__MAIN_TEXT__
feature-image

Page 1

CopertePovesteCuUnGand:Layout 1

10/11/2011

5:25 AM

Page 1

Un gånd firav [i bun, gåndul unui b`ie]el de 7 ani, s-a r`t`cit prin lume [i nu-[i dore[te altceva decåt s`-l reg`seasc` pe cel c`ruia îi apar]ine. Dar, de[i se spune despre gånduri c` pot zbura, nu este u[or pentru Gånd cel Bun s` înve]e cum s` se descurce. Va fi, pe rånd, r`pit de un plagiator, atras într-un brainstorming care mai-mai s`-l coste via]a, este luat prizonier de un tip cu memorie de elefant, manipulat de un creator de publicitate, pus la treburi serioase de marele filozof Descartes [i transformat într-un erou de carte pentru copii. Va descoperi, de asemenea, c` în lume sunt foarte multe gånduri pierdute, care trebuie adoptate [i îngrijite. Micul cititor va intra, a[adar, pe urmele lui Gånd cel Bun, într-o poveste care-l va înv`]a s` respecte gåndurile altora [i, mai ales, s` nu le abandoneze pe ale sale, a[a cum fac uneori, prea gr`bi]i, oamenii mari.

Câte gânduri bune ai avut azi? Niciunul |ntre 1 [i 10 Peste 20 Peste 50 Nenum`rate


POVESTE CU UN GÅND STR~NUTAT

Laura Grünberg ilustra]ii de Alexandra R`dulescu edi]ie îngrijit` de Roxana Jeler

Aceasta e Laura. |n`untru sunt gåndurile ei de profesoar`, scriitoare, mam`, so]ie, prieten`. Are [i ea, ca tot omul, amintiri (gånduri despre trecut), griji (gånduri despre prezent) [i vise (gånduri despre viitor).


C U P RI N S

Editor: C`lin Vlasie Layout: Alexandra R`dulescu Prepress: Art Creativ

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romåniei GRÜNBERG, LAURA Poveste cu un gånd str`nutat / Laura Grünberg ; ed. îngrijit` de Roxana Jeler ; il. de Alexandra R`dulescu. - Pite[ti : Paralela 45, 2011 ISBN 978-973-47-1167-3 I. Jeler, Roxana (ed.) II. R`dulescu, Alexandra (il.)

Poveste cu un gånd str`nutat Întålnirea cu Îngera[ul Parc`rilor [i botezul

7

Zborul

11

Furtuna de gånduri

16

Manipulare

18

Furtul de gånduri

21

C`l`torie în str`in`tate

22

R`mas pe gånduri

24

Memorie de elefant

27

René [i gåndurile lui

28

F`r` c`ciuli]`

30

Insola]ie

31

Transformarea

32

Implicare civic`

32

În cap la Cara

37

Final de autoare

39

821.135.1-32

Copyright © Editura Paralela 45, 2011 Prezenta lucrare folose[te denumiri ce constituie m`rci înregistrate, iar con]inutul este protejat de legisla]ia privind dreptul de proprietate intelectual`.

3


POVESTE CU UN GÅND STR~NUTAT Un Gånd s-a r`t`cit într-o parcare. S-a trezit brusc în miros de benzin`, printre ma[ini înghesuite [i oameni nervo[i. Ultimul lucru pe care [i-l amintea era cum st`tea lini[tit în capul lui Simon, în timp ce b`iatul, r`cit cobz`, butona de zor la computer, str`nutånd întruna. Probabil c` a[a fusese aruncat în lume: printr-un str`nut. {i trebuie s` fi fost un str`nut foarte puternic dac` ajunsese tocmai în parcarea zgomotoas` [i aglomerat` din centrul ora[ului. Speriat [i derutat, Gåndul lui Simon nu [tia încotro s-o apuce [i ce s` fac`. Se tot uita în jur cu speran]a c` va vedea ceva sau pe cineva cunoscut. Dar totul era str`in pentru el. O lume necunoscut` într-o h`rm`laie de culori, de mirosuri [i de sunete, o adev`rat` aventur` pentru un gånd de copil, care chiar [i la locul lui e destul de sfios…

5


ÎNTÅLNIREA CU ÎNGERA{UL PARC~RILOR {I BOTEZUL Gåndul r`t`cit ame]ise deja de atåta g`l`gie, miros de benzin` [i forfot` de ma[ini, cånd se-auzi o voce: — C`uta]i cumva loc de parcare? — Poftim? — Vre]i un loc de parcare? — Eu? Nu. Ce s` fac eu cu un loc de parcare?! — Ce face toat` lumea. Parcheaz`. Eu am vrut doar s` v` ajut, da’ acum v`d c` nu ave]i ma[in`. A[a c`, oricum, nu m-a[ fi ocupat de dumneavoastr`. Sper c` nu a]i venit s` ]ine]i un loc pentru altcineva, c` la mine nu merge cu chestii din astea! Deci, pot sau nu s` v` ajut cu ceva? — Cu ce s` m` ajuta]i? — Cum cu ce?! Cu un loc de parcare. Doar cu asta m` ocup. Eu sunt Îngerul Parc`rilor [i dumneavoastr` sunte]i într-o parcare. La ce altceva v` a[tepta]i? În våjåiala de ma[ini [i de claxoane, Gåndul lui Simon crezu c` nu a în]eles bine. — Cine sunte]i?! întreb` el mirat. — Îngerul Parc`rilor… sau, m` rog, cum m` r`sfa]` fetele, Îngera[ul Parc`rilor. Haide]i, v` rog, elibera]i locul. Reac]ia de mirare a Gåndului lui Simon era fireasc`. Omul acesta care se prezenta drept Îngerul Parc`rilor nu ar`ta nici pe departe ca un înger. Era un b`rbat trecut de prima tinere]e, foarte înalt [i foarte slab, chelios, îmbr`cat cu o pereche de blugi [i un tricou banal. Doar ochii verzi [i frumo[i aveau ceva deosebit. — Dar ce loc ocup eu? Chiar v` incomodez? — V` arde [i de glume? Parc` nu [ti]i cåt` lume vrea un loc de parcare chiar în acest moment. Eu nu m` pot ocupa de to]i. Recunosc, am [i eu o sl`biciune pentru doamne. Consider c` dintotdeauna am fost un gentleman, a[a m-a înv`]at mama, s` fiu mereu atent cu femeile, care trebuie protejate, ajutate. Uita]i una… M` scuza]i, v` rog, spuse Îngerul Parc`rilor în timp ce se îndrepta spre un Tico ro[u. Într-adev`r, la volanul acelui Tico ro[u se vedea o [oferi]` încurcånd circula]ia în c`utarea unui loc. Mergea încet – ba se oprea, ba mai înainta un pic, claxonat` de cei din spate.

