Page 1

THE MEDIUM IS THE MESSAGE

numărul 5/ mai 2010

CRIZĂ FĂRĂ MAKE-UP ŞERBAN ALEXANDRESCU

BE ECO BE COOL DORU MITRANA

INTERVIU ÎN OGLINDĂ LORAND BALINT ȘI SORIN PSATTA


advertise.in

Cât de adânc respiră advertisingul? Editorial: de Dionisia Sandu Am văzut „Amalia respiră adânc” la Teatrul Act. Aproape irelevant pentru lumea tumultoasă a advertising-ului unde se produc spoturi pe bandă rulantă şi unde, mai nou, darurile de nuntă constau în pungi de seminţe câştigătoare. Puţin important pentru creativii care îşi pierd nopţile prin agenţii gândindu-se la pitch-ul pe care trebuie să-l prezinte mâine şi cu atât mai puţin important pentru oamenii de la Client Service care îşi exersează zâmbetul împăciuitor în oglindă în fiecare dimineaţă.

în timp din advertising? Ce ar trebui să se vadă la deschiderea finală a uşii de avion? … Vor rămâne ideile, însă nu orice fel de idei. Vor rămâne acele idei care provoacă, care sunt altfel, care vin de nicăieri şi totuşi crează o întreagă lume şi un trend în jurul lor. Ideile din care îţi poţi extrage de fiecare dată energia numai gândindu-te la o mică parte din ceea ce reprezintă. Ideile revoluţionare, care au curajul să se angreneze într-o ruletă rusească indiferent de numărul de gloanţe care se află în cartuş. Ideile care te calcă pe bătături Sunt sigură chiar că, la o primă vedere, este spunându-ţi să te dai mai încolo pentru a le neinteresat şi pentru studenţii din imaginarele face loc, ideile care te lovesc în zonele sensibile „departamente de idei” care speră să vină ziua pentru a se pune la masa discuţiilor. în care să primească primul brief de la client. Marele avantaj al unei piese de teatru şi, în Fie că e vorba de o propunere de proiect, de un special, al unei piese bune de teatru ca concept-cheie foarte uşor de declinat, de o aceasta, este că te face să gândeşti: brusc viziune şi un mesaj puternic, de un spot sau un sinapsele tale se mişcă energic şi începi să cuvânt dintr-un slogan genial, toate acestea creezi legături la care nu te-ai fi gândit sunt lucruri pe care am putea să le vedem în niciodată, legături între domenii care poate că momentul în care publicitatea va respira adânc. nu se leagă sub nicio formă în viaţa reală. Pentru că momentul de maximă inspiraţie (în sensul medical al termenului) cu siguranţă se Aşa s-a întâmplat şi cu experienţa mea teatrală va mai lăsa aştepta, ne-am gândit să vă aducem (şi nu mă refer la aspectul lacrimogen al noi câteva dintre idei care credem noi că vor cuvântului). Am mers la piesă fără nici un rămâne în timp. Numărul acesta vorbim despre aranjament, fără să ştiu despre ce e vorba, insight-uri puternice care au dat o nouă faţă despre actriţă, despre scenariu, despre regizor, industriei comunicării, care au generat sau au despre nimic. Am mers pur şi simplu să văd o potenţialul de a genera tendinţe şi de a piesă de teatru cu o prietenă. Ce am învăţat schimba lumea comunicării. Vorbim despre din experienţa asta în afară de faptul că poţi oameni curajoşi care au avut curajul să-şi trece de la râs la plâns într-o singură clipă? Că urmeze propria cale, depre oameni care şi-au există doar anumite lucruri, unele importante, desenat cu grafitti punctul de opinie pe altele aproape banale care rămân, lucruri pe peretele imaculat al societăţii şi despre oameni care ţi le aminteşti în timp, lucruri care te care prin cugetările lor au creat adevărate marchează şi la care revii instinctiv în orice teorii. situaţie. La fel se întâmplă şi cu adevertising-ul. Însă, dacă la o persoană e mai uşor să-ţi dai În loc de încheiere, vă reamintesc, parafrazând seama de aceste lucruri, în cazul unei industrii o replică a actriţei din piesa de teatru, că întregi situaţia se complică exponenţial. „advertising-ul tot adevertising este!” indiferent de locul originea, execuţia, desenul etc. Trebuie Mă întreb: care sunt aspectele care vor rămâne doar să găsim insight-urile. 3


Cum ne-am petrecut AdRevul? de Raluca Ioana Popescu

24 27

Quo vadis? de Anca Panțuș

20

The medium is the message de Roxana Drăguș

16

Budget killed the creativity star de Andreea Ilinca

13

În criză salutăm artiștii! de Ștefan Buda

6

Say my name de Irina Tănase

Our path to challenge de Daria Androne

Advertisingul fără make-up de Daniela Ștefan

Interviu în oglindă cu Sorin Psatta și Lorand Balint

Cât de ușor respiră advertisingul? de Dionisia Sandu

cuprins 3

34

10

30


44

Idei (ne)bune pentru o lume mai bună de Sorin Trâncă

56 46 48 52

Linii drepte, linii curbe de Laura Belc

60

A fost sau n-a fost Adprint 2010? de Dionisia Sandu

De la sublim la ridicol... de Irina Ciortan

Top 5 site-uri pe care ar trebui să le citești de Maria Năzdrăvan

Despre bătăi cu perne și alte flashmoburi de Armina Stepan-Cazazian

Be eco, be cool:Interviu cu Doru Mitrana de Daniela Ștefan

Romtelecom OnlineShop

”O”...de la oportunități de Mădălin Nițiș

Atenție se închid ușile! de Sabin Staicu

Misiunea Think Strategy de Raul Gheba

38 42 68

62 65


question mark

interviu în advertise.in: Dacă ar fi să defineşti ceea ce faci într-un singur cuvânt (fie el obiect, stare de spirit, vietate, orice), care ar fi acela şi de ce? Sorin Psatta: Creaţie.... pentru că în asta constă esenţa activităţii oricărui planner (şi cu atât mai mult a unui director de comunicare integrată) să modifice (la modul ideal adăugând valoare) orice obiect ori fiinţă cu care intră în contact.

sorin

psatta

a.in: Care sunt primele lucruri pe care trebuie să le ştii ca Integrated Communication Director? S.P.: Să integrezi! Fără glumă, sunt foarte multe lucruri de integrat în industria comunicării: publicitarii cu ei înşişi, publicitarii între ei, publicitarii cu clienţii, publicitarii şi clienţii cu mesajele create, mesajele cu consumatorii. Este, evident, un punct de vedere personal, pentru că pentru mine comunicarea integrată este sinonimă cu comunicarea consecventă şi relevantă. Cred că un Integrated Communication Director ar trebui să joace rolul unui fel de arbitru în „meciurile” pe care publicitatea le joacă zilnic. Şi asta nu e deloc uşor, cere mult efort, vigilenţă şi înţelepciune (adică experienţa îndelungată a jocului, dincolo de cunoaşterea regulilor). a.in: Există vreun lucru pe care crezi că ar fi mai bine să nu-l ştii ca Integrated Communication Director? S.P.: Dacă l-aş scrie aici ar însemna că îl ştiu deja, ceea ce mă conduce spre un paradox.

6


oglindă advertise.in

Cred că e bine să încerci să uiţi trufia şi autosuficienţa, sunt stări pe care ţi le poate induce titlul asta pompos. a.in: Cum arată o zi din viaţa de Integrated Communication Director? S.P.: La noi cel puţin, niciodată asemănătoare cu cea precedentă. Ori cu cea viitoare.

complet nici de publicitari, nici de producători; ea, după cum ştim prea bine, se încheagă în mintea consumatorului, după reguli doar de el cunoscute. a.in: Strategie înseamnă numai a fi capabil să înţelegi foarte bine consumatorul?

S.P.: În primul rând, dar nu numai. Strategie înseamnă, aşa cum am mai scris, cunoaşterea a.in: Un strateg bun trebuie să ştie să joace foarte profundă a jucătorilor şi a regulilor jocului pentru a-ţi creşte şansele de victorie. bine şah? S.P.: Un strateg bun trebuie să-ţi mărească şansele de câştig. În cazul jocului de şah, o partidă poate fi câştigată şi prin mijloace exterioare jocului în sine. Deci, nu obligatoriu.

a.in: Cât de greu este să fii un bun strateg pentru produse care nu au nicio legătură cu tine sau cu mediul tău? (ex: în cazul bărbaţilor absorbante şi în cazul femeilor: aftershave)

a.in: Cum trebuie să arate un brief perfect pentru creaţie?

S.P.: Fireşte că este mai dificil să încerci să te transpui în „pielea” unor consumatori complet diferiţi de tine şi să înţelegi beneficiile pe care S.P.: Cam ca o cerere în căsătorie perfectă: le-ar putea avea de la anumite produse memorabilă, plină de emoţie şi declanşatoare a specifice lor. Un strateg bun (personal prefer planner, mi se pare că strateg sună prea răspunsului dorit. milităros) trebuie să aibă însă o mare capaciLa modul ideal: 50% transpiraţie, 30% tate empatică, asemenea actorilor de succes, şi acest lucru îl va ajuta să rezolve aceste situaţii. inspiraţie şi 20% noroc. În plus, va avea mereu la îndemână cercetări pe care le va putea exploata. a.in: Cât la sută dintr-o campanie este a.in: Poate trăi publicitatea fără cercetarea de transpiraţie (cercetare, strategie) şi cât la sută piaţă? inspiraţie (creaţie)? S.P.: La modul ideal: 50% transpiraţie, 30% S.P.: Da, însă doar pe termen scurt. inspiraţie şi 20% noroc – nu trebuie să uităm că imaginea unei marci nu este controlată 7


question mark advertise.in: Dacă ar fi să defineşti ceea ce faci într-un singur cuvânt (fie el obiect, stare de spirit, vietate orice) care ar fi acela şi de ce? Lorand Balint: Construiesc. Mărci, relaţii, structuri, mecanisme, echipe… a.in: Care sunt primele lucruri pe care trebuie să le ştii ca Global Account Director? L.B.: Primul lucru ar fi viziunea pe termen lung. Pare o banalitate, dar la nivel global termenul lung are o altă dimensiune faţă de nivelul local. Lucrez într-o echipă răspândită pe mai multe continente şi interacţionez constant cu oameni pe care nu îi cunosc şi poate nici nu o să-i cunosc vreodată. Acest lucru cere o flexibilitate foarte mare, o capacitate de înţelegere şi anticipare foarte bune. a.in: Există vreun lucru pe care crezi că ar mai bine să nu-l ştii ca Global Account Director? L.B.: Tot ce se întâmplă la nivel local. Este o capcană în care se cade destul de uşor – mai ales la oamenii crescuţi în echipe locale şi ajunşi GAD tentaţia este foarte mare. Te poţi trezi îngropat într-o mulţime de lucruri şi incapabil să rămâi focusat pe ceea ce ai de făcut. a.in: Cum arată o zi din viaţa de Global Account Director? L.B.: Este foarte flexibilă, ai foarte multă libertate de mişcare pentru că poţi lucra când vrei. Dimineaţa, seara – oricând este cineva la munca pe vreo piaţă (Brazilia începe ziua când noi terminăm de exemplu). Plus că poţi lucra aproape de oriunde din lume. a.in: Un strateg bun trebuie să ştie să joace foarte bine şah? L.B.: Nu. Deşi joc şah din când în când, nu îi găsesc aplicabilitate în viaţa practică. Cei care îl stăpânesc foarte, foarte bine par să trăiască 8

lorand

balint


advertise.in în lumea lor – adică exact pe dos faţă de cum ar a.in: Cât de greu este să fii un bun strateg pentru trebui să fie un strateg bun. produse care nu au nicio legătură cu tine sau cu mediul tău? (ex: în cazul bărbaţilor absorbante şi a.in: Cum trebuie să arate un brief perfect pentru în cazul femeilor: aftershave) creaţie? L.B.: Brieful perfect trebuie construit în funcţie de echipa care va lucra pe brieful respectiv. Sunt oameni care preferă o prezentare succintă a lucrurilor, precum sunt şi alţii care preferă detaliile, amănuntele. a.in: Cât la sută dintr-o campanie este transpiraţie (cercetare, strategie) şi cât la sută inspiraţie (creaţie)?

L.B.: Nu exista o regulă, s-ar putea să simţi mai uşor nişte insighturi dacă ştii să asculţi. În L.B.: Nu prea îmi place ceea ce ziceţi voi aici: acelaşi timp, s-ar putea să nu înţelegi anumite transpiraţie = cercetare, strategie şi inspiraţie = lucruri din prima şi să trebuiască să munceşti creaţie. Să rămânem la transpiraţie şi inspiraţie mai mult. Am lucrat pe absorbante şi îmi într-o campanie şi să zicem că este mult mai amintesc nişte momente în care experienţa a mult sânge pierdut pe traseu decât îşi fost cam dureroasa. Dar doar pe moment. imaginează cei din afara fenomenului. Îmi amintesc de o vorbă: „Tata a venit în America a.in: Poate trăi publicitatea fără cercetarea de când era tânăr pentru că a auzit că America piaţă? este ţara tuturor posibilităţilor, că străzile sunt pavate cu aur. Dar când a ajuns aici a aflat trei L.B.: Depinde ce înţelegem prin cercetare de lucruri: Străzile nu erau pavate cu aur; Străzile piaţă. Când mergi prin magazine, când asculţi nu erau pavate deloc; El era aşteptat să paveze un om pe stradă este tot cercetare. străzile”. Dacă întrebarea se referă la cercetarea, să-i Cam aşa şi cu cei care vin să lucreze în publici- zicem, instituţională, o să vă invit să faceţi un tate: descoperă rapid că în spatele fiecărei exerciţiu de imaginaţie. Aveţi mulţi bani pe campanii, a fiecărui ad care le-a captivat care îi investiţi în 21 de pieţe de prin toată imaginaţia a curs mult sânge de publicitar. Te lumea. Aveţi vreo 5 000 de angajaţi, nu aveţi baţi pentru fiecare centimetru de print, pentru cum să-i cunoaşteţi pe toţi. Cum aţi prefera să fiecare idee sau initiativă pe care o ai. Nimic nu vă investească banii? Pe instinctul lor? Pe ceea este servit pe tavă, totul se câştigă. ce cred ei că este bine (sau pe ceea ce cred agenţiile cu care lucrează)? S-ar putea să fie a.in: Strategie înseamnă numai a fi capabil să vreo 70 de agenţii în total – nu ai cum să le înţelegi foarte bine consumatorul? cunoşti. L.B.: Nu. Consumatorul trebuie adus în realităţile mărcii şi chiar ale clientului (mă refer la filosofia clientului, la capabilităţile lui – dacă poate să livreze în viaţa reală). Apoi, strategul trebuie să-şi vândă ideile/gândurile/viziunea mai departe către echipa cu care lucrează (în agenţie şi la client). Şi o precizare: strategie nu fac doar plannerii.

