Poesis
sintagme literare
FLORIN GOLBAN Azi, eu azi sunt mut am voie să fiu mut de uimire sau nu dacă îmi veți tăia mâinile voi scuipa pe voi cuvintele și voi fi mut până în vârful degetelor boante
Sprijinit de tâmpla cerului azi o să bag poezia în carantină azi nu citim nu scriem poezie e contagioasă ca gripa și nu îmi produce emoții doar milă mă scutur de cuvinte ca plopii toamna de frunze am rămas gol sprijinit de tâmpla cerului de undeva dinspre răsărit soarele îmi zâmbește știrb ea șterge cu mopul urmele dimineții rezemată de tocul ușii umbra plopului deșirată
Bobi de lumină copil al străzii scuip coji de semințe în poala lumii unde va încolți
Haiku în pragul serii umbra salcâmului peticind drumul
răsăritul? mărunțiș nu-mi cereți n-am să vă dau restul nu am cuvintele la mine în buzunare suflă vântul a tăcere am plecat sorbind pe furiș o gură de cafea pe fundul ceștii au rămas cuvintele ghicind viitorul
Peisaj dezolant urban din cer nu îți pică nimic nici măcar o rază de soare sau două picături de ploaie doi porumbei trăgând un nor peste apus zborul întortocheat al unei frunze și un chiștoc de tigară nestins doi pași mai încolo un coș de gunoi zadarnic speranțele noastre nu ne vom schimba niciodată nimeni nu strânge rahatul trăgându-și animalul de lesă
nu-mi cereți n-am azi să vă dau restul
care e omul și care câinele în povestea asta? privește nedumerit bătrânul sprijinit în toiag
Amurg
Cast away
brusc deasupra miriștii umbra plopului deșirată
Haiku
în jurul tău se crăpase de ziuă noaptea spartă -n bucăți neregulate pe caldarâm gunoierii măturând strada
vacanță de vară – în căușul palmei apune soarele
te întrebi de unde atâta lumină pe zâmbetul unui mut?
17