7


Deodat`, ca prin minune, exact în fa]a ei ap`ru proprietarul unei ma[ini care deschise portiera [i plec`, l`såndu-i locul liber. Îngerul Parc`rilor se întoarse mul]umit, re\nnodånd conversa]ia cu Gåndul lui Simon. — Ce anume spunea]i? — P`i, eu nu am nevoie de loc de parcare… c` eu nu am ma[in`. — {i atunci ce c`uta]i aici? Aici f`r` ma[in` nu ai ce c`uta. S` fii aici f`r` ma[in` nu are niciun sens. — Nici eu nu [tiu ce caut aici. Eram bine mersi la mine acas`, cånd Simon a str`nutat [i… — {i…? — {i am ajuns aici. Afar`. — Nu prea pricep ce spune]i [i nici nu am timp s` v` ascult. Uita]i-v` [i dumneavoastr` ce nebunie este aici. Suntem o ]ar` de [oferi, de [oferi f`r` locuri de parcare. O s` v` rog deci s` elibera]i locul. — Dar ce loc ocup eu? În]elegeam dac` eram cu Simon, da, Simon ocup` un loc, dar a[a… Cåt loc poate s` ocupe un gånd al unui copil… P`i în capul lui st`team cu sutele… cu miile. — În capul cui?! Crede]i c` eu am timp de glume. V` rog mult, g`si]i-v` alt loc de sta]ionat. — Nici eu nu am timp de glume. Trebuie s` m` întorc acas` [i habar n-am unde sunt [i cum s` fac… Am întrebat mult` lume cum arat` un Gând [i am primit tot felul de r`spunsuri. Mi s-a spus c` ar sem`na cu:

Îngerul Parc`rilor îl asculta [i îl privea mirat. Avea de-a face cu tot felul de oameni, care mai de care mai ciuda]i [i mai stresa]i din cauza [ofatului într-un ora[ atåt de aglomerat. Vorbeau uråt, uitau de bunele maniere, ochii li se bulbucau, trånteau u[i, mituiau pe oricine numai s` ob]in` mult visatul loc. Parc` [i fizionomia li se schimba în postura de [oferi – ridurile se accentuau, privirea se în`sprea, ochii le luceau straniu. Dar felul în care ar`ta [i ceea ce îndruga persoana de fa]` era [i mai bizar. De fapt, nici nu putea spune c` era o persoan` – vorbea ca cineva, asta e sigur, îl vedea, dar nu putea spune c` era un om. Ar`ta mai curånd ca o umbr`. Abia puteai s`-l distingi. — Domnule sau, m` rog, ce sunte]i, un nume ave]i? — Ce nume s` am dac` eu sunt un gånd? — OK, dar un nume tot trebuie s` ave]i. Între dumneavoastr` gåndurile, acolo la Simon, sau, m` rog, în Simon, cum v` striga]i? — Nicicum. Fiecare om este cu gåndurile lui [i fiecare gånd î[i vede de treaba lui. Sunt gånduri bune sau rele, gånduri vesele sau triste, gånduri mai noi [i gånduri mai vechi. Toate st`m în capul lui [i ne vedem de ale noastre. Ce avem de spus îi spunem lui Simon direct. — La noi este altfel. Pe mine m` cheam` de fapt [i de drept Ionel, a[a scrie în certificatul de na[tere. Dar, de cånd m` ocup cu parc`rile, am primit porecla asta, pentru c` tot mai multe doamne au început s` spun` c` sunt îngerul lor p`zitor. A[a mi-a r`mas numele. Acum lumea nu m` mai [tie de Ionel. De ani de zile doar de asta m` ocup. Pe copiii mei i-am numit Ticolic`, Mercedesa, Seatis, Dubi]a, Volvorel… C` doar sunt copiii lui tata [i eu toat` via]a am stat printre ma[ini. Au nume, pot vorbi cu ei, ne în]elegem. Dar cu dumneavoastr` nu prea pot s` m` în]eleg. Nu [tiu exact cine sau ce sunte]i, nu [tiu cum s` v` spun, ocupa]i aiurea un loc de parcare [i îmi lua]i [i din timpul în care mai puteam ajuta pe cineva s`-[i g`seasc` locul. — Dac` chiar vre]i s` m` cheme cumva, atunci s` m` cheme [i pe mine dup` o ma[in`… care vre]i dumneavoastr`. {tiu [i eu m`rci de ma[ini, c` Simon este as în asta. Toyota, Peugeot, Lamborghini… Cum vre]i s`-mi spune]i? Dacia? Daciana? — Nu merge, pentru c` dumneavoastr` nu sunte]i copilul meu. {i oricum nu e treaba mea c` nu ave]i nume. Domnule, sau doamn`, domni[oar`, înc` o dat`, v` rog insistent s` l`sa]i locul liber pentru o persoan` care are ma[in`. Nu v` pot ajuta. Nici nu în]eleg ce spune]i. Mie mi s-a p`rut ceva ciudat de cum v-am v`zut, da’ am v`zut atåtea la via]a mea… Stresul transform` a[a tare oamenii, c` nu m` mai mir` nimic. Regret, dar locuri de parcare pentru gånduri nu am. Asta mi-ar mai lipsi, c` [i a[a nu îmi v`d capul de treburi.

Betina [i Madeline, dou` fete de 12 ani din Fran]a, cred c` a[a arat` ni[te gânduri: Tu ce crezi? Cu ce seam`n` un gând?

9


Îngerul Parc`rilor se repezi \n alt` parte unde se crease un ambuteiaj. Î[i f`cu datoria [i eliber` în timp util un loc. Le ajuta, evident, în primul rånd pe doamne, apoi îi ajuta pe cei cu semnul de încep`tor [i apoi se ocupa de restul. Dup` o bucat` de vreme reveni la ghereta de unde veghea permanent situa]ia [i unde se afla în continuare Gåndul lui Simon care, între timp, avea o alt` propunere de nume pentru el. — Spune]i-mi Gånd cel Bun, cum era {tefan cel Mare, Mircea cel B`trån. A[a e bine? — E bine. Cum zice]i dumneavoastr`. Dar tot aici sunte]i. Chiar nu pricepe]i c` am mult` treab`, c` aici nu e de gåndit, c` este mereu ceva urgent de f`cut. Aici trebuie ajutat` lumea nervoas`. Este de fluidizat traficul. Nu v` pot ajuta. Încerca]i în alt` parte. — Unde m` sf`tui]i s`-ncerc? {i cum s` plec de aici? Eu nu merg de unul singur. Merge Simon undeva, merg [i eu. St` Simon, stau [i eu. Da’ eu de unul singur habar n-am s` m` deplasez… — {i-atunci aici cum a]i ajuns? De ce se mai zice „zboar` ca gåndul”? Dumneavoastr` nu zbura]i? — P`i nu v-am spus… cred c` m-a str`nutat Simon pentru c` e foarte r`cit. A str`nutat foarte tare [i se pare c` am zburat pån` aici. Dar de unul singur, din proprie ini]iativ`, nu am mai zburat niciodat`. Eu nu sunt de capul meu. Cumva este clar c` am ajuns eu aici, dar habar n-am cum. Oi fi zburat, numai c` n-am nicio idee cum am f`cut asta… — Uita]i ce este, domnule Gånd cel Bun, cum zice]i c` v` cheam`. Aici nu pute]i sta pentru c` încurca]i traficul [i pe deasupra bloca]i [i un loc de parcare. Iar eu sunt Îngerul Parc`rilor, nu al Gåndurilor. Eu ajut [oferi, nu gånduri. Îmi pare r`u pentru ce vi s-a întåmplat, dar nu este domeniul meu. Puteam eventual s` v` strecor pe un loc de parcare, la altceva nu m` pricep. O fi existånd [i un Înger al Gåndurilor. Încerca]i s` da]i de el. Poate c` a[a cum ajut eu oamenii s` g`seasc` un loc de parcare v` ajut` [i el s`-l g`si]i pe Simon. Trebuie s` existe. S-or mai fi pierdut [i alte gånduri, nu?!

