Page 1

numărul 9, Iunie 2011

  advertise.in  1


publicitate@advicestudents.ro

2  advertise.in


de Raluca Popescu

Prin anul întâi, la o reuniune de familie, am fost întrebată cu ce se mănâncă Facultatea de Comunicare. „E un fel de Litere, mamă? Vă învaţă să vorbiţi?” Păi, nu chiar, zic, lansându-mă într-un mic discurs despre interese comune, formarea şi transmiterea imaginii, interacţiuni simbolice şi atingerea publicurilor relevante. Când în expozeul meu s-a strecurat termenul „publicitate”, feţele s-au luminat a înţelegere. „Deci înveţi să faci reclame?” Da şi nu. Da, comunicarea pentru produs e cea mai vizibilă. Spoturile care ne întrerup filmul, printurile care ne îngroaşă revistele şi bannerele care se lăţesc pe tot browser-ul sunt cele mai uşor de reperat dintre formele comunicării. Mai mult, toată lumea ştie cum funcţionează reclamele: oferă ceva informaţie şi ceva entertainment, preferabil într-o combinaţie eficientă, ca să te trimită la raft la produsul potrivit. Dar ce ne facem cu restul comunicării? Unele produse nu se iau din raft. Câteodată sunt intangibile, ca în cazul artelor. Câteodată sunt companii întregi, pentru care se fac tot felul de campanii de imagine şi de relaţii publice. Plus campaniile care „vând” o atitudine, un stil de viaţă sau o schimbare socială. Aici nu prea ajunge un spot, fie el şi în prime-time. Despre asta vorbim în numărul de vară al advertise.in: despre tot ce înseamnă comunicare not-for-product. Avem campanii sociale, film, muzică, muzee şi cărţi, branding de ţară, creativitate şi umor online, reţele sociale, un pic de laudă de sine şi un comic criminal. Şi pentru că nu ne place să vorbim singuri, avem şi pagină de Facebook, unde vă aşteptăm.

  advertise.in  3


7

Cuprins

Fenomenul Creativ-robotizat

9 DESPRE FILM, cu pasiune GHID pentru țara în care te-ai născut

18 BRANDING Gaga

12 20

O FRUNZĂ, două!

NU-I SPUNE MAMEI că sunt publiciar

25

22 DINCOLO de vitrină

AVENTURA pe submarinul TSY 6

28 RESPONSABILITATE socială si BTL

4  advertise.in

16


30 CB 3: cu BTL în roate

CREATIVITATE sălbatica

34

40 UN PIC DE RAI pentru publicitari CREATIVITATE: punct şi de la capăt

46

38 O LUME fără publicitate

42 WEBCOMICS

50 TOP 5 reţele sociale

52 6 METODE atent studiate...

  advertise.in  5


Q question mark

6  advertise.in


FENOMENUL CREATIV-ROBOTIZAT de Raluca Ionescu În metrou, pe Facebook, la coada de la pâine, în timpul alergării de frumusețe din parc, pe messenger sau în pauza de cafea, toată lumea vorbește despre ei. Sunt 4, sunt din Cluj, sunt creativo – revoluționari … sunt creatorii lui MO și FOCA, iar toata lumea reacționează într-un fel sau altul atunci când le aude numele. Mai mult decât evident, este vorba despre cei de la Creative Monkeyz.

R

amoo - Ramona Cordoș (22 ani), Codin - Codin Sebastian Pop (25 ani), Ficus - Mihai Banea (24 ani) și Druidul – Cezar Enache (30 ani) sunt cei care au reușit să combine valorile naționale și arta digitală într-un format virtual educativ și comic. Pe langă facultățile de specialitate absolvite, toți au lucrat în zone legate de audio-vizual – televiziune, cinema, publicitate, arte-plastice, design. Ideea site-ului le-a venit din dorința de a împărtăși și altora cunoștiințele lor în diverse programe și din imboldul de crea ceva 100% românesc. Pe parcurs, site-ul a fost diversificat, în momentul de față vizitatorii având posibilitatea de a găsi inspirație, soluții practice și tehnice raportate la diferite programe de editare și creare de conținut audio-vizual. Însă succesul celor de la Creative Monkeyz se datorează în mare parte serialului RObotzi. De la puștii care folosesc replici din filozofia de viață a lui MO și până la bunicii care reacționează agresiv la auzul „limbajului colorat”, toată

România a auzit de RObotzi. Ba mai mult, unii incearcă să ducă și dincolo de granițe „fenomenul robotizat” prin subtitrarea serialelor în limba engleză. Serialul a apărut din dorința de a crea ceva comic, românesc, autentic („mai autentic ca ROM-ul” cum ar zice MO). Totul a plecat de la imposibilitatea găsirii unui concept comic pentru un tutorial cu titlul „cum să creezi butoane web”. Soluția problemei a venit sub duș de la Codin. Legat de numele personajelor, MO a fost primul „botezat” în timp ce FOCA le-a dat ceva bătăi de cap creativilor. Și aici problema a fost soluționată atipic, inspirația venind, printre altele, din versul lui Ais the Chef: „e Napoca, îmi iubesc orașu’ cum iubește oceanu’ foca”. Ramona a fost cea care a dat sens focii, prin transformarea cuvântului în acronim: Fabricat Original Cu Aluminiu. Genericul a fost creat în așa fel încât să meargă cu ideea de „comunism răsturnat” (logoul Creative Monkeyz), fiind opera de artă a lui Cezar. Pentru realizarea unui

  advertise.in  7


sursa: www.creativemonkeyz.com

episod, cei patru spun că este nevoie de multe ore de muncă, fiecare dintre ei având secțiunea proprie de care se ocupă. Odată pornit pe drumul „���������� ����������� hollywoodian românesc”, episoadele au tratat în stilul caracteristic, teme diverse cu influențe puternice din viața socială românească. Și pentru că niciodată nu poți împăca și capra și varza, serialul RObotzi se bucură fie de simpatie acută, fie de critici agresive. Dacă unii îi apreciază pentru creativitatea de care dau dovadă, pentru entertainmentul gratuit pe care îl oferă sau pentru cunoștiințele „tehnice” share-uite, alții îi judecă pentru modul necenzurat în care se exprimă și lipsa de umor. Este clar că ori îți plac RObotzi, iar saptămâna îți începe de joi, ori îți displac, iar fiecare aspect legat de acest subiect se va transforma automat în sursă de cârcoteală. Oricum ar fi, cert este că toate acestea au condus la o popularitate enormă materializată în replici robotizate rostite cotidian și în mii de clickuri pe site-ul Creative Monkeyz. Din punctul meu de vedere, Creative Monkeyz este un bun exemplu că în România mai există și oameni care să împartă moca cunoștiințe, entertainment și inspirație… și asta nu doar atunci când e campanie electorală. Îmi rămâne totuși o întrebare: Ce s-ar fi întâmplat cu această echipă dacă s-ar fi născut în altă țară? Probabil RObotzi ar fi concurat serios South Park sau alte seriale de genul.

8  advertise.in

sursa foto: www.webpr.ro


Despre film, cu pasiune de Sorina Stanciu

Armina, „călită” la focul voluntariatului din ADVICE, şi-a împăcat pasiunea pentru film şi dorinţa de implicare, ajutând în organizarea festivalului NexT. Iar noi, ca obişnuiţi ai proiecţiilor, am întrebat-o cum se vede „dinăuntru” un eveniment de asemenea amploare.

advertise.in: Cât de greu este să devii voluntar NexT? Armina: Eu cred că e uşor să devii voluntar la NexT. Anunţurile despre recrutare sunt postate pe site-ul oficial, Facebook şi Twitter cu suuuficient timp înainte de festival şi echipa îţi stă la dispoziţie prin e-mail pentru orice nelămuriri ai cu privire la program. E un proces transparent şi, din câte am observant, dacă ai (pe bune) o atitudine pozitivă, timp liber de alocat pe perioada festivalului şi eventual o experienţă anterioară de voluntariat, eşti ca şi acceptat. Desigur, mai sunt câteva abilități care îl recomandă pe voluntar pentru anumite responsabilităţi. Talentul la fotografie sau/şi carnetul de şofer nu strică niciodată, ca să dau nişte exemple. advertise.in: Cât a durat programul şi în ce a constat munca ta? Armina: Voluntară am fost în aprilie 2009 şi programul a fost solicitant doar pe perioada

festivalului (aproximativ o săptămână), deşi am avut câteva întâlniri cu echipa înainte şi am ajutat cu subtitrările. Asta a fost super pentru că am putut să vad în avanpremieră niște filme din competiţie. În timpul NexT am fost într-o fugă şi o distracţie continuă, câte un pic din toate - am stat pe la giftshop, pe la biroul de presă, am ghidat nişte invitaţi străini şi, nu în ultimul rând, am participat (conştiincios!) la petrecerile festivalului. advertise.in: Per total, cum ţi s-a părut experienţa ca voluntar? Cu ce impresii ai rămas? Armina: Am avut ocazia să cunosc oameni foarte mişto cu background-uri foarte diferite, uniţi prin pasiunea pentru film. Cu mulţi am păstrat legătura, suntem prieteni şi azi. Interacţionezi în fiecare zi cu staff-ul, voluntarii, publicul şi cu oameni de film veniţi din toată lumea şi clar ieşi din carapacea ta, nu

  advertise.in  9


nu ai cum altfel! În schimb, din punct de vedere profesional, nu ştiu cât de utilă e experienţa ca voluntar. Poţi doar să preiei, cel mult, nişte tips & tricks despre organizarea unui festival, dar petreci oricum prea puţin timp acolo ca să îţi faci o imagine de ansamblu. advertise.in: Anul acesta ai depăşit pragul de voluntar şi ai ajuns unul din PR-ii NexT-ului. Cum a fost drumul tau până a ajunge să faci parte din echipă? Faptul că ai fost deja voluntar te-a ajutat în vreun fel? Armina: Da, anul acesta am fost intern la departamentul de PR timp de două luni. A fost de mare ajutor faptul că participasem la NexT ca voluntar pentru că ştiam cât de cât la ce mă înham ca intern. Cunoşteam deja o parte din echipă şi ştiam deja că imi plac atmosfera şi stilul de lucru. În 2009, voluntarii au fost coordonaţi de Adriana Răcăşan (cunoscătorii o ştiu drept „mămica voluntarilor” pentru că are mare grija de noi) şi ceea ce mi s-a parut grozav