Cred că asta este pentru clienţii – corporaţii: în viaţa reală a companiilor mari ai nevoie de susţinere pentru ideile tale. Pe de altă parte, cred că antreprenorii nu ar trebui să fie opriţi din a face ceea ce fac pentru că nu au resurse se testeze, se verifice ceea ce cred. 9


question mark

Advertisingul Advertisingul de Daniela Ştefan

Interviu cu Şerban Alexandrescu Trebuie să facem, pe bani mai puţini, mult mai multe lucruri, care să fie produse mult mai repede şi mai ieftin dar care – nu se ştie exact cum – să funcţioneze mult mai bine decât lucrurile pe care le făceam până acum. Criza a fost buzzword-ul anului 2009 şi continuă încă să ne ocupe minţile, grijile şi televizoarele. Dar de la prea multă mediatizare, nu cumva lumea a început să o trateze ca pe un lucru superficial, devenit bancul preferat al emisiunilor de divertisment? Mai înainte de a fi un trend sau un subiect de conversaţie la modă, criza este o realitate. Din acest motiv, advertise.in a vrut să afle despre criza fără perdea, aşa că a recurs la un om pe a cărui sinceritate se poate baza mereu, şi anume Şerban Alexandrescu, actual Managing Partner la Headvertising. Pentru început, Şerban ne-a desenat verbal un portret al agenţiilor de publicitate din România în anul 2009, pe care le vedem “scârţâind sub presiunea fricii şi conformismului. E greu să înveţi bine când mama îţi dă de mâncare o dată la două zile iar tata te bate zilnic. Cam aşa şi noi – e greu să fim o industrie eficientă & “up to date” în condiţiile în care peisajul mondial al mass-media se schimbă rapid şi drastic, banii se evaporă, iar interacţiunea client-agenţie se scufundă la un nivel la care n-a fost nici la începutul anilor ’90. Ştiu cel puţin un sclifosit “de specialitate” de la o multinaţională care va deplânge tonul & discursul pe care îl adopt vis - a - vis de situaţia actuală în contact cu studenţimea – dar eu cred ca nu vă fac 10


advertise.in nici un favor vopsind gardul publicităţii. Dacă o care rupe spatele măgarului. Începând cu auto-didacticismul timpuriu al industriei şi alegeţi, din punct de vedere profesional, terminând cu scăderea destul de bruscă a alegeţi-o în cunoştinţă de cauză. “ audienţelor mediilor clasice, trecând prin Ca să intre mai mult în poveste, advertise.in are adevărul fundamental al faptului că piaţa nevoie de un context detaliat, aşa că întreabă noastră de advertising a fost una price-driven şi nicidecum quality-driven, totul a conspirat la care sunt schimbările majore de pe piaţa de producerea stării actuale de fapt. Fărâmiţarea advertising din România survenite odată cu declanşarea crizei economice globale şi care a pieţei, ego-ul playerilor, corupţia (care din nefericire nu are cum sa lipsească dintr-o fost momentul în care s-a frânt sistemul industrie românească, oricare ar fi ea) criza de publicitar. oameni buni, slaba calitate managerială a “managerilor”, toate au contribuit câte puţin la situaţia de faţă. “

Clientii sunt mai speriaţi şi mai tensionaţi şi îşi transmit mai departe, în tot “lanţul trofic” de sub ei, spaima şi frustrarea.

Şerban Alexandrescu: Trebuie să facem, pe bani mai puţini, mult mai multe lucruri; care să fie produse mult mai repede şi mai ieftin dar care – nu se ştie exact cum – să funcţioneze mult mai bine decât lucrurile pe care le făceam până acum. A, şi asta folosind mai puţini oameni. Climatul e mai tensionat în multe din agenţii iar colegii mai “împuţinaţi” decât acum un an-doi. Mulţi clienţi privesc cu groază la primele obiective anuale pe care s-ar prea putea să nu le poată îndeplini. Asta după 10 ani non-stop în care – dacă nu erai foarte prost – “the only way was up”. Implicit, sunt mai speriaţi şi mai tensionaţi şi îşi transmit mai departe, în tot “lanţul trofic” de sub ei, spaima şi frustrarea. Ajungi să dai rasol mult mai des, din motive de sub-finanţare crasă a campaniilor, pentru că aproape nimeni nu se gândeşte să îşi ajusteze planurile la noile bugete disponibile pentru comunicare.

Oferindu-i poziţia de judecător, advertise.in a aflat de la Şerban ce amendamente grave ar aduce sistemului publicitar din Romania in anul 2009: “aş da un ”restart” daca aş putea, dar nu poţi restarta o întreagă piaţă. Poţi însă să incerci să-ţi restartezi propria organizaţie, în măsura în care unele din lucrurile care te deranjează stau şi în puterea ta să le schimbi. Nu totul e “imanent”, nu totul e “de la ceilalţi”. Şi mi se pare un moment foarte bun pentru asta.” Și ce verdict ar da juniorilor care vor să se angajeze într-o agenţie când economia se prăbuşeşte “da, au şanse, cu atât mai mult cu cât un junior e mai ieftin decât un om experimentat, iar aparent, ce lipsesc acum cel mai mult sunt banii, nu? Insă juniorii trebuie sa scape de pasivitatea nativă a românilor – mulţi aşteaptă să fie băgaţi în seamă în loc să se extra-chinuie ca să iasă în faţă. Un junior are lucruri de demonstrat – el trebuie astfel să se chinuie mai mult decât ceilalţi, dar puţini din juniorii angajaţi işi aduc aminte de asta la mai mult de 3 săptămâni de la angajare.

Juniorii au şanse, cu atât mai mult cu cât un junior e mai ieftin decât un om experimentat, iar aparent, ce lipsesc acum cel mai mult sunt banii, nu?

Ca si măritişul, angajarea pare pentru mulţi un scop în sine. Un moment după care încep să Puţine lucruri de pe lumea asta se rup brusc, de piară toate promisiunile şi intenţiile bune din prealabil. Angajarea e doar începutul unei la o singură solicitare. De obicei – şi publicicariere, care va dura mai mult decât orice tatea nu face excepţie - sunt multe crăpături mici care se tot întâmplă până când vine paiul şcoală aţi făcut voi până acum. Dacă te 11


question mark fleoşcăi încă de la inceput, ce sa zic? Ieşi afară, să poftească altul mai bun. “ Acum că ştim că avem ceva şanse, vrem totuşi să ştim în ce măsura angajează agenţiile pe timp de criză. Apoi, care este soluţia viabilă pentru aducerea unui personal capabil şi eficient într-o agenţie pe timp de criză? Oameni cu notorietate în advertising (premii etc.) sau tineri pe care să îi învăţaţi şi să îi formaţi după propriile reguli şi propria experienţă? “Într-o măsură surprinzător de mare, inclusiv faţă de aşteptările mele. Dar nu e anormal – fie au profitat de criză să scape de nasoii şi de leneşii din agenţie, şi acum vor să se primenească cu oameni mai buni şi mai harnici, cu o atitudine mai potrivită momentului, fie s-au speriat şi au concediat prea mulţi şi acum au de muncă peste ce pot duce cu noul lor

Cum ne dă târcoale finalul interviului, evident că ne dă târcoale întrebarea „există viață după apocalipsă?” în sensul că mai există vreo şansă ca publicitatea românească să iasă din criza în care a intrat? Cu un raţionament realist, Şerban îşi expune ideile şi previziunile: “Nu doar in Romania publicitatea e în criză – peste tot in lume sunt pregnante durerile de creştere ale unei industrii care trebuie, aproape peste noapte, să se adapteze unor mari schimbări survenite în rândul consumatorilor şi al modului în care a ajuns să funcţioneze comunicarea moderna. Chiar dacă vor re-apărea banii, problema unei oarecare inadecvări la noua “paradigmă” a comunicării comerciale va rămâne o perioadă - deloc scurtă - chiar şi în pieţele avansate. La noi, criza financiară n-a fost decât brânciul revelator al adevăratei stări de lucruri. Lipsa

La noi, criza financiară n-a fost decât brânciul revelator al adevăratei stări de lucruri. “headcount” şi trebuie să angajeze ca să îşi poată onora promisiunile contractuale. Cel mai bine, din punctul meu de vedere, ar fi ca fiecare să îşi formeze oameni noi. Însă presiunea de timp din partea clienţilor şi nervozitatea pe care o induc greşelile & refacerile – inerente oricărui început – fac ca agenţiile să fie mai reticente în a alege această cale în acest moment. Înainte aveau bani şi supra-licitau pentru oameni cu nişte experienţă, acum ar lua debutanţi dar nu prea au pe ce sa îi şcolească şi nici nu au timp să o facă într-un mod ca lumea. Poate tocmai de aceea e mai important ca oricând ca juniorii ”aspiranţi” să fie mult mai bine pregătiţi din start. E şi motivul pentru care de pildă organizăm anual (prin Art Directors Club) Şcoala ADC – vrem să identificăm mai repede aspiranţi buni, fără fitze dar cu ‘drive’ pentru meseria de creative. Pentru celelalte poziţii din agenţii, va trebui să ne descurcam altfel.“ ne răspunde Şerban. 12

banilor n-a făcut decât să grăbească instalarea formei acute a bolii pe care o aveam deja în organism de destulă vreme. Dar asta a fost mai degrabă bine, din punctul meu de vedere – vom sfârşi mai săraci dar mai realişti şi, sper, mai inteligenţi şi mai profesionişti după această criză. Nu avem de-a face cu o apocalipsă – avem de a face doar cu o implozie datorată felului greşit în care am operat până acum. Şi teoretic ne stă oricând în putere să facem lucrurile mai corect şi mai eficient decât până acum. Soluţiile pe care mi le ceri sunt simple şi evidente – să reînvăţăm valoarea banului, să învăţăm să apreciem calitatea veritabilă, nu gablonţul suflat cu pulbere aurie auto-promovantă, să muncim de 3 ori mai mult decât am vrea şi de 2 ori mai mult decât ar trebui, să apreciem oamenii muncitori, să căpătăm discernământ profesional şi să nu uităm să îl aplicăm zilnic, în tot ce facem. E simplu, doar că sunt cam 20 de ani de când tot nu vrem să facem lucrurile astea. Poate vom incepe acum, de foame. Cine ştie?”


advertise.in

OUR PATH TO CHALLENGE

de Daria Androne

Până nu demult, cei de la Vodafone îşi asociau imaginea cu musculiţa care prindea viaţă şi se lupta din răsputeri să trăiască din plin până la apusul soarelui. Vă mai amintiţi background-ul muzical care vă făcea să tresăriţi de emoţie? Spotul a fost unul interesant, dorind să atingă latura afectivă a clienţilor de servicii telefonice. Emoţia unui apel telefonic este corelată în mod alegoric cu viaţa de o singură zi a musculiţei, o perioadă mult prea scurtă pentru a nu fi trăită la intensitate maximă. Astfel, Vodafone apare cu o soluţie salvatoare, oferind mii de minute incluse pe cartela prepay. Astăzi, când piaţa de Telecom este invadată de o multitudine de oferte promoţionale, o nouă campanie şi-a făcut simţită prezenţa sub sloganul “Combină-te la cartelă cu un prieten”. Ca de la cald la rece, Vodafone face treptat trecerea de la o campanie cu nuanţă uşor elevată, la una bine targetată, însă cu o tentă mult mai comercială, având în prim plan tinerii. Încet-încet, piesele de puzzle încep să se unească sub deviza “Trăieşte fiecare clipă”. Subiectele sunt simple, redau evenimente care nu aduc nimic nou în materie de teen lifestyle, dar vorbesc pe limba lor. Trei prieteni (Paul, Bogdan şi Cristina), o cameră de apartament şi prietenia lor, manifestată într-o manieră haioasă, dau culoare unei serii de poveşti atractive. Cu fiecare spot este abordat câte un alt subiect de „maximă” importanţă ce n-ar putea fi omis din discuţiile de zi cu zi, mai ales că pot fi uşor “digerate” graţie miilor de minute pe care Vodafone le oferă utilizatorilor săi. Din acest calup de spoturi, cel mai captivant a fost cel intitulat “Tunsoare”, spot care s-a dovedit pe gustul tinerilor tocmai pentru că a scos la suprafaţă în mod direct disputa de orgolii dintre sexe. Deşi doar prieteni, tentaţia discuţiilor cu substrat sexual nu poate fi ignorată, chiar dacă esenţa se regăseşte întru totul la nivelul replicilor: “la prima 13


chemistry lab

întâlnire mâna pe picior, la a doua întâlnire mâna pe picior plus pupat, la a treia întâlnire...hmmmhmmm...” . Vodafone nu se opreşte însă aici. De multe ori viaţa bate filmul şi subiectele se înlănţuie într-o ordine demnă de a ţine treaz interesul consumatorilor pentru nou. Prin urmare, în luna decembrie, sub imboldul sloganului “Sună-i mai des pe cei dragi”, spoturile Vodafone au asociat imaginea companiei cu cea a mai multor personalităţi din România. Execuţia însă, după părerea mea, a fost total lipsită de sare şi piper. O serie de spoturi care ar fi vrut să atragă prin “ceva”, dar nici ele nu ştiau exact prin ce. În prim plan nişte vedete, iar în paralel nişte persoane obişnuite, parcă nimic nu ajuta la conceperea unei “scene comice” aşa cum se dorea de fapt. Practic, nimic mai neinteresant decât încercarea de a vinde şi doar atât, mizând pe snobisme de genu’: “Uite! Ce tare!Tre’ să mă aflu şi eu printre

14


advertise.in ei! Tre’ să fiu cool!”, un sentiment aproape omniprezent în ultima vreme pe la noi. Şi cum provocarea continuă şi anul acesta, cei de la Vodafone au lansat invitaţia unei “combinări la cea mai mare ieşeală“, susţinând ideea prin conceperea a şase spoturi fresh şi atractive: “Ideea lui Paul de a începe convocările”, ”Ieşeala cu Paharnic Bogdănel”, ”Ieşeala combinatozaur”, ”Respiră un pic în telefon”, ”Gel” şi “Ieşeala de ziua îndrăgostiţilor” cu verdictul inedit -“Nuuuu! Meriţi!”. Prin urmare, de la campania promoţională cu vedete din Ajun de Crăciun, piesele de puzzle au intrat într-un proces de recombinare genetică, iar imaginea Vodafone ajunge din nou pe mâinile “alegoriei”. Mai mult, se inserează chiar şi elemente de animaţie în acest sens. De această dată, figura “masculului” prinde viaţă sub forma unui urlet de lup animat care îşi imaginează că deţine puteri de “combinatozaur” când de fapt nu e decât un “fraierozaur”, iar de ziua îndrăgostiţilor jonglează cu replici ironice cu scopul de a-şi pune în evidenţă cât mai mult ego-ul masculin şi a-l suprima pe cel feminin. De la povestea unei musculiţe efemere la tendinţa spre flirt, prietenie şi comercial, provocarea Vodafone pare a reda un întreg arsenal de momente care îşi găsesc sensul împreună, reuşind să încânte tocmai pentru că pun în lumină frânturi din viaţa de zi cu zi. Cei de la Vodafone au înţeles că pentru “a câştiga” publicul trebuie să-i oferi acestuia sursa de energie şi umor de care are nevoie în fiecare clipă, să-l provoci neîncetat, să-i oferi pastila ce îi creşte adrenalina şi declanşează frenezia impulsului creator. Cu un slogan cât se poate de simplu şi conclusiv, “Power to you”, clientul primeşte confirmarea că se află în centrul atenţiei. El poate intra astfel în pielea oricăruia dintre cele trei personaje, îşi poate concepe propriul scenariu doar prin simpla dezlănţuire a imaginaţiei sale, permiţându-şi totuşi o singură întrebare: What will be next? Cu siguranţă Vodafone nu va ezita să-i răspundă. De fapt, acesta este şi scopul campaniei, să ne facă să trăim fiecare clipă în stil propriu şi la intensitate maximă, comunicând în stilul Vodafone.

15


chemistry lab

Sursă: www.photobucket.com

16


say my advertise.in

name publicitatea

de trupă de Irina Tănase

De data asta vorbim despre trupe, artişti şi ce mai pot ei să facă în aşa fel încât fanii să le ştie numele şi să nu-l uite prea curând. Trecem dincolo de sfaturile deja clasice de genul „fă-ţi cont pe Facebook şi pe Twitter”, trecem şi dincolo de faptul că destui fac asta fără să aibă de fapt ceva de spus. Ne uităm la ce se întâmplă atunci când e nevoie de ceva mai mult decât muzica în sine şi încercăm să aflăm ce ar putea fi acel ceva. O lecţie în materie de abordări creative ne-a dat-o Florian Senfter a.k.a. Zombie Nation, un DJ din Munchen. Acum ceva timp a pornit o

furtună pe MySpace şi Facebook, iar furtuna se numea „Make a track with Zombie Nation”. Fanii puteau să aleagă democratic dintre x variante de başi, synth-uri, etc. A rezultat piesa „The Mind of Many” (cu numele ales de cei 130 de oameni care au contribuit şi cu un remix) care se poate downloada gratis împreună cu remix-urile aferente. Toată nebunia a avut o audienţă la care majoritatea corporaţiilor nu pot decât să viseze, de mii de fani şi zeci de comment-uri pe facebook la fiecare cuvinţel scris pe tema asta pe Wall-ul artistului. Bilă albă pentru că a înţeles relevanţa comunicării reale cu fanii şi cum să folosească social media la 17


chemistry lab potenţial maxim.

