOÏC SUTY a fost întotdeauna fascinat de posibilitățile inovațiilor comceptuale, creative și narative din lumea digitală. A lucrat la compania Turbulent din 2013, ca proiectant implicat în proiecte experimentale și convergente. Loïc a făcut parte din echipa care a dezvoltat conceptele pentru proiecte convergente, inclusiv multi-platforma Champlain’s Dream (TFO) și jocul muzical JAM (TFO). În trecut, a lucrat ca redactor online la Web Groupe de Recherches Musicales (INA-GRM), copywriter în diverse agenții pariziene și a mai fost și director de marketing online pentru marca Wagram. A creat instalații de sunet și a compus piese muzicale pentru teatru și documentare.

WEBSITE: emblematicgroup.squarespace.com/#/kiy/

VR

Romanian Premiere

119


The Future Is Now

WITNESS 360: 7/7 Witness 360: 7/7 Martor 360: 7/7 Darren Emerson UK, 2015, 13’

On the 7th July 2005 Jacqui Putnam stepped on to a Circle Line train in London on her way to work; a journey she had taken many times before. At 08:50 am Mohammad Sidique Khan would detonate a bomb in the carriage next to hers. This is the story of her day, the immediate aftermath of the explosion and her road to recovery. The film combines personal testimony, reconstruction, and abstract imagery to take the viewer on a powerful multi-sensory journey into the heart of one survivor’s extraordinary story. În data de 7 iulie 2005, Jacqui Putnam s-a urcat în metrou în Londra, în drum spre serviciu; o călătorie pe care mai făcuse înainte de multe ori. La 08:50 dimineața, Mohammad Sidique Khan avea să detoneze o bombă în vagonul de lângă cel în care se afla ea. Aceasta este povestea zilei ei, ce a urmat imediat după explozie și drumul ei spre revenire. Filmul combină mărturia personală, reconstituirea și imagini abstracte pentru a-l conduce pe spectator într-o călătorie multi-senzorială, în centrul poveștii extraordinare a unui supraviețuitor.

DARREN EMERSON is a producer, director and co-founder of London production companies VR City and East City Films. Over the last 15 years he has produced everything from music videos, multi-camera OB’s, to documentaries filmed in Serbia, India, Myanmar and Nigeria. Darren is a passionate advocate of VR story-telling and film making. This is his first VR film.

DARREN EMERSON este producător, regizor și co-fondator al companiilor londoneze de producție, VR City și East City Films. În ultimii 15 ani, a fost producător, de la videoclipuri la programe software Open Broadcaster multi-camera, la documentare filmate în Serbia, India, Myanmar și Nigeria. Darren susține cu pasiune narațiunea VR și realizarea de filme în VR. Primul film al lui Darren, Martor 360: 7/7 a rulat la mai multe festivaluri importante, inclusiv Cannes, Docville, Docaviv.

FESTIVALS / AWARDS: Cannes 2016 / One World Czech Republic 2016 / MIT Virtually There conference in 2016 / IDFA 2015

WEBSITE: vr-city.com/

120

VR

Romanian Premiere


SPECIAL SCREENING


SPECIAL SCREENING

DIRECTOR:

Yann Arthus-Bertrand

HUMAN Human Human

Yann Arthus-Bertrand France, 2015, 191’ CREDITS: Executive producer: Jean-Yves Robin Aerial cinematography: Bruno Cusa Editors: Françoise Bernard, Anne-Marie Sangla Original Music: Armand Amar

FESTIVALS / AWARDS: Forward Future Award for Best Documentary - Beijing International Film Festival 2016 / IDFA Audience Award / 2nd place IDFA 2015 / Politiken’s Audience Award - CPH: DOX 2015 / International Film Music Critics Award for Best Original Score for a Documentary - Armand Amar, 2015 / Lumiere Award for Best Documentary, France 2016 (nominee) / Venice Film Festival 2015, Fête de l’humanité 2015

122

The human condition, with its noble and beautiful side, as well as its darker and disquieted side, is sincerely presented as a collection of aerial images accompanied by uplifting music. The accounts of the diverse people in this film invite us to analyse ourselves, as universal beings. A documentation of the struggles and victories that unite us all with more than 2,000 interviews conducted in 60 countries, HUMAN gathers stories of poverty, domestic abuse, and anxiety, but also tales of love and the joy to be alive. It raises awareness on prejudice, what it means to be part of the society, and how fascinating people can be. The stories abound in love and happiness, on the one hand, and in hatred and violence, on the other hand, making us reflect on the meaning of our existence. An immersion into what it means to be human, this film is an ode to mankind and to Earth altogether.

Condiția umană, cu latura ei nobilă și frumoasă, precum și cu latura ei mai întunecată și tulbure, este prezentată într-un chip sincer ca o colecție de imagini aeriene, acompaniate de muzică înălțătoare. Relatările oamenilor diverși din acest film ne invită să ne analizăm pe noi înșine, ca ființe universale. O documentare a luptelor și victoriilor care ne unesc pe noi toți cu mai mult de 2.000 de interviuri desfășurate în 60 de țări, HUMAN strânge povești despre sărăcie, abuz domestic și angoasă, dar și povești despre iubire și bucuria de a trăi. Sensibilizează publicul cu privire la prejudecăți, la ce înseamnă să faci parte din societate și la cât de fascinanți pot fi oamenii. Relatările abundă în iubire și fericire, pe de o parte, dar și în ură și violență, pe de altă parte, determinându-ne să reflectăm asupra semnificației propriei existențe. O imersiune în ce înseamnă să fii uman, acest film este o odă a omenirii și a Pământului totodată.

Special Screening (non-competitive)

YANN ARTHUS-BERTRAND worked as a photographer for Géo, National Geographic, Life, Paris Match, Figaro Magazine, etc. He was designated Goodwill Ambassador for the United Nations Environment Programme on Earth Day (2009). He wrote a number of books: Lions, Good breeding and Horses, The Earth From the Air, L’Homme et la Mer. In 1991, he founded the first aerial photography agency in the world. He created the Goodplanet Foundation, aiming to raise public awareness of environmental issues. In 2006, he started the television documentary series Vu Du Ciel. His films include: Home (2009), Forests and people (2011), Planet Ocean (2012), Terra (2015). He founded a non-profit production company, “Hope”. YANN ARTHUS-BERTRAND a lucrat ca fotograf pentru Géo, National Geographic, Life, Paris Match, Figaro Magazine etc. A fost numit Ambasador al Bunăvoinței pentru Programul de Mediu al ONU de Ziua Pământului (2009). A scris o serie de cărți: Lions, Good breeding and Horses, The Earth From the Air, L’Homme et la Mer. În 1991, a înființat prima agenție de fotografie aeriană din lume. A creat Fundația Goodplanet, cu scopul de a sensibiliza publicul față de problemele de mediu. În 2006, a început seria de documentare televizate Vu Du Ciel. Printre filmele lui se numără: Home (2009), Forests and people (2011), Planet Ocean (2012), Terra (2015). A înființat o companie non-profit de producție, „Hope”.