10  advertise.in

este că ea m-a susţinut să aplic pentru internship. A intuit că ar fi o experienţă de învăţare importantă pentru mine şi că sunt potrivită pentru post. Şi a avut dreptate! M-am mai intalnit la birou şi cu alţi foşti voluntari deveniţi interni în departamente precum Video, Guests, Grafică & DTP sau Management. Aveam deja in-jokes, era o atmosferă familiară. advertise.in: De această dată cu ce impresii ai rămas asupra experienţei? Armina: De această dată, în sfârșit, m-am putut numi „insider”. Ca intern, ai ocazia să înveţi pe indelete ce înseamnă organizarea festivalului cu focus pe un segment anume (în cazul meu, new media). Ai nişte responsabilităţi bine delimitate şi satisfacţia pe care ţi-o dă munca realizată e mai mare. Echipa împărtăşeşte secretele meseriei cu tine şi, ca junior, încă îţi permiti să faci greşeli. Totul face parte din procesul de învăţare. Eu am lucrat îndeaproape cu Raul Dumitrescu (coordonatorul New Media)


şi cu Nora Dumitrescu (PR manager) şi am avut responsabilităţi precum monitorizarea presei online şi a blogurilor, generarea de conţinut online şi am scris chiar şi un advertorial de care sunt mândră. În restul timpului, am încercat să ajut pe unde mai era nevoie: la conferinţa de presă, iar în timpul festivalului, la biroul de presă. A fost foarte distractiv. E adevarat, am avut mai puțin timp să interacţionez cu „ăia mici” (voluntarii şi internii). Eu, spre exemplu, am lucrat într-un anumit birou şi un anume interval de timp astfel că pe unii dintre interni şi voluntari i-am cunoscut abia la party-urile festivalului (care sunt legendare, by the way). Lucrasem cu toţii la acelasi festival, dar fiecare pe bucăţica lui şi abia dacă ne ştiam din vedere.

În 2009, mare parte din festival se desfăşura la Cinemateca Eforie şi atmosfera era mult mai studenţească şi axată pe un public ţintă oarecum specializat. În 2011, festivalul a crescut foarte mult şi a devenit mai profesionist. Anul acesta a existat şi o proiecţie a filmelor premiate la Oscar şi covorul roşu a adus un plus de valoare evenimentului. Parteneriatele media puternice au însemnat o comunicare direcţionată atât înspre un public general, cât şi spre unul mai specializat prin site-uri şi bloguri pentru cinefili. În plus, componenta social media a fost mult mai semnificativă anul acesta. advertise.in: Recomanzi şi altora experienţa ta? Armina: Da, clar. Recomand oricărui student să încerce şi voluntariatul şi internshipul pentru că cele două experienţe se îmbină foarte frumos.

advertise.in: Ce a avut de spus anul acesta NexT-ul faţă de 2009? Cum şi-a schimbat strategia de comunicare? Armina: Festivalul s-a extins către mai multe locaţii şi programul s-a îmbogăţit cu noi secţiuni şi numeroşi parteneri media online şi offline.

sursa foto: www.nextfilmfestival.ro

  advertise.in  11


Ghid pentru tara , ĂŽn care te-ai nascut de Diana Bercu

12  advertise.in


C

e aţi spune dacă cineva v-ar invita într-o excursie prin ţară, o excursie care să pună locul din care probabil vreţi să fugiţi într-o cu totul altă lumină? Dacă ar fi o excursie de neuitat, v-aţi gândi de două ori. Pe asta a mizat Petrom când a încheiat parteneriatul cu iLeo pentru proiectul Redescoperă România. Despre ce este vorba mai exact? O serie de bloggeri au fost „tocmiţi” să meargă prin ţară şi să scrie pe blog despre ce au văzut. Anul acesta, în plus, se încearcă redescoperirea obiceiurilor, a tradiţiilor uitate voit, cu scopul de a fi păstrate, tradiţii despre care oamenii nu ştiu mai nimic. Mai multe despre proiect ne-au spus Mugur Pătraşcu, cel care s-a ocupat de implementarea Redescoperă România 1 şi Anca Bundaru, responsabilă pentru ediţia de anul acesta, cea cu numărul 2. advertise.in: Pentru început, de unde a venit ideea unui asemenea proiect? A fost vreun eveniment, vreo întâmplare care l-a declanşat? MP: Ideea proiectelor de genul nu provine din faptul că se întâmplă ceva, ideea se leagă de o nevoie de comunicare, de un brief, de planul de comunicare al unei companii. Iar dacă respectiva companie mai e şi Petrom, cu siguranţă că lucrurile sunt foarte bine organizate şi toată chestia asta face parte dintr-un plan de comunicare, ţine de nişte obiective de comunicare foarte largi. advertise.in: Care erau mai exact obiectivele pe care Petrom îşi propunea să le atingă în urma acestei campanii? MP: Sunt două zone mari în care Petrom şi-a dorit să se afle în urma acestei campanii. Prima este o zonă socială, adică să implice oameni reali în comunicarea de brand. A doua zonă este o zonă de utilitate – adică să ofere ceva util oamenilor în ceea ce înseamnă concediul lor, drumurile pe care le fac prin ţară, dorinţa de a descoperi tradiţiile, cultura României. Se dorea obţinerea unei hărţi care să aibă pe ea punctate anumite obiective pentru totdeauna, ceva ce să

rămână. advertise.in: Cât de dificilă a fost implementarea proiectului? MP: Implementarea în sine nu a ridicat probleme foarte mari, pentru că ideea a venit din partea Petrom. La nivelul corporaţiei, oamenii s-au arătat entuziasmaţi de idee şi ne-au susţinut. Primul pas, şi cel mai greu, a fost găsirea unui purtător de cuvânt, a unei imagini pentru campanie care să rezoneze. Şi acesta a fost Bobby Voicu. advertise.in: Pentru imaginea Petrom, ce efecte a avut proiectul? Credeți că percepţia oamenilor despre Petrom s-a schimbat în bine? MP: Eficienţa campaniei s-a văzut la nivelul indicatorilor de percepţie. Spre exemplu, a fost realizat un studiu, Miller-Brown, despre brandurile de pe Internet, iar Petrom este pe locul 4 sau 5, dacă nu mă înşel. Şi mai este un studiu despre branduri sociale în care Petrom este pe locul 4, după ce anul trecut a fost pe locul 7. Deci Petrom a urcat 3 locuri în acest top datorită, în principal, acestei campanii, fiind vorba despre branduri sociale. advertise.in: Reacţiile din partea bloggerilor au fost cele scontate? Ce v-a plăcut cel mai mult la felul în care aceştia au reacţionat? AB: În general, bloggerii sunt foarte entuziasmaţi de proiect, care a atras multe simpatii în zona de online. Au fost foarte mulţi care şi-au dorit să se implice în proiect, dar din păcate avem un număr limitat de persoane care pot participa. De respingere nici nu poate fi vorba, eventualele refuzuri s-au datorat nepotrivirilor de program. advertise.in: În ce masură pot bloggerii schimba percepţii? Întreb asta pentru că fenomenul blogosferei pare să cunoască un declin, lumea foloseşte mai mult reţelele sociale acum, nu mai are timpul necesar pentru a fi fidel unui blog.

  advertise.in  13


AB: Reţelele sociale au şi ele un rol important în comunicare, însă consider că blogurile au un rol deosebit în proiectul acesta. În momentul în care un blogger participă, îşi asociază imaginea cu proiectul, rezonează cu ideea, experienţa devine mult mai personală, iar oamenii o percep altfel. Una este să comunice Petrom despre Petrom, alta este să îşi prezinte 10-15 bloggeri experienţa personală, fiecare văzând lucrurile din alt unghi.

excursie, cand am fost în Banatul de Sus, am descoperit un obicei care se numeşte Fărşang, aşa ceva - are mai multe denumiri. Nimeni nu ştia nimic despre acest obicei. A fost puţin şocant pentru că vedeai niste oameni mascaţi care reproduceau un ritual de înmormântare - un obicei foarte, foarte vechi. A, şi mai e un obicei care se numeşte Bou înstruţat, de care nu mulţi au auzit. Cred că asta înseamnă de fapt să redescoperi România.

advertise.in: Vom putea vorbi în viitor despre Redescopera România 3? AB: Decocamdată ne dorim finalizarea cu bine a Redescoperă România 2. Proiectul a luat foarte mare amploare, acum avem încă cinci branduri româneşti asociate Petromului. De aceea avem o audienţă a proiectului mai mare, a ajuns la aproximativ 50.000 de oameni şi continuă să crească.

advertise.in: Este Redescoperă România un proiect de CSR? Mulţi aşa îl văd. AB: Nu, eu nu îl consider ca fiind CSR. Este mai degraba un proiect special care să ajute turismul intern.

advertise.in: Efectele pe termen scurt s-au vazut imediat de la demararea proiectului? AB: Da. A crescut foarte mult traficul, avem un număr record de tweet-uri la hashtagul din România, peste 3000 până acum. Avem o audienţă extraordinară şi foarte mulţi oameni care ne susţin.

advertise.in: În încheiere, în ce alt fel ne-aţi mai recomanda să redescoperim România? Ce lucruri le consideraţi 100% româneşti? AB: Nu cred că putem vorbi despre scriitori, muzicieni, artişti, care sunt mai români decât alţii. Suntem cât de români vrem şi e de datoria noastră să fim români până la capăt. Ne definesc foarte multe lucruri, de la cultură, la tradiţii, la muzică. Şi înainte să dăm o fugă în concediu până în Antalia, ar trebui mai înainte să vizităm România, pentru că are foarte multe de oferit.

advertise.in: Cât de interesant a fost să observaţi impactul  proiectului în afara blogosferei? Care erau de fapt aşteptările din acest punct de vedere? AB: Este foarte interesant. A crescut oarecum turismul intern. Foarte mulţi prieteni, şi nu numai, şi necunoscuţi, ne-au scris că au fost în aceleaşi excursii pe care le-am organizat şi noi, după ce au citit pe bloguri. La fel, ne-au scris foarte mulţi pentru a ne cere recomandări pentru concediu, pentru drumeţii. advertise.in: Ce anume v-a suprins la acest proiect? Reacţii, întâmplări de pe teren, costuri? AB: Au fost foarte multe. Sunt tot felul de lucruri care te marchează cumva. De exemplu, în prima

14  advertise.in

sursă ilustraiţie: www.flickr.com/asja


B brush up

  advertise.in  15


O frunza, doua! de Alexandra Năstase Să spunem că aş face parte dintr-o ţară minunată, plină de cultură şi tradiţie, o ţară democratică în care toţi avem un cuvânt de spus şi unde nimeni nu e lăsat în urmă. Să spunem că în ţara mea relieful e neatins, iar străinii vin să îl admire, rămânând întotdeauna cu o impresie plăcută despre meleagurile vizitate. Acum, să alăturăm descrierii denumirea de România. Ceva nu se leagă, nu?

