Page 1

1989

2011 dE CE SĂRĂCIE ?

SITUAŢIA

DE CE MIZERIE ?

GENERALĂ LA

A

ECONOMIEI

SFÂRŞITUL

«GREAUA

DE CE DISPERARE ?

ANULUI

ROMÂNEŞTI

1989

MOŞTENIRE»

Gradul de dezvoltare la care a ajuns economia la sfârşitul anului 1989 este evidențiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcționare a vieții economice și sociale din acea perioadă, respectiv dominația proprietății socialiste, de stat și cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naționale, conducerea unitară şi planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii, pe cinci ani. Dezvoltarea economico - socială. • În deceniul 1970 - 1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investiţiilor fiind orientată către industrie. • Populația ocupată a înregistrat creșteri în industrie și în construcții și scăderi în agricultură. • Din volumul total al investițiilor, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce în agricultură a fost repartizată o cotă cu mult redusă. La data de 21 decembrie 1989, • Produsul intern brut era de 800 de miliarde de lei (aproximativ 53,6 miliarde de dolari); • Exporturile totalizau 5,9 miliarde de dolari; • Datoria externă a țării, de circa 11 - 12 miliarde de dolari, era achitată integral din februarie 1989; • Venitul național era realizat în jur de 58% din industrie și 15% din agricultură; • Populația salariată reprezenta peste 73% din cea ocupată; • România avea peste 8 milioane de salariaţi și 3,6 milioane de pensionari. • Numărul salariaţilor era de 3,74 milioane în industrie; 0,7 milioane în construcţii; transporturi - 0,7 milioane, iar 2,86 milioane lucrau în alte domenii de activitate. Populaţia ocupată pe sectoare economice. • În anul 1969, jumătate din populaţia ocupată lucra în agricultură, procent care a scăzut până la 27,9% în cursul anului 1989. • Populaţia ocupată în industrie a crescut de la 21,8%, la 37,5%, cele mai mari progrese fiind realizate în anii ’70.

• Anii ’70 au reprezentat perioada în care au fost aduşi la oraş foarte mulţi ţărani, meniţi să asigure necesarul de forţa de muncă pentru marile întreprinderi nou construite. Evoluţia salariului real între 1970 şi 2010. • În anul 1970, salariul mediu net în România era de 1.289 lei, în creştere cu 9,2% faţă de 1969, în timp ce inflaţia a fost de 0,47%. • În anul 1989, salariul mediu net a ajuns la 3.063 lei, cu 137% mai mare faţă de anul 1970, creşterea înregistrată între 1970 şi 1989 fiind de 59%. • Între anii 1980 şi 1989 salariul real a stagnat. • Dintre profesiile prezentate în statisticile Biroului Internaţional al Muncii (B.I.M.), cel mai mare salariu era încasat de un supervizor trafic cale ferată (5.370 lei net), în timp ce, la polul opus se situau angajaţii din sectorul turismului (hoteluri, restaurante). • Salariul mediu nu era influenţat de salariile extrem de mari plătite «la vârf», aşa cum se întâmplă acum, ci de marea masă a muncitorilor din industrie, construcţii şi minerit, care încasau lunar un venit situat în jurul salariului mediu, sau chiar mai mult. • Un miner încasa lunar între 2.700 şi 3.700 lei, un mecanic de locomotivă ajungând chiar la peste 4.000 lei. • În cazul României de astăzi, problema nu este acolo unde câteva sute de mii de persoane încasează peste 1.000 euro net/lună, ci la bază, unde milioane de angajaţi lucrează pentru mai puţin de 1.000 lei/lună. • În prezent, o parte mult mai mare a populaţiei este dependentă de ajutoarele sociale (numărul pensionarilor este cu peste 2 milioane mai mare decât în anul 1989), şi cum ajutoarele sociale şi pensiile sunt mult mai mici decât salariul mediu, există inevitabil o pătură mult mai mare a populaţiei care trăieşte prost. • În anul 2011, raportul dintre populaţia activă şi numărul total al populaţiei României este unul dezastruos. Şi, oare din vina cui?


2

SITUAŢIA

ECONOMICĂ

A

LA

ANULUI

FINELE

Judeţul Braşov avea în anul 1989: √ O suprafaţă totală de 536.309 ha, o densitate a populaţiei de 129,9 locuitori pe kmp, 9 oraşe, din care 2 municipii, 43 de comune şi 150 de sate. √ Un total al populaţiei stabile de 696.441 de persoane, din care 208.816 (0 - 19 ani); 332.521 de persoane cu vârsta între 20 şi 49 de ani şi 155.104 de persoane de 50 de ani şi peste. √ Populaţia ocupată - total 324,9 mii de persoane, din care, în industrie, 171,5 mii persoane. √ Salariaţi pe activităţi (CAEN REV 1) - la sfârşitul anului, 296.521 de persoane. √ Câştigul salarial mediu nominal net - total 3.492 de lei. √ Indicele producţiei industriale (% faţă de anul precedent) - 81,0.