Romanian Premiere


GREAT MASTERS


GREAT MASTERS’ LATEST

DIRECTOR:

Gianfranco Rosi

FIRE AT SEA Fuocoammare

Gianfranco Rosi 110’, 2016, Italy / France CREDITS: Photography: Gianfranco Rosi Editor: Jacopo Quadri Sound: Stefano Grosso Producers: Donatella Palermo, Gianfranco Rosi, Serge Lalou & Camille Laemle, Roberto Ciccutto, Paolo Del Brocco, Martine Saada & Olivier Pere

FESTIVALS / AWARDS: Amnesty International Film Prize/ Golden Berlin Bear/ Prize of the Ecumenical Jury/ Reader Jury of the “Berliner Morgenpost” – Berlin International Film Festival 2016/ Golden Ciak 2016/ Special Silver Ribbon – Italian National Syndicate of Film Journalists / David di Donatello Awards 2016 / New York Film Festival 2016

124

Winner of Berlinale Golden Bear in 2016, Fire At Sea depicts the life on the island of Lampedusa through the eyes of a 12-year-old boy, Samuele, an inhabitant of this island in the middle of the sea. Located about 200 km off the southern coast of Italy, it is not an island like the others, but the most symbolic border of Europe, crossed by thousands of migrants in the last 20 years in search of freedom. Gianfranco Rosi lived on this island for months, gradually coming into contact with the locals, on the one hand, getting to know their rhythms, their daily life, their way of seeing things, and the guests of the island, on the other hand, with their customs, religions and tragedies. The director succeeds at capturing the truth and reality, but also the humanity within. Andrew Pulver, writing for The Guardian, described the documentary as having “a distinctive, humane cinematic style” and being “a collection of tiny details that morph, almost by osmosis, into a shocking excavation of the mechanics of crisis.”

Born in Asmara, Eritrea, GIANFRANCO ROSI attended the university in Italy. In 1985, he moves to New York and graduates from the New York University Film School. Following a journey to India, he produces and directs his first documentary film, Boatman (1993), successfully screened at various international film festivals. In 2008, Below Sea Level wins the Orizzonti Award at the Venice Film Festival, the Grand Prix and the Prix des Jeunes at the Cinéma du Réel festival in 2009, the prize for best documentary at the One World Film Festival in Prague, and the Vittorio De Seta prize at the Bif&st 2009 for the best documentary. In 2010, he shoots the feature film El Sicario – Room 164, which wins the Fipresci Award at the Venice International Film Festival and the Doc/It prize as the best documentary of the year. In 2013, he makes the documentary feature Sacro GRA, winning the Golden Lion at the Venice International Film Festival.

Câștigător al Ursului de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2016, Fire At Sea descrie viața pe insula Lampedusa, prin ochii unui băiat în vârstă de 12 ani, Samuele, locuitor al acestei insule din mijlocul mării. Situată la aproape 200 km în largul coastei de sud a Italiei, aceasta nu este o insulă ca oricare alta, ci granița cea mai simbolică a Europei, trecută în ultimii 20 de ani de mii de migranți aflați în căutarea libertății. Gianfranco Rosi a locuit pe această insulă luni întregi, intrând treptat în legătură cu localnicii, pe de o parte, ajungând să le cunoască ritmul, viața de zi cu zi, felul lor de a vedea lucrurile, și, pe de altă parte, cu oaspeții de pe insulă, cu obiceiurile, religiile și tragediile lor. Regizorul reușește să surprindă adevărul și realitatea, dar și umanitatea inerentă. Andrew Pulver, scriind pentru The Guardian, a descris documentarul ca având „un stil cinematografic distinct, uman” și ca fiind „o colecție de mici detalii care se metamorfozează, aproape ca prin osmoză, într-o excavație șocantă a mecanicii crizei”.

Născut în Asmara, Eritrea, GIANFRANCO ROSI a urmat studiile universitare în Italia. În 1985, se mută la New York și absolvă Școala de Film din cadrul Universității din New York. După o călătorie în India, produce și regizează primul său film documentar, Boatman (1993), proiectat cu succes la diverse festivaluri internaționale de film. În 2008, Below Sea Level câștigă premiul Orizzonti la Festivalul de Film de la Veneția, Grand Prix și Prix des Jeunes la festivalul Cinéma du Réel în 2009, premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film One World din Praga și premiul Vittorio De Seta prize la Bif&st 2009 pentru cel mai bun documentar. În 2010, turnează lung-metrajul El Sicario – Room 164, care câștigă premiul Fipresci la Festivalul Internațional de Film de la Veneția și premiul Doc/It pentru cel mai bun documentarul al anului. În 2013, realizează documentarul, Sacro GRA, câștigând Leul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Veneția.

Theme programme (non-competitive)

Romanian Premiere


GREAT MASTERS’ LATEST

DIRECTOR:

Werner Herzog

LO AND BEHOLD: REVERIES OF THE CONNECTED WORLD Lo and Behold: Reveries of the Connected World Reverii dintr-o lume conectată Werner Herzog USA, 2016, 98’ CREDITS: Written & Directed by: Werner Herzog Produced by: Rupert Maconick , Werner Herzog Director of Photography: Peter Zeitlinger Edited by: Marco Capalbo Music Composed and Performed by: Mark degli Antoni with Sebastian Steinberg FESTIVALS / AWARDS: Millenium Festival, Brussels 2016, Festival International de Film de Fribourg Switzerland 2016, South East European Film Festival Los Angeles 2016

In LO AND BEHOLD, REVERIES OF THE CONNECTED WORLD, the Oscar-nominated documentarian Werner Herzog (Grizzly Man, Cave of Forgotten Dreams) chronicles the virtual world from its origins to its outermost reaches, exploring the digital landscape with the same curiosity and imagination he previously trained on earthly destinations as disparate as the Amazon, the Sahara, the South Pole and the Australian outback. Herzog leads viewers on a journey through a series of provocative conversations that reveal the ways in which the online world has transformed how virtually everything in the real world works - from business to education, space travel to healthcare, and the very heart of how we conduct our personal relationships. ‘’Another way to look at Lo and Behold is not as an inquiry into ideas but rather as a collection of interesting human specimens.’’ (A. O. Scott, The NYTimes) ‘’With interviewees ranging from Elon Musk to a gaming addict, Werner Herzog presents the web in all its wildness and utopian potential in this dizzying documentary’’. (Lanre Bakare, The Guardian)

În LO AND BEHOLD, REVERIES OF THE CONNECTED WORLD (Reverii dintr-o lume conectată), Werner Herzog, cineastul nominalizat la Oscar pentru extraordinarul său Grizzly Man, Cave of Forgotten Dreams, face o cronică a lumii virtuale, de la origini până la limitele extreme pe care le atinge, într-o explorare a lumii digitale condusă cu aceeași curiozitate și imaginație pe care le-am văzut deja exercitate asupra teritoriilor mult mai pământene din Amazon, Sahara, Polul Sud și teritoriile cele mai ascunse ale Australiei. Herzog își conduce spectatorul într-o călătorie a revelațiilor prin conversații provocatoare din care reiese cum lumea online a transformat practic tot mecanismul de funcționare a lumii reale, de la educație și călătorii spațiale până la cele mai intime moduri în care ne administrăm relațiile personale. ‘’Putem privi Lo and Behold nu neapărat ca pe o investigare de idei, ci ca pe o colecție de specimene umane interesante.’’ (A. O. Scott, The NYTimes) ‘’Cu interlocutori de la personaje precum Elon Musk la dependenți de jocuri pe internet, Werner Herzog prezintă web-ul în toată sălbăticia și potențialul său utopic, într-un documentar amețitor.’’ (Lanre Bakare, The Guardian) Theme Programme (non-competitive)