N

u, nu se leagă, pentru că nici nu ar avea cum. Imaginea Romaniei a suferit diverse transformări de-a lungul timpului. Când nu eram ţigani şi hoţi în Italia, deveneam cerşetori în Franţa, realizând treptat că vremurile când eram doar urmaşii lui Dracula au apus. Însă, pentru a echilibra situaţia şi pentru a afla cu toţii cât de frumoasă e România, deşi nu prea interesează pe nimeni, o avem pe madame

16  advertise.in

Udrea. Pusă pe fapte mari, se hotărăşte să promoveze România, asociind-o cu un logo de 250 de euro, cumpărat de pe un site. Ok, n-ar fi prea rău dacă ar fi unul bun. Cei de la Nike au o „liniuţă” cunoscută de tot mapamondul. Însă, frunza venită la pachet cu Carpathian garden avea intenţia de a întrece încercările lui Ilie Nastase, Hagi sau ale Nadiei de a promova România, intenţie nereuşită de altfel. Dacă tot e să ne referim la un brand de ţară serios şi la o frunză în acelaşi timp, să luăm


străzilor, a oamenilor şi a satelor înapoiate, însă barajul Vidraru şi Transfăgărăşanul i-au lăsat fără cuvinte. În ciuda încântării acestora, eu cataloghez drept un eşec promovarea făcută de ei, pentru că, din nou, au scos în evidenţă faptul că România este plină de ţigani, iar străinii se feresc de ei mai mult ca de orice. Totuşi, avem şi un exemplu pozitiv de promovare a naturii carpatine care s-a petrecut când Bear Grylls s-a aventurat în Transilvania, prin, citez, „Pădurile dese, sălbatice, pline de urşi bruni”. Probabil n-a avut ocazia să vadă unde s-au făcut defrişări majore. Lucky us! Totuşi, contrar tuturor scandalurilor cu branduri sau campanii de promovare care au avut impact invers celui dorit, românii iubesc România. O iubesc în ciuda faptului că se visează plecaţi zi de zi, în ciuda lipsei de respect de care au parte în fiecare moment, iar asta se reflectă prin succesul pe care l-au tot avut capaniile neoficiale de promovare a României. A început cu „I love Cluj” şi a continuat cu „I love Timişoara”, „I love Braşov”, „I love Oradea” şi chiar „I love Bucureşti”. Uitându-mă pe Facebook la pozele din oraşe şi la entuziasmul oamenilor ce comentau de zor, am ajuns să iubesc şi eu Clujul, deşi n-am fost niciodată acolo. Iar asta nu e tot. Site-urile de promovare a ţării se înmulţesc pe zi ce trece pentru că românii sunt conştienţi că Dracula nu poate fi singurul lucru atractiv din România. Totul ţine de atitudine şi ştiu că sună puţin clişeic însă, dacă noi nu ne iubim ţara, o să ne-o iubească ungurii de tot.

ilustraţie de Stelian Dobrescu

  advertise.in  17

brush up

drept exemplu Canada. Frunza de arţar şi castorul au devenit simboluri cunoscute la nivel internaţional, clasând astfel Canada printre primele la capitolele argricultură şi mediu. Ei s-au prins ce trebuie să promoveze, noi nu prea. Ca să nu mai vorbim de sloganurile ataşate logourilor. Al lor are sens conotativ, plin de subînţeles: „Quality is in our nature”. Chiar îţi vine să te duci să vezi câte ceva prin Canada şi nu numai pentru cascada aia mare de care ai auzit prin toate filmele. Pe când, al nostru, scurt şi la obiect „Explore the Carpathian garden“. Nu tu profunzime, nu tu ceva mai special, trântit aşa, mai pe româneşte. Şi dacă tot e să vorbim de sloganuri bune, ce spuneţi de al Islandei? „Come and be inspired by Island”, ne spun ei, în timp ce ne arată distracţia în Islanda. Filmul este unul ingenios, atractiv, atât din punct de vedere al ideii, cât şi din cel al imaginilor. Nici Grecia nu se lasă mai prejos, promovându-şi ţara pe portalul Yahoo şi prin filmuleţe numite „You in Greece”. Da, ei au o istorie atractivă în spate care îi ajută, ei l-au avut pe Platon şi, de parcă n-ar fi de ajuns, şi pe Aristotel, însă, cu toată recesiunea şi manifestaţiile, lor le vin 15 milioane de turişti anual. Ce au Canada, Islanda şi Grecia în comun? Stabilitatea. Ei îşi construiesc valorile în timp, cu muncă, fără a-şi schimba strategia de la an la an. Acum un an, România era „The Land of Choice”, lansând instant glume ca „Land of Shokes” sau „Land of Jokes”. Acum, e Carpathian Garden. La anu’ vom vedea ce se mai visează prin Ministerul Turismului. Promovarea pe care ne-o facem noi, bună sau rea, e una, însă acestea nu au fost singurele cazuri de eşec atunci când vorbim de imaginea României. Un exemplu ar putea fi momentul în care englezii de la Top Gear s-au hotărât să se abată şi asupra României. Proaspăt ajunşi, au declarat că se aşteaptă să vadă mulţi ţigani şi căruţe, ceea ce au şi întâlnit din belşug. Nu mică le-a fost mirarea când au remarcat faptul că o parcare din Mamaia arăta ca un salon auto. Noroc cu cocalarii că ne mai spală din păcate. Au fost destul de acizi în privinţa


Branding Gaga de Ionuț Cristian Cazacu

Voi, cei care aveţi puterea de decizie şi controlul asupra propriilor vieţi, care aveţi curajul să vă asumaţi riscuri, care puteţi renunţa în orice clipă la spiritul gregar pentru a aduce inovaţie şi culoare în tot ceea ce faceţi, care nu ezitaţi să improvizaţi şi să trăiţi după propriile reguli, care vreţi ca numele voastre să însemne ceva. Fiecare dintre voi resprezintă un brand personal.

sursa: www.ilovemega.com

18  advertise.in


D

a câştigat aprecierea din partea fanilor; astfel, „Mother monster” le-a dat senzaţia micilor monstruleţi cum că ei ar fi speciali, altfel decât restul. De aici şi povestea care se creează în spatele brandului, poveste care o înfăţisează pe Gaga ca un conducător, un protector al micilor monştrii care sunt nevoiţi să înfrunte prejudecăţile societăţii. Artista nu se opreşte aici şi creează videoclipul piesei „Alejandro”, în care prezintă suferinţele la care au fost supuşi homosexualii de-a lungul istoriei. Treptat, Gaga începe să introducă elemente religioase, ajungând în final să realizeze un videoclip al melodiei „Judas”, ce tratează exclusiv interpretarea unei poveşti biblice prezentată în „Codul lui Da Vinci”. Din nou, se poate observa dorinţa artistei de a aduce în faţa oamenilor o idee care să stârnească scandal şi controverse. Rămâne acum ca voi să decideţi dacă Lady Gaga este un artist sau doar un brand sau un artist cu un brand personal de succes!

  advertise.in  19

brush up

acă aş spune Stefani Germanotta, probabil că pentru mulţi dintre voi nu ar însemna nimic. Dar dacă aş spune Lady Gaga, cu siguranţă lucrurile ar sta altfel, întrucât artista şi-a construit (sau i-a fost construit) un brand personal foarte puternic. Cum a reuşit asta? Foarte simplu…sau nu! De la mesaje subliminale până la simboluri masonice, de la ţinute ca de bal mascat până la penisuri din plastic „pierdute” prin chiloţi în timpul spectacolelor. Cum sună toate astea? Puţin şocant, intrigant? Pe astfel de idei a reuşit Lady Gaga să îşi construiască un brand personal puternic. Buzz, mult buzz marketing şi aşa a ajuns artista pop să se facă remarcată. Pentru a ajunge un brand de succes, ea a înţeles că trebuie să reprezinte o marcă de încredere pentru target-ul ei, că trebuie sa ofere publicului său ceva inedit şi că povestea din spatele brandului său trebuie să fie una fără sfârşit. Artista a fost nevoită să se reinventeze, să aducă ceva nou, spectaculos în muzica, videoclipurile şi vestimentaţia sa. Gaga îşi face apariţia in mod spectaculos pe piaţa muzicală cu piesa „Just dance” care ocupă de la început primul loc în topurile muzicale din şase ţări: Australia, Canada, Norvegia, Irlanda, Marea Britanie și Statele Unite. La fel de spectaculoase sunt şi videoclipurile, controversate pentru folosirea de simboluri masonice precum fulgerul, capetele de ţap, semnul cifrei 666, artista fiind acuzată de „complicitate” cu grupul Illuminaiţi. Să fie oare aşa? Sau toate astea fac parte din strategia de promovare a acesteia? Tot în videoclipuri Gaga „face reclamă” unor brand-uri cunoscute din lumea modei (Chanel, Gucci, Armani, Alexander McQueen), din domeniul tehnologiei (Polaroid, LG, HP, Philip Starck) dar şi din domeniul băuturilor alcoolice (vodca Nemiroff, Campari). Şi uite aşa povestea brandului începe să prindă contur, artista ajungând de la fata care cânta în barurile de noapte la a fi numită „Mother monster”. Ideea de a-şi brand-ui target-ul numindu-i „little monsters” reprezintă o metodă foarte bună prin care Gaga


Nu-i spune mamei ca sunt publicitar... de Paula Lupu “… ea mă crede pianist într-un bordel”. Sau mai pe româneşte, Un fiu al publiciăţii. Da, despre cartea care l-a facut cunoscut pe Jacques Séguéla, autorul La force tranquille, este vorba.