Sunt convinsă că dacă într-o zi o corporaţie ar decide să cumpere şi să se promoveze în Că tot vorbeam de gratuităţi, un bang similar absolut tot spaţiul media existent în Bucureşti, au cauzat şi Coldplay în mai anul trecut când de la TV şi net la outdoor şi presă, asta nu ne-ar au decis, în plină recesiune (aşa cum chiar ei nu face să fim mai aware şi nici să le cumpărăm s-au sfiit să evidenţieze), să facă albumul lor produsele, ar reuşi doar să enerveze pe toată live disponibil pentru download gratis. S-a lumea. numit „Left Right Left Right Left” şi a fost înregistrat în timpul turneului ”Viva la Vida”. O întâmplare de care am mai vorbit pe blog-ul Treaba cu download-ul a fost dublată şi de ADVICE e felul în care şi-a pledat cauza Chris împărţirea serioasă a CD-urilor cu albumul live Brown. Pe scurt, omul a fost implicat într-un la sfârşitul fiecărui concert care mai rămăsese scandal, îi merge prost şi albumele lui nu se din turneu. Nu sunt prima trupă care a făcut mai vând. A decis să schimbe lucrurile asta, dar faima şi-a spus cuvântul. Pentru rugându-şi pur şi simplu fanii să-i cumpere simplul fapt că erau deja atât de cunoscuţi, o muzica. A pus placa cu “susţinerea voastră”, simplă manevră de PR a ajuns să fie subiect hot “iubirea voastră”, dar totul s-a întâmplat luna de discuţie. asta şi nu putem judeca încă dacă a avut succes sau nu (reacţii interesante au apărut Din seria Facebook nu mai e destul, MySpace a deja pe YouTube, iar preferata mea e cea cu venit în octombrie 2008 cu o alternativă “Chris Brown is pleading for support from his excelentă. Trecând peste funcţia de Hi5 a fans. I plead with Chris Brown to go back to MySpace-ului, adevărul e că a ajuns the no.1 school!”). În orice caz, cel puţin bizară dar place pentru căutat şi rămas în contact cu uimitor de simplă abordarea de genul “Te rog”. trupe. În contextul ăsta, băieţii deştepţi de acolo au dezvoltat o aplicaţie numită MyAds. În timp ce inbox-ul de pe Facebook mi se Inovaţia consta în faptul că puteai să targetezi umple cu mesaje de promovare a concertelor extraordinar de precis, folosind mai mult decât E.M.I.L. (cinci în câteva zile…mesaje, nu simple cuvinte cheie ca pe Facebook. După concerte. Proastă mişcare, zic eu) şi apar cum scria unul dintre cei care au scris o agenţii specializate pe advertising-ul de trupă recenzie a platformei, “if I want to advertise my (vezi, de exemplu, www.sinistermusicinc.com), ad above to males and females that are de departe cea mai surprinzătoare metodă de between 20 and 40 years old who love doggies a-ţi promova muzica vine din Canada, mai and death metal I can do so”. Pentru majoriprecis din Saskatoon. Nate Heagy voia ca tatea trupelor, specificitatea de genul ăsta e lumea să afle de trupa lui (Fear Salesman) şi a mană cerească. decis că cel mai bun mod prin care se poate întâmpla asta e să fie pozat de una dintre Ca să rămânem la subiectul MySpace, urmează maşinile care bântuie străzile pentru Google un episod din seria “not”. Anul trecut, pentru Street View. Cu ajutorul prietenilor, a descocâteva luni bune, pe pagina de log in de la perit tiparul după care se plimba maşina. I-a MySpace era o reclamă măricică cu “Amon luat-o înainte şi a primit ce-şi dorea - poza lui a Amarth - Studio Diaries”. Practic, puteai să dai fost inclusă în Google Street View şi o lume click acolo şi să vezi ce mai meştereau ei prin întreagă a aflat de isprava lui. studio. Ideea ar fi ok, ce m-a deranjat teribil însă a fost persistenţa. Era acolo în fiecare zi, la Una peste alta, ca în orice zonă care implică fiecare log in, impasibilă la refresh-uri sau alte măcar un dram de creativitate, reţete sigure nu strategii. Lăsând preferinţele muzicale de-o există. Dar dacă aveţi o trupă şi nu vă tentează parte, am ajuns să nu mai vreau să aud interacţiunea cu animale sângerânde pe scenă vreodată de Amon Amarth. Şi atunci mă întreb á la Ozzy Osbourne, va trebui să vă gândiţi la unde tragem linia de “too much”? Nu ştiu ceva foarte, foarte original. exact, dar în orice caz trebuie trasă undeva. 18


brain twist

20


advertise.in

de Ștefan Buda

Ilustrație de Stelian Dobrescu

Nu mai este nimeni atât de naiv încât să creadă că în publicitate, onestitatea joacă un rol decisiv. În ultimii ani, oferta pentru un anumit tip de produs s-a diversificat foarte mult, iar concurenţa este din ce în ce mai acerbă; este şi normal ca agenţiile de publicitate să recurgă la “trucuri” pentru a impune atenţiei acel produs. E firesc atunci să mă întreb şi eu, asemeni generaţiilor anterioare mie, cât din publicitate înseamnă, de fapt, manipulare? Urmează, la fel de firesc, întrebarea: manipularea este cu adevărat dăunătoare? Totuşi, chiar educaţia este manipulare. Noi înşine, în cea mai mare parte a timpului, ne vindem imaginea celorlalţi, într-un mod cât mai profitabil. Publicitatea are însă ghinionul de a se situa pe o poziţie foarte expusă, ceea ce o face să încaseze toate “nemulţumirile” (a se citi înjurături, şuturi, etc). Marketing-ul şi în special publicitatea şi PR-ul sunt unelte foarte puternice, folosite pentru a influenţa alţi oameni să facă un anume lucru. Doar că publicitatea este acum atât de subtilă, atât de deşteaptă şi sofisticată încât a ajuns să ne convingă să cumpărăm multe produse de care nu avem nevoie. Sunt o serie de servicii şi produse de care avem realmente nevoie, dar sunt altele pe care le alegem doar din cauza publicităţii făcute lor, o 21


brain twist publicitate mai aparte, mai iscusită şi mai abilă. Părerile managerilor sunt Mai clar, o publicitate care a reuşit să ne manipuleze. Manipularea în scopuri comerîmpărțite când este vorba de ciale există de mult, însă abia acum i se comunicare pe timp de criză... dovedeşte eficienţa profitând şi de posibilitatea de a fi transmisă pe mai multe canale, clientului, când acesta îşi va regăsi apetitul fiind “fabricată” cu mijloace moderne, gata să pentru consum. ne impresioneze şi să nu scăpăm până nu cumpărăm. De aceea creatorul de publicitate trebuie să fie, mai ales în perioada de criză, cu mult mai bun, Cred că publicitatea în sine nu este nici rea, să fie un adevărat artist în tot ceea ce face. El nici bună. Totul depinde de cine, cum şi în ce trebuie să transmită un mesaj sec. Dacă scop o foloseşte. Dacă o companie îşi vinde produsele printr-o campanie creativă, tonică şi analizează mai bine şi vede că nu are impact, agresivă, dar în acelaşi timp, onestă, totul este atunci umblă la forma mesajului. Pentru asta face cercetare. În urma cercetării schimbă ok. Important este ca şi consumatorii de forma mesajului. Îl face mai accesibil, îi adaugă publicitate să fie conștienţi de puterea mesajelor pe care le primesc, să poată discerne acel “ceva”, care să acţioneze ca resort în mintea consumatorilor. Tehnicitatea poate fi între adevărul minciunii şi minciuna combinată cu explicaţia pe înţelesul tuturor. adevărului. Aşa mesajul ajunge “direct” la receptor, pentru ca, în urma cercetării, ştie ce canal să Românii au un înnăscut scepticism în ceea ce folosească. Mesajul este astfel codat, într-un priveşte publicitatea. Chiar şi la TV, momentul limbaj comun celor doi participanţi la actul publicităţii este folosit de multe ori pentru butonarea telecomenzii, pentru turul celorlalte comunicării, care se întâlnesc astfel în puncte posturi. Criza financiară a obligat angajaţii din de relaţionare. publicitate să fie mai creativi şi să aducă soluţii cât mai puţin costisitoare. În contextul actualei crize, companiile se grăbesc să-şi micşoreze bugetele, iar primele care au de suferit sunt cele de comunicare. Părerile managerilor sunt împărţite când este vorba de comunicare pe timp de criză: unii se întreabă dacă mai are vreun sens să continue să investească acum, când puterea de cumpărare oricum a scăzut, iar alţii continuă să investească în marketing şi publicitate doar pentru a rămâne în mintea

Să ne gândim în felul acesta la SAVANA. Tânărul zugrav, mai ambiţios şi dornic de afirmare, explică faptul că vopseaua nu lasă peretele să facă “aspargilius”, dar, văzând feţele nedumerite ale proprietarilor, zugravul cel în vârstă şi cu multă experienţă practică, obişnuit să spună lucrurilor pe nume, ne traduce afirmaţia colegului său: ‘’Adică nu face mucegai. Asta e treaba cu SAVANA”. Asta nu înseamnă că toţi cei care vor avea nevoie de vopsea vor fi supuşi mesajului şi vor cumpăra doar SAVANA. Aşa ar fi manipulare. Cu toate că metoda şţiintific versus popular acoperă o arie largă de consumatori: de la cei cu pretenţii, care doresc să ştie cum funcţionează şi cei care au nevoie doar să cunoască efectele produsului, “pe româneşte”. Dovezile pro credibilitate sunt însoţite de reformulări care asigură întelegerea eficienţei produsului de către toată lumea. Dar sunt atâţia comunicatori, fiecare cu mesajul lui, chiar dacă produsele diferă puţin

22


advertise.in

sau chiar deloc. Înseamnă că sunt mai mulţi comunicatori şi mai multe mesaje. Deci intervine posibilitatea de a alege. Şi asta nu mai este manipulare. Identificaţi cumva vreun element de manipulare in mesajul publicitar SAVANA? Scopul informativ pare a fi rămas mult în umbra strategiilor persuasive, de când publicitatea a încercat să se ridice la rang de artă prin creaţiile sale ingenioase, chiar dacă are și substrat comercial... Nivelul de comunicare – verbală și non-verbalăajută creatorii de publicitate să inducă în subconştientul publicului poveşti nostime, personaje de încredere, imagini frumoase, sunete fermecătoare. În procesul creativ, ei folosesc toate elementele posibile: culoarea, imaginea, sunetul, chiar şi elemente de umor. Publicitatea este interesată mai ales de impactul asupra publicului şi nu de valoarea de adevăr a mesajului transmis, ea vizând schimbarea comportamentului maselor prin metode mai mult manipulative decât argumentative. Înghiţim zilnic publicitate din care, de multe ori nu mai înţelegem nimic, acesta fiind tocmai scopul urmărit. Casamayor în “Arta de a trăda” spune că “a nu întelege nimic umileşte, irită şi îi produce consumatorului starea de receptivitate”. În zilele noastre, în materie de publicitate, ceea ce contează e “ciomăgeala”, adică insistenţa, repetiţia, enormitatea. Publicitatea, cu toate colateralele ei: grafică, plastică, scrisă sau sonoră, nu este decât o tehnică, în timp ce manipularea, este o artă; şi este o artă cu atât mai eficace, cu cât consumatorul nu realizează că este manipulat. Dar totuşi, eu, care îmi dau seama că sunt un consumator de artă, chit că vorbim aici despre arta manipulării, nu vreau sa ratez ocazia si zic: “În criză, salutăm artiştii!”. 23


brain twist

budget killed the

de Andreea Ilinca A lovit criza. A lovit şi ne-a atins bine de tot. Toată lumea vorbeşte despre criză, de la Daniel Daianu la vecina mea tanti Miţa, la televizor, pe stradă, în şanţurile de localitate, chiar şi “Pe Motoare.” Se vorbeşte despre cauze şi despre efecte, se fac pronosticuri, se dă în cărţi, se dă în zaruri şi în bugete mai ales. Aici e locul vulnerabil pentru orice creativ, un fel de călcâiul lui Ahile. Toată industria freamătă pentru găsirea unor soluţii adecvate, ne îndeamnă să ne păstram calmul şi să nu mai visăm la cai verzi pe pereţi, să ne scuturăm de povara ideilor mari şi costisitoare căci dăunează grav campaniilor, să fim raţionali şi să aplicăm formula funcţionalităţii atunci

24

când comunicăm, când aprindem becul, când facem duş şi deasupra tuturor când concepem o strategie de creaţie. Nu ştiu cât de familiarizaţi sunteţi voi cu acest monstru sacru sau cât de afectaţi de semnele prevestitoare rele, însă, recent am ajuns la concluzia că ea, criza, naşte monştri. Cum? E suficient să butonezi câteva minute televizorul tău ca să fii transportat într-o lume a banalităţii, unde produsele se vor a fi vândute cu orice preţ. Aici se aplică formula penibilităţii. Aşadar,


advertise.in avem o etichetă viu colorată, de un ciclam obositor pentru orice retină umană şi o Ea care se fâţâie cât mai ţanţoş şi cât mai sexi preţ de câteva secunde. Ni se livrează un zâmbet fals şi simularea aproape orgasmică a plăcerii degustării unui iaurt, sau a oricărui alt produs, fie că e cafea sau detergent. Şi peste toată această regie de excepţie avem produsul supradimensionat aruncat în faţă şi mesajul marca vânzătoare din piaţa de la Obor ”cumpără cafea de cea mai bună calitate”. Dacă asta genereză cifrele şi măsurătorile, atunci da, mă tem pentru integritatea fiecărui creativ din lume. Poţi oare să trăieşti liniştit când ştii că vinzi consumatorilor tăi imagini mediocre despre produsul pe care ei ar trebui să-l cumpere? Se poate să mă inşel,

desigur; e foarte posibil ca aceste produse să se vândă foarte bine. Nu ştiu însă dacă primează imaginea sau utilitatea lor. Mi se pare de bun simţ şi elegant să-ţi storci creierul un pic, până iese fum, până iese ideea aia super creativă şi spectaculoasă, că e ea pentru un obiect promoţional sau pentru ditamai campania. Să fie cifrele, măsurătorile şi bugetele cele care restrâng soluţiile creative? E drept, tot auzim de soarta marketerilor care traversează, poate, cea mai nevrotică perioadă iar când vânzarile urmează aceeaşi cale, se pare că fiecare client se transformă în balaurul cu şapte capete obsedat de numere. El nu-ţi respinge cu brutalitate propunerile, dar te anunţă simplu şi scuzabil că nu există suport financiar pentru ideea ta. Şi-atunci ce rămâne de făcut? Te bagi la o şedinţă de brainstorming pentru cifre sau pentru idei? Ţi se spune tot mai des că trebuie să fii prudent, să pui în aplicare alte reguli care sunt în concordanţă cu noul context economic, să comunici relevant şi să nu te expui riscului unei iniţiative neobişnuite pentru că, să nu uităm, creativitatea nu e cuantificabilă. Go with the flow rămâne la nivel de aspiraţie şi toate ideile care nu urmează aşa-zisa cale dreaptă sunt nişte deşeuri creative. Reducerea bugetelor de marketing şi reevaluarea mediilor de promovare se fac oare ele vinovate de marea depresiune din publicitatea recentă? Sunt ele responsabile directe ale sutelor de reclame şi campanii neinspirate? E

25


brain twist o întrebare la care nu-mi permit decât să fac nişte supoziţii firave. Mă gândesc doar aşa. Comunicarea nu e despre bugete, e despre emoţii, idei, imagini şi soluţii. Oare imaginea brandurilor puternice nu s-a construit pe baza conexiunilor emoţionale? Ideile sunt cele care fac diferenţa până la urmă, nu o listă de numere adunate sau împărţite sporadic. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie ignorat profitul. E vorba de un boomerang, dacă investiţiile nu se-ntorc se transformă în cheltuială. Dar din moment ce eşti dispus să concepi o campanie pentru un client, e oarecum evident că-ţi asumi bugetul, fie el mic sau mare. Datoria ta, însă, e să creezi ceva frumos şi curajos care să comunice relevant şi să vândă spectaculos, de ce nu? Aşadar, pentru mine, un buget limitat nu trebuie să fie neapărat un impediment în calea unei idei îndrăzneţe şi funcţionale. Poate tocmai limitele astea ar trebui să sporească creativitatea, s-o orienteze spre soluţii noi şi relevante.

spre legături aberante de tipul decapitare şi o pungă de pufuleţi, trebuie explorate şi teritorii noi, resursele limitate trebuie folosite ca pe o oportunitate de a genera o idee îndrăzneaţă. Poate că ar trebui să luăm câteva lecţii de la criza asta, şi să folosim bugetul limitat ca pe o provocare. Brandurile au acum nevoie de cel mai mare vot de credibilitate iar ele sunt puse în situaţia în care trebuie să îşi reconfirme adevărurile din spatele promisiunilor şi să-şi restabilească poziţia în mintea consumatorului. Asta e cel mai important. Creativitatea trebuie să fie, în fond o investiţie de a reveni la brand. Iar costurile şi măsurătorile nu sunt neapărat o limită ci, mai degrabă, un cadru în care acestea pot lua amploare. Aici e provocarea, însă pentru asta îţi trebuie curaj şi viziune şi, mai ales, o conştiinţă, o conştiinţă a lucrului bine făcut. Iar dacă asta există mă-ndoiesc că vei ajunge să promovezi un brand printr-o lozincă lipită pe un carton.