WERNER HERZOG has written, produced and directed some 70 films, acted in a number of films, published books of prose, staged about a dozen operas and founded his own educational program, the Rogue Film School. Born in Munich in 1942, Herzog grew up in a remote valley in the Bavarian mountains. Until age 11 he did not even know of the existence of cinema. He started to develop film projects from age 15 on, and since no one was willing to finance them, he worked the night shift as a welder in a steel factory during high school. Herzog also began to travel on foot. He made his first phone call at 17 and his first film at 19. In college he studied history and literature but dropped out in favor of filmmaking. WERNER HERZOG a scris, produs și regizat mai mult de 70 de filme, a jucat în filme, a publicat proză, a pus în scenă spectacole de operă și a înființat o școală, Rogue Film School. Născut la München în 1942, Herzog a crescut într-o vale izolată din Munții Bavariei. Până la vârsta de 11 ani, nici măcar nu aflase de existența cinematografului. Primele proiecte de film le-a făcut când avea doar 15 ani și, pentru că nimeni nu era dispus să îl finanțeze, lucra noaptea ca sudor. La 17 ani făcea primul său apel telefonic, iar la 19 ani, primul film. A început studii de istorie și literatură, pe care le-a abandonat de dragul filmului.

Romanian Premiere

125


GREAT MASTERS’ LATEST

DIRECTOR:

Patricio Guzmán

THE PEARL BUTTON Nasturele de Sidef Patricio Guzmán 82’, 2015, France / Spain / Chile / Switzerland CREDITS: Script: Patricio Guzmán Producer: Renate Sachse Cinematography: Kattel Djian Editor: Emmanuelle Joly Sound: Alvaro Silva Wuth

FESTIVALS / AWARDS: César 2016/ Adelaide Film Festival 2015/ Doclisboa International Film Festival 2015/ London Film Festival 2015/ San Sebastián International Film Festival 2015 / ICS Award – International Cinephile Society Awards 2016/ Lumière Awards 2016

Water, the main metaphor in The Pearl Button, stands for a portal to Chilean history and culture. Patricio Guzmán explores the meaning of water as a flow of historical recollections and poetic reflections, rendered with cinematic clairvoyance. The surviving members of several native “water tribes”, decimated by European colonization, remain to maintain their ancestral customs and language. Their genocide is juxtaposed by the more recent tragedy of Pinochet dictatorship of the 1970s, when thousands of political prisoners were murdered, many of whose bodies were dumped into the sea. Using journalistic accounts of these murders, Guzmán skillfully weaves together multiple modes of documentary: the picturesque, the political and the poetic, resulting in a more meditative, essayistic mode of non-fiction. Portraits of native peoples decked in elaborate body paint and masks stretch our ability to recognize the human. A documentary that transcends time, The Pearl Button is a vivid, essential gate to understanding not only the heritage of a nation, but also the art of nonfiction cinema. “It is the director’s extraordinary intuition about the synchronicity of history, geography and the physical universe – a mysterious relationship that has nothing to do with cause and effect – that gives the film and its predecessor their undeniable power.” – Deborah Young, Hollywood Reporter Apa, metafora centrală în Nasturele de Sidef, reprezintă portalul către istoria și cultura chiliană. Patricio Guzmán explorează semnificația apei ca fiind un curs de amintiri din istorie și reflecții poetice, redate printr-o clarviziune cinematografică. Membrii câtorva „triburi de apă”, decimate de colonizarea europeană, au supraviețuit pentru a-și păstra limba și obiceiurile străvechi. Genocidul lor este juxtapus de tragedia mai recentă a dictaturii lui Pinochet din anii ’70, când mii de prizonieri politici au fost uciși, iar multe dintre cadavrele lor au fost aruncate în mare. Folosindu-se de relatări jurnalistice ale acestor crime, Guzmán împletește cu îndemânare mai multe tipuri de documentar: cel pitoresc, cel politic și cel poetic, reieșind o non-ficțiune mai meditativă, eseistică. Portrete ale popoarelor băștinașe cu măști și cu trupurile pictate în modele elaborate ne sporesc capacitatea de a recunoaște omenescul. Un documentar care transcende timpul, Nasturele de Sidef este o poartă vie, essențială către înțelegerea moștenirii unei națiuni, dar și a artei filmelor de non-ficțiune. „Intuiția extraordinară a regizorului privind sincronia istoriei, a geografiei și a universului fizic – o relație misterioasă care nu are nimic de-a face cu cauza și efectul – este cea care le dă acestui film și celui precedent o putere incontestabilă.” – Deborah Young, Hollywood Reporter

126

Theme Programme (non-competitive)

PATRICIO GUZMÁN Lozanes is a Chilean documentary film director and writer. He studied filmmaking at the Film Institute at the Catholic University of Chile, and at the Official School of Film in Madrid, where he obtained his degree in Film Direction in 1970. Guzmán returned to Chile in 1971, and directed his first documentary, The First Year, which covered the first 12 months of Salvador Allende’s government. He is also known for Rosas de los Vientos (1983), Salvador Allende (2004) and Nostalgia of the Light (2010). Guzmán teaches documentary film classes in Europe and Latin America, and is the founder and director of the International Documentary Festival of Santiago (FIDOCS). PATRICIO GUZMÁN Lozanes este un regizor și scenarist de film documentar din Chile. A studiat regia la Instituttul de Film din cadrul Universității Catolice din Chile și la Școala de Film din Madrid, de unde a obținut o diplomă în regie de film în 1970. Guzmán s-a întors Chile în 1971 și a regizat primul său documentar, The First Year, care cuprindea primele 12 luni din guvernul lui Salvador Allende. Mai este cunoscut pentru filmele Rosas de los Vientos (1983), Salvador Allende (2004) și Nostalgia of the Light (2010). Guzmán predă cursuri de film documentar în Europa și America Latină și este fondator și director al Festivalului Internațional de Documentare de la Santiago (FIDOCS). No Premiere


GREAT MASTERS’ LATEST

DIRECTOR:

Thom Andersen

THE THOUGHTS THAT ONCE WE HAD Gânduri de odinioară Thom Andersen 105’, 2015, USA CREDITS: Producer: Thom Andersen Editors: Thom Andersen, Christine Chang, Andrew Kim Sound: Andrew Kim