C

hiar dacă, inspirat de titlu, mi-ai răspunde hotărât la întrebarea Despre ce e cartea asta?, cartea asta nu e toată despre publicitate. Ştiu! şi eu am fost iniţial dezamagită, dar dincolo de asta, cele 200 şi… ceva de pagini chiar sunt faine. Şi zău aşa, eu le-aş mai citi o dată. Le-aş citi pentru că dincolo de limbajul colorat, ca de la comunicator şi publicitar la aspirant publicitar, sigur o să prinzi ceva din exemplele binevoitoare propuse de Jacques, care, pe lângă campanile pe care poate ai auzit deja că le-a făcut pentru Carrefour, Carte Noire ori Citroën, s-a mai ocupat şi de campanile prezidenţiale ale lui François Mitterrand; exemple dispuse nu în capitol, ci în casete, ca să întregească feeling-ul efervescent al cărţii. Dacă te vezi genul de om căruia verde să i se spună-n faţă, fără altă culoare componentă şi ea a curcubeului, poate nu e chiar pentru tine cartea asta. Da, vei citi şi despre publicitate, dar pe lângă publicitate, vei da cu capul de comunicare, despre cât de importantă şi cum face o legatură

20  advertise.in


ilustraţie de Teodora Tomescu

  advertise.in  21

brush up

indestructibilă între toate domeniile. Jacques e cel care spune că nu e suficient să fi publicitar, ci jurnailist, sociolog, impresar, regizor şi încă câteva. Sunt şi exemple concrete destule, ancorate-n realitatate, unele ancorate-n politică; mai realistă decat politica sigur nu-i publicitatatea, aici experienţa lui nu ai cum să o contrazici. Dar dincolo de toate astea, sigur te vei visa şi tu protagonist în vreo success story, ca şi spumoasa exemplificată de acest „fiu al pubicităţii”. Doi prieteni, Steven Jobs şi Stephen Woznaic, mânaţi de pasiune electronică în timpul experienţelor de la sfârşitul săptămânii (asta pentru că în timpul săptămânii lucrau), şi-au propus să construiască cel mai mic calculator din lume. În afară de target-ul generalist, mai precis orişicine, cu un raport calitate-preţ avantajos, şmecheria a fost gata în şase luni. Pentru că dădea semne de viitor succes şi Steven nu putea să înfrunte succesul fără să fie în cea mai bună formă, s-a apucat de un regim alimentar care se rezuma la câte un măr, dimineaţa, la prânz şi seara. Pe lângă cele 10 kilograme pierdute, a câştigat pentru compania lui genialul nume Apple, de la care fiecare pământean şi-a dorit măcar o dată un ceva mic (sau un ceva mai mare). Asta şi mai multe astfel de story-uri am găsit în scrierile publicitare. Drept învăţătură, mi-am zis că n-ar fi rău să încerc şi alte cărţi semnate de acelaşi Jacques, despre experienţele cu mama lui, publicitatatea.


Dincolo de vitrina de Raluca Popescu Nu, de data asta nu e vorba de vitrinele magazinelor. În magazine e simplu. Ţi-e sete, culegi o sticlă de pe raft, dai un ban şi te bucuri de un produs tangibil, care-ţi satisface o nevoie imediată. Dar ce faci când ţi-e sete de cultură? Şi, mai ales, cum te fac muzeele şi galeriile să-ţi fie sete?

U

nele încearcă clasic, cu printuri. Anul acesta la AdPrint, un îngeraş de argint s-a dus la campania „Guided through great art” pentru Galeria Naţională din Stuttgart, unde grupuri de turişti se plimbă prin picturi celebre. Frăţiorul lui de bronz a plecat în Anglia, unde Museum of Childhood are afişe vesele şi colorate care vorbesc despre joacă şi descoperire. În Stockholm, Muzeul Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiei se declară „Every little genius’ favourite place” printr-o fotografie cu un posibil Einstein tânăr. Şi tot în seria „personaje celebre şi uşor de recunoscut”, Muzeul Comunismului din Praga îl pune pe Stalin într-o poziţie relativ indecentă, încurajându-ne să „Get intimate with history”. Oricât de faine ar fi printurile, unele muzee simt totuşi nevoia unei mai mari interactivităţi cu viitorii vizitatori. Muzeul JFK din Boston a creat un cont de Twitter pe care să urmăreşti „în timp real” mandatul lui John F. Kennedy. Pentru a promova expoziţiile temporare ale

22  advertise.in

marilor artişti, Galeria de Artă Utah a instalat oglinzi „trucate”, în care să te vezi personaj de-al lui Picasso. Prietenii şi partenerii Muzeului de Ştiinţe Naturale din Bruxelles au primit de Crăciun o mică trusă de arheologi şi o bucată de gips, în care să descopere felicitarea. Iar pentru a invita oamenii la expoziţia dedicată lui Lennon, The Rock&Roll Hall of Fame a umplut o bucată din Central Park cu ditai căpşunile de carton; fanii au prins aluzia la „Strawberry Fields Forever” şi expoziţia a ajuns una dintre cele mai vizitate din istoria galeriei. Iar dacă dorinţa de cunoaştere nu respectă 9-to-5-ul corporatist, muzeele au început să stea deschise la ore ciudate. Prima Noapte Lungă a Muzeelor a avut loc în Berlin în 1997 şi de-atunci s-a răspândit prin toată Europa, devenind un eveniment cultural complet, cu expoziţii temporare şi evenimente pe drumul dintre muzee. Şi dacă o dată pe an nu-i destul, muzeele din Bruxelles au în fiecare toamnă Nocturna; câteva muzee stau deschise târziu şi sunt gratis în fiecare joi, iar vizitatorii care ajung


Staatsgalerie Stuttgart "Guided Tours Through Great Art"

brush up

sursa: cresta-awards.com

Muzeul Antipa “Câine"

sursa: iqads.ro

la toate în aceeaşi seară sunt răsplătiţi cu premii din gift-shop-uri. Şi la noi? Poate cea mai notabilă campanie a fost cea pentru Muzeul Antipa, „Nu se uită uşor”, câştigătoare de premii şi, mai important, greu de uitat la cinci ani după apariţie. Al doilea muzeu de la Şosea, Muzeul Ţăranului Român, s-a dovedit „Mereu actual” cu o campanie care ne arată cât de vechi sunt experienţele noastre cool; chat-ul e varianta nouă a bârfei de la poartă, iar ciobanii dădeau concerte unplugged de dinainte să descoperim electricitatea. Avem şi Noaptea Muzeelor, şi Noaptea Galeriilor, şi Noaptea Institutelor Culturale, deşi se-aude că toate trei sunt mai pretext de îmbulzeală şi socializare decât de cultură împachetată altfel.

Cam puţin? Păi hai să facem noi mai mult. De doi ani se organizează Comunicatori pentru Societatea Civilă, program prin care studenţii şi masteranzii în comunicare pot să lucreze ca interni în instituţiile culturale din Bucureşti. Până acum a mers frumos, deci presupunem că se va întâmpla şi anul acesta. Dar până atunci, aş zice să ne vizităm viitoarele „produse”.

  advertise.in  23


T

think revolution

24  advertise.in


Aventura pe submarinul Think Strategy 6 20.000 de minute sub Oceanul de Branduri de Bogdan Daradan Am câți ani am. După unii sunt un tânăr în vârstă, după alții sunt un copil imatur, după mine sunt ceea ce sunt, deci, în concluzie vârsta mea e total irelevantă. Cum am aflat de Advice!? Nu știu de ce acum și nu mai devreme, cert este că nu am fost student de Capitală în primii mei ani de „culturalizare formală” ci am ajuns de abia acum, la un master. Care master? Nu cred că face subiectul acestei discuții. Poți fi student la Litere și să fii „the best” în Advice sau masterand la Limbi Străine și să ai parte de aventuri în proiecte gen Think Strategy. Eu am aflat de Think la ETAJUL 6. Cei ce știu știu, cei ce nu știu, just google-it! Ideea e că acolo, la ETAJUL 6, când timpul curgea într-o viziune holistică spre ceva, am zărit un submarin care dădea târcoale unui bloc imens de gheață. Instantaneu, imaginea reperată vizual s-a transformat în creierul meu într-o serie de impulsuri electrice care au generat amintirea unei cărți – Conspiraţia de Dan Brown. Mi-am adus aminte de finalul cărții în care se povestea despre un submarin NASA care a încercat să împingă din adâncurile oceanului un așa zis meteorit care adăpostea în straturile sale de rocă forme extraterestre de viață.