Dacă video killed the radio star, bugetul nu a reuşit încă să facă asta. Se poate să fie, într-adevăr, un mic impediment, în cazul în care nu e considerat o provocare. Se poate însă E drept, din cauza instabilităţii care traversează să fie şi o scuză lamentabilă utilizată de creativi perioada asta, se preferă soluţiile simple şi pentru a-şi scuza ideile neinspirate. Cred că va sigure, care să asigure un beneficiu economic fi mereu loc pentru inovaţie şi pentru creativirapid şi cu minim de efort. Nimic mai simplu. tate, pentru remarcabil şi spectaculos indiferent de context şi de resurse. Cei înţelepţi vor Însă, recompensele mari nu se obţin fără şti cum să integreze aceste resurse, vor şti să eforturi susţinute şi fără riscuri. caute supape noi şi solutii, ceea ce va ridica şi Chiar dacă tendinţa e de a împinge majoritatea mai mult ştacheta pentru produsul agenţiilor resurselor spre spaţiul digital sau spre promoţii, de publicitate.

26


advertise.in

- Marshall McLuhan

de Roxana Dragus,

La întrebarea “Ce este publicitatea?”, rãspunsul cel mai potrivit este “depinde.” Da, depinde de modalitãţile de promovare, de agenţia de publicitate, de scopul pe care îl urmăreşte, de stabilirea strategiei de comunicare şi de calitatea produsului final. Şi dacã privim astfel lucrurile, efectele pe care le are publicitatea asupra noastrã sunt foarte diferite: ne face sã zâmbim, sã credem, sã reflectãm sau, pe de altã parte, creeazã frustare, respingere sau chiar ignoranţã. McLuhan, un mare teoretician al comunicãrii, cu celebrul sãu aforism „the medium is the message“, a rãsturnat modul în care era privit efectul tehnicilor de comunicare de masã. Ceea ce este cu adevărat important nu mai e doar conţinutul mesajului, ci mai ales modul în care acesta este transmis şi, mai mult decat atât, mijloacele de comunicare folosite pentru a-l transmite.

?? ?

?

??ce este 27


brain twist Astfel, din dorinţa de originalitate şi un plus de creativitate, a apãrut una dintre cele mai noi forme de publicitate: Outdoor Advertising. Termenul se referã la orice metodã prin care sunt afişate mesaje publicitare care au ca target persoane aflate in afara locuinţei lor. Tipul acesta de publicitate are o serie de beneficii: CPM (cost per mia de afişãri) foarte bun, suprafaţã mare de afişare, expunere 24h din 24, costuri reduse in raport cu durata campaniei şi adresare directã către conducãtorii auto şi pentru pietoni. Altădată inexistent, outdoor advertising-ul ocupă o mare pondere din mediile de promovare româneşti. În ciuda faptului că industria advertising-ului a apãrut mult mai târziu în România decât în ţãrile occidentale, ea s-a dezvoltat într-un ritm alert şi a preluat cu uşurinţã trendurile din SUA, Germania sau Anglia. Dar cum arãta publicitatea sub influenţa comunismului? Perioada comunistã este caracterizatã în primul rând de întreruperea legãturilor cu tendinţele

www.adsoftheworld.com

28

internaționale în publicitate și intrarea domeniului sub rigorile economiei de tip socialist. Cea mai mare parte a produselor la care se fãcea publicitate în acea perioadã erau româneşti, iar în percepţia consumatorilor români mai rãmân foarte puţine mãrci, în special acelea care erau atât de cunoscute încât ajunseserã sã desemneze categoria de produse din care fãceau parte (de exemplu „aragaz“ pentru orice dispozitiv de gãtit cu gaz, „carmol“ pentru orice substanţã folositã pentru frecţie, „nivea“ pentru orice cremã de faţã si mâini). Ca mãrci de organizaţii comerciale sunt cunoscute fabrica de încãlţãminte Guban (de altfel, una dintre cele mai longevive mãrci din istoria publicitãţii

Altădată inexistent, outdoor advertising-ul ocupă o mare pondere din mediile de promovare româneşti.


advertise.in româneşti), magazinul „La vulturul de mare cu peştele în gheare“, mãrcile Azuga, Kandia, Gambrinus.

Aceasta a fost urmatã de Clip Advertising, înfiinţatã tot în 1991, si de Target Advertising, în 1994.

După anii ’90 s-a produs reconectarea publicitãţii româneşti cu cea internationalã o datã cu apariţia primelor agenţii de publicitate. În acea perioadã, companiile care activau în domeniu se numeau agenţii de publicitate, dar angajaţii erau numiţi „agenţi de publicitate“, întocmai ca la începuturile publicitãţii americane, în secolul al XIX-lea. Prima agenţie de publicitate din România a fost Centrade, înfiinţatã de Radu Florescu în mai 1990, iar primele contracte de publicitate au fost bartere de media. Au urmat apoi Graffiti Advertising Agency, înfiinţatã în 1991 de Cristian Burci, care a pornit ca agenţie de intermediere de media oferind însã şi servicii de creaţie.

Secolul al XXI-lea inoveazã publicitatea prin panouri stradale, atât în oraşe, cât şi pe autostrăzi sau drumuri naţionale, printuri în lifturile hotelurilor şi nu numai, în cafenele şi baruri, în mijloacele de transport în comun, în special in metrou. Un exemplu relevant este publicitatea outdoor urbanã care forţeazã limitele, pãrãsind zona impusã şi respirã aerul cosmopolit al Bucureştiului, reuşind sã-şi surprindã publicul. Reclama acestui produs atrage cu siguranţã atenţia pietonilor şi a conducãtorilor auto pentru cã este diferitã, inovativã şi îmbunãteşte comunicarea între consumator şi produs prin atmosfera relaxantã pe care o transmite.

A good basic selling idea, involvement and relevancy, of course, are as important as ever, but in the advertising din of today, unless you make yourself noticed and believed, you ain't got nothin'. - Leo Burnett

Şi totuşi: ce este publicitatea? Este o stare de spirit, o poveste care ne capteazã într-o lume de basm de care suntem constienţi şi de care avem nevoie. Publicitatea e extrem de diferitã pentru că fiecare tip de advertising conţine un strop din sufletul creatorului sãu. Leo Burnett : “ A good basic selling idea, involvement and relevancy, of course, are as important as ever, but in the advertising din of today, unless you make yourself noticed and believed, you ain't got nothin'. ”

29


brain twist

Quo Vadis? de Anca Panţuş

Deschid televizorul. Pauză publicitară. Intru pe un site ca să-mi hrănesc urechile cu muzică bună. Alte reclame. Răsfoiesc o revistă; un print care mă îmbie să cumpăr. Mă resemnez atunci faptului că publicitatea este peste tot în jurul nostru şi nu pot decât să o îmbrăţişez sau să mă ascund într-o peşteră alături de un urs şi o familie de licheni.

30


F

advertise.in

După ce am identificat mediul, următorul pas logic în strategia publicitară a fost să se ajungă la oameni prin intermediul mijlocului care le ie că vreau, fie că nu, publicitatea este o plăcea acestora cel mai mult. De unde şi explozia de reclame, spoturi, pauze publicitare, realitate tangibilă. Şi este atât de veche în cercetări, tocmai pentru a descoperi orele de lumea noastră încât pot susţine, cu toată maximă audienţă, preţurile pentru difuzare şi încrederea, că s-a dezvoltat mai bine şi mai toată nebunia administrativă din spatele complex decât mine, ca individ. Până în ziua când voi muri publicitatea se va fi reinventat de acestei descoperiri. Toate acestea pentru a convinge publicul că nu ştie unde să-şi nenumărate ori ca să-şi asigure nepreţuita longevitate. Eu nu sunt indispensabilă, dar cine investească banii şi dacă tot nu ştie, de ce să nu exploreze ofertele pe care le prezentau ei? şi-ar putea imagina o lume fără advertising? Thomas Frank, editor al ziarului ”The Baffler” şi autor al cărţilor ”One Market Under God” (Doubleday, 2000) şi ”The Conquest of Cool” (Univ. din Chicago, 1997), cu siguranţă nu ar putea. El vede atât de multe direcţii pe care publicitatea le-ar putea exploata încât viaţa veşnică îi este practic asigurată. Noile tendinţe în advertising, conform spuselor lui, ating chiar latura extremă şi nu în sensul că sunt exagerate, ci în sensul că totul în publicitate devine extrem: de la combinaţiile extreme din reclamele pentru Taco Bell până la sloganul celor de la Pontiac care ne anunţa că „we are taking it to the extreme”. Cu câteva pagini mai în urmă pe firul epic al istoriei publicităţii, descopăr că acum 50 de ani lucrurile stăteau complet altfel. Ty Montague, Co-creative Director la Wieden-Kennedy în New York, susţine că publicitatea anilor '50 este un no go pentru lumea actuală. Advertisingul axat pe perspectiva unidirecţională, la care publicul nu poate oferi un feedback, este depăşit, considerat în declin, iar agenţiile de publicitate inteligente au înţeles asta, asumându-şi acest fapt. Viitorului îi este rezervat un „advertising bidirecţional”, dar viitorul nu este numai atât. Care este cea mai cunoscută modalitate de a vinde un produs? Ce preţuim noi cel mai mult încât apare în casa fiecăruia indiferent de rasă, cultură? Dacă oameni care pot trăi fără Internet am văzut - deşi eu, una, nu îi înţeleg nu am auzit încă de oameni care să nu aibă un televizor în condiţii normale de viaţă (apă curentă şi electricitate).

Explozia, nu tocmai de proporţii mici, a atras după sine investiţii în valoare de milioane. Atât din partea cumpărătorilor, cât şi din partea producătorilor care îşi doreau o campanie de publicitate care să fie cât mai creativă, mai atrăgătoare, mai originală (inovatoare), dar mai ales una care să le vândă cât mai bine produsul. Mare a fost dezamăgirea agenţiilor de publicitate specializate în televiziune când a apărut Internetul... Sunt tentată să spun că Internetul rocked our world acompaniat de surlele şi trâmbiţele unei noi descoperiri. În realitate, crearea Internetului a deschis calea către o altă lume, o lume mai ieftină unde publicităţii îi este rezervată o bucată semnificativă. Cum putem măsura eficienţa unei reclame? Putem avea certitudinea că un spot şi-a atins targetul sau că a ajuns măcar la urechile cuiva, for that matter? Tehnica de abordare a publicului se bazează în principal pe segmentarea în funţie de sex, vârstă, cultură, venit, poziţie geografică etc. Există un întreg sistem care ajută la identificarea tipului de public care

Românii nu răsfoiesc. Mi-ar fi plăcut să continui în spiritul aliterației de mai devreme dar ce am de spus e departe de a fi poetic. Românii caută. 31


brain twist se va uita la televizor, într-o anumită zi, la o anumită oră. Astfel a fost conceput şi planul de tarifare aferent, în funcţie de orele de maximă audiență şi de dorinţele celui interesat să-şi difuzeze spotul. La ce bun toate astea când publicul targetat detestă reclamele şi schimbă canalul la pauza publicitară? Sau pleacă în bucătărie după o pungă de popcorn şi un pahar cu suc? Cum rămâne cu situaţia în care, în ciuda calculelor, cei care văd reclamele nu coincid cu cei care se aflau/ încadrau în planul iniţial? Bottom line, un preţ trebui plătit: CPM (Cost Per Thousand). Dacă mesajul ajunge sau nu la cine trebuia e departe de a fi problema celor care încasează banii pentru difuzarea reclamei. Deci se pierd bani prin advertising? Milioane. Greg Stuart, autorul unei viitoare cărţi despre industria advertisingului şi lider al companiei Interactive Advertising Bureau estimează că pierderile în ceea ce priveşte investiţiile în campanii publicitare ajung la 112 bilioane de dolari în America şi 220 în lume. În condiţiile astea ne lăsăm de publicitate ? În nici un caz; o scade considerabil. soluţie ar fi să devenim mai inteligenţi.

I

Internetul se măsoară în click-uri. Dacă ar exista o unitate de măsură pentru mediul acesta, click-ul ar fi cea mai potrivită. Traficul, numărul de vizualizări, persoanele care au făcut referinţă la un anumit site, toate oferă posibilitatea unei reclame de a fi descoperită, vizualizată şi receptată de publicul potrivit. Cu ceva strategie şi un pic de noroc, publicul targetat poate fi şi publicul la care ajunge mesajul campaniei. Pentru acelaşi preţ, dar dacă mă gândesc mai bine, pentru un preţ mai mic, spotul, afişul, banner-ul chiar ajung la ţintă, iar rata pierderilor 32

Creatorii de publicitate de pe plaiurile mioritice ar trebui să jubileze la gândul descoperirii unei portiţe de salvare convenabile. Dar n-are ea, România, noroc. Conform spuselor specialiştilor, pentru noi publicitatea cea mai eficientă este la TV. Prin urmare, cine, în deplinătatea facultăţilor mintale, ar investi triplu în folosirea unui mijloc, când ar obţine acelaşi randament, de trei ori mai ieftin, prin intermediul altuia? Românii nu răsfoiesc. Mi-ar fi plăcut să continui spiritul aliteraţiei de mai devreme, dar ce am de spus e departe de a fi poetic. Îşi deschid browserele, au auzit o ştire, vor s-o verifice, merg la fix. Nu explorează, nu sunt interesaţi de varietate. Au o curiozitate pe care şi-o satisfac rapid şi eficient. Din nefericire pentru agenţiile de publicitate, suntem aproape intangibili pe acest plan. Începuturile sunt întotdeauna grele. Însă creativul advertiser nu se dă bătut şi realizează că îi place să mai facă şi muncă prin metoda tradiţională din când în când.


A

m descris Internetul ca fiind un tărâm al făgăduinţei pentru cei care vor să-şi vândă produsele sau serviciile. Nu trebuie să uităm însă că, până la urmă, nimic nu este ideal. Există şi „ţări- raci” precum a subsemnatei: cu un pas înainte şi doi înapoi. Şi dacă tot suntem în planul existenţialist, ar fi de menţionat şi aspectul bun al întregii situaţii (care chiar există!). Internetul nu e accesibil acum, dar e rezervat unui viitor nu foarte îndepărtat. Avem un segment foarte mare care freamătă sub presiunea dorinţei de dezvoltare a publicitarilor şi consumatorilor. Ce mai lipseşte e timpul. Dar de fapt...avem şi dintr-ăla.

advertise.in

Dacă oameni care pot trăi fără Internet am văzut - deşi eu, una, nu îi înţeleg nu am auzit încă de oameni care să nu aibă un televizor în condiţii normale de viaţă.