FESTIVALS / AWARDS: CPH: DOX 2015

Described in an opening text as a “personal history of cinema, partially inspired by Gilles Deleuze,” The Thoughts That Once We Had from master cinematic essayist Thom Andersen is a richly digressive journey through most of film history. A found-footage film composed entirely of unidentified, yet often recognizable film clips and concise intertitles written by Andersen, Thoughts leaps associatively across a vast territory spanning from Griffith to Godard, using dynamically cinematic images and sequences not to explain, but to embody Deleuzian ideas in all their rich ambiguity and nuance. Structuring the film in ways that are alternately witty and puzzling, Andersen free associates from what seems like the totality of cinema, from Erich von Stroheim to Jack Smith, from Maria Montez to Patty Hearst, from Joris Ivens to Pedro Costa and then he suddenly slows things way down with very long comic excerpts featuring Harry Langdon, Laurel and Hardy, then the Marx Brothers. The film veers abruptly into documentary footage devoted to the proletariat, capitalists, communists, Leningrad, Hiroshima, North Korea, Vietnam, then back to WWII footage of Hitler touring Paris. “A wordless, associative, haunted journey – sometimes rueful and sobering, sometimes very funny – not just through the history of cinematic innovation, but through the 20th century itself.” — The Guardian Descris în textul de deschidere ca o „istorie personală a cinematografiei parțial inspirată de Gilles Deleuze”, Gânduri de odinioară, de la maestrul eseist în cinematografie, Thom Andersen, este o călătorie prin cea mai mare parte a istoriei filmului. Un film compus în totalitate din bucăți neidentificate și totuși recognoscibile de film și intertitluri scrise de Andersen, Thoughts sare în mod asociativ peste un vast teritoriu care se întinde de la Griffith la Godard, folosind imagini dinamice și secvențe care nu au nevoie de explicație, ci sunt menite să înfățișeze ideile deleuziene în toată amiguitatea lor bogată și nuanțele lor. Structurând filmul în feluri alternativ agere și enigmatice, Andersen face asocieri libere din ceea ce pare întreaga cinematografie, de la Erich von Stroheim la Jack Smith, de la Maria Montez la Patty Hearst, de la Joris Ivens la Pedro Costa, iar apoi încetinește ritmul cu fragmente comice lungi cu Harry Langdon, Stan și Bran, iar apoi Frații Marx. Filmul se îndreaptă abrupt spre fragmente de documentar dedicate proletariatului, capitaliștilor, comuniștilor, orașului Leningrad, orașului Hiroshima, Coreei de Nord, Vietnamului, apoi se întoarce la scene cu cel de-Al Doilea Război Mondial, când Hitler făcea un tur al orașului Paris. „O călătorie fără cuvinte, asociativă, obsedantă – uneori nostalgică și însuflețitoare, alteori foarte amuzantă – nu numai prin istoria inovației cinematografice, ci și prin secolul al XX-lea însuși.” — The Guardian Theme Programme (non-competitive)

THOM ANDERSEN has lived in Los Angeles for most of his life. In the 1960s, he made short films, In 1974 he completed Eadweard Muybridge, Zoopraxographer, an hour-long documentation of Muybridge’s photographic work. In 1995, with Noël Burch, he completed Red Hollywood, a videotape about the filmwork created by the victims of the Hollywood Blacklist. In 2003 he completed Los Angeles Plays Itself, a videotape about the representation of Los Angeles in films. It won the National Film Board of Canada Award for Best Documentary Feature at the 2003 Vancouver International Film Festival, and it was voted best documentary of 2004 in the Village Voice Film Critics’ Poll. He has taught film composition at the California Institute of the Arts since 1987. THOM ANDERSEN a locuit în Los Angeles cea mai mare parte a vieții lui. În anii ’60, a realizat scurt-metraje. În 1974, a realizat Eadweard Muybridge, Zoopraxographer, o documentare de o oră a operei fotografice a lui Muybridge. În 1995, împreună cu Noël Burch, a finalizat Red Hollywood, un film despre opera cinematografică creată de victimele Listei Negre de la Hollywood. În 2003, a realizat Los Angeles Plays Itself, un film despre reprezentarea orașului Los Angeles în filme. A câștigat premiul Consiliului Național de Film din Canada pentru Cel mai Bun Documentar la Festivalul Internațional de Film de la Vancouver și a fost votat cel mai bun documentar în 2004 în sondajul Village Voice Film Critics’ Poll. Predă compoziție de film la Institutul de Arte din California din 1987.

Romanian Premiere

127


ASTRA FILM JUNIOR 2016 The most cherished cinematic event dedicated to students and teachers returns for the eighth time in Sibiu, at Astra Film Festival, with lots of novelties. Our lives, including those of students, are filled with information coming from screens, either TV screens, monitors, or even cell phones, yet the experience shared with friends and colleagues, in front of a big screen, remains a magical moment. Film literacy gains more ground, being supported by European directives promoting media education. Starting with 2009, Astra Film Junior has taken on the role of a promoter of these forms of education by promoting the experience of viewing films in theatres, through film literacy activities following film viewing, through training teachers to guide students in these activities and, last but not least, through the workshop dedicated to the initiation of students in producing their own films. This year brings a series of changes, which diversify the cinema experience offer for students. The full-dome immersive cinema programme brings for the first time in Romania films in fulldome, screened in a special room, designed as a hemisphere, set up in Piața Mare in Sibiu. The films selected for the Astra Film Junior 2016 programme are: Dream to fly (by Paulina Majda from Poland), a history of flying machines and their inventors, The blind man with starry eyes (by Damien Beguet from France), a fairytale about the importance of knowledge, and The longest night: A winter’s tale (by Donovan Zimmerman and Jan Burger from the US), a fable about courage, generosity and the rebirth of nature. The films for the grades I-VI (6+ films) are part of a series of documentaries for and about children, made by the German TV channel KIKA, called Schau in meine Welt! (Take a look at my world). In this year’s selection, children of Bhutan, Germany, South Africa, the US and Romania are presented before the audience of AF Junior (protagonist of the film made in Romania is a 13-year-old boy from Agârbiciu). The films for the grades VII-XII (13+ films) are important international award-winning features. Searching for Sugar Man (by Malik Bendjelloul from Sweden) winner of Oscar and BAFTA awards, is the incredible story of an American singer of the 1970s. Sonita (by Rokhsareh Ghaem Maghami from Iran) is the story of a girl from

Afghanistan, who must fight against archaic prejudice and traditions. True Cost (by Andrew Morgan from the US) courageously investigates the darker aspects of the fashion industry. For the grades X-XII, we have prepared a film about the hidden places of the Internet (Down the Deep Dark Web, by Duki Dror and Tzachi Schiff from Israel). The workshop My first documentary film opened to a new generation of high school students. The 10 participants have taken part in an intensive training, which ended with 6 short films. The films of the high school students are scheduled for the gala screening on Sunday, the 23rd of October 2016, at Sala Thalia of the Astra Film Festival. We re-edit the Cartoon competition for the grades I-IV. Children who participate in the viewing of the films in the programme will be able to manifest their creativity by transposing their vision on the film they are to see in the form of a cartoon. The year 2016 was one more important step in diversifying the film literacy activities, through the inauguration of the Film Club dedicated to high school students and the Class for education through film for professors, teachers and educators. The film club aims to create a space for viewing documentary films opened to young people, where they can freely express their opinions and discuss with their colleagues about making films and their subjects. Also in this key, they are the ones viewing the films set forth for the following edition of the festival and making suggestions for its programme. The course for education through film opens a series of trainings that aim to introduce teachers to documentary film and its use in the educational process. It is a pilot-project, within which an international trainer, experienced in the use of documentary film in schools and the elaboration of learning materials based on a documentary film has conducted an intensive training for professors and teachers from Sibiu. The project will continue for the following years, one of the objectives being to prepare trainers for education through documentary film.