  advertise.in  25


Ideea este că imaginația mea plecase in Tahiti și când am citit cu atenție am văzut că aveam timp să aplic și eu ca să văd care e treaba cu submarinul TSY6. Am ajuns acasă, am deschis site-ul și mi-au sărit în ochi tot felul de brand-uri care mai de care mai cool. Am deschis aplicația și am început să rezolv brief-ul. Întrebări geniale, atmosferă cerebrală aprinsă, provocări de genul cum faci reclamă la pește în conservă în Laponia sau cum alergi un pinguin… M-am simțit bine în procesul de creație al acelor rânduri și atunci mi s-a aprins beculețul. Dacă aș face asta în fiecare zi!? Am trecut de primul val cu brio, fără să iau apă la bord, am ajuns la interviu cu căpitanul Ruxi unde am aflat mai multe despre ce voi face în submarin și am așteptat ca timpul să curgă și să fiu chemat la apel. M-am programat primul la interviu și am terminat primul cursa cu submarinul TSY6 alături de colegii mei de echipă. Am cunoscut oameni extraordinari, am socializat cu „personal brand-uri” din companii precum Vodafone, Hellenic Coca-Cola și am dialogat cu „zei” din agenții precum McCann sau BBDO. Aventura pe Submarinul Think Strategy 6 s-a terminat sublim de apoteotic pentru mine și echipa mea – Simple People pentru că noi am câștigat brief-ul dat de Vodafone – Simple is Smart! Înainte de a încheia aceste rânduri, vreau să mulțumesc

26  advertise.in

prietenilor mei fresh din Advice. Aventura pe submarin nu ar fi fost la fel fără ei. Nu aș fi știut când să mă scufund cu submarinul mai adânc în Oceanul de Branduri, când să iau o gură zdravănă de aer în sesiuni post workshop-uri de hidratare cu cocktail-uri de cereale cu apă de izvor sau când să ridic eficace și eficient periscopul ca să văd, să aud, să simt, să înțeleg strategia de brand. Nu puteam să părăsesc aventura din submarin fără să vorbesc și despre ea – cea mai simpatică fetiță, cu niște ochișori calzi ca de căprioară, cu pielea mătăsoasă. Întradevăr, Elena, că despre ea este vorba, a avut și momente când mă mușca și mă zgâria. Nu glumesc! Elena zgârie pentru că este o pisică neagră ca pana corbului. A fost un fel de mascotă a TSY! Gata! Las loc și altora să scrie aici, în advertise.in! Pe data viitoare!


advertise.in  27


Responsabilitate sociala si , BTL de Irina Haritonovici

E

ra deja ceva obișnuit. Cei de la IQads îmi făcuseră un program pentru serile de vineri: traininguri foarte cool și interesante cu cei mai hip oameni din agențiile de top de pe la noi, powerpointuri atractive și multe cutii de bere. 2 ore petrecute în subsolul unei clădiri aproape de Aleea Modrogan (acolo, pe lângă Becali) – timp suficient să afli inside information de la niște campanii foarte mișto. După ce am mai fost de cateva ori la trainingurile IQads Kadett, m-am decis să aflu cum îi fac cei de la Mercury360 pe oameni să fie puțin mai responsabili. Așa că m-am dus la locul cu pricina și mi-am găsit un scaun în primul rând, gata să-i ascult pe Liviu Turcanu, pe Ciprian Bănică și pe Cristian Scurtu. Băieții ne-au povestit despre campaniile soci-

28  advertise.in

ale pe care le-au făcut pentru Poliția Română. În prima parte ne-au arătat câteva exemple de „Așa DA” de pe la străini și ce înseamnă cu adevărat o campanie de CSR, ce înseamnă BTL și ce înseamnă neconvențional. După ce ne-am amuzat, a urmat prezentarea primului studiu de caz, campania făcută pentru Poliția Română – Don’t drink and drive, sau mai neaoș, „Nu bea la volan!”. Atunci am înțeles că oricât de mult ți-ar spune mama, tata, unii, alții, chiar și polițiștii că nu trebuie să te urci la volan după ce bei, cel mai mare impact îl va avea oricând un mesaj creativ, neconvențional și neașteptat. Pot să spun că, deși îmi plăcea ideea de a lucra în BTL înainte de acea seară, după acel training mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac pe viitor. Una dintre întrebările pe care le-a primit Liviu


de la un cadet a fost puțin mai tăioasă: „De ce ați acceptat să faceți o campanie de CSR?” Răspunsul pe care l-a dat a fost cât s-a putut de sincer: „Pentru că trebuie!” Pentru că așa ar trebui să facă toate agențiile din România din când în când și, de ce nu, pentru că aceste campanii sunt cele care aduc premiile mult visate. După ce am „băut” puțin, am început să vorbim... la telefon – al doilea studiu de caz a fost campania împotriva vorbitului la telefon în timp ce conduci. Realizarea campaniei și creativitatea ne-au plăcut tuturor și ne-au făcut să realizăm că și la noi se poate să fii original și interesant pentru o cauză socială. Deși în seara aia cu toții am râs și ne-am simțit bine, eu am plecat acasă cu niște lucruri foarte utile în minte, care m-au făcut să mă gândesc de două ori înainte să răspund la telefon când sunt la volan. Îmi place să fiu cadet. Apreciez foarte mult

faptul că am avut norocul să câștig un loc printre cei câțiva oameni dornici să se afirme, dornici să învețe lucruri noi și interesante, dornici să intre în contact cu niște profesioniști din industria în care cu toții aspirăm să ajungem. Am fost până în prezent la 5 traininguri susținute de IQads Kadett și am învățat mai mult decât am învățat un semestru întreg la facultate. Abia aștept să merg la următorul. Poate ne vedem acolo.

„Don’t drink and drive!”- Poliția Română

  advertise.in  29


Creativity Blueprints 3: Cu BTL în roate de Raul Gheba

C

ând am început proiectul ăsta și am pitchuit echipei noastre proiectul, am zis că o să spargem lacăte, o să depășim granițe. Planul era măreț, bine intenționat și, evident, idiot. Voiam să găsim o soluție pentru a preda creativitatea în mod metodic. Să facem în așa fel încât, la sfârșitul unei săptămâni de seminarii și workshop-uri, să-i transformăm pe participanți din simpli în creativi în super-creativi sau chiar giga-creativi. În schimb, ceea ce ne-a învățat proiectul e că așa ceva nu se predă. Se fură, se cultivă, se îmbogățește în timp, dar sub nicio formă nu se predă. Tot ce am făcut noi a fost să dăm un catalizator pentru 24 de oameni care aleg să privească lumea altfel și, dacă tot fac alegerea asta, să facă și un job din ea. Ba mai mult, ne-am dat seama, de la un seminar la altul, că nici departamentul de creație nu-i niciodată același. Am început cu două săptămâni de promovare în care ne-am bătut să ajungem cunoscuți cu Paștele, 1 Mai-ul și săptămîna de, sanchi, școală dintre ele, în care n-a venit nimeni la facultate. Distracția adevărată a început o dată cu formularele. I-am ales pe ăia care fie ieșeau din tiparul în care erau blocați majoritatea, fie îl foloseau șmecherește în favoarea lor. Aa, și pe o tipă am ales-o pentru că a făcut un comic cu niște dildos ambigue, care ne-au pus la încercare spiritul de dezbatere asupra problemei: avem în față dildouri sau lumânări?

30  advertise.in

Ziua 1. Speech de deschidere, două puncte, eu și Mihai. Am vorbit. N-am fost deloc interesanți. I-am băgat pe studenți pe echipe și le-am dat să deseneze. Aveam nevoie să-i ținem ocupați. Deși-s oameni în toată firea, aveau rețineri și parcă, pentru o gașcă de creativi, eram într-o situație prea stânjenitoare. Am scos de la tolbă „energeaizărele” mele învățate de la geto-dacii dintr-un sat din județul Constanța. Dar asta e altă poveste, nu vreau să divaghez. Ideea e că, până la apusul soarelui, atmosfera era mai vie, mai creativă și mai prietenoasă. Cu chef! Ziua 2. Bogdan Grigore ne-a făcut un crash-course pe improvizație și creativitate. E genul de om care se implică extrem de mult în workshop. Se consumă ca să te consumi și tu. La modul mișto, evident. Altă analogie mai bună ar fi că face din tine, lămâia creativă, o limonadă și te stoarce pînă la ultima picătură, ca să fii mai concentrat. Ce am învățat? Daca cineva îți zice „fii creativ!” și tu strigi „maimuță!” nu se pune. Creativitatea trebuie să ducă undeva, să aibe o poveste sau măcar să spună un secret. Ziua 3. Valentin Suciu, Liviu David şi Semida Duriga au discutat la modul serios. Le-au dat peste mîini și peste față și le-au explicat studenților că în departamentul de creație nu-i loc pentru wannabe copywriteri și art directori care fac treaba de mântuială. Ziua 4. Gabriel Brănescu a fost omul care a venit să vorbească de copywritting pentru că


advertise.in  31


„he wrote the god damned book on it”. Întrebarea zilei: „Ce exerciții să facem când ne vine brieful și nu avem inspirație?” și răspunsul: „Nu faci niciun exercițiu. Lași prosteala și te-apuci să scrii”. Speakerul pe art e nebun. Nu, zău. E un geniu nebun. Ziua 5. Studii de caz și exerciții. Proaspăt din cuptor de la McCann. Afară plouă. Noi mâzgălim foi. Ziua 6. Below the line, through the line, above the line sau, cum au zis și mai bine niște

32  advertise.in

participanți de-ai noștri, fuck the line. Joaquin Bonilla a fost o experiență super. Un om cu bagaj de cunoștințe masive pe subiect și cu skilluri de pedagog de modă nouă. Apoi am prezentat, am vorbit de sănătate și ne-am pupat. Atît de la CB3, ne vedem la anul cu partea a patra.


S show off

  advertise.in  33


Creativitate salbatica

Execuţii Ioana Cozma şi Silvia Câmpeanu.