33


think revolution

de Raluca Popescu

34


advertise.in

poze de Cătălin Georgescu

Orice minune durează trei zile, se spune. Doar AdRev-ul durează cinci, completăm noi. Dacă n-aţi ajuns între 1 şi 5 martie la ArtExpo să vă bucuraţi de conferinţele celui mai mare eveniment dedicat studenţilor pasionaţi de comunicare, măcar un rezumat să primiţi.

35


think revolution

Ziua 0 a fost o zi tare lungă, întinsă din octombrie până pe 28 februarie. Au fost 5 luni de pregătire, în care aproape 40 de ADVICEri au contactat 25 de invitaţi şi 15 parteneri media, au născocit texte catchy pentru site, au desenat un afiş revoluţionar, au găsit sală, au împărţit 2000 de flyere, au cărat 250 de scaune, au împăturit 1000 de broşuri şi au asediat internetul cu mesaje despre AdRev5. Să ştie lumea, să nu-şi facă program.

Tudorache, să ne explice mai bine ce este şi ce face Atlasul de Mitocănie Urbană.

Ziua 3 a încins wireless-ul parolat din zona Universităţii cu trei conferinţe despre Digital & Viral Advertising. Despre digital ne-au vorbit Mihaela Bârsan şi Dana Pascu, printr-o prezentare plină de exemple internaţionale, dintre care unul a fost... mortal; un serial franţuzesc îţi permite să îţi omori online prietenii. În calupul despre social media, Crenguţa Roşu a fost personajul bun, care ne-a învăţat ce pot face

Ziua 1 a fost rezervată reclamelor cu iz de vechi, sub titlul Retro & Vintage Advertising. Sorin Trâncă ne-a arătat postere vechi, câteva ridicole, câteva scandaloase, toate frumoase şi amintind că totul s-a mai făcut. Împreună cu Andrei Fodolică şi Adrian Boţan, trecerea de la brandurile copilăriei la viitorul advertisingului s-a făcut pe nesimţite. Despre rebranding şi cum să folosim elemente retro în publicitate am aflat de la Costin Milu şi Andrei Tripşa, care ne-au scăpat şi câteva secrete din culisele unei campanii la care au lucrat. Nu spunem care.

1. Doru Mitrană- MaiMultVerde 2. De la stânga la dreapta: Dan Amariei, Mihai Gheorghe, Tiberiu Bleoancă și Andrei Tudorache - din culisele Atlasului de Mitocănie 1Urbană

1

Ziua 2 -centrată pe Eco & Social Advertising, a fost plină de surprize. La conferinţa despre Eco Advertising, Doru Mitrana ne-a vorbit despre eficienţa strategiilor de comunicare eco şi despre posibila evoluţie a CSR-ului în România, iar un participant ne-a explicat convingător că deşeurile colectate selectiv chiar sunt reciclate, nu ajung la groapa de gunoi, cum spun miturile urbane. Cu Irina Codreanu şi Alexandra Toma am vorbit despre „Fete cu Chef”, campania virală cu final surprinzător şi de impact, care anunţă riscurile condusului sub influenţa alcoolului. Dar surpriza cea mare a fost ultima conferinţă, la care anunţaţii Dan Amariei şi Mihai Gheorghe au venit şi cu Tiberiu Bleoancă şi Andrei 36

2


advertise.in

1.Crenguța Roșu- DC Communication 2. De la stânga la dreapta: Șerban Alexandrescu ( Headvertising ), Bogdan Manea ( Brightness ), Lorand Balint ( Leo Burnett ) 3. Tudor Marin, Gojira- Happy Fish

1 1

2 2

companiile ca să-şi consolideze imaginea cu ajutorul reţelelor sociale, iar Sorin Tudor, ceva mai neîncrezător, ne-a arătat că nici măcar multinaţionalele nu prea ştiu ce să facă pe Facebook şi Twitter. Despre viral am discutat (sau disputat?) cu Costin Radu si Cristian Diţoiu, care ne-au amintit că nu toate clipurile date mai departe de doi puşti sunt virale.

Ziua 4 am rezervat-o minţii şi spiritului, cu trei conferinţe minunate despre Cultural Marketing. Angelica Iacob ne-a povestit cum se brand-uiesc şi se diferenţiază muzeele bucureştene, amintind de cartea cu 186 de autori şi de Nopţile Albe ale Muzeelor şi Galeriilor de Artă. Răzvan Crişan, care ne-a vorbit despre festivaluri de film şi la ce sunt ele bune, a plăcut participanţilor prin stilul lejer, degajat şi amuzant al prezentării. Iar prezentarea Bogdanei Butnar, despre campania

pentru Radio România, „s-a încheiat cu aplauze ca la teatru”, vorba unui participant.

Ziua 5 , cu un titlu ca Bad & Spoof Advertising, a fost printre cele mai aşteptate. (Să fi ajutat şi faptul că era ultima?) Şerban Alexandrescu şi Bogdan Manea au venit să ne vorbească despre greşelile din publicitate, dar n-au uitat să menţioneze că reclama care ni se pare nouă slabă s-ar putea să fie potrivită briefului care a generat-o. Despre graniţele fine ale ilegalităţii şi despre diferenţe culturale am aflat de la Sorin Psatta şi Lorand Balint (Boţi). Ultima conferinţă, ţinută de producătorii de spoof-uri pe bandă rulantă Tudor Marin şi Gojira, a stârnit mai multe râsete ca restul evenimentului la un loc. Iar la sfârşit de tot, a fost Cocktail Party-ul, cu invitaţi aleşi dintre cei mai activi participanţi, mail-urile de felicitări, articolele de pe bloguri şi raportul final. A, şi articolul ăsta. 37


think revolution

Anul acesta, luna Martie a venit cu ceva pentru fiecare. A nins, a fost şi soare, au fost mărţişoare şi cadouri pentru fete, au fost conferinţele AdRev pentru pasionaţii de publicitate, Creativity Blueprints pentru creativi şi, nu în ultimul rând, pentru viitorii strategi, amavut avut strategi am Think Strategy 5.

de Raul Gheba

38


advertise.in TSY este, în principiu, o şcoală pentru studenţii care văd advertisingul mai clar decât majoritatea. Sunt oamenii care ştiu că a lucra în publicitate nu înseamnă numai să stai la o bere cu echipa de creaţie, să spui ceva amuzant şi de acolo să faci o reclamă genială. Sunt oamenii care, pe lângă imaginaţia, creativitatea şi cultura generală specifică unui copywriter, trebuie să aibă nişte skilluri sociale extraordinare şi cunoştinţe bogate de marketing şi psihologie, mai scurt, oameni cu „bun simţ”. Tocmai de aceea, din peste 160 de aplicanţi trecuţi prin ciurul unui formular care îţi ridica sprânceana stângă de complicat ce era şi al unui interviu destul de temeinic, au mai rămas doar 24. Anul acesta TSY a avut ca temă o misiune în spaţiu, fiecare zi tratând un aspect important al strategic planningului de la cum se scrie un brief până la prezentarea la client. Pentru a afla mai multe despre cum s-a desfaşurat, hai s-o luăm strategic, pe etape:

Ziua 1: Participanţii şi organizatorii s-au întâlnit la Casa Universitarilor (care cel puţin în interior e o clădire superbă) pentru o mică prezentare a ceea ce urmau să facă în cele 9 zile de eveniment. După un mic speech ţinut de cei doi Project Manageri, Letiţia Hristodorescu şi Alexandru Marinescu, am întreţinut şi noi cum am putut atmosfera, ba cu un fursec şi un pahar de suc, ba cu o cântare şchiopătândă la pianul vechi din sală, ba chiar şi cu un mic joc de socializare. Ne-am distrat, ne-am jucat, dar apoi a fost momentul să ne întoarcem la cele organizatorice. Participanţii au fost testaţi cu ajutorul unui mic quiz, testul Belbin, din care organizatorii au determinat ce fel de tipologii sunt fiecare participant în parte şi, în consecinţă, cum vor fi împărţiţi în grupe.

1. Doru Rusănescu- prezentarea briefului 2. Getting to know each other 3. Costin Radu- IQAds & Smark 4, 5 Zâmbete și concentrare

2

39


think revolution 1. Răzvan Mătăşel- Arsenoaiei& Mătăşel 2. În rezolvarea briefului dat de Janina Trotea - Coca-Cola HBC România

Ziua 2: Primul speaker din TSY 5 a fost Costin Radu, Managing Partner IQAds & SMARK, care a ţinut piept foarte bine avalanşei de întrebări din partea participanţilor. Mi-a plăcut în mod deosebit că nu se ferea să susţină teoria prezentată în slide-uri cu exemple foarte personale. Cred că o bună parte din nota bună de la feedback a lui Costin Radu se datorează şi doamnei Radu, mama acestuia. După conferinţa introductivă a venit şi brieful. Unul destul de stufos, aş zice, prezentat echipelor de Doru Rusănescu, New Beverage Manager Coca-Cola Romania.

destul de bogată în cifre şi analize. Un lucru ne-a fost clar: în cercetarea cantitativă, Ziua 3: numerele vorbesc. Al doilea workshop al zilei despre cercetare calitativă susţinut de Dan În a treia zi după strategii, studenţii au învăţat Şendroiu de la Grafitti BBDO a pus nişte cum stau lucrurile cu brieful. Ştefan Stroe ne-a probleme destul de interesante. Sunt oamenii explicat că e un drum destul de lung de la ce îşi idioţi în cadrul unui focus grup sau nu? doreşte clientul la cum pot face creativii să se Speakerul ne-a povestit din experienţa întâmple, iar plannerul este cel care trebuie să personală că aproape toţi oamenii încearcă să îl parcurgă. Apoi, Ştefan Chiriţescu ne-a arătat epateze atunci când au senzaţia că opinia lor printr-un joc interactiv că segmentarea e cântăreşte greu în deciziile companiilor. La treabă serioasă. sfârşitul zilei am sărbătorit-o pe Letiţia, Project Managerul nostru, care a împlinit 21 de ani. Prăjiturele, suc şi şampanie pentru toată lumea. Ziua 4: 1

Pentru că nu vrem să facem compromisuri de tipul calitate sau cantitate, am avut grijă ca în ziua a 4-a să le avem pe ambele, cel puţin la capitolul de cercetare. Domnul Mircea Kivu, directorul de operaţiuni de la Mercury Research a fost, cum îi stă bine unui om din cercetare, foarte precis şi a avut o prezentare 40

Ziua 5: În ziua 5, chiar în timpul prezentării lui Teodor Cucu, ni s-a ars un proiector, chestie care, de obicei, nu e un lucru bun. Din fericire, tot răul a fost spre bine, lipsa tehnologiei a făcut discuţia mult mai vie între speaker şi participanţi.


advertise.in

Ziua 6: Timp de 5 zile am fost de partea agenţiei, dar în strategic planning e bine ca, din când în când, să mai ţii şi cu ursul (vorba bancului), adică să te pui în pielea clientului. Discuţia cu domnul Florin Biriş, Consumer & Trade Strategy Manager la JTI România, a luat o turnură destul de interesantă când am început să discutăm, pe lângă cele planificate, despre contrabandă, despre cum poţi face publicitate unui produs care n-are voie pe televizor şi multe alte insighturi tari din lumea tutunului. Al doilea seminar susţinut de extrem de drăguţa Janina Trotea de la Coca-Cola HBC România, i-a pus pe participanţi la lucru cu un mic concurs de conceput strategii de comunicare. Câştigătorii au primit conturi Iqads Kadett şi greutatea lor în noua aromă de Fanta.

Ziua 7:

Ziua 9:

Răzvan Mătăşel a avut probabil unul dintre cele mai straight-up discursuri şi ne-a făcut să realizăm că, fără o bază teoretică solidă, fără lectură şi mult timp investit în a te informa, nu poţi face nimic ca şi planner. A fost pe cât de direct pe atât de eficient, răspunzând extrem de clar întrebărilor din sală. Al doilea workshop a fost susţinut de extrem de interesantul duo Sorin Psatta şi Lorand Balint, ale căror prezentări sunt întotdeauna pline de umor şi de informaţie foarte utilă. Ei au fost cei care au ţinut să amintească, în ciuda unei săptămâni în care s-a tot precizat importanţa cercetării şi segmentării, că, uneori, intuiţia unui om de publicitate foarte bun poate să facă lucruri mai mari decât matematica marketingului.

După ce timp de 8 zile au ascultat, era rândul lor să vorbească. În prezenţa partenerilor de la JTI, a Siminei Leotescu, Head of Strategy Propaganda şi a câtorva ADVICE-ri, echipele şi-au susţinut rezolvările briefurilor şi au fost aleşi câştigătorii. Deşi iniţial trebuia să se dea un singur premiu pentru omul TSY, au ieşit, după calcule, trei, deci i-am premiat pe toţi, iar până la urmă, deşi a fost o echipă câştigătoare, fiecare a avut ceva pentru care şi-a meritat un premiu.

Ziua 8: În penultima zi, Bogdana Butnar a dat o lecţie de personal branding ca la carte. Le-a arătat celor din sală că o prezentare bună poate să facă dintr-un produs bun, unul şi mai bun, dar şi viceversa.

Concluzie: Poate nu sunt cel mai obiectiv om care să vorbească despre cum a fost această şcoală, dar chiar sunt de părere că tot ce au învăţat studenţii în cele 8 zile a fost prezentat într-o ordine extrem de firească şi că au avut prilejul de a asculta de nişte oameni extrem de pregătiţi şi binevoitori în a-şi împărtăşi din experienţe. Nu cred că mă înşel, cel puţin aşa zice feedback-ul. Pentru cei care nu au apucat să participe anul acesta... ne vedem la anul! Mission Acomplished! 41


think revolution

de Sabin Staicu

Atenţie, se-nchid uşile! Urmează staţia Timpuri Noi cu peron pe partea dreaptă. Mâ gândesc la Creativity Blueprints ca la o călătorie cu metroul. De ce? În primul rând nu poţi intra daca nu ai cartelă. Ca să fiu acceptat în proiect a fost nevoie sa completez un formular foarte drăguţ şi să trec printr-un interviu cu casiera aia obosită de la Metrorex: “Zece călătorii, va rog!”. Ca la fiecare călătorie, metroul m-a dus prin staţii prin care mai fusesem şi înainte, m-a purtat prin teme pe care le mai dezbătusem, despre care mai auzisem, care-mi erau cunoscute: cate ceva despre vintage, despre pop art, digital şi un pic despre branding, în special despre brandingul de ţară. Cum spuneam, nimic fascinant pentru o persoana care nu era straină de situaţie, însă, zic eu, interesant pentru tănărul care abia a ajuns în Bucureşti şi care este la prima călătorie cu metroul, care nu ştie unde să schimbe şi pe ce parte să iasă la suprafaţă. 42


advertise.in

Cei care ne-au însoţit în această călătorie au fost oameni care chiar au ceva de spus într-ale advertisingului şi care ne-au povestit despre publicitate raportându-se la experienţele pe care le-au avut ei până în prezent. De remarcat a fost faptul că fiecare îşi spunea o părere proprie care, de cele mai multe ori, se contrazicea cu ce ziceau ceilalţi. Concluzia? Publicitatea nu este matematică, nu lucrează cu teoreme şi axiome, nu lucrează cu cifre şi nu este exactă; publicitatea este despre oameni şi despre ce simt aceştia. Cred că ăsta este principalul lucru pe care ar fi trebuit să-l învăţăm pe parcursul acestui proiect. Nu există reguli după care funcţionează advertisingul, ci moduri in care anumiţi oameni au reuşit să-l facă să funcţioneze de-a lungul timpului, moduri care, foarte probabil, nu vor mai funcţiona în viitor. Astfel, publicitatea se rezuma la a găsi noi metode de a-i face pe oameni să simtă. Partea frumoasă e că de câte ori te urci în metrou dai de alţi oameni, iar oamenii din Creativity Blueprints au fost foarte tari. A lipsit tipul acela cu pantofi strălucitori, posesor de telefon cu camera de 2 megapixeli şi manele la

maxim. Au fost doar oameni dintr-aia cu care merită să îţi pierzi câteva ore pe zi (şi de cele mai multe ori pe noapte) şi cu care rămâi prieten şi după terminarea proiectului, cu care te mai întâlneşti pe motoare seara la o bere, două, trei… Partea şi mai frumoasă a venit în final când a trebuit să coboram din metrou pentru că eram la Eroilor şi trebuia să schimbăm spre… Propaganda, agenţia care a oferit mai multor călători câte un internship de trei săptamâni. Aşadar, totul s-a terminat cu smiley faces şi cu un super party. Dacă privim un pic înapoi, ce cred eu că ar trebui să înţelegem despre Creativity Blueprints este faptul că nu putem spune că va învăţa cineva publicitate dintr-un astfel de proiect, doar că un astfel de proiect te face să simţi un pic gustul industriei, te introduce în atmosferă şi îţi oferă ocazia să te distrezi cu nişte oameni care au multe lucruri în comun cu tine, mai ales faptul că sunt un pic ciudaţi . Acestea fiind spuse, dăm o nota mare organizatorilor şi încheiem aici. Stay smart!