ZBORUL Gånd cel Bun asculta atent ce i se spunea. Asta ar fi putut fi o solu]ie – s`-l g`seasc` pe Îngerul Gåndurilor Pierdute! Dar cum? Unde? Începu s` tremure. — Îmi cer mii de scuze c` v` încurc. Dar habar n-am ce s` fac... {i îmi este [i tare frig. V` rog mult, ajuta]i-m` totu[i cumva. De[i enervat de musafirul nepoftit, Îngerul Parc`rilor era o persoan` cu inim` mare. Sim]ea c` acest Gånd cel Bun chiar are nevoie de ajutor, a[a c` îl l`s` s` stea acolo pån` la închiderea programului. Ba mai mult – puse în dreptul locului de parcare ocupat de Gånd un lan] cu o pancart` pe care scria „rezervat” [i l`s` deschis` u[a de la ghereta lui, astfel încåt c`ldura de la radiator s` ajung` la Gånd cel Bun. Dup` aceea î[i continu` treaba. Obosit, la finalul zilei l-a g`sit pe Gånd cel Bun acolo unde îl l`sase. Se uit` înc` o dat` la el. Cum ar putea s`-l descrie dac` cineva o s` întrebe? Umbr` de om? Mihaela, arhitect`, 40 de ani, crede c` a[a arat` ni[te gânduri:

Deseneaz` aici un gând al t`u:

10

11


{i-apoi de unde putea [ti c` acesta era chiar un gånd? Cum arat`, de fapt, un gånd? Poate fi orice sau oricine. Oricum, ziua lui de lucru se terminase. În timp ce se preg`tea de plecare, Îngerul Parc`rilor arunc` o privire c`tre Gåndul lui Simon s` vad` ce face. Gåndul lui Simon era t`cut, ab`tut. Nu ar`ta bine deloc. Era mai palid ca diminea]`. „Ce pot eu s` fac, se fr`månta Îngera[ul… Cu ce s`-l ajut?… Eu ajut [oferii s` parcheze. Asta fac eu. Unul st` la ghi[eu, altul înva]` copiii la [coal`, altul vorbe[te la radio, altul face cuie… fiecare face ce [tie.” — Unde st` acest Simon de care zice]i? — Într-o cas`. — Bineîn]eles c` într-o cas`, ce, m` crede]i prost? Dar unde, pe ce strad`, în ce sector, ce cod po[tal. Un telefon la care s` sun. — Nu [tiu s` v` spun. Este un apartament dr`gu]. La etaj – c` urc`m cu liftul. Are [i home cinema, sunt multe ghivece cu flori a[ezate la fereastr`, pe care Simon uit` mereu s` le ude, este [i un cåine cam g`l`gios – Cara îi zice –, un bi[on havanez care latr` din orice [i e înnebunit` dup` biscui]i. — Informa]iile astea nu ajut` la nimic. M`car un telefon [ti]i? — Da, e un telefon mobil ro[u, cu clap`, sau mai este unul pe hol, f`r` fir [i care sun` diminea]a tare la aceea[i or`. Acela este gri metalic. — Nuuu… Eu întrebam de num`rul de telefon – cele 10 cifre care se tasteaz`… [i apoi telefonul sun`… — Habar n-am. — {i-atunci cum pot s` v` ajut?! Pot eventual s` v` duc la Poli]ie s` le spun c` v-a]i r`t`cit, dar o s` m` considere nebun c` vin cu un Gånd pierdut. {i cum s` v` duc acolo? C` zice]i c` nu pute]i umbla singur. Cum s` v` iau? Încerca]i totu[i s` zbura]i. Poate reu[i]i. Eu, sincer, eram sigur c` orice gånd zboar`, [i înc` foarte repede. Sau face]i autostopul. Ruga]i pe cineva s` v` ia cu ma[ina pån` undeva… oriunde… Din aproape în aproape, cine [tie, poate ajunge]i din nou unde trebuie, adic` la Simon de care zice]i. Sau intra]i în capul altcuiva… A[a cum a]i ie[it din capul lui Simon, tot a[a ar trebui s` pute]i intra în capul oricui. Dar v` rog mult, nu la mine, c` am destule pe cap. Gând de autoare Oare gândurile pot s` vad` [i s` vorbeasc`?

Cum era limpede c` acest Gånd era total neajutorat, Îngerul Parc`rilor se hot`rî s`-l ajute s` zboare. Îl încuraj` în fel [i chip s` î[i ia cumva zborul, îns` frica Gåndului cel Bun era foarte mare. Nu f`cuse niciodat` a[a ceva. Cel pu]in nu con[tient. Pur [i simplu nu [tia cum. Atunci Îngerul Parc`rilor începu s` sufle spre el cåt de tare îl ]ineau pl`månii, în speran]a

c` îl va for]a astfel s` se ridice în aer. Nimic. De[i se cl`tina bine, Gånd cel Bun nu se desprindea nicicum din loc. Îngerul Parc`rilor încerc` atunci altceva. Îl aduse în dreptul unei ]evi de e[apament, gåndindu-se c`, împins de gazele puternice, o va lua din loc. Cånd ma[ina porni, Gånd cel Bun deveni Gånd cel Negru – se umplu de cenu[`, începu s` tu[easc`, dar de mi[cat tot nu se mi[c`.