Cel mai îndrăgit eveniment cinematografic dedicat elevilor și profesorilor revine pentru a 8-a oară la Sibiu, în cadrul Astra Film Festival, cu o serie de noutăți. Viața noastră a tuturor, inclusiv a elevilor, este înconjurată de informații primite prin intermediul ecranelor, fie ele ale televizoarelor, calculatoarelor sau chiar și ale telefoanelor mobile, însă experiența împărtășită cu prieteni și colegi, în fața unui mare ecran, rămâne în continuare un moment magic. Educația prin film (film literacy) câștigă tot mai mult teren, fiind susținută de directivele Europene care promovează educația media. Începând din 2009, Astra Film Junior și-a asumat rolul de promotor al acestei forme de educație prin promovarea experienței de vizionare a filmelor în săli de cinema, prin activități de film literacy după vizionare, prin pregătirea cadrelor didactice care să ghideze elevii în aceste activități și, nu în ultimul rând, prin atelierul dedicat inițierii elevilor în producția propriilor lor filme. Anul acesta aduce o serie de schimbări, care diversifică oferta de experiență de cinema pentru elevi. Programul Cinema imersiv full dome aduce, în premieră absolută în România, filme realizate în tehnica full-dome și proiectate într-un spațiu special, în formă de emisferă, amplasat în Piața Mare din Sibiu. Filmele selectate pentru programul Astra Film Junior 2016 sunt Dorința de a zbura (de Paulina Majda din Polonia), o istorie a mașinilor zburătoare și a inventatorilor lor, Bătrânul înțelept cu ochi de stele (de Damien Beguet din Franța), un basm despre importanța cunoașterii, și Noaptea cea mai lungă: Poveste de iarnă (de Donovan Zimmerman și Jan Burger din SUA), o fabulă despre curaj, generozitate și renașterea naturii. Filmele pentru clasele I-VI (Filme 6+) fac parte din seria de documentare despre și pentru copii produse de canalul german de televiziune KIKA, intitulat Schau in meine Welt! (Uită-te în lumea mea). În selecția din acest an, se prezintă publicului Astra Film Junior copii din Buthan, Germania, Africa de Sud, SUA și România (protagonistul filmului realizat în România este un băiat de 13 ani din Agârbiciu). Filmele pentru clasele VII-XII (filme 13+) sunt lungmetraje care au câștigat premii internaționale importante. Pe urmele lui Sugar Man (de Malik Bendjelloul din Suedia) laureat cu Oscar și cu BAFTA, este povestea incredibilă a unui cantautor american din anii 1970. Sonita (de Rokhsareh Ghaem Maghami din Iran) este povestea unei fete din Afganistan,

care trebuie să lupte înpotriva prejudecăților și tradiții învechite. Prețul plătit (de Andrew Morgan din SUA) investighează cu curaj aspectele întunecate ale industriei vestimentare. Pentru clasele X-XII, am pregătit un film despre zonele ascunse ale internetului (Down the Deep Dark Web de Duki Dror și Tzachi Schiff din Israel). Atelierul Primul meu film documentar a continuat cu o nouă generație de liceeni. Cei 10 participanți au participat la un training intensiv, finalizat cu 6 scurtmetraje. Filmele liceenilor sunt programate în proiecție de gală duminică, 23 octombrie 2016, în Sala Thalia a festivalului Astra Film. Re-edităm Concursul de bandă desenată pentru clasele I-IV. Copiii care participă la vizionările din programul de filme își vor putea manifesta creativitatea transpunând în formă de bandă desenată viziunea lor despre filmul pe care l-au văzut. Anul 2016 a însemnat încă un pas important în diversificarea activităților de film literacy, prin inaugurarea Clubului de Film dedicat liceenilor și a Cursului de educație prin film pentru profesori, învățători și educatori. Clubul de film urmărește crearea unui spațiu pentru vizionarea filmelor documentare deschis tinerilor, unde aceștia își pot exprima liber părerea și discuta cu colegi despre modul de realizare și subiectul acestora. Tot în acest context, ei sunt cei care vizionează filmele propuse pentru următoarea ediție a festivalului și fac propuneri pentru programul acestuia. Cursul de educație prin film, deschide o serie de traininguri care își doresc să familiarizeze cadrele didactice cu filmul documentar și utilizarea lui în procesul educațional. Este un proiect-pilot, în cadrul căruia un trainer internațional, cu experiență în utilizarea filmului documentar în școli și elaborarea de materiale didactice bazate pe film documentar a susținut un training intensiv pentru profesorii și învățătorii sibieni. Proiectul va continua în anii următori, unul dintre obiective fiind formarea de formatori pentru educația prin film documentar.

129


DOCUMENTARYTANK @AFF 2016


DocumentaryTank@AFF (20–22 October), the industry programme at Astra Film Festival 2016 aims to reflect the key industry topics of the day and invites its guests and audience to take part in a series of expert-led discussions about the newest forms of documentary filmmaking, financing strategies for European documentaries, new models of digital distribution and advice on targeting a documentary project for international film festivals. ROMANIAN DOCS IN PROGRESS

Following Astra Film Festival’s decades-long tradition of bringing together and supporting local talents, DocumentaryTank@AFF 2016 initiates the Romanian Docs in Progress programme which gives six documentarists currently developing stories originating in this part of Europe the opportunity to present their ongoing work to a jury of both local and international film professionals in order to attract finance, co-production and distribution. Aiming to support new voices and bridge the gap between new talent and decision makers, Romanian Docs in Progress awards the winning documentary projects with prizes meant to help the teams push their documentaries’ production to the next stage. The projects selected to compete in the Romanian Docs in Progress 2016 programme are In Between (dir. Maria Cinar-Jiga), Maia- A Portrait with Hands (dir. Alexandra Gulea), Phoenixxx (dir. Mihai Dragolea), Cries and Whispers (dir. Andra Chirac), The Teach (dir. Alex Brendea) and The Northern Republic (dir. Manuela Morar).

FINANCING AND NETWORKING OPPORTUNITIES

Several lectures in the DocumentaryTank@AFF 2016 programme are dedicated to discussing the challenges and concerns that documentarists usually face when putting together a financing strategy for their project and the opportunities that some of the major film industry forums in Europe are offering in this direction: • Creative Europe MEDIA, opportunities for documentary filmmakers Valentina Miu, Head of Media Desk Romania expands on how documentarists can access funds through the Creative Europe MEDIA programme, while Romanian director and producer Monica Lăzureanu Gorgan uses her film Circuit/ Green, Green, Green as a case study of working with Media Desk Development Fund. • East Doc Platform, Production Tour of Europe Miriam Ryndova, the manager of East Doc Platform Prague, the biggest documentary industry event in Eastern Europe presents an in-depth analysis of TV slots, funding systems and sales & distribution companies open for cooperation. Miriam provides to filmmakers seeking financial and distributional support, examples of various produces, sales and TV representa- tives and film consultants currently active on the European documentary market.