43


advertise.in

(şi nu de la ZERO) de Mădălin Niţiș

Director de Marketing si Comunicare IAA Young Professionals Romania

Care cred eu că ar trebui să fie motto-ul unui tânăr din marketing şi comunicare, la început de drum? Cu siguranţă aş vota pentru: „Să nu ratez nicio oportunitate!” Daca ne uităm în DEX „oportunitate” înseamnă „caracterul a ceea ce este oportun”. Iar „oportun” vine din latinul „opportunus” şi înseamnă „care se întâmplă, care se face la momentul potrivit”. Care ar fi momentul potrivit pentru un tânăr din marketing şi comunicare? Cu siguranţă ÎN ORICE MOMENT! Pentru tinerii din marketing şi comunicare există două tipuri de oportunităţi: cele care se ivesc şi cele pe care trebuie să ţi le creezi. Cele care se ivesc sunt foarte uşor de recunoscut. Trebuie doar să le pui eticheta de „oportunitate” şi să profiţi de ele. Sunt foarte multe, se găsesc la tot pasul, iar procesul de selecţie ar trebui să nu fie foarte strict. Astfel, se poate apela la principiul probabilităţii. Încerc 20, cu acelaşi entuziasm, din care trebuie măcar să iasă una. După cum spunea cineva: „Success is going from failure to failure with no loss of entuziasm”. Exemple de astfel de oportunităţi 44

ce se ivesc: seminarii, workshop-uri, internship-uri... dar şi o carte bună, o vorbă cu un prieten mai experimentat, o expoziţie, o meditaţie aprofundată asupra unui subiect care ţi se pare că merită. Oportunităţile pe care trebuie să le creezi au o caracteristică puternic intrinsecă: trebuie să ţi le creezi. Pe bune! Ce te faci când oportunităţile ce se ivesc încep să nu se mai ivească? Ce te faci când eşti în pană de oportunităţi? Te laşi bătut? Aştepti? Visezi? Poţi să faci asta sau poţi să iei destinul în propriile mâini. Poţi să îţi creezi oportunităţi!


advertise.in Sincer, nu ştiu exact unde să încadrez oportunitatea pe care urmează să v-o descriu. Poate fi atât una care se iveşte cât şi una pe care să ţi-o creezi. Depinde din ce unghi priveşti. Este vorba de IAA Young Professionals. IAA este una din cele mai importante asociaţii de Maketing şi Comunicare la nivel mondial. IAA Romania este una din cele mai active filiale şi este recunoscută atât la nivel mondial, cât şi la nivel naţional pentru acest lucru. IAA Young Professionals este divizia de tineri profesionişti din această industrie. Este un loc extraordinar unde poţi face ceea ce te pasionează alături de alţi oameni ca tine. Este un loc unde poţi evolua, unde poţi Cum? Nu este foarte greu. cunoaşte oameni de excepţie, unde poţi să dechizi drumul către cariera ta. Este locul unde Ai nevoie de două arme: entuziasm – poţi să-ţi creezi oportunităţi! Eu ştiu că cel mai să crezi; şi perseverenţă – să reuşeşti. bine în viaţă este să iei o decizie informată. Entuziasmul te va ajuta să porneşti, iar Pentru a verifica aceasta oportunitate, intră pe perseverenţa te va ajuta să finalizezi. Un exemplu este atunci când vrei să te angajezi. Îţi iaa.ro şi caută pagina dedicată IAA Young alegi un domeniu care te fascinează (cum ar Professionals. fi publicitatea), însă nu ai nicio experienţă pe care să o poţi dovedi. Nu Mai sus am văzut că sunt două tipuri de oportunităţi pentru tinerii profesionişti: cele cunoşti pe nimeni, nu te cunoaşte nimeni. E sau nu e un an de criză, nu ai care se ivesc şi cele pe care trebuie să ţi le creezi. Însă sunt mult mai multe tipuri de nicio şansă. Până acum e totul corect, oportunităţi care ne afectează viaţa de zi cu zi: inclusiv ultima afirmaţie. „Nu ai nicio oportunităţi invizibile, magnifice, colorate, şansă”. Nu ai! Deci poţi să îţi faci una! Sună logic, nu? Un exemplu de tactică este îndrăzneţe, greşite, norocoase, emotive, să îţi faci un CV şi să trimiţi la toate companiile incredibile... şi lista poate continua. Nu vă din aria care te interesează (fără nicio excepţie). speriaţi de cuvântul „greşite” pentru că mai este o vorbă: „worst decisions, best memories”. Poţi face chiar o scrisoare de intenţie Succes în a profita de orice (semi)personalizată la care să schimbi doar oportunitate şi în a le crea numele persoanei şi al companiei. Trimiţi la pe cele ce vă vor toate, îţi răspund 20%, te cheamă la interviu schimba viaţa! câteva, din care una te poate angaja! Ce ai făcut acum? Ţi-ai creat o oportunitate pe care nu o aveai la început. Dacă ştiai că acea companie te va angaja trimiteai CV în prima instanţă, direct acolo. Însă pentru că nu aveai de unde să ştii acest lucru ai ales „the hard way”, ţi-ai creat o oportunitate! Exemplul de mai sus nu este unul ales la întâmplare, este cel ce m-a ajutat pe mine să mă angajez în publicitate. Este bazat pe o poveste adevarată, gen. 45


Cumpără inteligent

şi distrează-te în

Romtelecom Online Shop! Se spune că net să ai, pentru că apoi vei avea parte de multe altele. Sau îţi va fi mai uşor să faci o grămadă de lucruri pentru că online e mai uşor şi nu în ultimul rând e ieftin. Online poţi, de exemplu, să îţi iei cel mai tare antivirus sau să îţi faci un abonament de Internet, de telefonie fixă sau TV. Poţi chiar să te alegi cu un nou telefon! Dacă vrei sa te convingi, intră pe Romtelecom Online Shop. Aici poţi să găseşti tot ce îţi trebuie pentru a-ţi astâmpăra nevoia de comunicare, pentru a sta în voie pe internet sau pentru a vedea filmele şi show-urile preferate. Vezi dacă îţi ia ochii una din cele şase oferte de produse. Şi ai ce să alegi! Preferi discuţiile lungi la telefon? “Checked” sign Te dai mult pe net? “Checked” sign Nu eşti o fire sportivă, dar parcă ai vrea să-ţi faci timp de Wii cu prietenii? “Checked” sign Îţi place să stai pe net oriunde te afli? Atunci ai nevoie de internet mobil “Checked” sign Te dai în vânt după reality show-uri , seriale şi filme câţi pixeli încap pe ecran? “Checked” sign 46

Vorbeşti mult la telefonul fix şi ai nevoie de unul care să ţină pasul cu tine? “Checked” sign Si apropo, te-ai cunoscut cu familia Telcu? Dacă nu, îi poţi vedea acum în acţiune. Alături de ei navighezi prin aproape tot magazinul online, afli ce ti se potriveşte şi cum să cheltuieşti inteligent pentru serviciile de care ai nevoie. Vezi tu, Telcii aceştia comunică şi se informează mult. Le plac maratoanele de filme, cu rezerve industriale de baterii şi popcorn, se dau mult pe net, chiar şi din parc, uită că vorbesc de ore bune la telefon şi au descoperit cum noua ofertă de telefonie fixă poate ţine departe de casă persoanele nu tocmai dorite în preajmă :P Telcii îţi gestionează eficient bugetul şi găsesc mereu cele mai bune soluţii, fiind educaţi în spiritul „Cheltuieşte-ţi banii cu cap!” În concluzie, o să te descurci de minune. Te informezi rapid şi vezi ce ţi se potriveşte. Îţi umpli mini coşul de cumpărături virtual şi plasezi comanda. Apoi o să tot trăieşti ca Telcii!


next door

Interviu cu Doru Mitrana executive director MaiMultVerde de Daniela Ștefan CSR-ul este un cuvânt atât de folosit în ultima perioadă, încât aproape că a început să-şi piardă din semnificaţia iniţială şi din mesajul pe care ar trebui să-l transmită. Astăzi, aproape că nu mai găseşti tineri care să nu se declare eco-friendly sau care să nu stingă lumina (mai mult din conformism şi nu din proprie iniţiativă) de Ora Pământului. Ce înseamnă cu adevărat să-ţi dedici cariera unei cauze eco şi care sunt avantajele şi dezavantajele acestui trend vom afla împreună cu Doru Mitrană, Executive Director MaiMultVerde. advertise.in l-a rugat mai întâi să ne povestească despre cum a ajuns să activeze în domeniul eco, despre primele acţiuni de protejare a naturii şi despre oamenii pe care i-a întâlnit. 48


advertise.in a se îndrepta spre o deltă a Dunării confecţionată din plastic, primele proiecte au vizat exact această problemă: colectarea PET-urilor din natură şi educarea turiştilor şi a localnicilor în legătură cu pericolul pe care plasticul îl reprezintă pentru biodiversitatea acestui ecosistem

Anul 2008 a fost cu siguranță un an de boom.

„ În ianuarie 2007 lăsam în urmă un proiect imobiliar încheiat şi porneam pe calea proiectelor de responsabilitate socială corporatistă (CSR) axate pe protecţia mediului. Aflam atunci detalii despre lucruri pe care anterior doar le bănuisem sau le intuisem: că ţara e sufocată de gunoaie, că dealurile o iau la vale iar apele inundă satele din cauza defrişărilor, că aerul pe care îl respirăm este plin de praf şi noxe, că voluntariatul e confundat cu munca patriotică şi că, la nivel global, planeta trece printr-un proces de schimbare a climei, care, chiar dacă are cauze naturale, este exponenţial accelerat de emisiile de CO2 generate de activităţile umane.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, oamenii din Deltă nu mureau de grija sticlelor de plastic, iar de bani din partea lor nici nu putea fi vorba. Intenţiile noastre şi-au găsit ecou la companii – mai exact la Ursus Breweries – care dincolo de finanţare - au contribuit şi cu primii voluntari: proprii angajaţi. Chiar dacă la vremea respectivă nu era foarte clar dacă era teambuilding, obligaţie de serviciu, CSR sau o ieşire la iarbă verde cu colegii, important a fost că s-a făcut treabă. Alături de angajaţi au venit elevi din localităţile din zonă, împreună cu profesorii lor, studenţi chiar şi din Bucureşti şi, foarte important, personalităţi din diverse domenii: televiziune, politic, muzică etc. Cei care eram atunci la Asociaţia „Salvaţi Delta” puneam bazele unei „reţete” care avea să aducă ecologia din sertarele prăfuite ale experţilor în prime-time-ul televiziunilor, o reţetă pe care astăzi o folosesc mai toate ONG-urile din acest domeniu.

Lucrurile au evoluat, iar la sfârşitul lui 2007 constatam că interesul pentru proiecte de mediu depăşea aria Deltei Dunării. În nordul ţării, în localitatea Piatra Fântânele din Pasul Tihuţa, în tabăra celor de la Asociaţia Tăşuleasa Social, am învăţat şi noi ce Primul meu popas ecologic? Delta Dunării. Poate înseamnă voluntariatul de tip german. Cu cei locul cel mai grav afectat de problema deşeurilor de la „Tăşu” şi cu Coca-Cola HBC am organizat de plastic din Europa. Asta pentru că PET-urile, şi prima noastră acţiune de plantare, la care a sticlele de plastic, au două proprietăţi păcătoase: participat şi preşedintele Traian Băsescu. Cu nu sunt biodegradabile - natura le descompune aceste experienţe în bagaj, în ianuarie 2008 în aproximativ 600 de ani - şi plutesc, iar porneam pe un nou drum: înfiinţam - alături flotabilitatea este cea care le permite să de Dragoş Bucurenci, Andreea Teodorescu şi călătorească sute şi chiar mii de kilometri, până Hanno Höfer - Asociaţia MaiMultVerde, cu în Deltă, unde, ca toate celelalte aluviuni care nu misiunea de a aduce în România o nouă ajung în mare, se opresc. Şi cum lucrurile păreau cultură a voluntariatului pentru mediu. Anul 49


next door

2008 a fost cu siguranţă un an de „boom” atât în ceea ce priveşte implicarea la nivel individual, sub formă de voluntariat, cât şi la nivel de corporaţie, prin bugetele alocate proiectelor de CSR.

costuri care trebuie întâi prevăzute şi apoi acoperite. Şi pentru că MaiMultVerde a derulat proiecte noi nu am putut asigura fonduri pentru câte cereri de în valoare totală de 1.084.430 voluntariat aveam, am făcut pasul EURO, a lucrat împreună cu 8.340 următor: implicare pe cont propriu. Aşa a apărut tabăra Recycle, Raft and Race, de voluntari, alături de care a finanţată de Heineken Romania, în cadrul plantat 107.000 de puieţi şi a strâns căreia 100 de tineri au învăţat cum să îşi 94 de tone de gunoaie din natură organizeze propriile campanii sau acţiuni de voluntariat. În felul acesta, chiar şi în vremuri -pentru mai multe detalii despre performanţele grele, morişca voluntariatului a mers înainte.” MaiMultVerde, ne spune Doru, putem găsi în Raportul Anual 2008 - disponibil online pe Întrebat de ce crede el că oamenii se implică în Issuu.com sau pe acest timp de voluntariat şi în ce măsură este http://maimultverde.ro/cms/raport-anualun avantaj faptul că eco e un trend, Doru 2008). ”Astfel am păşit cu dreptul.” Mitrană ne-a răspuns: 2009 aducea criza economică dar nu şi criza voluntariatului. Numărul celor înscrişi pe „Fiecare are propriile motive pentru care se platforma maimultverde.ro creştea de la o zi la implică în cauze eco şi chiar nu cunosc toate alta însă bugetele de CSR ale companiilor nu aceste motive. Dincolo de asta, însă, pot au putut ţine pasul. Nu o dată a fost nevoie să spune că: un motiv nu este mai bun decât altul explicăm că voluntariatul costă: transport, sau orice motiv este la fel de bun ca oricare mâncare, apă, pregătire şi multe, multe altele - altul.