JUDEŢULUI

BRAŞOV

1989

√ Indicele numărului mediu de salariaţi din industrie (% faţă de anul precedent) - 94,5. √ Indicele productivităţii muncii în industrie (% faţă de anul precedent) - 85,7. √ În decembrie 1989, Braşovul era judeţul cu cea mai mare rată de ocupare a forţei de muncă, după Municipiul Bucureşti, ajungând la un număr de 296.500 de angajaţi în majoritatea domeniilor. Industria Braşovului, pe cale de dispariţie. √ Dintr-un judeţ puternic industrializat în anul 1989, cu fabrici de tractoare, autocamioane, rulmenţi, unelte şi scule, industrie chimică diversificată, industrie de apărare, confecţii, textile, încălţăminte, produse cosmetice, industrie alimentară, în prezent aproape că nu a mai rămas nimic. √ În anul 2011, producţia industrială a scăzut cu 60% faţă de anul 1989.

TRACTORUL - U.T.B. • În anul 1989, uzina avea 25.467 de angajaţi şi o capacitate de producţie anuală de 45.000 de tractoare de 26 - 360 C.P., din care 43.900 agricole (de la 26 la 100 C.P) şi 1.100 industriale (150 - 360 C.P); 86.500 de motoare Diesel, de 26 100 C.P, din care 6.000 motoare auto de 70 C.P.; 1.000 bucăţi seturi ansambluri tractor (26 - 100 C.P.); 25.000 punţi motoare. • La aceste capacităţi s-au adăugat cele pentru piese de schimb, maşini unelte-agregat şi SDV-uri. • În anul 2007, uzina a fost închisă, intrând în lichidare.


3

«STEAGUL ROŞU» (ROMAN S.A.) • În anul1989, uzina avea 22.758 de angajaţi și producea peste 14.000 de camioane, piese de schimb şi subansambluri. • Uzina a fost vândută pe 1 (un) EURO.

RULMENTUL • În anul 1989, Rulmentul avea în jur de 10.000 de angajaţi care produceau 31.754.000 de rulmenţi. • În anul 2008, uzina a intrat în lichidare.

HIDROMECANICA • În anul 1989, Hidromecanică avea 4.219 angajaţi. • În prezent, H 1 este demolată iar H 2 este în reorganizare, cu mai puţin de 200 de salariaţi.


4

METROM

• Aici s-au produs motoare pentru

drujbe,

motoare pentru utilaje de tăiat iarbă, compresoare de aer pentru camioane, tractoare, locomotive electrice şi produse speciale pentru armată. • În anul 1989, uzina avea 4.300 de angajaţi. • În 2011, în societate lucrează mai puţin de

200 de salariaţi.

UZINA 2 (CARFIL)

• În

anul

1989,

uzina

avea

aproximativ

7.500 de angajaţi. • Reorganizată în anul 2001 ca societate comercială controlată de Romarm, numărul de salariaţi s-a diminuat la circa 150.

RAFINĂRIA (LUBRIFIN S.A.) • În anul 1994, Rafinăria a fost privatizată. • În anul 2009, sediul societăţii de pe strada Hărmanului a fost demolat.


5

IUS (ÎNTREPRINDEREA DE UNELTE ŞI SCULE)

• În anul 2006, compania a vândut terenul şi clădirile, iar activitatea de producţie a fost relocată în afara Braşovului.

• Cea mai mare suprafaţă de teren viran

din

centrul

Braşovului este situată pe strada

Hărmanului. • Dezvoltatorii străini care au cumpărat terenurile de mari dimensiuni ale fostelor uzine din această zonă (Lubrifin; I.U.S.; Lemexim) au promis construcţii moderne, dar, odată cu criza financiară, proiectele lor au rămas doar pe hârtie.

FARTEC (FABRICA DE ARTICOLE TEHNICE DIN CAUCIUC)

• Fabrica de Articole Tehnice din

Cauciuc

(FARTEC) avea în anul 1989, un număr de 1.650 de angajaţi. • Fabrica a fost închisă în anul 2007, terenul de 4 ha fiind vândut unei companii de dezvoltare şi investiţii cu capital polonez.

CELULOZA ZĂRNEŞTI

• În anul 1989, avea 3.110 angajaţi. • Azi, mai lucrează aproximativ 150 de salariaţi.


