Page 9

Florin Ciulache

atelier

Nu există om care să creeze şi care, peste ani, când se uită la propria creaţie, să nu găsească un mic amănunt despre care să nu creadă că l-ar fi putut face mai bine. Interviu realizat de Adriana Toma

C

e înseamnă un atelier? Un spațiu de lucru, un loc încărcat de idei încă necreate, în curs de dezvăluire? Spațiu de experimente având clare valențe teleologice? Oricum l-am privi, printr-o lentilă metafizică sau pur utilitară, atelierul este o a doua casă a unui pictor, dacă nu prima dintre ele. E un spațiu al “participării” la un proiect care depășește operele ca atare. Florin Ciulache a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări despre atelierul lui și despre operele create aici. Cum se desfășoară o zi de lucru în atelierul tău? Îmi place programul de „angajat“, să vin de luni până vineri după-amiaza, să lucrez constant… am ajuns la concluzia că e important să lucrezi disciplinat, altfel proiectul riscă să devină incoerent…se va simţi în lucrări că au fost făcute în stări diferite. Există o categorie de artiști pentru care acest lucru e benefic, dar nu e şi cazul meu. E bine ca lucrările să fie făcute cu acelaşi suflu. Cât de animat e atelierul unui pictor? Mi se întâmplă să mă întâlnesc cu prietenii aici şi să discutăm despre diverse lucruri, să vin la miezul nopţii şi să plec dis-de-dimineaţă, ori să vin dimineaţa şi să plec seara. Dacă ai avea posibilitatea să schimbi acest spațiu (apartament) cu un spațiu mai vast, un spațiu pe care să-l împarți cu alți pictori, ai face acest lucru? În facultate nu m-am simţit foarte în largul meu pentru că împărţeam spaţiul cu alţi colegi şi de

multe ori aceștia aveau alte repere, inclusiv artistice… Îmi place ca dezordinea din jurul meu să nu fie controlată de nimeni. Când împarţi un spaţiu cu cineva dezordinea ta s-ar putea să intre în conflict cu dezordinea vecinului. Mi-ar plăcea să am la dispoziţie un loc mai mare, însă nu știu dacă aş împărţi spaţiul cu cineva… Ai vecini zgomotoși? Stau în apartamentul ăsta cam de 6 ani. Aproape toţi vecinii din jurul meu (majoritatea studenţi) s-au mutat. Interacţionez foarte puţin cu ei. Singurele excepţii sunt serile în care mai stau de vorbă cu prietenii şi uneori se întâmplă să cântăm, iar blocul ăsta învechit îmi atrage atenţia că e cam târziu. De regulă cântăm cântece de munte… Cum începi o lucrare? Nu începi o lucrare înainte de a şti cum trebuie să arate. E ca în muzică. Ai nişte reguli foarte riguroase pe care trebuie să le urmăreşti. Improvizezi, într-adevăr, în sensul că schimbi niște armonii, dar nu schimbi niciodată ordinea partiturii pe care o cânți…. În momentul în care te uiţi la o pictură care e rezultatul improvizaţiei imediat simţi asta. O lucrare improvizată nu este unitară şi acest lucru îl va simţi şi un profan, nu numai cunoscătorul… Prin urmare, nu încep o lucrare până nu ştiu cum va arăta. Metoda academică presupune schiţe premergătoare imaginii. Eu în schimb am schiţe prefigurate mental. Când ceva nu e în regulă, aştept să găsesc prefigurarea mentală şi apoi continui să lucrez. Deşi îmi imaginez de la început

9

ArtClue, revista de arta contemporana  

ArtClue, revista de arta contemporana

ArtClue, revista de arta contemporana  

ArtClue, revista de arta contemporana

Advertisement