50


advertise.in

Numărul de motive este probabil egal cu numărul celor care se implică. Indiferent de motiv, importantă este implicarea în sine. Eu n-am văzut, la toate acţiunile la care am fost, voluntar trist sau supărat. Aş zice deci, că indiferent de motivul care i-a adus acolo, fiecare dintre ei au ajuns cumva la concluzia că a meritat. Aş zice, aşadar, că nu trebuie decât să-şi găsească fiecare un motiv al său, suficient de puternic, convingător sau mobilizator pentru a face pasul de la conştientizare la implicare. Dacă trend înseamnă că „merg şi eu la plantat pentru că merge si X-uleasca” sau „îmi sortez şi eu gunoiul pentru că am văzut eu viralul ăla cu Andreea Marin” sau „merg cu bicicleta ca Bucurenci”, dacă trend înseamnă a urma exemplul, a prelua comportamentul celor care se comportă eco, atrunci e perfect, sunt fan al acestui trend şi, mai mult, sunt mândru că am contribuit la apariţia lui în România. Nu cred că dincolo de convingerile celor din jur avem nevoie de comportamentele lor. Nu mă ajută cu nimic convingerile teoretice ecologiste ale unora care nu şi le completează cu un comportament pe măsură. Tot aşa, nu mă deranjează absolut deloc un om care respectă mediul dar o face doar pentru că e fan Leonardo di Caprio sau pentru că a văzut el că tot mai mulţi oameni fac asta. Dacă prin trend înţelegem spirit gregar, de turmă, mers într-o direcţie purtaţi de val, fără a mai chestiona în vreun fel sau vreo secundă motivul, chiar nu cred că există acest pericol când vine vorba de fenomenul eco. Până la urmă trăim în vremea Internetului, oricine poate afla oricând şi oricât despre mediu şi problemele aferente, oricine poate alege ce consideră adevărat sau fals, de interes sau nu, demn de implicare personală sau de contemplare îngrijorată sau indiferentă. Sir Winston Churchill spunea: „Epoca procrastinării, a jumătăţilor de măsură, a expedienţelor liniştitoare şi confuze se apropie de final. În locul ei, intram într-o epocă a consecinţelor.” În acelaşi mod se pune astăzi problema social-ecologică. De aceea. parafrazând un alt citat celebru, aş spune că secolul acesta va fi unul al implicării sau nu va fi deloc.” 51


next door

de Armina Stepan-Cazazian

A

m găsit pe un forum dedicat acestui eveniment două întrebări pe care nu trebuie să le pui niciodată cu privire la acest flashmob. Mesajul suna aşa: Hello!! Will somebody be checking the pillows for softness?. And what is the age requirement to participate? Thank you. Ok, să o luăm de la capăt. Un flashmob este ceea ce este, adică un eveniment (relativ) spontan (a se citi "promovat înainte pe internet şi prin viu grai). Nu

52

există limite de vârste, grad de pufoşenie al pernelor pe care trebuie să le aduci de acasă, iar singurul "brand" promovat e acela al sentimentului de a aparţine unei comunităţi. De asemenea, e superamuzant. Tot ce trebuie să ştii este unde şi la ce oră. De cele mai multe ori flashmoburile au loc în centrele oraşelor, cam pe la miezul zilei, când traficul şi îmbulzeala sunt în toi şi oamenii se simt cel mai înstrăinaţi unii de alţii.


advertise.in

www.flickr.com/ bzhash moeb

53


next door

www.flickr.com/ bzhash moeb

Flashmoburile durează în general doar câteva minute, aşa că e esenţial să ajungi la timp. Vii, participi , apoi te duci înapoi la treburile tale de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Flasmoburile sunt o exteriorizare off-line a ceea ce a căpătat deja denumirea de smart mob. Smart mob este, spre deosebire de o gloată, un grup mare de oameni care se comportă inteligent sau/şi eficient datorită numărului mare de reţele de conexiuni dintre ei. Apariţia smart mobului a fost făcută posibilă prin larga extindere a internetului. Un mic efort de imaginaţie : ce i-ar putea determina pe prietenii tăi de pe Facebook ( şi de pe ce alte reţele sociale îţi mai trec prin minte) şi pe prietenii prietenilor tăi să se adune în acelaşi loc, în acelaşi timp, fie şi doar pentru un minut ? Să fie oare o cauză socială, un dans 54

haios, o melodie de suflet, o bătaie paşnică unde armele sunt înlocuite de perne? Rămâne la latitudinea fiecăruia din noi să ia iniţiativa. Alte activităţi înrudite cu flashmoburile: Buy nothing day, Ora Pământului, TV Turnoff Week. Aceste evenimente au de-a face cu un alt concept, acela de "culture jamming", adică o mişcare oarecum subversivă prin care se încearcă punerea la îndoială a ceea ce este perceput drept cool, prin care valorile culturii consumeriste sunt şi ele criticate. Scopul final este (sau cel puţin ar trebui să fie) promovarea libertăţii de gândire şi de expresie. Dar care e scopul zilei internaţionale a bătăii cu perne? Păi, în primul rând se creează un spaţiu urban de joacă, o "tradiţie" care uneşte locuitorii oraşelor mari de pe tot Globul. E vorba de a transforma consumatorii pasivi în participanţi activi la un eveniment. De


advertise.in

asemenea, îţi "verşi nervii" într-un mod cât se poate de pacifist. Din anumite puncte de vedere seamănă cu regulile jocului din Fight Club. Am avut norocul să pot participa la bătaia cu perne de anul ăsta din Bruxelles. La ora 3 după-amiaza, pe 3 aprilie. Place des Monnaies era aproape goală cu 15 minute inainte de eveniment. Cu 5 minute înainte, câţiva tineri şi-au luat pernele şi s-au dus să "doarmă". Gongul a sunat la 3 fix şi bătaia a început. Am ajuns acolo fără perne, hotărâtă să fac câteva poze, apoi să plec. Dar am primit cadou o pernă după vreo un sfert de oră (o repriză de bătaie) , aşa că am intrat în joc. Una dintre cele mai distractive petreceri la care am participat vreodată! După terminarea fiecărei reprize intrau noi şi

www.flickr.com/ bzhash moeb

noi "jucători" de toate vârstele şi naţiile. Piaţa arăta ca o uriaşă saltea din fulgi după jumătate de oră. Joaca s-a terminat după mai bine de o oră, destul de brusc, din cauza unei ploi puternice, tipic belgiene. Oamenii au plecat, fiecare în direcţia lui, lăsând în urmă câţiva fulgi căzuţi din perne şi o bună dispoziţie teribilă.

55


next door

TOPcinci

SITE-URI pe care ar trebui să le citeşti acum

de Maria Năzdrăvan Navigând prin blogosferă şi prin milioanele de site-uri vei da inevitabil peste oameni care îşi dau cu părerea şi îţi spun ce sau cum să faci ca să ajungi mare şi tare. Culmea e că au dreptate de multe ori şi că dacă îi asculţi ai toate şansele să îţi construieşti nu numai o bibliotecă uriaşă de bookmarks pe care nu vei avea timp să le parcurgi niciodată, dar şi un safety net care te va scoate din multe situaţii de criză. Ca să nu mai lungim lucrurile, de data asta voi face şi eu pe bloggerul atotştiutor care îşi permite să le spună altora ce ar trebui să citească. Nici mai mult nici mai puţin de 5 site-uri cu care ar trebui să începi acea bibliotecă uriaşă de care spuneam. 56


advertise.in

Inspired Magazine Mi-ar plăcea ca în momentul ăsta să exclami dramatic „pfa, citesc InspiredMag de când eram în scutece!” Pentru că este un blog-revistă-site excelent atât pentru conţinut, cât şi pentru legăturile cu alte bloguri-reviste-site-uri care merită citite. Aici veţi găsi articole despre cele mai recente gadget-uri, despre design care merge, social media, filme, aplicaţii pentru iPhone, trenduri, webdesign şi aşa mai departe. Veţi găsi articole scrise frumos şi inteligent şi chiar puteţi contribui, lucru pe care ei îl încurajează. Pe scurt, trenduri pe pâine, prezentate scurt şi la obiect.

1

Lookslikegooddesign

2

Vă voi avertiza de pe acum, înainte să tastaţi numele site-ului în browser. Dacă aveţi vreun proiect de terminat, pisică de hrănit sau vreţi pur şi simplu să dormiţi, mai bine mai aşteptaţi puţin înainte de „enter”. Serios. Pe lookslikegooddesign veţi găsi lucrări incredibile. Vorba lor, nişte fucking high quality inspiration. Că-i graphic design, ilustraţie, fotografie, design industrial, publicitate, arhitectură, modă, typography sau cine ştie ce vă mai trece prin cap, au de toate. Una dintre părţile cele mai faine este faptul că site-ul are infinite scroll, adică nu există pagini, ci pur şi simplu o să vedeţi un lucru frumos după altul până ajungeţi la prima lucrare înscrisă pe site. Şi veţi ajunge acolo, vă garantez. Site-ul merge excelent cu cafeaua de dimineaţă şi în pauzele de lucru. Este acel safety net de care spuneam mai devreme, atunci când stai de câteva ore cu foaia albă în faţă şi nu ştii încotro să o iei. Este acel şut în fund motivaţional pentru creativi şi doza zilnică de „oh my god” pentru muritorii de rând. Totul mulţumită lui Jonas Kamber, graphic designer din Elveţia în vârstă de 24 ani, care ne invită să îi trimitem orice lucrări impresionante vedem pentru a le publica. 57


next door

Smashing Magazine

3 58

Rămânem în zona trendurilor digitale cu Smashing Magazine, un fel de blog-revistă-site-soră cu Inspired Magazine. Ei vorbesc despre grafică, lucruri care te pot inspira, coduri din aria web design-ului şi, evident, despre design. Au lansat chiar şi o carte, The Smashing Book, în care au scris despre bunele maniere ale web design-ului modern şi la care au participat oameni deştepţi de care în mod sigur veţi mai auzi. Pe Smashing Magazine găseşti multe tips and tricks despre web design şi Wordpress, pe care le vei înţelege lejer dacă n-ai chiulit chiar la toate cursurile de informatică din liceu. Au showcase-uri foarte faine, peste care merită să arunci o privire din când în când, pentru inspiraţie şi educaţie vizuală. Şi să nu mai vorbim despre freebies: seturi uriaşe de icons făcute de designeri, teme pentru Wordpress, fotografii, brushuri pentru Photoshop şi Illustrator, texturi şi multe altele. Veştile bune nu se opresc aici. Şi Smashing Magazine invită bloggerii sau web designerii cu experienţă să contribuie cu articole, fie despre idei fresh şi trenduri, fie despre propria lor muncă, pe care să o prezinte step-by-step cititorilor.


5 4 Likecool

Bine, bine, învăţăm despre trenduri şi bune maniere în design, dar hai să ne şi distrăm. Pe likecool veţi găsi tot trenduri şi tot design, doar că pe principiul „ia uite ce le-a trăznit ăstora să mai facă”. Şi trebuie să recunosc, aici am descoperit o mulţime de lucruri ingenioase şi incredibil de creative. De la arhitectură şi mobilier cu totul neobişnuit la clipuri incredibile ale unor artişti noi, sau gadgeturi, maşini şi altele. Partea faină este că mereu fiecare postare trimite către autorul lucrării şi, când este cazul, către magazinul online de unde poţi face şi tu rost de un exemplar.

advertise.in

Social Media Examiner Site-ul micului explorator simpatic care ştie mereu ce sfaturi să îţi dea legat de orice probleme din domeniul social media. Poate tocmai ţi-ai făcut un cont de twitter şi habar n-ai cum să îl promovezi, sau eşti responsabil de pagina de facebook a companiei la care lucrezi şi crezi că ai epuizat toate modurile în care poţi atrage fani în mod creativ. Social Media Examiner ştie peste ce probleme poţi da şi este pregătit cu studii de caz, how to’s, review-uri, instrumente, interviuri cu experţi din domeniu, cercetări, clipuri şi câteva benzi desenate inspirate din social media.

Alphabet Drawers, via Likecool.com

59


brush up

de Irina Ciortan Nu-i decât un pas, spune Napoleon Bonaparte in 1812. După ce am vizitat expoziţia de printuri româneşti sediul ICR (Institutul Cultural Român), eu aş spune că fizic, sunt necesari vreo zece paşi şi metafizic, un război, o răsturnare politică şi aproximativ şase ani de zile. Tema expoziţiei „De la sublim la ridicol” este antiteza dintre advertisingul românesc interbelic şi cel comunist. Deşi la vernisaj, cercetătorii Ancuţa-Lăcrimioara Chiş şi Ucu Bodiceanu au nominalizat sublimul şi ridicolul, cred că plăcerea de a descoperi care e care, trebuie să vă revină vouă. Desigur, vă puteţi da cu presupusul în timp ce eu vă plimb într-un tur demonstrativ.

străinătăţuri. Casa D’Orsay face o ofertă irezistibilă: „Parfumul cel mai subtil în flaconul cel mai fin cizelat. Un farmec pe care oricine şi-l poate procura.” Dacă la acest copy nu leşinau, femeile mai aveau încă speranţă să cadă în braţele unui domn arătos când vedeau „Ocaziune rară: şoşoni de damă cu patent Macintosh cu preţul redus de la 1200 la 500 lei”.

Acum, îi rog pe monseniori să închidă ochii pentru următoarele trei rânduri, căci altfel sunteţi pe cale să comiteţi o gravă indiscreţie. Din folclor, ştim că idealul feminin este „grasă, roşă şi frumoasă”, dar vremurile se schimbă şi domnişoarele trebuie să ţină pasul cu noile tendinţe. Însă kilogramele în plus nu trebuie tratate ca o ruşine, mai ales pentru că există Fie că alegeţi ordinea cronologică sau clasicul soluţie. „Secretul francezelor moderne, svelte, de-la-stânga-la-dreapta, aveţi onoarea să vedeţi reproduceri ale printurilor din anii 20-30, este pilulele „Jodillon” care în doze mici, când franceza era în mare vogă, Bucureştiul un împiedică obesitatea (îngrăşarea) iar în doze mai mari produc slăbire.” Nu fiţi cârcotaşi! Chiar Mic Paris, iar furculicion-ul un tic verbal. Ca dacă secretul este pilulele, sfatul contează. atare, domniţele erau tare cochete şi pedante. Oftau după mătăsuri, bijoux, pantofiori şi parfumuri care să le aducă şarm şi frumuseţe. Adio evantai, prim-plan educaţie! Iată că v-am Cele mai râvnite erau mărcile de prin întovărăşit pân-am ajuns la afişele postbelice şi 60


advertise.in

comuniste. Vremurile boeme, centrate pe frumuseţe şi aparenţă sunt înlocuite de un spirit pragmatic, orientat pe o bună conduită şi prosperitate economică. Mai înainte de toate, educaţia este scopul suprem. În majoritatea posterelor, copy-ul este lung şi explicativ, ton of voice-ul didactic şi instructiv. Publicitatea marinatei de heringi ia o formă algoritmică, ni se expune problema: „Se ia un banc de heringi, se pescuieşte de către un trauler, se aduce la Tulcea şi se prelucrează în cele mai moderne instalaţii. Ce rezultă?”. Înainte să vă chinuiţi cu teoreme şi postulate, amintiţi-vă că în epoca de aur, nu încăpea loc de îndoială, răspunsul corect fiind unic şi de necontestat: „O excelentă marinată de heringi”. Tot pentru exersarea logicii, firma Jeco ne avertizează că ludicul trebuie luat în serios: „Cu jocurile (logice), nu-i de joacă”.

În publicitatea socialistă, sunt permanent criticate limbajul de lemn, tonul rigid, rimele copilăreşti şi umorul forţat. Efectul pare a fi sumbru, dar totuşi factorul comic e suficient de puternic încât să declanşeze un zâmbet. Să luăm exemplul Peco: „Poate oare un trabant remorca un elefant? E neverosimil? Cu benzina Peco totul e posibil!”. Pentru a înlătura orice fel de neîncredere, vizualul redundant portretizează întocmai situaţia imposibilă din text. Inspiraţie din Adidas, oare? Una peste alta, sublim peste ridicol şi ridicol peste sublim, copilăria şi adolescenţa advertisingului românesc trebuie acceptate şi analizate ca fapt şi fenomen, cu interes ştiinţific. Doar contribuie la mândria naţională, nu? Prin urmare, daţi fuga la ICR pentru cateva minute, până pe 20 mai, când trendurile odată la modă vor fi puse la păstrare în arhive. 61


brush up

de Dionisia Sandu

Da, a fost! - este răspunsul. Aşa cum ne-au obişnuit de 11 ani încoace, cei de la Millenium Communication au pus pe roate ediţia de anul acesta a festivalului european de printuri la care echipe de creaţie premiază execuţiile altor echipe de creaţie, suficient de curajose, aş spune eu, pentru a trece prin focul jurizării. Pe lângă schimbarea de locaţie, de la Braşov la Bucureşti, AdPrint 2010 a avut parte şi de o altă schimbăre: pentru prima dată a existat o secţiune de neconvenţional, secţiune la care creativii erau jurizaţi numai din perspectiva folosirii într-un mod inedit a mediului, indiferent de produsul sau serviciul pentru care lucrau. Îndrăzneţi cum ne ştim, românii au fost cei care şi-au adjudecat îngerii de argint şi de bronz la această categorie pentru vazele de flori Lenor (marca Grey Bucharest) şi geamurile murdare şi dornice de Ajax Glass (marca Tempo Advertising).