12

13


Îngerul Parc`rilor nu [tia ce s` mai fac`. Îi p`ru r`u în acel moment c` nu f`cuse mai mult` [coal`. Poate dac` ar fi fost mai instruit ar fi avut [i alte idei care l-ar fi putut ajuta pe amicul lui. La un moment dat, în timp ce se fr`månta ne[tiind ce s` mai inventeze, din`untrul unei ma[ini cu geamul deschis care tocmai pleca se auzi o melodie dat` la maxim. Brusc, ca prin minune, Gånd cel Bun f`cu un fel de zbor scurt [i caraghios în direc]ia aceea. — Bravo, bravo, [tiam eu… Gåndurile zboar`! A]i reu[it, exclam` realmente bucuros Îngerul Parc`rilor. Ame]it un pic de c`z`tur`, Gånd cel Bun se bucur` [i el. Descoperi dup` mai multe încerc`ri c` se putea ag`]a de cuvinte sau de diferite sunete: muzici, claxoane, clickul telecomenzii unei ma[ini, fo[netul frunzelor. La început se ag`]a [i zbura f`r` nicio direc]ie – din cuvånt în cuvånt [i din sunet în sunet… la întåmplare… f`r` niciun control, pe distan]e scurte. Obosea repede. În curånd îns`, cu un pic de antrenament, dar mai ales cu ambi]ie [i concentrare, Gånd cel Bun reu[i s` fac` zboruri lungi [i elegante în direc]ia dorit`. Gånd cel Bun zbura acum ca o frunz`-n vånt, pe deasupra ora[ului, ]`rii, lumii, ag`]åndu-se la întåmplare de vorbe, zgomote, strig`te, melodii, alarme de ma[ini... Era fantastic! Fa]` de spa]iul restråns în care tr`ise pån` atunci, în cap la Simon, fa]` de parcarea aceea aglomerat`, acum plutea peste o lume nesfår[it`. O lume imens`, necunoscut` de el pån` atunci. De[i [tia s` dea nume la tot ce întålnea – oameni, copaci, co[uri de gunoi, cåini, ma[ini, magazine, råuri –, era un univers pe care îl cunoscuse doar prin ochii lui Simon [i pe care acum era liber s`-l exploreze dup` bunul plac. Gând al lui Vlad de 6 ani

Acum putea c`l`tori... Putea s` cunoasc` lumea pe cont propriu, nu doar cu ajutorul lui Simon. Iar lumea era în primul rånd mult mai mare, mai luminoas` [i mai zgomotoas` decåt credea el. Existau fel de fel de oameni, de lucruri, de mirosuri! Dup` fiecare aventur`, indiferent cåt de departe ajungea, revenea în parcare [i îi povestea cu lux de am`nunte Îngera[ului Parc`rilor ceea ce i se întåmplase.

14

Faptul c` revenea mereu în parcarea unde lucra cu atåta d`ruire prietenul lui, Îngerul Parc`rilor, îi d`dea un sentiment de siguran]`, a[a c` încet-încet se aventur` în zboruri tot mai lungi. Începu s` aib` parte de aventuri care mai de care mai ciudate. Mai mereu intra în capete de b`ie]i sau de b`rba]i. Niciodat` Gånd cel Bun nu a putut s` intre în capul fetelor [i al femeilor. Se pare c` b`rba]ii [i femeile sunt fiecare cu gåndurile lor [i c` acestea sunt tare diferite între ele. Uneori, acolo unde poposea provoca durere de cap, semn c` nu trebuia s` stea prea mult, c`ci nu era binevenit, nu se potrivea deloc cu gåndurile din capul respectiv. Fiind gåndul bun al unui copil, se sim]ea întotdeauna mult mai bine în capetele de copii. Atunci cånd ajungea în min]i de adul]i, ace[tia d`deau un pic în mintea copiilor – deveneau mai veseli, mai relaxa]i, rådeau din orice [i nu mai luau chiar totul în serios. În orice caz, avea multe de înv`]at din aceste opriri printre maturi [i mai ales din cele printre oamenii mai în vårst`, cu mult` experien]` de via]`, pentru c` avea ocazia s` întålneasc` multe gånduri în]elepte.


FURTUNA DE GÅNDURI Odat`, ag`]åndu-se de un cuvånt r`stit, Gånd cel Bun zbur` mai în for]` decåt de obicei [i nimeri într-un gol de aer, unde se trezi aruncat în toate direc]iile. Parc` se afla într-o ma[in` de sp`lat rufe, atåt era de zgål]åit [i de zguduit. Smucit în sus [i-n jos, învårtit, scuturat, Gånd cel Bun p`rea s` nu mai aib` sc`pare. A încercat el, ame]it [i speriat, s` se prind` de ceva, dar nu avea niciun punct de sprijin. În schimb, a izbutit s` recunoasc` în jur, spre bucuria [i oarecum lini[tea lui, alte gånduri învårtindu-se [i rostogolindu-se cu aceea[i vitez`. Nu poate spune cåt a durat toat` povestea, dar la un moment dat a auzit o voce: „Gata, sesiunea a expirat. Lu`m o mic` pauz`”. Brusc, lucrurile s-au calmat. Furtuna s-a potolit [i Gånd cel Bun a aterizat extenuat pe sp`tarul unui scaun. Dup` cåteva clipe în care [i-a tras sufletul, a reu[it s` vad` unde se afla. Era într-o sal` cu multe persoane, care acum beau cafea [i ron]`iau fursecuri; discutau vrute [i nevrute – comentau evenimentele politice, vorbeau despre copiii lor, despre unde au fost în vacan]`. — Ce-a fost asta? întreb` în [oapt` Gånd cel Bun pe un alt gånd care î[i tr`gea sufletul, la fel de ame]it, pe speteaza scaunului de al`turi. — Brainstormingul din agend`. Cine-a inventat chestia asta ar merita pedepsit! Auzi! S` dai na[tere la o furtun` de gånduri ca s` vii cu o idee nou` pentru rezolvarea unei situa]ii… Dar cu ce pre]? La noi nu se gånde[te nimeni? C` doar noi suntem cu ideile. Ce idei geniale s` sco]i dup` ce e[ti tratat în halul acesta… Am crezut c` mor. Spune [i tu, ce idei bune pot s` ias` din asta?! — Dar eu n-am auzit niciodat` de a[a ceva, spuse Gånd cel Bun. — Norocul t`u, probabil st`pånul t`u se ocup` cu altceva. Nu e manager, sociolog sau politician. Ei se adun` periodic, î[i dau cåte o tem` [i apoi fiecare î[i d`… cu p`rerea. Fiecare vrea s` fie cel mai de[tept, s` fie remarcat [i atunci se agit`, se pun to]i pe gåndit în acela[i timp, la acela[i lucru. De aceea se produce furtuna asta. O înghesuial` de gånduri disperate s` ajung` pe tabla de-acolo, s` fie scrise de cel care conduce sesiunea. Sunt destule situa]ii în care gåndurile mai firave mor, s` [tii. Sunt pur [i simplu c`lcate în picioare sau le[in` din cauza zguduielilor.

16


— Vai de mine… Dar este cumplit… Nu [tiam c` poate fi a[a de periculos s` gånde[ti prea mult dintr-odat`. — Da’ apropo, tu ce cau]i aici, c` nu te-am mai v`zut pe la alte sesiuni. — Eu sunt Gåndul lui Simon. Simon are 7 ani. Nu se omoar` cu gånditul. În niciun caz la modul `sta. Iar acum e r`cit cobz` [i cred c` m-a str`nutat. — Ai grij` ce-o s` se fac` Simon al t`u cånd o fi mare. C` sunt multe meserii foarte bune [i c`utate pe care le po]i face [i f`r` s` ai parte de experien]e din astea… }i-o spun fiindc` te v`d cam firav. Gånd cel Bun t`cu målc. Era mul]umit c` pån` la urm` sc`pase nev`t`mat din furtuna de idei. U[a de la sal` se deschise brusc din cauza curentului. Afar` era g`l`gie, a[a c` reu[i s` se aga]e de un Hai! rostit de cineva [i o [terse iute în parcare.