34  advertise.in


La a treia ediţie a Creativity Blueprints, cele 12 echipe de art şi copy au avut de atras hoardele de vizitatori în proaspăt-renovata şi acummult-mai-interactiva lume a Muzeului Antipa. Pe noi, toate execuţiile ne-au lăsat mască, însă juriul a reuşit să aleagă trei echipe de premiat cu internship-uri în creaţie: Ştefan Pleşca şi Cristina Dascălu, Andreea Muşatescu şi Robert Mitu, Ioana Cozma şi Silvia Câmpeanu. Dacă Ştefan şi Cristina au ales să nu folosească acest mediu de promovare, de creaţiile celorlalte două echipe vă puteţi bucura în paginile următoare.

  advertise.in  35


Execuţii Andreea Muşatescu şi Robert Mitu

36  advertise.in


N next door

  advertise.in  37


O lume... fără publicitate de Raluca Ionescu

E

xistă două categorii de oameni: hater advertiserii, care percep publicitatea ca pe arta de a crea minciuni având drept scop manipularea în masă, și addicted advertiserii, care găsesc în publicitate o sursă de creativitate și inovație. Fie că vrem sau nu, publicitatea este unul din factorii permanent prezenți în viața noastră de zi cu zi. Și pentru că indiferent de conjunctură, ea este acolo 100% prezentă, rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi cum și cât va recepționa din ceea ce se transmite prin intermediul publicității. Dacă faci parte din prima categorie mai sus menționată atunci alternativele sunt simple și variate: de la schimbarea canalului tv, până la indiferența manifestată față de printul din stația de autobuz și refuzarea flyerului întins pe stradă. Dacă, însă, faci parte din cea de-a doua categorie, lucrurile încep să se complice. Aici, advertiser addicted fiind, începi să selectezi atent „acel ceva” care îți hrănește retina și neuronii publicistici. Momentul cu adevărat interesant este atunci când cele 2 categorii de care vorbeam mai sus se întâlnesc la un suc de hamei și din vorbă în vorbă ajung să dezbată pe teme de advertising. Pe de o parte, unii încep cu „făcăturile” din reclamele de la detergenți, șampoane sau creme care îți fac pielea „ca de bebeluș”. Din

38  advertise.in

cealaltă parte se atacă constant cu dezvăluiri de proiecții 3D, flashmoburi à la T-Mobile și alte feluri de promovări neconvenționale. Evident, până la sfârșitul întâlnirii, nu se ajunge la vreun consens legat de publicitate. Și pentru că noi facem parte din cea de-a doua categorie, nu vrem să vă convingem de ceva anume ci doar să vă adresăm o întrebare: Cum credeți că ar arăta lumea fără publicitate? Iată și un scenariu posibil: din lipsa bannerelor sau printurilor, drumul până la serviciu ți se va părea o adevărată plimbare culturală, putând admira arhitectura orașului. Ieșirea de la metrou va fi mult mai liniștită pentru că nu vei mai avea parte de împărțitorii agasanți de flyere. Și la navigarea pe net vei avea un beneficiu, din lipsa reclamelor, aceasta transformandu-se în ceva super, mega, extra rapid. Vizionarea emisiunilor tv probabil va fi mult mai relaxantă din lipsa pauzelor de publicitate. Ce te faci însă, când, din lipsa momentului publicitar și a problemelor de diversă natură, ratezi finalul filmului sau loviturile de la 11 metri? Cafeaua de dimineață probabil va avea același gust pentru că nu va mai conta dacă e cumpărată de la Mc, Starbucks sau dacă e făcută din pliculețul de Nescafe. Skittles sau M&M’s? Nu contează, ambele sunt la fel de colorate. Milka se va transforma într-o ciocolată banală fără văcuța mov și marmote, Carlsberg va fi cu


adevărat cea mai bună bere din lume (dar cu ce folos?!), iar Coca-Cola și Pepsi vor fi la fel de negre și pline de cofeină. Apple și Blackberry vor rămâne la statutul lor de fructe, ziua întradevăr se va schimba, dar nu de la Orange ci de la vreme, iar „Explore the Carpathian garden” probabil te va duce cu gândul la Vegeta. Adevăratele probleme le vei întâmpina în momentul în care vei vrea să cumperi ceva. De ce să alegi „Ideas for life” și nu „Life’s good”? Până la urmă tot cu viața se ocupă. Câtă încredere să ai în benzina oferită de compania care are ca siglă o scoică sau de ce să alegi hainele cu crocodili și nu cele check mark-uite? Poate că lumea fără publicitate ar fi mai liniștită, mai relaxată, dar lipsită de identitate și mult mai tristă. Ce ar însemna pentru noi să ai o gamă variată de produse din care să poți alege, însă să nu știi ce alegere să faci din lipsă de informații? Poate că te vei trezi acasă cu un mp3 player, deși tu îți doreai un telefon mobil. Ce s-ar întâmpla cu brandurile generale, cu brandul personal, cu personalitatea și identitatea fiecăruia dintre noi? Și atunci, nu-i așa că și publicitatea are menirea sa pe lumea asta?

next door

sursa: www.flickr.com/veroniqueandpepsi

  advertise.in  39


UN PIC DE RAI pentru publicitari de Andreea Oprea

D

e cele mai multe ori când merg într-o librărie, nu am timp să parcurg la o primă vedere cărțile ce-mi atrag atenția. Știu ce vreau să cumpăr. Obsosesc dinainte Amazonul căutând informații, îmi stabilesc bugetul și dau iama la raft. Am spus de cele mai multe ori, fiindcă dacă în același colț găsesc Luerzer, ADC*E-uri, Wired, Creative Review, entuziasmul îmi crește la cote maxime și aș sta acolo să le răsfoiesc pe toate. Prior Books este distribuitor de cărți stăine engros și retail. Și da, sunt distribuitorii oficiali ai Luerzerului (au toată arhiva!). Luerzer e pâine cea de toate zilele a oricărui publicitar conștiincios. Este o sursă importantă de analize de campanii, de știri și printuri ale marilor firme de advertising ca Graffity BBDO, Ogilvy England etc. Iar dacă nici ADC*E-urile nu trezesc interes, atunci putem găsi hrană pentru alte pasiuni: PR, social media, dar și fotografie, arhitectură, design ambiental și de produs. De altel, ei distribuie cărți pentru mai multe birouri de arhitectură din București. Așa că arhitecți wannabe, this is your paradise! Iar pentru studenţii la medicină şi împătimiţii serialului Grey’s Anatomy, Prior au tradus şi pus în vânzare atât faimosul atlas de anatomie al lui Grey, cât şi alte atlase interesante. Așadar, domeniile cărților distribuite de Prior sunt diferite, ceea ce face ca targetul lor să fie la fel de divers: de la studenți pasionați de arte, film, modă sau ilustraţie până la agenții de publicitate, instituţii guvernamentale, biblioteci universitare, bănci sau ONG-uri. Inovație este cuvântul de ordine aici. Iar dacă la început vorbeam despre o listă clară cu cărțile ce trebuie cumpărate, e foarte posibil ca la final să o depășim. Sau să plănuim o revenire. Patefonul din sediu promite, oricum, o atmosferă primitoare.

40  advertise.in

Unde îi găsești Pe strada Răspântiilor, nr 32 La târgurile de carte Gaudeamus și Bookfest Online pe siteul ebookshop.ro Alte motive pentru care să-I vizitezi - au peste 17 mii de titluri de carte - au prețuri de distribuitori - găsești cărți în limba engleză, germană si franceză -permit abonarea la reviste foarte căutate ca: Luerzer’s, Creative Review, Monocle, Communication Art, Wallpaper şi Wired


next door   advertise.in  41


. WEBCOMICS. felii de viață și

divertisment de Bianca Niță

C

um totul în jurul nostru se internetizează, la fel s-a întâmplat și în cazul celebrelor benzi desenate. Cu siguranță această mișcare nu crează vreo palpitație de inimă printre fanii web, intrând în categoria „ceva ce trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu”. Astfel că pe podiumul virtual nu mai defilează BD, ci webcomics, pentru că ăsta este trendul și trebuie să-l respectăm. Cum și când a început toată nebunia? Ei bine, chiar de dinaintea inventării „veveveului” de către Tim Berners-Lee în 1989. Nu este o glumă, web-ul are strămoșii lui. Unul dintre aceștia este CompuServe, un serviciu online datat din 1969 care a oferit prima poștă electronică și chatul în timp real, precum și o multitudine de servicii de internet ambalate într-o interfață accesibilă utilizatorilor. Acesta a fost contextul care a permis ca benzile desenate să îmbrace pentru prima oară haine online. CompuServe a găzduit prima bandă desenată digitală, T.H.E. Fox, creată de Joe Ekaitis în 1986, iar pe 24 Septembrie 1993 a intrat în scenă Doctor Fun, pioniera webcomicsurilor, realizată de David Farley. Aceasta a strălucit în monitoare timp de 10 ani.

sursa: www.exocomics.com

42  advertise.in


next door   advertise.in  43


Webcomicuri românești și din afară Pe plaiuri mioritice păstorim și noi cu mândrie câteva webcomics care ne pasc din timpul liber. Era chiar dubios ca un popor cu simțul umorului la purtător să nu-și exprime talentul și hazul prin seriale grafice proprii cu denumiri năstrușnice. Primul care îmi vine în minte este Mâța cu î in i , autointitulat „unicul webcomic autohton făcut în Paint” și ajuns actualmente la 178 de episoade. Personajele sunt inedite și din registre total paralele, ceea ce imprimă o notă umoristică și paradoxală webcomic-ului. Protagoniștii serialului de benzi desenate sunt un Iisus boem, lipsit de prejudecăți, posesor al unor ochelari chic și o mâță semi-vărgată. Împreună, cei doi amici nedespărțiți abordează orice subiect tabu (politică, religie, artă, figuri publice, can-can-uri, probleme existențiale, you name it). Avem însă parte și de personaje episodice care fac deliciul episoadelor prin limbajul lor pestriț. Publicul acestui webcomic se bucură de limbajul familiar și necenzurat care, alături de imagini, susține aventurile unei mâțe „căzută victimă sub vremuri” (vorba autorului). Mâța este un personaj contemporan, un fin observator și critic al realităților actuale surprinse în banalitatea, extravaganța, absurdul lor. Execuția grafică este una simplă, neîncărcată, fapt care îl face ușor de parcurs și abordabil. Compensează însă prin replici scurte, dar care ascund profunzime și ironie. Iar pentru ca divertismentul să curgă într-un ritm mai plăcut, fiecare episod e însoțit de un soundtrack în ton cu spiritul textului. Un alt webcomic simpatic este cevamărunt, rezultat din colaborarea a patru prieteni cu idei crețe, dintre care doi sunt stand up comedians. După cum sugerează și numele, în acest webcomic regăsim fapte de viață redate într-un mod care să provoace râsul. Episoadele sunt scurte, iar replicile lipsesc uneori, lăsând imaginile să vorbească de la sine. Dacă inițial au fost alb-negru, acum sunt color, câștigând un plus de expresivitate. Iar acum din categoria „ne știu străinii”, voi