6

NITRAMONIA FĂGĂRAŞ

• În anul 1989, în combinat lucrau peste 10.000 de salariaţi. • În anul 2007, societăţile din componenţa combinatului au intrat în lichidare voluntară. • În anul 2011, în halele rămase active lucrează circa 600 de salariaţi.

«6 MARTIE» TOHAN - ZĂRNEŞTI • În anul 1989, uzina avea 12.000 de angajaţi. • În prezent, în fabrica de armament lucrează în jur de 300 de salariaţi.

FSR (FABRICA DE SCULE RÂŞNOV) • În 1989, fabrica avea 3.560 de angajaţi. • În 2011, numărul acestora este de sub 120.


7

CHIMICA RÂŞNOV • În anul 1989, «perla chimiei româneşti» avea aproximativ 1.200 de angajaţi.

COLOROM CODLEA • În anul 1989, Colorom avea peste 2.800 de salariaţi şi producea 50.000 de tone de coloranţi/lună.

SERE CODLEA • Sere Codlea, firmă recunoscută pe plan mondial, producea în anul 1989 peste 300.000 de tone de legume şi flori.


8

UNITATEA ECONOMINCĂ • • • • • • • • • • • •

RADIATOARE RĂSĂRITUL COMBINATUL DE PRELUCRARE A LEMNULUI CARPATEX TRICOTAJE TIMPURI NOI MECANICĂ BRAŞOV MECANICĂ CODLEA COMBINATUL CHIMIC VITORIA ELECTROPRECIZIA SĂCELE ÎNTREPRINDEREA DE UTILAJ CHIMIC FĂGĂRAŞ T.C.IND., T.C.BV., I.C.I.M., etc.

ANGAJAŢI 1989

ANGAJAŢI 2011

1.800 2.000 4.400 3.000 2.000 1.700 5.300 2.100 4.500 6.700 4.700 peste 24.000

sub 100 zero zero sub 100 sub 150 sub 200 zero sub 100 sub 600 sub 1.300 sub 300 sub 1.000

√ În anul 1989, în industria judeţului Braşov lucrau peste 171.500 de angajaţi. √ În anul 2011, numărul acestora a scăzut la 48.500 de salariaţi, din care peste 40.000 sunt locuri de muncă în întreprinderi private nou create. √ În anul 1989 se construiau peste 3.000 de apartamente/an, plus alte zeci de obiective industriale. √ Unde sunt peste 120.000 de locuri de muncă? √ Unde sunt pâinile a sute de mii de braşoveni? √ Cine şi de ce a furat pâinea acestor oameni? √ Sunt întrebări la care, în general, cunoaştem răspunsul. Sau nu!? √ Nu există întreprindere industrială, agricolă, cooperatistă sau de orice altă natură care să fi scăpat dezastrului postdecembrist. Exemplificările pot continua.

DE CE ŞI PÂNĂ CÂND ? Unde este avuţia naţională (acel bun al tuturor cum i se spunea odată), unde sunt milioanele de locuri de muncă, milioanele de pâini, unde ne este demnitatea, unde ne este viitorul? În locul mult doritei libertăţi, democraţii şi a unei vieţi decente, prospere, ce ni s-a oferit în ultimii 21 de ani? Doar minciună, demagogie şi o imensă cădere în prăpastia mizeriei şi disperării. Clasa politică, cu mici excepţii individuale, s-a dovedit a fi incapabilă, iresponsabilă, şi mai mult o categorie privilegiată, îmbogăţită peste noapte, plasată mai presus de lege, ce a dus România la acest dezastru. Am putea vorbi despre o conspiraţie împotriva ţării, împotriva propriului popor, de o feudalizare, de o împărţire în moşii, în baroni şi moguli. Concluzia este că nu sunt partide bune şi rele ci, eventual, oameni buni (foarte puţini) şi restul. Ce speranţă pot să ne ofere aceştia? ABSOLUT NICIUNA! Până când vom mai accepta să fim minţiti, umiliţi, să oscilăm a alege dintre cei răi pe cel mai puţin rău? AJUNGE! Trebuie să rămânem încrezători în propriile noastre puteri; doar singuri ne putem ridica din resemnarea ce ne-a cuprins, doar prin solidaritate, dăruire şi muncă putem spera la o altă viaţă. În această ţară există şi oameni de bună credinţă, capabili care au stat deoparte. E timpul ca aceştia să se implice! OMUL SFINŢESTE LOCUL!

Dumitru Ioan Puchianu

DE CE  

Ziar gratuit al Asociatiei de Dezvoltare a Judetului Brasov