DOCUMENTARYTANK @AFF 2016

• A Vision is More Than a Look: Vision du Réel’s programming and Doc Outlook-International Market Mourad Moussa, Festival Programmer for Vision du Réel, Switzerland discusses the ethos of the festival he is working for, focusing on how the event gathers thousands of film professionals around the world each year, fostering contacts for funding and promotion of documentaries as well as enabling networking and acquiring of film rights. • Introducing OPPOSE OTHERING! -goEast’s latest projects for young filmmakers and activists Rebecca Podlech, Coordinator of OPPOSE OTHERING! and head of the editorial department for goEast, Wiesbaden introduces goEast’s new pilot project which will pair filmmakers from Germany and Central and Eastern Europe and send them on a filmic journey through their countries to investigate exclusionary attitudes towards individuals of different social, religious, cultural, ethnic backgrounds and / or sexual identity and to present portraits of individuals and projects that are working to promote solidarity, civil courage and resistance to discrimination.

A PROGRAMMER’S POV

• A highlight of this year’s DocumentaryTank@AFF programme is Claire Aguilar’s lecture on how to target a documentary project for festivals, online distribution and television. Claire is a former commissioning editor for ITVS and festival programming director of Sheffield Doc/ Fest, UK and shares a festival programmer’s point of view on conceiving a documentary while taking into consideration its consequent festival life. • Ioana Diaconu, the Country Manager of MUBI Romania hosts a short presentation aiming to offer to documentarists an overview on how the Video on Demand platform MUBI works with local directors to bring Romanian film titles to its catalog and subsequently distributing them globally.

NEW DOCUMENTARY FORMS

Arnau Gifreu, film director and researcher in the audiovisual and multimedia field, maps out the new forms of documentary-filmmaking within the new media genre, touching on webdocumentaries, immersive Full-dome, 360 and virtual reality film formats. Director Paula Oneț and producer Antonio Cadierno Parodi present their work in progress web documentary 4GenWomen and share their experience of developing an interactive film.

CHALLENGES AND CONCERNS FOR ROMANIAN FILMMAKERS The Romanian documentarists participating in DocumentaryTank@AFF 2016 are given the opportunity to discuss about the challenges they are facing in the process of raising production funds, developing and distributing their documentaries, during a round table moderated by the well-known Romanian film critic and trainer in cinema education Ileana Bîrsan.

131


DocumentaryTank@AFF (20–22 octombrie 2016), programul Astra Film Festival dedicat profesioniștilor filmului documentar, își invită oaspeții din industrie și audiența din acest an să ia parte la o serie de discuții moderate de experți în domeniu. Prezentările gravitează în jurul strategiilor de finanțare pentru documentarele europene, modelelor recente de distribuție digitală, celor mai noi forme ale filmului documentar și al conceperii planului de distribuție a unui film documentar pentru televiziune, mediul online și festivalurile de film internaționale ROMANIAN DOCS IN PROGRESS

Urmând tradiția de 23 de ani a Festivalului Astra Film Sibiu de a susține vocile noi din lumea filmului documentar, DocumentaryTank@AFF inițiază programul Romanian Docs in Progress, care oferă unui număr de șase regizori români oportunitatea de a-și prezenta proiectele în lucru în fața unui juriu alcătuit din profesioniști români și internaționali cu scopul de a atrage finanțare sau oportunități de co- producție și distribuție. Romanian Docs in Progress va acorda proiectelor câștigătoare premii menite să ajute realizatorii să avanseze în producție și să își finalizeze proiectele. Documentarele selectate pentru a concura în programul Romanian Docs in Progress 2016 sunt La răspântia dintre lumi (reg. Maria Cinar-Jiga), Maia- Portrait cu mâini (reg. Alexandra Gulea), Phoenixxx (reg. Mihai Dragolea), Strigăte și Șoapte (dir. Andra Chirac), Profu’ (dir. Alex Brendea) și Republica de Nord (dir. Manuela Morar).

OPORTUNITĂȚI DE FINANȚARE ȘI NETWORKING

• OPPOSE OTHERING! cel mai recent proiect al festivalului goEast pentru tinerii regizori și activisti Rebecca Podlech, coordonator al proiectului OPPOSE OTHERING! și șeful departamentului editorial al festivalului goEast din Wiesbaden, Germania prezintă un nou proiect în care documentariști din Germania și alte țări central și est-europene vor fi organizați în echipe și trimiși într-o călătorie cinematografică prin țările lor de origine, în încercarea de a investiga atitudinile de excludere a indivizilor provenind din medii sociale, culturale și etnice diferite sau cu identitate/ orientare sexuală diferită. Cineaștii sunt încurajați să documenteze personaje sau proiecte care promovează solidaritatea, curajul civic și rezistența în fața discriminarii.

PERSPECTIVA SUBIECTIVĂ A PROGRAMATORULUI DE FILM

• Un moment-cheie al programului DocumentaryTank@AFF din acest an este prezentarea lui Claire Aguilar, fost curator de programe pentru ITVS și fost director de program al prestigiosului festival de film documentar Sheffield Doc/Fest din Marea Britanie. Claire împărtășește perspectiva de programator, sugerând modurile în care cineaștii își pot adapta viziunea și proiectele în funcție de canalele de distribuție ( televiziune, online sau festivaluri) pe care le țintesc în demersul lor creativ. • Ioana Diaconu, Manager MUBI România, susține o scurtă prezentare cu scopul de a oferi documentariștilor prezenți o imagine de ansamblu asupra modului în care platforma VOD (Video la Cerere) MUBI colaborează cu regizorii din regiune pentru a aduce titluri de filme documentare românești în catalogul său online, distribuindu-le, mai apoi, la nivel global.

NOI FORME ALE FILMULUI DOCUMENTAR

Programul DocumentaryTank@AFF dedică un segment important de discuție provocărilor pe care documentariștii le întâmpină în alcătuirea strategiilor de finanțare. Reprezentanții unora dintre cele mai mari forumuri de film europene vor comenta soluțiile și oportunitățile existente în acest sens:

Arnau Gifreu, regizor de film și cercetător în domeniul audiovizual și multimedia discută noile forme ale filmului documentar, atingând subiecte precum documentarul web, proiecțiile imersive full-dome și filmele în realitate virtuală și în format de 360 de grade. Regizorul Paula Oneț și producătorul Antonio Cadierno Parodi își vor prezenta proiectul lor de film documentar web aflat în curs de dezvoltare, 4GenWomen, și vor împărtăși din experiența lor de lucru la un film interactiv.

• Creative Europe MEDIA, oportunități pentru regizorii de film documentar Valentina Miu, director al Media Desk Romania discută despre cum documentariștii pot accesa fonduri prin programul Creative Europe MEDIA iar Monica Lăzureanu Gorgan, regizor și producător român își prezintă filmul Circuit drept studiu de caz al implementării fondului de dezvoltare Media Desk.

PROVOCARI PENTRU INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ DE FILM DOCUMENTAR

• Platforma East Doc. Un tur de productie al Europei. Miriam Ryndova, managerul Platformei East Doc Praga, cel mai amplu eveniment dedicat industriei filmului documentar din Europa de Est prezintă o analiză aprofundată a canalelor TV, sistemelor de finanțare-vânzare și a companiilor de distribuție deschise către colaborari. Miriam va oferi regizorilor prezenți exemple de producători, reprezentanți de televiziuni și consultanți de film activi pe piața europeană a filmului documentar.