44  advertise.in

vorbi despre webcomicul autohton care a reușit să aibă un ecou peste hotare: Fredo & Pid’jin. Numele desemnează personajele principale, doi porumbei răi care urmăresc să distrugă lumea. Cu personalități opuse, eroii aduc zâmbete pe chipurile celor care îi urmăresc, ciondănindu-se prin bullets-uri cu replici ironice și istețe. Fredo, porumbelul supraponderal, este un tip de gașcă, dar neîndurător, motiv pentru care obține mereu tot ceea ce vrea. Adoră să-și vadă amicul în suferință, situație frecvent întâlnită pentru Pid’jin, colecționarul de ghinioane. Acesta din urmă își asumă rolul de strateg și veghează ca echipa să îndeplinească planul diabolic de a pune capăt lumii. Episoadele sunt scurte, iar umorul este bine dozat, accesibil pentru oricine „rupe” puțin mai multă engleză. Pentru cei dornici să arunce un ochi curios în ograda celorlalți, iată un webcomic ce rivalizează cu „Tânăr și neliniștit” la numărul de episoade: Questionable Content. Sunt abordate cu predilecție subiecte precum roboți, romantism, indie-rock şi of-uri specifice oamenilor obișnuiți. Grafica este de calitate, replicile mai elaborate, iar culorile tari asigură dinamismul și plăcerea lecturii. Un comic care merge mână în mână și cu web-ul, și cu tiparul este Savage Chickens. Maniera de obținere a benzii online este schițarea de mână pe post-ituri. Personajele variază de la pui sălbatici, la roboți, extratereștri, Chuck Norris, Moartea cu coasa, etc. Elementele grafice își păstrează farmecul prin simplitatea liniilor folosite și prin aspectul de bandă desenată cu tradiție. Morala desprinsă din webcomic este redată printr-un umor discret și bine proporționat. Pentru cei ce gândesc la turație maximă, recomand xkcd, un webcomic despre romantism, sarcasm, matematică și limbaj. Eroii o să-ți trezească amintiri legate de tentativele de oameni pe care îi desenai în grădiniță (cerclinie-linie-punct?) Totul este redus la simplitate grafică și monocromă, iar poantele nu sunt la îndemâna tuturor (Caution! High-level IQ required).


De ce consumăm așa o formă de artă? Să fie vreo urmă de nostalgie pentru benzile desenate din copilărie? Sau poate nevoia de implicare într-o poveste scurtă care nu concurează cu vreun deadline profesional? Oricum ar fi, răspunsul probabil se zbate undeva la mijloc. Cred totuși că de vină este fascinația ființei umane față de povești, nevoia intrinsecă de experimentare a unor emoții, trăirea unor pseudo-experiențe prin intermediul unor personaje. În plus, prin grafica lor realizată adesea la un nivel superior, webcomics-urile încântă privitorul și îi educă simțul estetic. De asemenea, dorința de divertisment isteț, de continuitate, de urmărire a unui fir epic logic și coerent, de a intra în contact cu arta, prețuiesc cât un cocktail cultural vitaminizat cu bună dispoziție.

obsesiv repetată și trimite la exigența de a căuta originalitatea, ineditul, inovația, evitând banalul sau glumele neinspirate. Există și o multitudine de site-uri care vin în ajutorul pasionaților de webcomics, oferind tutoriale interactive despre crearea propriului serial de benzi desenate, printer care toonlet.com sau webcomics.com. De ce ne pierdem vremea cu ele? Pentru că vorbesc despre oameni, despre lucruri care ne enervează, care ne plac, care ne înconjoară. Pentru că se inspiră din viață și ne amuză. Pentru că sunt curajoase, insinuante și ne lasă uneori în coadă de pește până ne prindem de poantă.

next door

Care e viitorul webcomics-urilor? Fiind un fenomen care ia amploare (vezi apariția site-ului nișat http://www.webcomics.ro/, cererea crește, iar oferta trebuie să se extindă și să sufere un facelift pentru satisfacerea dorinței de nou a pasionaților. Presiunea simbolică exercitată de consumatorii webcomics-urilor impune standarde înalte pe care autorii acestor materiale vor trebui să le atingă pentru a rămâne în top. În articolul „Ten Things to Know About the Future of Comics”, Shaenon K. Garrity intuiește supraviețuirea formatului cu benzi în mediul online și dispariția sa treptată din ziare. Webcomics-urile creează o comunitate fidelă, iar cu cât creativitatea autorilor va spori, cu atât comunitatea interesată va fi mai numeroasă. Cum să-mi creez propriul webcomic? Voi menționa sfaturile foarte de bun simț date de către Jeph Jacques, creatorul webcomic-ului Questionable Content. Conform lui, regulile de aur sunt următoarele: exersează mereu, stabilește-ți un program zilnic și respectă-l, achiziționează-ți propriul nume de domeniu, nu aștepta de la început faimă, avere sau orice altă recunoaștere. Iar regula cheie, „don’t suck”, este

  advertise.in  45


CREATIVITATE Punct

și de la capăt

de Marina Ungureanu

Între Advice şi Punct Creativ a fost dragoste la prima vedere, aceştia lansându-şi site-ul la unul dintre evenimentele noastre din toamna trecută – AdRev. Publicul ţintă este acelaşi: tinerii turmentaţi de publicitate. Cu un design minimalist şi cu puţine vorbe au reuşit să atragă laudele încurajatoare ale multora. Cine sunt cei din spatele nick-urilor de pe site? Îi puteţi cunoaşte mai bine pe cei 6 „puncţi creativi”, cum îmi place să-i numesc. advertise.in: PunctCreativ s-a lansat în cadrul AdRev-ului într-un mod neconvenţional. Conceptul punct creativ merge pe ideea popularizării unor idei creative (asa cum a fost si jocul cu punctuleţele preluat de la BBDO) sau doreste chiar producerea unora noi? Billy: Aş putea spune că PunctCreativ s-a lansat offline în cadrul evenimentului AdRev. Oficial s-a lansat, online, pe data de 22 noiembrie 2010. Pornim de la premisa promovării ideilor creative şi a oamenilor din spatele lor, astfel încât să inspirăm şi să creăm o cultură vizuală în România. Sophie: Ne-am dorit să fim neconvenţionali şi să aducem ceva nou încă de la început. Drept urmare, am continuat promovarea şi în cadrul Creativity Blueprints, unde am produs noi un nou joculeţ. Nicholas: PunctCreativ este format din două lucruri: un site pe care promovam cele mai frumoase campanii din publicitatea internaţională şi românească şi un butic de creaţie prin care încercăm să rezolvam, într-un mod cât mai

46  advertise.in

creativ, briefuri de creaţie şi imagine. advertise.in: Pe ce aţi strâns cele mai multe like-uri pe Facebook? Chatillion: Pe articole de branding, logo-uri creative. Sophie: Cred ca la articolul „Cum au evoluat logo-urile unor branduri celebre”, motiv pentru care s-a facut şi o continuare a articolului şi probabil vor urma si altele. advertise.in: Ştiu că PunctCreativ şi-a pregătit terenul de a fi un butic de creaţie. Cum v-a mers până cum pe linia asta? Cyan sheep: Sincer, mult mai bine decât ne aşteptam. Noi ne propusesem să ne lansam ca butic în vara aceasta, însă, datorită „cererii” am facut-o încă din ianuarie. Acum lucrăm şi la câte 4 proiecte deodată. advertise.in: Procrastinarea a devenit deja o artă. Voi cum pierdeţi vremea pe net? Billy: „Pierdem” vremea pe net căutand oameni


next door   advertise.in  47


tari şi agenţii creative pe care să-i promovăm şi să le promovăm creaţiile. Nicholas: Personal mă ocup cu mai multe lucruri din aria asta a online-ului. Am un blog personal, deţin şi scriu pentru un blog de filme (filmetari.com) şi particip la tot felul de proiecte online (site-uri sau campanii). Cyan Sheep: Fiind pasionat de antreprenoriat şi de inovaţie, cel mai mult îmi petrec timpul citind orice articol din aceste domenii Sophie: Nu contează că e sesiune sau nu, procrastination is in our lives. De multe ori stumbleupon-uiesc, e o sursa inepuizabilă de inspiraţie, 9gag-uiesc for fun, citesc bloguri, ad sites şi, să nu uităm, Facebook-uiesc. advertise.in: Care e cel mai tare site de advertising în opinia voastră? Nicholas: Nu cred că există site-uri tari de advertising. Există advertising mişto care este preluat de multe site-uri. Site-urile doar scriu despre campanii interesante. Cyan sheep: Mie personal îmi place bestadsontv.com. Nu au doar reclame, ci, în fiecare săptămână, nişte oameni competenţi publică cele mai bune campanii ale momentului. Sophie: Cel mai tare... de multe ori circulă cam aceeaşi informaţie pe toate. Însă apreciez AdsOfTheWorld ca fiind o arhivă de ad-uri şi atât, CreativeCriminals îmi mângâie nevoia de publicitate zilnică, dar apreciez sincer copywriteri.ro pentru modalitatea în care sunt scrise articolele şi puterea de analiză. advertise.in: E destul de mult interes pentru advertising în România ca să apară un alt blog în acest domeniu? Billy: În acest moment nu cred că există un blog de advertising de calitate în România. Interes este, chiar dacă nişa e destul de restrânsă. Iar punct creativ nu este numai un blog de advertising. Nicholas: În primul rând trebuie sa ne placă nouă şi după aceea publicului. Iar noi am considerat că există atât pasiune, cât şi public. Cyan sheep: Exact discuţia asta o aveam şi cu