Încet-încet îns`, Gånd cel Bun a realizat c` telefonul la care f`ceau reclam` nu era deloc a[a de deosebit. Era exact telefonul care i se stricase lui Simon a doua zi dup` ce îl primise cadou de la p`rin]ii lui! Nici tån`rul nu folosea acel model. Gånd cel Bun era tare revoltat pe el însu[i pentru c` despre un produs atåt de prost a putut zice c` este a[a de bun. Degeaba a încercat s` se fac` auzit acolo, în capul acelui tån`r care una gåndea [i alta spunea, f`cånd [i o gr`mad` de bani în acest mod. Gånd cel Bun nu avea nevoie de bani, a[a c`, nefiind de acord cu ce se întåmpla, se ag`]` de sunetul primului fluierat de poli]ist care se auzi din strad` [i reveni la Îngerul Parc`rilor, povestindu-i indignat despre manipularea prin publicitate. Constat` spre surprinderea lui c` [i Îngera[ul avea telefonul cu pricina. Îl cump`rase de curånd, dar nu voia în ruptul capului s` admit` c` fusese, de fapt, influen]at de reclama de la televizor…

Gând de autoare

Posibil gând de cititor sau cititoare Oare câte gânduri am avut ast`zi? Dar ieri?

Oare cum deoseb

e[ti un gând bun

de un gând r`u?

Deseneaz`: un gând bun

MANIPULARE

un gând r`u

Gånd cel Bun a avut parte [i de alt gen de experien]e. De exemplu, odat` a nimerit în capul unui tån`r care lucra în publicitate. La început s-a bucurat, pentru c` a fost imediat pus la treab`. Trebuia s` prezinte cåt mai frumos [i mai conving`tor un model de telefon mobil. Bucuros c` a fost b`gat în seam`, Gånd cel Bun a dat tot ce a putut mai bun din el [i, împreun` cu celelalte gånduri, a realizat spoturi publicitare amuzante, anun]uri pentru radio, pliante colorate, de toate.

18

19


FURTUL DE GÅNDURI Alt` dat`, Gånd cel Bun a fost pur [i simplu furat. A fost r`pit a[a ca-n filme. S-a trezit în[f`cat [i b`gat cu de-a sila în capul unui tip burtos cu fruntea îngust`. A întålnit acolo fel de fel de gånduri amestecate [i înghesuite unele în altele. Se pare c` individul era un plagiator: fura ideile, adic` gåndurile altora, [i se folosea de cele mai interesante spunånd c` sunt ale lui. Scria c`r]i subtilizånd ideile altora, publica articole cu informa]ii furate, propunea inven]ii care, de fapt, nu-i apar]ineau. Metoda era simpl`: extr`gea gåndurile din cap ca dentistul cåte o m`sea sub anestezie, adic` f`r` s` sim]i nimic. Dup` extrac]ie, victimele sim]eau ceva confuzie, dar nu realizau ce li se întåmpla. De multe ori fura la întåmplare, alandala, f`cånd selec]ia mai tårziu. Ziua r`pea gånduri la gr`mad` [i seara le sorta, p`stråndu-le doar pe cele care i se p`reau profitabile. Gånd cel bun [tia bine c` [i gåndurile îi fur` din cånd în cånd pe oameni, dar nimeni nu avea de suferit din treaba asta, pe cånd burtosul era prea de tot! Norocul lui a fost îns` c` pe individ nu avea cum s`-l intereseze un gånd, fie el [i bun, al unui b`iat de [apte ani. A[a c` nu se crampon` mult timp de el [i, la primul scår]åit de fråne, îl l`s` pe Gånd cel Bun s` plece [i s`-[i vad` de aventurile sale, ceea ce gåndul lui Simon [i f`cu, nu înainte îns` de a trece, pre] de o poveste, prin parcarea unde Îngera[ul îl primea mereu cu bra]ele deschise.

21


C~L~TORIE ÎN STR~IN~TATE Într-o alt` zi, o zi frumoas` cu soare, Gånd cel Bun, din vorb` în vorb` [i din sunet în sunet, a nimerit în capul unui englez. De cum a ajuns acolo [i-a dat seama c` ceva nu este în regul`. A recunoscut rapid limba, c`ci Simon o [tia deja destul de bine de la [coal`: era un gånd romånesc într-un cap plin de gånduri engleze[ti… Gåndurile engleze[ti l-au primit foarte frumos. Cu toate c` vorbeau diferit, s-a în]eles repede [i bine cu celelalte gånduri ale domnului – c`ci era un b`rbat cam de vårsta tat`lui lui Simon. Gazdele au fost foarte politicoase cu el. Au f`cut exact conversa]ia pe care o [tia [i el din c`r]ile lui Simon: — How are you? ∂Ce mai faci?∑ Where are you from? ∂De unde e[ti?∑, îl întreb` unul dintre gåndurile englezului. — I am from Romania. From Simon from Romania. ∂Sunt din Romånia. Din Simon din Romånia.∑ — Romania… Here is Peter from England. ∂Romånia… Aici e Peter din Anglia.∑ — England… Anglia… Cum de-am ajuns tocmai în Anglia, se întreba Gånd cel Bun. Însemna c` trecuse marea… Lucrul `sta îl cam speria. Probabil c` se ag`]ase prea mult, una dup` alta, de melodiile de la radio, mai toate în englez`, [i a[a trecuse grani]a. Bine c` nu a ajuns [i mai departe, în America… Un lucru era clar: acum putea zbura foarte departe [i foarte repede. Cåt a stat acolo, gåndurile engleze[ti l-au întrebat cum e prin Romånia, ce fel de gånduri are un b`iat de vårsta lui acolo, ce se mai aude cu Hagi, fotbalistul pe care-l [tiau [i ei. Pe de alt` parte, de la gåndurile engleze[ti Gånd cel Bun a aflat ultimele nout`]i legate de regin` [i de familia ei, de Beckham sau de Coldplay – forma]ia preferat` a lui Simon. A înv`]at multe despre ceaiuri, despre condusul cu volanul pe partea dreapt` [i despre sistemul lor de m`surare. Gånd cel Bun s-a sim]it foarte bine printre aceste gånduri str`ine. V`zånd cåt de repede s-a acomodat într-un cap str`in [i ce frumos a fost primit, Gånd cel Bun a tras concluzia c`, indiferent de ]ara de unde vin, gåndurile sunt acelea[i cam peste tot. Era convins acum c`

22

23


[i cu alte gånduri – fran]uze[ti, bulg`re[ti, chineze[ti – s-ar fi în]eles bine [i ar fi g`sit un mod de a comunica, chiar dac` nu le cuno[tea limba. Dup` o vreme l-a apucat dorul de ]ar` [i de gånduri romåne[ti, a[a c` a început s` fredoneze o melodie a forma]iei Voltaj, pe care o [tia de la Simon. În acest fel, cu gåndul la Romånia, a zburat din nou acas`, în parcarea aglomerat` unde Îngera[ul de-abia mai f`cea fa]` num`rului mare de ma[ini. A mai zburat apoi de cåteva ori prin str`in`tate, dar mereu îl apuca dorul de cas`, dorul de parcarea aceea, unde la orice or` din zi sau din noapte îl a[tepta un suflet bun. Posibil gând de cititor sau cititoare Oamenii sunt controla]i s` nu treac` frontiera cu arme sau cu substan]e chimice periculoase, dar nimeni nu-i controleaz` cu ce gânduri trec grani]a. De ce gândurile nu au nevoie de pa[aport sau de buletin?