132

• O perspectivă e mai mult decât o privire. Viziunea curatorială a festivalului Vision du Réel și Doc Outlook–International Market Mourad Moussa, programmer pentru Vision du Réel, Elveția discută etosul festivalului pentru care lucrează, concentrându-se pe modul în care evenimentul reușește să strângă anual mii de profesioniști din întreaga lume, facilitand networking-ul și nutrind colaborări pentru finanțarea și promovarea documentarelor lor.

DOCUMENTARYTANK @AFF 2016

Regizorii români de film documentar prezenți la DocumentaryTank@AFF 2016 sunt invitați să discute despre dificultățile pe care le întâmpină în România în procesul de strângere de fonduri, dezvoltare și distribuție a filmelelor, în cadrul unei mese rotunde moderate de bine-cunoscutul critic de film și trainer de educație cinematografică pentru tineri, Ileana Bîrsan.


INDEX FILMS “6x9” A Virtual Experience of Solitary Confinement The Future Is Now: VR 113 1 Building and 40 People Dancing Circumscribed Spaces 70 A Mere Breath Self, Family, Society 30 Abdul & Hamza No Place Like Displace 46 Across the Line The Future Is Now: VR 114 Age Self, Family, Society 31 Alisa in Warland Doc-vlog 40 Amazing Astronomers of Antiquity The Future Is Now: Full-dome 105 Among the Believers Inside Radical Islam 93 Angela Self, Family, Society 32 Anthill Circumscribed Spaces 71 Armânii, at the famous Manakia to I'm not famous... Aromanians 76 Assent The Future Is Now: VR 115 Aurora: Lights of Wonder The Future Is Now: Full-dome 106 Changa Revisited OutstanDox 20 Chat with Alice Self, Family, Society 33 Cinema, mon amour Refurbished Past 66 City Play Stories From Urbania 60 Coming Face to Face Self, Family, Society 34 Crazy Horse Portrait Frederick Wiseman 85 Czech Against Czechs Doc-vlog 41 Dead Slow Ahead OutstanDox 21 Depth Two OutstanDox 22 Domestic Violence Portrait Frederick Wiseman 83 Domestic Violence 2 Portrait Frederick Wiseman 84 Don Juan OutstanDox 23 Down the Deep, Dark Web Citizens Of The Online World 98 Dream to Fly The Future Is Now: Full-dome 107 Employment Office OutstanDox 24 Facebookistan Citizens Of The Online World 99 Fire at sea Great Masters' Latest 124 Giant The Future Is Now: VR 116 God Save the Partisans As We Wait for Americans! Communist Faiths 51 Govandi Crime aur Camera Stories From Urbania 61 Homme Less Stories From Urbania 62 Human Special 122 In Between No Place Like Displace 47 Keep Quiet OutstanDox 25 King's War Special 53 Kiya The Future Is Now: VR 117 Life under the Arctic Sky The Future Is Now: Full-dome 108 Lo and Behold: Reveries of the Connected World Great Masters' Latest 100, 125 My Friend Rockefeller Reality Under Cover 89 Notes on Blindness - A Journey Into a World Beyond Sight The Future Is Now: VR 118 On the Wings of the Night The Future Is Now: Full-dome 109 Pallasseum - Invisible City Circumscribed Spaces 72 148

Parchim International Refurbished Past 67 Pregnant in Romania Self, Family, Society 35 Right Between Your Ears Reality Under Cover 90 Scorched Water Stories From Urbania 63 Sieranevada Special 15 Sonita Inside Radical Islam 94 Techsquat Circumscribed Spaces 73 The Applause Man Reality Under Cover 88 The Blind man with starry eyes The Future Is Now: Full-dome 110 The Block Refurbished Past 68 The Confessions of Thomas Quick Reality Under Cover 91 The Dark Gene OutstanDox 26 The Dazzling Light of Sunset Doc-vlog 42 The Devil's child Self, Family, Society 36 The Dybbuk. A Tale of Wandering Soul Encounters 56 The Empty Room Inside Radical Islam 95 The Halves Doc-vlog 43 The Longest Night: A Winter’s Tale The Future Is Now: Full-dome 111 The Manakia Brothers. Diary of a long look back Aromanians 77 The New Gypsy Kings Special 79 The New Man OutstanDox 27 The Pearl Button Great Masters' Latest 126 The Red Empress - The Life and Adventures of Ana Pauker Communist Faiths 52 The Thoughts That Once We Had Great Masters' Latest 127 The Unknown Photographer The Future Is Now: VR 119 Those No Place Like Displace 48 Torna, torna, fratre! Aromanians 78 Train to Adulthood Self, Family, Society 37 Trapped by Law No Place Like Displace 49 Violin Farmers Encounters 57 Witness 360: 7/7 The Future Is Now: VR 120 World 2 War The Future Is Now: Full-dome 112


INDEX FILME “6x9” O experiență virtuală a captivității solitare Viitorul e azi: VR 113 1 clădire și 40 de oameni dansează Spații circumscrise 70 Abdul & Hamza Dislocuire 46 Acceptare Viitorul e azi: VR 115 Ăia Dislocuire 48 Alisa în Țara Războiului Doc-vlog 40 Angela Personal/familial/social 32 Apa pârjolită Povestiri din Urbania 63 Armânii, de la faimoșii Manakia la Nu sunt faimos... Armânii 76 Aurora: Miracolul luminii Viitorul e azi: fulldome 106 Bătrânul înțelept cu ochi de stele Viitorul e azi: fulldome 110 Biroul de șomaj OutstanDox 24 Blocul Trecut recondiționat 68 Camera nelocuită Islamul radical la el acasă 95 Ceh contra cehi Doc-vlog 41 Changa Revisited OutstanDox 20 Chat with Alice Personal/familial/social 33 Cinema, mon amour Trecut recondiționat 66 City Play Povestiri din Urbania 60 Conflagrație mondială Viitorul e azi: fulldome 112 Copilul Diavolului Personal/familial/social 36 Crazy Horse Portret Frederick Wiseman 85 Cu capul între urechi Realitate sub acoperire 90 Despre orbire - Călătorie într-o lume lipsită de vedere Viitorul e azi: VR 118 Dincolo de linie Viitorul e azi: VR 114 Doar o răsuflare Personal/familial/social 30 Don Juan OutstanDox 23 Dorința de a zbura Viitorul e azi: fulldome 107 Dybbuk. Povestea sufletului călător Întâlniri 56 Facebookistan Cetățeni ai lumii online 99 Fața ascunsă a internetului Cetățeni ai lumii online 98 Față în față Personal/familial/social 34 Fotograful necunoscut Viitorul e azi: VR 119 Fratii Manakia. Jurnalul unei lungi priviri înapoi Armânii 77 Fuocoammare Maeștri 124 Furnicar Spații circumscrise 71 Gânduri de odinioară Maeștri 127 Gena întunecată OutstanDox 26 Govandi Crime aur Camera Povestiri din Urbania 61 Groapa numărul doi OutstanDox 22 Homme Less Povestiri din Urbania 62 Human Special 122 Împărăteasa Roșie - Viața și aventurile Anei Pauker Destine comuniste 52 Între două lumi Dislocuire 47 Jumătăți Doc-vlog 43 Kiya Viitorul e azi: VR 117