48  advertise.in

Tudor Totolici (Republika Interactive) şi o să-ţi spun ce mi-a spus şi el mie: „Publicitatea e cel mai cool domeniu, toată lumea vrea să aibă legatură cu ea.” Peste tot văd oameni care vor să lucreze în publicitate sau care spun că sunt pasionaţi de publicitate. Problema e că prea puţini manâncă publicitate pe pâine. Dimineaţa, la prânz şi seara. Dacă mai e loc de încă un blog? La asta nu ştiu sincer ce să-ţi spun. advertise.in: Cum a ajuns punct creativ pe locul 9 în clasamentul făcut de Roblogfest? Care a fost şi este strategia voastră de promovare? Chatillion: Până acum, social media a fost arma noastră principală. Cyan Sheep: La Roblogfest am participat la categoria jurizată, deci promovarea nu ştiu cât de mult a contat. Nu avem o strategie de promovare scrisă concret undeva, dar ştim fiecare ce are de facut pentru a ne promova site-ul. advertise.in: Sunteţi 6 puncte – se presupune că fiecare aveţi un anumit stil, că postaţi mai des într-o anumită rubrică? Cum vă caracterizaţi personajul creat? Otilia: Postăm în funcţie de preferinţe, nu suntem împărţiţi pe categorii. Personajul meu este o combinaţie dintre banal – Otilia nu e nici franţuzesc, nici englezesc – şi mistic – nu e întâlnit pe toate drumurile. Billy: Stilul fiecăruia este diferit, dar pasiunea pentru advertising şi visual art este la fel de mare pentru toţi. Personajul creat de mine se doreşte a fi mai funny, la fel cum e si numele. Cyan Sheep: Personajul meu este oaia turcoaz a familiei PunctCreativ. Rebelă ��������������������������� şi diferită şi întotdeauna pusă pe năzbâtii. Fiind o oiţă care-şi iubeşte plaiul mioritic, de curând a plecat în căutarea ideilor creative şi lucrurilor mişto care se întâmplă şi în România. Sophie: Până în momentul de faţă am considerat că nu are rost să ne împărţim rubricile, dat fiind faptul că oricare dintre noi poate descoperi lucruri interesante din oricare domeniu. Totuşi, s-au produs ceva restructurări în strategia punctului, iar acum ne vom împărţi publicarea


de conţinut. Chatillion: Curios şi creativ, orientat pe vizual, pasionat de design şi artă.

un loc în care să găseşti mereu o nouă perspectivă, mai fresh şi neconvenţională la problemele pe care le întâmpini.

next door

advertise.in: Campania voastră preferată este... Billy: „Got Milk?” Chattilion: „Guinness things come to those who wait”. Sophie: Diesel - „Be stupid.” advertise.in: Viitorul e un punct luminos. Cum îl vedeţi pentru acest proiect? Otilia: Un punct dezvoltat , din butic de creaţie într-un butic mai mare şi pe urmă… Chatilion: Mai mult content. Mai multe idei. Cyan Sheep: Eu îl văd devenind un adevărat incubator de idei creative şi inovatoare, mai ales din aria comunicării;

  advertise.in  49


TOP 5 retele , sociale

care nu sunt facebook sau twitter de Raluca Popescu

Like, comment, poke, „What’s happening?”, hashtag, retweet – nu vi se pare că viaţa noastră online devine relativ previzibilă? Da, Facebook-ul acceptă cam orice gen de conţinut, iar pe Twitter ne satisfacem foamea de informare rapidă. Dar tot nu ne-ajung, iar creatorii reţelelor de mai jos se bucură de atenţia noastră distributivă.

1.

Quora

Pentru momentele când pui o întrebare serioasă şi prietenii sau follower-ii se fac că plouă, Quora te lasă să participi la discuţii relevante cu oameni deştepţi din toată lumea. Poţi să întrebi, să răspunzi, să urmăreşti subiecte care te interesează şi să-ţi găseşti prietenii de pe Facebook printr-o căutare integrată. Început de doi foşti angajaţi zuckerbergieni, site-ul spune că se bate în popularitate cu Answers. com sau cu răspunsurile de pe Yahoo. Şi câştigă, momentan, dacă ne uităm la calitatea şi seriozitatea temelor dezbătute; altfel spus, pe Quora nu întreabă nimeni „how is babby formed”. Şi pentru că un pic de exclusivism ne gâdilă orgoliul, accesul se face pe bază de invitaţie de la un utilizator deja prezent.

50  advertise.in

foursquare

2.

Ţi-ai lămurit problemele existenţiale şi i-ai scos şi pe alţii din dileme – meriţi o pauză. Nu deschide reader-ul! Mai bine ieşi prin oraş să te bucuri de viaţa offline. foursquare îţi scoate smartphone-ul din buzunar pentru un check-in în locul în care ai ajuns. Informaţia se transmite automat pe Facebook, iar prietenii te găsesc mai uşor prin plimbările urbane. În plus, o viaţă socială activă îţi aduce puncte şi badge-uri: la 10 locuri diferite eşti „adventurer”, dacă ajungi cel mai des într-un loc devii „mayor” şi există şi un badge „hangover”, pe care se pare că îl primeşti apărând seara la bar şi dimineaţa la birou.


CouchSurfing

Dacă oraşul nu te mai încape, poate e vremea să călătoreşti. Cum să împaci dorul de ducă, bugetul de student şi dragul de oameni noi? Te înregistrezi pe CouchSurfing, unde oameni de oriunde îşi oferă canapelele, compania şi eventualele abilităţi de ghid. Pe degeaba, că aşa-i frumos, să împărţim. Ca să le câştigi încrederea, totuşi, trebuie să-ţi creezi un profil cât mai complet, care te întreabă, printre altele, ce fel de oameni îţi plac, ce poţi să-i înveţi şi ce lucruri uimitoare ai făcut până acum. Când adaugi prieteni, trebuie să spui cât de apropiaţi îţi sunt şi câtă încredere ai în ei, iar dacă ţi-a plăcut mult de cineva, poţi să-l lauzi public printr-o recomandare.

3.

ilustraţie de Teodora Tomescu

tumblr

4.

Acum ceva vreme, devenise un clişeu să-ţi afirmi sclipitoarea originalitate printr-un blog. Între timp, am devenit prea ocupaţi şi, oricum, totul s-a mai spus. Noroc cu tumblr, o platformă de microblogging foarte uşor de folosit. Îţi poţi crea un cont în mai puţin de un minut, iar preluarea unui text sau material multimedia cere un singur click. Deşi pierde în faţa platformelor „clasice” precum Wordpress sau Blogger la design şi posibilităţi de customizare, nu duce deloc lipsă de fani; la ultima numărătoare, erau 17.5 milioane de bloguri şi 5 miliarde de postări.

last.fm

Pe last.fm poţi, teoretic, să aştepţi să îţi fie creată o bucată de personalitate online, fără să faci vreun efort deosebit. După ce te înregistrezi şi downloadezi plug-in-ul, tot ce asculţi pe calculator, prin (unele) radiouri online sau pe iPod este încărcat pe profilul tău. Cu cât asculţi mai mult, cu atât profilul îţi va reflecta mai corect universul muzical. Mai poţi şi să-ţi verifici compatibilitatea „auditivă” cu alţi utilizatori, să te alături grupurilor de fani, să participi la discuţii şi să descoperi concerte care te-ar interesa, clasificate după tipul de muzică sau după locul unde se desfăşoară. Iar după concerte, poţi să te lauzi cu artiştii pe care i-ai văzut printr-un script uşor de adăugat paginii tale.

5.

  advertise.in  51

next door

Şi, bineînţeles, mai sunt ridicol de multe alte reţele sociale. Pe Freecycle se dau şi se primesc obiecte gratis, Bookcrossing şi Postcrossing pot să-ţi aducă o carte sau o vedere din partea cealaltă a lumii, pe about.me îţi poţi agrega conturile online, artiştii în devenire pot să-şi caute publicul pe deviantArt, Musicovery şi stereomood îţi găsesc muzica perfectă pentru orice stare, pe 8tracks poţi crea şi împărtăşi playlist-uri... Singura problemă rămâne să găsim, când e cazul, şi butonul log off.


o 1.Nu lasa fiintele din jurul tau sa te domine.

o 2.Respecta un program strict in fiecare zi.

o 3.Cere din ce in ce mai mult de la tine.

MEtode

atentstudiate

pentru A-ti MANAGerIA

VIATA , 52  advertise.in

o 4.Fii pur ca porumbelul si istet ca sarpele.

o 5.Fii ca porumbelul-sarpe.

o 6.Poneii vor fi mereu mai smecheri decat o sa fii tu vreodata.

o


advertise.in  53


Echipa de redactie ,

Project manageri: Raluca Popescu, Andreea Dumuța Redactori: Diana Bercu, Ionuț Cristian Cazacu, Raluca Ionescu, Raul Gheba, Irina Haritonovici, Paula Lupu, Andreea Oprea Raluca Popescu, Alexandra Năstase, Bianca Niță, Sorina Stanciu, Marina Ungureanu Colaboratori: Bogdan Daradan Art direction / DTP: Andreea Dumuţa Ilustraţii: Stelian Dobrescu, Teodora Tomescu Fotografii: Marius Eftimie, Andrei Micu Publicitate: Alexandru Marinescu Web: www.advertisein.ro e-mail: advertisein@yahoo.com

54  advertise.in


advertise.in  55


Un proiect:

© ADVICE STUDENTS. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.advicestudents.ro 56  advertise.in

advertise.in nr. 9  

advertise.in, numarul 9 - vara 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you