R~MAS PE GÅNDURI Gånd cel Bun a avut parte [i de lec]ii de cultur` general`. A înv`]at multe lucruri. Ca în ziua aceea, de exemplu, cånd, dup` un zbor din fo[net în fo[net, a nimerit la Muzeul de Istorie din Bucure[ti, în capul unui elev venit cu clasa pentru o or` de istorie. To]i copiii erau strån[i în fa]a unui exponat. — Ce face acest om reprezentat în statuie? întreb` profesoara. — St`, zise un elev. — Doar st`? întreb` ea din nou. — Îl doare capul, zise o alt` feti]`. — Poate, zåmbi profesoara. Alte idei, copii? — Se gånde[te, zise elevul în capul c`ruia era acum [i Gånd cel Bun.

24 24

— Exact, foarte bine, Dan. A[a se [i nume[te statueta asta, Gânditorul, [i se num`r` printre cele mai cunoscute obiecte de cult descoperite în Romånia, datånd tocmai din perioada preistoric`. Gånd cel Bun se post` în fa]a statuetei. Era un pic derutat. {i lui i se p`rea c` era vorba mai degrab` de un om trist sau bolnav. Doar de gåndit po]i gåndi în orice pozi]ie, nu? Probabil c` aici este vorba despre un Mare Gånditor, despre cineva care mediteaz` la lucruri atåt de complicate, c` e nevoie s`-[i ]in` capul între måini din pricina efortului. Contemplånd înc` o dat` figurina, Gånd cel Bun se întreb` dac` nu cumva gåndurile sunt cele sculptate, nu oamenii care le au... În fond, cine era acolo, în statuet`: un om sau un gånd?


MEMORIE DE ELEFANT Alt` dat` Gånd cel Bun a nimerit în cap la cineva care avea ceea ce se nume[te memorie de elefant. Era un om mai în vårst`, care re]inea absolut tot. Nu uita nimic din ceea ce vedea, auzea, sim]ea, i se spunea ori citea. Un adev`rat fenomen! Orice îl întrebai despre furnici, vinete, {tefan cel Mare, nori, str`nutat, calculatoare, jaluzele, muzic`, ace cu g`m`lie, scoici, pr`jituri, vopseluri, ma[ini, ghinde, horoscop, scriitori, biciclete – el [tia. Doar c` acest lucru nu a fost, desigur, de bun augur pentru Gånd cel Bun, care, odat` ajuns acolo din întåmplare, a fost a[a de bine memorat, încåt o perioad` tare lung` de timp nu a putut pleca sub nicio form`. Niciun gånd, nicio informa]ie, cåt de neimportant`, nicio idee nu putea s` p`r`seasc` mintea omului înzestrat cu o memorie fabuloas`. Totul era bine organizat, depozitat, aranjat. Ceea ce i s-a p`rut ciudat lui Gånd cel Bun a fost cåt` lini[te era în mintea acelui om. De[i în sert`ra[e se aflau o mul]ime de gånduri [i toate erau romåne[ti, ele nu comunicau mai deloc, nu apucau s` lege prietenii. În plus, erau [i foarte înghesuite. Cum voia unul s` ias` la iveal`, pac! un gånd nou se rostogolea peste el. Noroc c` la un moment dat omul cu memorie de elefant a avut probleme cu somnul [i a luat ni[te somnifere. Atunci, tiptil, ag`]at de tic-tacul ceasului, Gånd cel Bun a reu[it s` evadeze [i s` revin` în parcarea ce de-acum îi ]inea loc de cas`.

Gând de autoare Oare [i gândurile au gânduri?

26

27


RENÉ {I GÅNDURILE LUI F`r` s` [tie prea bine cum, Gånd cel Bun a reu[it la un moment dat s` c`l`toreasc` în timp tocmai pån` în secolul XVII. Acolo, a nimerit în capul unui om foarte în]elept, un filosof, unde nu prea puteai s` leneve[ti. Trebuia tot timpul s` fii activ, s` produci idei, s` pui ra]ionamente cap la cap, s` cuge]i, s` analizezi. Auzea în jurul lui: Co-gi-to er-go sum… cogito ergo sum… Cogito ergo sum… Habar n-avea ce înseamn` asta. Era într-o limb` pe care Gånd cel Bun n-o mai auzise pån` atunci. Gazda lui avea vreo 40 de ani, un nas proeminent, p`rul lung [i era îmbr`cat foarte ciudat. A aflat mai tårziu c` se numea René Descartes, un mare filosof [i matematician francez, care credea c` doar oamenii au suflet, c` animalele nu pot sim]i durere [i care scria în limba latin` (pe care Simon ar fi trebuit s` o înve]e la liceu) c` a te îndoi înseamn` a gândi, deci a exista. Gånd cel Bun nu pricepea mare lucru, evident. Cum s` nu aib` suflet Cara, c`]elu[a lui Simon?! Doar îl iubea a[a de tare [i era atåt de bucuroas` cånd venea de la [coal`… Se cam îndoia c` filosoful avea dreptate în acest caz. Oricum, i-a luat ceva timp s` se poat` ag`]a de un sunet cunoscut ca s` plece din secolul acela [i s` revin` în parcare (nu existau nici ma[ini, nici telefoane mobile, abia un scår]åit de pan` îi fu de folos). Bineîn]eles c` la întoarcere Îngerul Parc`rilor nu crezu o iot` din povestea cu saltul în timp, iar Gånd cel Bun hot`rî c` era mai în]elept s` r`mån` în secolul XXI, unde avea [ansele cele mai mari s` ajung` înapoi acas`, la Simon.

Gând de autoare Ce gânduri bune ai avut azi? Scrie-le mai jos.

28


F~R~ C~CIULI}~ Tot hoin`rind el a[a, Gånd cel Bun a aterizat odat` în capul unui scriitor de c`r]i pentru copii. I-a pl`cut teribil acolo, mai ales c` pe birou se aflau o mul]ime de ilustra]ii hazlii, gata preg`tite pentru a fi puse în carte. {i ce s-a mai bucurat cånd autorul a scris despre el... De-asta nici n-a protestat cånd scriitorul i-a luat c`ciuli]a [i l-a f`cut din Gånd – Gand.