Lumina orbitoare a amurgului Doc-vlog 42 Martor 360: 7/7 Viitorul e azi: VR 120 Mărturisirile lui Thomas Quick Realitate sub acoperire 91 Nasturele de sidef Maeștri 126 Noaptea cea mai lungă: Poveste de iarnă Viitorul e azi: fulldome 111 Pallasseum - Orașul invizibil Spații circumscrise 72 Parchim International Trecut recondiționat 67 Pe aripile nopții Viitorul e azi: fulldome 109 Plutire la viteză minimă OutstanDox 21 Prietenul meu, Rockefeller Realitate sub acoperire 89 Prinși în capcană Dislocuire 49 Printre dreptcredincioși Islamul radical la el acasă 93 Războiul Regelui Special 53 Reverii dintr-o lume conectată Maeștri 100, 125 Satul cu orchestra de viori Întâlniri 57 Sieranevada Special 15 Sonita Islamul radical la el acasă 94 Sunt însărcinată îin România Personal/familial/social 35 Tăcere OutstanDox 25 Techsquat Spații circumscrise 73 The New Gypsy Kings Special 79 Ține, Doamne, partizanii, până vin americanii! Destine comuniste 51 Torna, torna, fratre! Armânii 78 Tren spre maturitate Personal/familial/social 37 Uimitorii astronomi ai antichității Viitorul e azi: fulldome 105 Un om nou OutstanDox 27 Uriașul Viitorul e azi: VR 116 Vânătorul de aplauze Realitate sub acoperire 88 Vârste Personal/familial/social 31 Viața sub cerul arctic Viitorul e azi: fulldome 108 Violență domestică Portret Frederick Wiseman 83 Violență domestică 2 Portret Frederick Wiseman 84

149


FESTIVAL TEAM / ECHIPA FESTIVALULUI Astra Film Festival Founding Director: Dumitru Budrala Programming Department: Head of programing: Csilla Kató Programming: Csilla Kató, Adina Marin, Dumitru Budrala Festival Production: Adriana Lomnășan Assistant: Daniela Dan Preselection: Cornel Moșenag, Adrian Dumitrașcu, Monica Lăzureanu, Ioana Constantin Astra Film Junior: Project coordinator: Cristina Costea Team: Ștefana Pădureanu, Dorina Kolkhuis Tanke Astra Film Junior Workshop: Asociația Vira The Future Is Now: Project assistant and film curator: Adela Muntean DocumentaryTank@aff: Project assistant: Iulia Stoian Communication & PR Department: Press & Social Media Coordinator: Răzvan Sădean Press office assistant: Ștefan Dobre PR: Adriana Lomnășan Catalogues: Coordinator of catalogues: Adina Marin Texts by: Adina Marin, Diana Mereoiu, Andreea Mihalcea, Csilla Kató, Adela Muntean Additional editing and translations: Cătălina Ștefan DTP Catalogue Astra Film Festival: Silviu Tomișteanu DTP Catalogue Astra Film Junior: Nicoleta Zapciroiu Guest Department: Coordinator: Olimpia Colibaba, Ioana Constantin 150

CNM Astra General Director: Ciprian Anghel Ștefan

Special Events Production: Multimedia Director: Carmen Lidia Vidiu Editor: Cristina Nicoleta Baciu Musical Events: Adriana Lomnășan Submissions & Film Database Management: Olimpia Colibaba, Claudiu Doncuțiu, Adrian Dumitrașcu, Cornel Moșneag, Bogdan Scorțea Print Traffic & Subtitles Coordinator: Cornel Moșneag Subtitling coordinator: Oana Leonte Festival clips: Iulia Stoian, Florin Cristian Ionescu Photo Coordinator: Cornel Moșneag Photographers: Silvana Armat, Zoltán Rab, Gabriela Cuzepan, Sara Budrala Graphic & Design: Silviu Tomișteanu Prints: Studio Imagic Website Content Administration: Mircea Nan, Claudiu Doncuțiu, Adrian Dumitrașcu, Bogdan Scorțea Logistics and Technical Coordination: Mircea Nan, Bogdan Brylynsky Technical assistance: Bogdan Scorțea Location Managers: Diana Bere, Raluca Bucur, Rareș Curechian, Gabriela Cuzepan Financial Department: Ioana Dragosin Accounting & Legal Department: Dorina Orban, Mihaela Lucardi, Cornelia Rociu, Bogdan Turean Volunteer Coordination: Daniela Dan, Cristina Costea Projection: Filmprojektion Mondt System Administration: True Art Festival Database: Kalenda Systems Ticketing: Eventbook


ACKNOWLEDGEMENTS / MULȚUMIRI Prof. univ. dr. ing. Ioan Bondrea, Rector al Universității Lucian Blaga Sibiu Prof. Ioan Bojin, Director general Filarmonica de Stat Sibiu Adrian Tibu, Director, Teatrul pentru Copii și Tineret Gong Sibiu Prof. dr. Șefan Firu, Inspector general, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu Adina Vintilă, Director general Sibiu 100% Florin Țicu, Director tehnic, Teatrul Național Radu Stanca Sibiu Ing. Aurel Antonie, Director tehnic, Filarmonica de Stat Sibiu Cătălin Arghirescu, Alexandru Bălan, Diana Bucur, Radu Cotuțiu, Laurean Gherman, Sebastian-Niu Herișanu, Irina Herișanu, Călin Ilișan, Carmen Motronea, Daniela Muntean, Mihai Munteanu, Ovidiu Nicoară, Mircea Spineiu, Dumitru Radu, Radu Stănese, Nicoleta Zapciroiu

151


VOLUNTEERS / VOLUNTARI

Amalia Albu, Rareș Aldea, Ruxandra Almășan, Bianca Elena Alexe, Diana Andreescu, Daria Teodora Badea, Ema Caterina Bălan, Roxana Barb, Ioana Benchea, Paul Bogdan, Victor Bogdan, Diana Maria Bolovăneanu, Stanca Daria Brote, Maria Bianca Bulagea, Alexandra Maria Buta, Anca Maria Cazila, Cosmina Cucu , Mădălina Cucu , Julia Dombos, Andy Ștefan Dragomir, Teodora Fălămaș, Teodor Florian, Denisa Gaboreanu, Ioana Halmaghi, Maria Halmaghi, Victoria Luca , Roxana Manea, Teodora Minea, Ionuț Mitruț, Ibolya Molnos, Sebastian Nașcu, Isabela Nita, Ana Maria Pojoga, Maria Popa, Mihai Popa, Carla Popeidanu, Ionel Pui, Luminița Rus, Vlad Georgian Radu, Betti Serfőző, Ioana Alexandra Silaghi, Alexandra Silea, Adreea Silviana Slavu, Maria Stan, Adnana Stavar, Ligia Stoenescu, Alexandra Stoia, Lucian Strâmbu, Andreea Suman, Stefana Anastasia Talau, Daria Teaca, Ovidiu Tescut, Alexa Ticu, Daniel Vasile, Elena Veronica Vasile, Sorana Verman, Nicolas Weiss, Silvia Zete

152


Media partners / Parteneri media

Supported by / Cu sprijinul


Sponsors / Sponsori

Partners / Parteneri AF Juniori

Digital partner

Festival car

Festival lounge

Festival club


NOTES: ............................................................................................................................. .................................................................................................................................................... ............................................................................



Catalog astra film festival 2016