62


advertise.in

www.xipax.com

www.xipax.com

www.xipax.com

www.xipax.com

În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi câştigători, anul acesta chiar şi îngerii poznaşi au fost loviţi de criză, numeroase categorii rămânând fără câştigători sau oferind numai îngerul de bronz sau pe cel de argint (Social Services, Unconventional Use of Direct & Collateral Communication). Angel Agency a fost desemnată Ogilvy France, după ce execuţiile Melting primiseră deja alţi 4 îngeraşi de aur, iar echipa formată din Thierry Chiumino, Luc Chomarat, Marie Farge, Eve Roussou de la aceeaşi agenţie au primit titlul de Golden Team. Dintre ceilalţi câştigători nu putem să nu-i menţionăm pe cei de la Euro RSCG Zürich pentru execuţiile Great Emotions (Client: Orchestra din Zurich), pe cei de la Grabarz & Partner din Hamburg pentru mesajele din mobilier, pe cei de la Grey Paris cu FRAICH'FRITES şi pe mioriticii de la Propaganda cu colecţia For Greatest Fans. În rest, nu pot spune că au fost şi altele care mi-au atras atenţia. De fapt nici nu prea au fost mulţi alţii care să plece acasă înaripaţi în urma premierii.

Şi dacă am vorbit despre câştigători nu putem să-i uităm pe membrii juriului care, de altfel, ne aşteptau impunători la intrarea în clubul unde a avut loc evenimetul, lipiţi pe un panou de 2 metrii pătraţi, al cărui scop exact nu pot să-l înţeleg nici acum în retrospectivă. 6 echipe a câte doi membrii de la agenţii din întreaga Europă (Mortierbrigade - Belgia, KesselsKramer, JWT Spania, SantaMarta Barcelona, Ogilvy & Mather France, Leo Burnett Italia, DDB Berlin) alături de cei doi preşedinţi, Brian Fraser - Executive Creative Director, McCann Erickson Londra şi Colin Nimick - Executive Creative Director OgilvyOne London au fost cei care au trecut prin foc şi sabie printurile înscrise în competiţie. Dacă ar fi să facem o scurtă recapitulare a ediţiei de anul acesta numărătoarea ar arăta cam aşa: participanţi şi juriu din toată Europa – au fost, câştigători (nu foarte mulţi că strică) – au fost, expunerea lucrărilor la Muzeul de Artă 63


brush up Grabarz & Partner Hamburg

www.xipax.com

Grey Paris

www.xipax.com Propaganda România

www.xipax.com

64

Şi totuşi ce i-a lipsit AdPrintului în cel de-al11 an de existenţă? - a fost, mare petrecere de premiere la care să fie prezentă toată lumea publicitarilor şi unul, doi curioşi din afară – a fost. Şi totuşi ce i-a lipsit AdPrint-ului în cel de-al 11 an de existenţă? În primul rând s-a făcut simţită lipsa workshopurilor, a ocaziilor în care oamenii din industria asta să stea la un pahar de vorbă despre ce se mai întâmplă în jurul lor. Petrecerea, deşi s-a întins pe o întreagă seară nu a fost tocmai prilejul perfect pentru astfel de discuţii. A lipsit interacţiunea, au lipsit discuţiile care îţi puteau da un insight pentru ce se va întâmpla pe viitor. În plus, majoritatea publicitarilor s-a strecurat destul de repede la ieşire după ce au fost decernate premiile, lăsând petrecerea pe mâna entuziaştilor newbies care au înveselit cât de puţin atmosfera. Să fie vina clubului, parcă un pic cam nepotrivit pentru tenişii creativilor de pretutindeni, a muzicii, a atmosferei tensionate de concurs sau a oboselii acumulate în timpul săptămânii? Aici nu pot decât să speculez, iar aste iese de mult din atribuţiile mele. Cu bune cu rele, acesta a fost AdPrint-ul din 2010. Vă recomand site-ul www.adprint.ro pentru a înţelege mai multe despre eveniment, iar acelora dintre voi care îşi doresc, să aveţi parte de un înaripat cât de curând posibil!


advertise.in

Linii drepte,

linii curbe de Laura Belc 65


brush up

Fortune a publicat un articol despre el intitulat ”Este David Ogilvy un geniu?” şi şi-a rugat avocatul să îi dea în judecată pentru semnul întrebării din titlu.

”Confesiunile unui om de publicitate” a lui David Ogilvy a fost pentru mult timp considerată un fel de biblie în cadrul agenției de publicitate Ogilvy. Dacă vei aprecia sau nu această carte depinde mult de felul în care privești publicitatea ca domeniu profesional. În cazul în care ești de părere că o idee bună vine când îți bei cafeaua dimineața, fără intervenția malefică a vreunui research sau ore de muncă serioase, probabil vei considera această carte mult mai prăfuită decât este. Dacă, în schimb, ai nevoie de niște reguli de start pentru a înțelege mai bine cum funcționează această industrie și care sunt elementele de bază din care este structurată vei aprecia că această carte a fost scrisă. David Ogilvy este, pentru a folosi un clișeu grotesc, un maestru incontestabil al publicităţii. Raportând sfaturile pe care le expune în carte la perioada anilor 60, se poate înţelege de ce. Cuvântul cheie din acestă lucrare mi s-a părut a fi „onestitate”. Când spun onestitate mă refer atât la onestitatea intelectuală a autorului cât şi la onestitatea de care dădea dovadă în campanii. Mi se pare că desfiinţează prin afirmaţiile făcute un mit al publicităţii, acela conform căruia nu ar fi important să crezi în produsul pe care îl promovezi. Îmi făcea plăcere să citesc că el însuși folosea produsele pe care le promova, motivand că dacă se

66

ocupa de publicitatea lor însemna că ele sunt cele mai bune. Cartea are o uşoară tentă didactică şi e posibil ca aceasta să displacă persoanelor care încalcă regulile, dar mă întreb: oare nu trebuie să cunoaştem regulile înainte să le încălcăm? Da, chiar Oglivy spune că dacă ar fi scris din nou această carte nu ar mai folosi atâtea reguli pentru că oamenii au devenit alergici la ele. În plus, cartea beneficiază şi de pasaje care te fac pur şi simplu să bufneşti în râs, realizând cât timp a trecut din momentul în care a fost scrisă până când a ajuns în mâna ta, cum ar fi ”sunt preferate reclamele color pentru că atrag atenţia”. Aceste afirmaţii îmi amintesc de un foresight al directorului de la IBM care credea că există o piaţă de desfacere pentru 5 computere. Un lucru pe care îl mai critică Ogilvy la cartea sa este ”îngâmfarea” cu care este scrisă. Nu pot


advertise.in

Pasionat de baseball, Ogilvy spune așa: ”Nu te îmbulzi cu grămada. Țintește dincolo de tușă. Țintește spre tovărășia celor nemuritori.

dorit niciodată să primească un cont atât de mare încât să îi fie frică să îl piardă pentru că îi va îngrădi libertatea foarte mult. Mi s-a părut un sfat foarte bun deşi nu ştiu dacă poate fi aplicat pentru industria publicitară a prezentului, unde agenţiile de luptă din greu pentru conturi. Dar revenind la carte, Ogilvy povestea despre contul Edsel. Ford Edsel a reprezentat un eşec răsunător pentru industria publicităţii. Dacă nu ar fi respectat acest pricipiu şi ar fi câştigat contul Edsel, probabil că faimoasa agenţie s-ar fi scufundat odată cu maşina. spune că m-a deranjat în vreun fel acest aspect. De altfel nici nu cred că este vorba de vreo îngâmfare, ci chiar de încredere în forţele proprii, iar David Ogilvy a demonstrat în nenumărate ocazii că este într-adevăr un geniu. Ogilvy povestea într-o mică anecdotă că Fortune a publicat un articol despre el intitulat ”Este David Ogilvy un geniu?” şi şi-a rugat avocatul să îi dea în judecată pentru semnul întrebării din titlu. Texte ca ”La 60 de mile la ora, cel mai puternic zgomot din acest Rolls Royce vine de la ceasul electric” demonstrează indubitabil capacităţile sale de copywriter.

Cartea abundă în sfaturi şi exemple de bun simţ scrise cu mult umor. Merită citită de orice persoană care caută anumite semne pentru a se ghida mai bine în lumea publicitară.. Este atât o lectură plăcută şi cât şi uşoară, cel puţin pentru numeroasele staţii de autobuz şi metrou pe care le parcurgem în fiecare zi. Spor la citit!

Cartea este structurată pe capitole care încep toate cu sintagma ”cum să...” ceea ce demonstrează încă odată natura vag-didactică a textului. Sfaturile pe care le dă sunt însă foarte practice. Un exemplu interesant îl reprezinta acela al conturilor foarte mari. Într-una din pagini Ogilvy povestea cum nu şi-a

67


big bang

Idei (ne)bune

pentru o lume

~

mai buna

advertise.in a vorbit cu Sorin Trâncă despre proiect şi iată ce ne-a spus el despre iniţiativa Transformă şi despre „ideile (ne)bune pentru o lume mai bună de acolo”.

Căutând idei care să aducă un aport de imagine României sau cel puţin să îi ajute pe români la capitolul self-esteem, am dat peste o iniţiativă interesantă a câtorva publicitari români, aceea de a pune o faţă nouă învechiţilor lei româneşti. Da, e vorba despre bani, mai bine zis despre bancnotele româneşti şi da, ştim că tocmai ce au fost de curând refreshuite atunci când s-au tăiat cele 4 zerouri. Dar Sorin Axinte, Daniel Gavrilă, Ramona Sima, Sorin Trâncă şi Bojan Spasićin au crezut că această refreshuire nu este suficientă şi au venit cu o nouă propunere, cel puţin îndrăzneaţă, dacă nu chiar ieşită din comun. Ideile lor şi propunerile pot fi găsite pe www.transforma.info.ro.

~ 68


advertise.in

“TRANSFORMA

(transforma.info.ro) e un prim proiect al companiei Patres, o companie de branding fondată în 2008 împreună cu câţiva prieteni. Pe scurt, TRANSFORMA e vocea unei companii de branding care militează pentru frumos, pentru lucruri mai bune, pentru inovaţie şi pentru angajament social. Acesta e motivul pentru care pe Transforma veţi găsi prezentarea detaliată a unei idei noi, considerată de mulţi cam îndrăzneaţă, însă apreciata de majoritatea celor care au fost expuşi la ea. Mai exact, nişte bancnote noi; un exerciţiu (fără să avem pretenţia că e şi cel mai bun) de a aduce leul într-o zonă în care el ar putea fi nu numai un banal schimb la magazin, ci un obiect frumos, cu pretenţia de a ne reprezenta pe noi, românii, un pic mai bine decât ceea ce avem în buzunare în fiecare zi: nişte bucăţi de hârtie (mai nou, de plastic) din punctul meu de vedere nu doar banale, ci de-a dreptul urâte, neinspirate şi lipsite de gust.” Astfel, pe site, putem găsi cele 2 propuneri alternative de bancnote româneşti fiecare cu câteva execuţii edificatoare. Primul concept îl reprezintă “România în avangardă” şi propune realizarea unor bancnote care să ilustreze nu feţele unor români care şi-au lăsat amprenta asupra spaţiului cultural ca Mircea Eliade, George Enescu, Traian Vuia sau Constantin Brâncuşi ci, mai degrabă, elementele importante ale operei şi activităţii lor, desenate într-o manieră avangardistă. În câteva cuvinte propunerea ar însemna: modern, neconvenţional, actual, îndrăzneţ.

Noi credem că nişte bancnote mai frumoase, mai puternice vizual, mai adânc ancorate într-un spirit progresist ar putea aduce, prin contactul zilnic, un plus de energie şi optimism romanilor. Cel de-al doilea concept, “ieri şi azi pentru mâine” îşi propune aşa cum scriu autorii să: “să deschidă în cartea minţii privitorului o a treia filă (după trecut şi prezent) – cea a viitorului.”. Propunerile cuprind personaje legendare din basmele şi tradiţia românească (ca Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana sau Sfarmă-Piatră) alături de unele dintre cele mai importante şi reprezentative oraşe din punct de vedere istoric de la noi. În ceea ce priveşte originile acestor propuneri, publicitarii scriu în manifestul lor că: “scopul acestor iniţiative este transformarea, evoluţia şi îmbunătăţirea lumii în care trăim. E modul nostru de a contribui la 69


big bang mersul înainte al societăţii.” L-am întrebat din nou pe Sorin Trâncă în ce măsură au reuşit să facă acest lucru. Răspunsul său aruncă însă o lumină gri asupra dorinţei autorităţilor de a aduce o schimbare în bine: “Poate e prea mult să pretindem că autorităţile române ar putea avea un asemenea tip de gândire la îndemână. De altfel, la aproape un an de la lansarea acestei idei, nu am fost contactaţi de nici una dintre autorităţile în măsură să ia poziţie în acest sens. Nici măcar ca să ne atragă atenţia că nu e bine ce-am făcut. Rămâne să decideţi voi dacă ideea - şi repet, ideea, nu în mod necesar execuţia în sine - prezintă interes. Noi credem că nişte bancnote mai frumoase, mai puternice vizual, mai adânc ancorate într-un spirit progresist ar putea aduce, prin contactul zilnic, un plus de energie şi optimism românilor. Puteţi merge oricând pe transforma.info.ro pentru a degusta ideea.

În loc de final vă propun o mică excursie lingvistică: există două etimologii posibile ale cuvantului "money", "moneda", provenit din latinescul "moneta". Prima şi cea mai probabilă este din latinescul "monere", care înseamna "a aduce aminte", "a preveni", "a instrui". Pe de altă parte, ceea ce înseamnă "ban", ar mai putea proveni şi din grecescul "moneres", care înseamna "singur", "unic".

money

(lat.) moneta (gr.) moneres

Oricare ar fi etimologia corectă, există o zonă predominantă de sensuri unde îţi situează şi TRANSFORMA demersul. Banii trebuie să instruiască şi să nu fie banali. Cel puţin, aşa am gândit şi noi.” 70


Project manageri: Dionisia Sandu

dionisia.sandu@advicestudents.org

Laura Belc

laurabelc@gmail.com

Redactor-sef: Irina Ciortan

Art/DTP: Laura Belc Andreea Dumuța Ana-Maria Grigoriu Maria Năzdrăvan Stelian Dobrescu

Vânzari: Ioana Mihai - coordonator ioana.mihai@advicestudents.ro

Ștefan Buda Alexandra Bombiță Daniela Ștefan

Redactori: Dionisia Sandu Raluca Ioana Popescu Irina Tănase Daria Androne Ștefan Buda Roxana Drăguș Ionuț Mustață Armina Stepan-Cazazian Daniela Ștefan Andreea Ilinca Laura Belc Anca Panțuș Andreea Șpilca Raul Gheba Sabin Staicu Maria Năzdrăvan Anca Huzum


un proiect

După ce ai terminat de citit, dă revista mai departe. Ultimul o reciclează! Îți mulțumim că ești responsabil. © ADVICE STUDENTS Pentru mai multe informații vizitați www.advicestudents.ro

advertise.in  

Al cincilea numar al reviste advertise.in

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you