Mai ales c` acesta i-a povestit c` exist` limbi în care nu exist` „a cu c`ciuli]`”, iar el î[i dore[te un personaj care s` fie u[or de recunoscut pe tot globul. Era cam frig, ce-i drept, dar, se gåndea Gånd cel Bun, merita s` îndure, nu? Dac` i se preg`tea o carier` de vedet` interna]ional`?! Dac` el avea s` fie noul Harry Potter?! Bucuros nevoie mare, s-a întors în parcare s`-i povesteasc` bunului s`u prieten. Dar a avut o mare surpriz`: Îngera[ul aproape c` nu l-a recunoscut! Sem`na [i nu sem`na cu cel pe care îl ad`postise în parcarea lui. Gånd cel Bun a tras de aici concluzia c` scrisul e o treab` foarte serioas` [i c` are, f`r` îndoial`, puteri magice, de vreme ce te poate transforma! Apoi a exersat toat` ziua cum s` dea, din zbor, autografe... Dup` un timp îns`, a constatat c` nu prea se sim]ea în apele lui, a[a c` s-a întors la scriitorul de c`r]i pentru copii s`-[i recupereze c`ciuli]a: poate c` nu era el un star, dar m`car era el însu[i!

INSOLA}IE Alt` dat`, într-o zi torid` de var`, aterizånd într-un cap chel [i neacoperit, a sim]it ce înseamn` insola]ie [i nu a mai fost bun de nimic cåteva zile. Nu mai avea strop de energie ca s` se fac` auzit. Descurajat, Gånd cel Bun a fost atunci cåt pe ce s` devin` un Gånd R`u: doar pentru asta aproape c` nu trebuia s` depun` vreun efort. {i-a[a observase el cum gåndurile rele erau adesea mai apreciate, mai cool, mai b`gate în seam` decåt cele bune. Cånd i-a povestit Îngera[ului despre toate astea, a fost un moment de cump`n` pentru prietenia lor. Îngera[ul nu i-a r`spuns imediat, dar, dup` cåteva zile, i-a spus a[a ca din întåmplare c`, de exemplu, o ma[in` cu tot felul de vopseluri [i de accesorii pe ea, care s-o fac` mai atractiv`, nu are neap`rat un motor bun [i c`, prin urmare, poate pune în pericol via]a [oferului [i a pasagerilor. Gånd cel Bun a repetat cuvintele prietenului s`u o dat` [i înc` o dat`, pån` a în]eles.

31


TRANSFORMAREA Într-o alt` escapad`, Gånd cel Bun a încercat s` se transforme în cuvinte, sperånd s` fie v`zut [i de altcineva decåt de Îngera[ul Parc`rilor. I-a fost greu s` se decid` ce s` aleag`. A încercat mai întåi cu unele cuvinte speciale, care s` ias` în eviden]`, s` fie observate, s` atrag` aten]ia. De exemplu, maieutic`, crionic` sau globalizare. Nu a ajuns prea departe. A hot`råt atunci s` devin` cuvåntul ajutor. Chiar f`r` niciun rezultat... Aproape nimeni nu reac]iona la acest cuvånt. A încercat atunci s` se transforme în cuvinte banale, simple, s` se piard` prin mul]ime, s` nu fie b`gat în seam` [i s` se poat` strecura mai repede. A fost pa, apoi hei sau bun`. Cuvintele circulau îns` foarte încet, incomparabil mai încet decåt gåndurile, iar, pe de alt` parte, singure, f`r` subiect [i predicat, f`r` alte adjective [i semne de punctua]ie, nici nu aveau prea mare valoare. Gånd cel Bun a în]eles atunci c` un gånd era mai mult decåt un cuvånt.

IMPLICARE CIVIC~ Zburånd de colo-colo, avånd parte de fel de fel de întåmpl`ri [i p`strånd mereu speran]a c` va reveni la un moment dat acas` la Simon, Gånd cel Bun a observat un lucru îngrijor`tor: existau foarte multe gånduri f`r` st`pån. Peste tot unde ajungea întålnea gånduri uitate, abandonate precum copiii str`zii. De[i cu siguran]` fiecare gånd, ca orice copil, are casa lui, Gånd cel Bun întålnea mult prea des gånduri r`t`cite, ale nim`nui. Multe erau într-o situa]ie mai trist` decåt a sa. De atåta umblat aiurea nici nu mai [tiau ale cui erau, uitaser` complet ce se întåmplase cu ele. Nimeni nu le mai voia, iar ele obosiser` s` mai caute. O mul]ime de gånduri r`t`cite, f`r` o situa]ie, f`r` un loc, f`r` cineva care s` aib`

32 32


grij` de ele, f`r` drepturi. De multe ori aceste gånduri deveneau gånduri negre – pe care era deja periculos ca cineva s` le mai g`seasc`, c`ci erau gånduri pesimiste, triste. Acesta este un gând negru, a[a cum îl vede Petru, un pictor de 50 de ani.

V`zånd cåte gånduri pierdute exist`, Gånd cel Bun a început s` se gåndeasc` [i la ele. Majoritatea nu [tiau secretul zborului – ag`]atul de cuvinte [i de sunete –, a[a c` pluteau ori st`teau la întåmplare pe unde apucau. — Fiecare om ar trebui s` aib` grij` de gåndurile lui, îi spuse el într-o zi Îngerului Parc`rilor. Oamenii au grij` de copiii abandona]i, de cåinii f`r` st`pån, de ma[ini, dar de gåndurile lor nici nu le pas`... — Nu sunt to]i oamenii la fel, îi r`spunse Îngerul Parc`rilor. Eu v`d [i la mine în parcare, unii… ni[te derbedei, dar al]ii… cumsecade [i la locul lor. — Poate unii ar vrea s` adopte gånduri, murmur` nu prea convins Gånd cel Bun. La început Îngerul Parc`rilor a izbucnit în rås. „Oameni care s` adopte gånduri – ce prostie!”, se gåndi el. Dar apoi, auzind pove[tile triste ale gåndurilor pierdute întålnite de Gånd cel Bun în plimb`rile lui, se gåndi c` la urma urmei nu este o idee atåt de caraghioas`. Erau gånduri de tot felul: vreau-s`-m`-fac-regizor, trebuie-s`-înv`]-s`-înot, s`-fiu-cel-maimare-fotbalist-din-lume, a[-dori-s`-s`desc-un-pom, trebuie-s-o-v`d-mai-des-pe-bunica, o-s`-scriu-o-carte-despre-balene, voi-citi-o-carte-pe-s`pt`mån`, o-s`-stau-afar`-cel-pu]in30-de-minute-zilnic, voi-fi-mai-calm. Era p`cat s` se piard`, z`u! A[a c` se hot`rî: va convinge oamenii s` adopte gåndurile g`site de prietenul s`u, Gånd cel Bun! Gând de autoare Plantele au nevoie de lumin` [i de ap` ca s` tr`iasc`. Oamenii au nevoie de hran` [i de ap`. Gândurile de ce oare au nevoie ca s` supravie]uiasc`?

35


Din acel moment, de cåte ori întålnea un gånd pierdut, Gånd cel Bun îl înv`]a zburatul din cuvånt în cuvånt [i din sunet în sunet [i îi ar`ta direc]ia c`tre parcare. Acolo, în gheret`, cei doi au amenajat un loc special pentru g`zduit gånduri. Dup` aceea, Îngerul Parc`rilor a început s` pun` pe ma[inile din parcarea lui, mai ales pe cele pe care le ajuta s` parcheze rapid, urm`torul anun]: Un gând în plus nu cost` nimic. Salva]i gândurile pierdute! Detalii pe: www.gandbun.ro. Pe site au pus apoi o list` cu pa[ii care trebuie urma]i pentru ca un gånd pierdut s` fie adoptat: Faci ordine în gåndurile tale (amintirile la amintiri, cuno[tin]ele de geografie la cuno[tin]e de geografie, cuvintele în limbi str`ine la cuvinte în limbi str`ine). În func]ie de locurile r`mase libere dup` ordine [i cur`]enie, iei leg`tura cu Îngerul Parc`rilor. El î]i va da o list` cu acele gånduri pierdute care pot fi adoptate. Este mai u[or [i mai pl`cut, desigur, s` adop]i gånduri bune, dar [i mai frumos este dac` ai curajul s` adop]i un gånd r`u, dåndu-i o [ans` s` se schimbe. Pentru fiecare gånd bun adoptat, ai rezervat loc de parcare gratuit timp de o lun`. Pentru fiecare gånd r`u adoptat, ai locul de parcare rezervat timp de 6 luni. Pentru a adopta, trebuie s` dai drumul la CD playerul din ma[in` [i, pe fundalul muzicii, s` te concentrezi la gåndul pierdut pe care vrei s`-l adop]i. Acesta se va ag`]a de sunete [i, atras de gåndurile tale bune, va intra la tine în cap. Vei sim]i o mic` durere care va trece îns` în cåteva minute. Dac` durerea de cap persist`, înseamn` c` tu [i gåndul acela pierdut pur [i simplu nu v` potrivi]i [i e mai bine s` renun]a]i. Se repet` pa[ii pån` cånd g`se[ti un gånd potrivit pentru tine. Spre surprinderea celor doi, experimentul a prins [i fenomenul a luat amploare. {oferii nu doar c` veneau în parcare, întrebau de gåndurile pierdute [i le adoptau, dar î[i [i declarau anumite gånduri pierdute, astfel încåt, dac` erau g`site, li se d`deau înapoi. {i asta nu numai pentru c` erau foarte interesa]i de oferta cu parcarea gratuit`, ci [i pentru c` mul]i se dovedeau a fi oameni cu suflet. La scurt timp dup` aceast` ini]iativ`, Gånd cel Bun [i Îngerul Parc`rilor au constatat cu bucurie c` erau tot mai pu]ine gånduri pierdute prin Romånia.

ÎN CAP LA CARA De[i foarte ocupat cu ajutatul altor gånduri pierdute, Gånd cel Bun nu pierduse speran]a c` [i el va ajunge în cele din urm` acas`. Iar într-o zi s-a întåmplat ceva extraordinar: a nimerit pentru prima oar` în capul unui cåine, care dormea lini[tit sub o fereastr` deschis`. Era un bi[on havanez alb cu negru, care se speriase îngrozitor. D`dea din cap, î[i freca urechile, s`rea în toate p`r]ile [i l`tra întruna. Nu s-a potolit decåt atunci cånd a auzit vocea st`pånului strigånd: „Cara, înceteaz`! Lini[te! Cara… cuminte. Ce te-a apucat?! Cuminte…” Auzind numele de Cara, Gånd cel Bun a încremenit. Cara… bi[on havanez alb cu negru… agitat`… Era oare cu putin]` s` fi ajuns acas`? Vocea pe care o auzea era chiar vocea lui Simon!!! S` fi fost a[a de aproape? Da, se g`sea, f`r` îndoial`, acas`!!! În orice caz, foarte aproape. În timp ce Gånd cel Bun ]op`ia de bucurie, Cara l`tra [i d`dea disperat` din cap. S`rmana avea [i de ce. Se spune despre cåini, despre animale în general, c` ele nu au gånduri, c` nu gåndesc. Înseamn` c` acolo, în cap la Cara, Gånd cel Bun era pur [i simplu singur-singurel, cum nu mai fusese vreodat`. Iar c`]elu[a nu [tia ce s` fac`, s`r`cu]a, cu singurul gånd din capul ei… Dar, indiferent ce a încercat s` fac`, Gånd cel Bun nu a putut ajunge la Simon… Atåt de aproape [i totu[i atåt de departe… S-a resemnat pån` la urm`, spunåndu-[i optimist c` va veni odat` [i momentul reîntålnirii cu Simon, doar c` nu era momentul acesta. {i s-a întors în parcare, reluåndu-[i hoin`relile.

Gând de autoare Tu ]i-ai pierdut vreun gând bun? Scrie-l mai jos.

36

37


FINAL DE AUTOARE {i, într-adev`r, cånd se a[tepta mai pu]in, într-o miercuri pe la ora 5, dånd col]ul pe o strad` în sunetul unor pic`turi de ploaie, a dat pur [i simplu nas în nas cu Simon. B`iatului îi trecuse r`ceala [i parc` [i crescuse un pic. În orice caz destul cåt s` conduc` propria lui ma[in`... Oare avea s`-l recunoasc` Simon? Se schimbase oare [i Gånd cel Bun între timp? Încotro conducea Simon a[a gr`bit? {i-atunci Gånd cel Bun, gåndul str`nutat al unui b`iat de 7 ani, care v`zuse întreaga lume, se lini[ti pe dat` [i toate spaimele lui disp`rur`: la ora asta de vårf, trebuie s` parcheze [i Simon undeva... Iar Gånd cel Bun [tia locul perfect.

Final de cititor/cititoare (amuzant)

Final de cititor/cititoare (serios)

Final de cititor/cititoare (în versuri)

38

39


Coperta:Layout 1

10/4/2016

3:47 AM

Page 2

Un gånd firav [i bun, gåndul unui b`ie]el de 7 ani, s-a r`t`cit prin lume [i nu-[i dore[te altceva decåt s`-l reg`seasc` pe cel c`ruia îi apar]ine. Dar, de[i se spune despre gånduri c` pot zbura, nu este u[or pentru Gånd cel Bun s` înve]e cum s` se descurce. Va fi, pe rånd, r`pit de un plagiator, atras într-un brainstorming care mai-mai s`-l coste via]a, este luat prizonier de un tip cu memorie de elefant, manipulat de un creator de publicitate, pus la treburi serioase de marele filozof Descartes [i transformat într-un erou de carte pentru copii. Va descoperi, de asemenea, c` în lume sunt foarte multe gånduri pierdute, care trebuie adoptate [i îngrijite. Micul cititor va intra, a[adar, pe urmele lui Gånd cel Bun, într-o poveste care-l va înv`]a s` respecte gåndurile altora [i, mai ales, s` nu le abandoneze pe ale sale, a[a cum fac uneori, prea gr`bi]i, oamenii mari.

Câte gânduri bune ai avut azi? Niciunul |ntre 1 [i 10 Peste 20 Peste 50 Nenum`rate

Profile for adina

Poveste cu un gand stranutat  

Poveste cu un gand stranutat  

Profile for adina367
Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded