Issuu on Google+

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

ACTUALITATEA POLITICĂ

România a împlinit

“Să se revizuiască, primesc, De la Şatra la Pisica dar să nu se schimbe nimic” Albă şi apoi pe Champs-

155 de ani

“La mulţi ani!”

EDITORIAL

PAGINA 3

E vremea să ne alegem regizorii cu atenţie. Altfel, scăpăm de colericul Farfuridi şi dăm peste blajinul Brânzovenescu, iar noi, românii cei mulţi, vom rămâne actori într-o scrisoare veşnic pierdută. PAGINA 4

Elysée. Sau mai nou pe Oxford Street. PAGINA 2

GR

AT UI T

Ziarul românilor de pretutindeni

ANUL 12| NR. 2| ITALIA - SPANIA - PORTUGALIA | 25 IANUARIE - 7 FEBRUARIE 2014

Români din toate ţările, uniţi-vă! SOCIAL

POLITIC

ECONOMIC

ROMÂNI ÎN LUME

CULTURAL

RELIGIOS

SOCIAL

Germania: 80 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier PAGINA 3

S-a lansat prima televiziune 100% dedicată romilor

ROMÂNI ÎN LUME

Românii din Spania:

Corupţia este principalul motiv pentru care am plecat din ţară PAGINA 11

ROMÂNI ÎN LUME

Românii, pe PRIMUL LOC între europenii expulzaţi din Belgia PAGINA 7

SOCIAL

Amenzi drastice pe autostrăzile din Austria Atenţie mare la semnul IG-L! PAGINA 4

Sutka City TV este prima televiziune 100% dedicată culturii rome, recent lansată care se vrea să devină o fereastră către democraţie şi libertate de exprimare pentru toţi romii. Emisiunile sunt muzicale, de artă culinară, culturale în limba romani. Iniţiatorul acestui proiect este un tânăr din Skopje, Andrijano Dzeladin, de 33 ani, emigrat în Franţa din Macedonia acum 13 ani, de origine romă.

Va putea oare Sutka City TV să schimbe percepţiile despre romi în Franţa şi celelalte ţări unionale îngrijorate că romii vor profita de sistemele lor sociale bine puse la punct odată cu liberalizarea pieţei muncii? Un interviu în exclusivitate cu

Andrijano Dzeladin! 2 Vezi în pag.

ACTUALITATEA POLITICĂ

Europarlamentare 2014: între miză şi motivaţie PAGINA 4

SONDAJ

De ce România e pe locul 90 iar Suedia pe locul 5 în topul celor mai fericite ţări PAGINA 6

Descarcă GRATUIT

Actualitatea românească (în format electronic)

SCANEAZĂ QR CODUL! sau accesează www.actualitatea-romaneasca.ro


2

Actualitatea românească

Ziarul românilor de pretutindeni

www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

De la Şatra la Pisica Albă şi apoi pe Champs-Elysée. Sau mai nou pe Oxford Street. EDITORIAL realizat de Albert Craiciu

Liberalizarea pieţei muncii din 2014 pune sub semnul întrebării din partea mai multor cancelarii europene venirea romilor din România şi Bulgaria pe noile pieţe de muncă prin prisma temerii că romii vor beneficia de ajutoarele sociale ale acestora. O scurtă trecere în revistă a situaţiei romilor de–a lungul timpului ne va permite să înţelegem caracteristicile acestei etnii, şi, totodată, să observăm că romii nu se află astăzi pentru prima oară în faţa unui val de proteste politice, ei au fost contestaţi dintotdeauna. Romii provin din India, dovadă fiind şi faptul că limba lor, romani, corespunde în proporţie de 70 la sută cu punjabi şi hindi. Cu aproape 500 de ani în urmă, a început exodul lor în lume, romii menţinându-şi un mod nomad de viaţă şi împărtăşind diverse meserii: căldărari, fierari, argintari, lăutari, etc. „În Evul Mediu romii erau sclavi iar legile din această perioadă făceau sclavia şi mai neînduplecată (…) La sfârşitul secolului al XV orice individ de altă etnie decât romă care a lăsat însarcinată o femeie de etnie romă şi s-a căsătorit cu ea, era obligat să devină el însuşi sclav (…) Până în secolul XVI termenii de „rob” şi „ţigan” erau sinonimi cu „sclav”(…) Chiar şi sub domninaţie maghiară din Transilvania, în timpul Imperiului Austro – Ungar,

populaţia romă a avut de suferit. S-a încercat o asimilare forţată a lor şi limba romani a fost interzisă iar practicarea meşteşugurilor lor tradiţionale a fost impiedicată” (Romii din România – CEDIMR-SR). Nici în anii comunismului romii nu au avut o soartă mai bună, ei nevând dreptul de a fi reprezentaţi ca şi minoritate etnică, nu aveau libertatea de a-şi promova tradiţiile culturale. Şi totuşi în ciuda tuturor dificultăţilor cultura lor nu a putut fi asimilată de nici un regim până la începutul anilor 90. Avem în cultura romă un univers incontestabil, exploatat de artişti, muzicieni, pictori, regizori, etc. Un adevărat tezaur viu pentru o Europa în care globalizarea şterge încetul cu încetul originalul. Oare cât de actual mai este filmul Şatra al lui Emil Loteanu, din 1975 în care romii sunt plini de viaţă în costume care ar rivaliza pe un cat walk cu cele mai noi creaţii Channel sau Dior? În care muzica lor atrage şi inspiră încă generaţia contemporană iar gesturile lor sunt atât de expresive încât şi cei

mai „distanţi” spectatori zâmbesc cu o tentă de complicitate cand Zobar mai fură un cal sau mai ameninţă un nobil? Antiteza dintre lumea civilizată, parvenită, trăind în şabloane şi universul şatrei, pasional, captivant, magic şi mai mult de atât, viu, este încă de actualitate. Dar noţiunea de şatră se pierde pe străzile Romei, Madridului sau Parisului iar în faţa lumii civilizate migraţia lor individuală sau în grupuri restrânse îi plasează de multe ori în categoria NOT WANTED de pe postura de cerşetori sau infractori. De aici marea dilemă: ce facem cu romii? Dacă ne oprim la Kusturica cu Pisica Alba, Pisica Neagră vedem că romii nu mai sunt atât de uniţi în şatră, se mai împrăştie, căutând mijloace noi să se îmbogăţească, în raport cu evoluţia societăţii. Etnia roma a lui Kusturica nu ia însă drumul Europei, nu prea cerşesc, au farmecul lor chiar dacă mai fură câte o gaină din când în când. La Kusturica vedem răsturnări de situaţie, dragostea care învinge, animalele prezente (gâsca folosită pe post de burete, păunul-ca animal

de companie, pisicile-pe post de martori), un bulibaşă care e iubitor de filme de dragoste vechi, şmecheri bătrâni şi şmecherii noi, căsătorii “aranjate”, jafuri la drumul mare, răpiri spectaculoase, o iubire ca-n “Romeo şi Julieta”... toate acestea contribuie la crearea atmosferei de basm. Un basm al unei minorităţi, cu obiceiuri şi tipologii inedite, un basm al romilor. Ţiganii din spaţiul balcanic au particularitea lor iar Europa unională pare neputincioasă în faţa integrării şi conservării, totodată, a obiceiurilor lor. Migraţia romilor oricât de controversată ar fi văzută printre jaluzele de la Elysée sau de la alte cancelarii din Europa nu poate fi stopată prin curse aeriene tip charter cu destinaţia Bucureşti. Pe de altă parte, pe timpuri, cea mai severă pedeapsă pentru romi era gonirea lor din şatră, echivalentă cu pieirea, pentru că nu erau primiţi de nici o altă comunitate. De aici lipsa conservării şatrei duce la migraţia haotică în capitalele europene şi prin urmare la conflictul cultural între societatea romă evadată din mediul rural arhaic românesc sau bulgăresc şi viaţa

cosmopolită din capitalele europene. Cultura ţiganilor este lipsită de susţinere din partea guvernelor în anul 2014. Filmele lui Loteanu şi Kusturita, poate cele mai bune filme despre etnia romă din toate timpurile, prezintă un univers cultural vast, capabil să cucerească publicul tocmai prin faptul că personajele au naivitatea şi farmecul lor într-un spaţiu fizic ce nu interferează cu problemele existenţiale ale dispariţiei graniţelor unionale. Tentaţiile ţiganilor au existat dintotdeauna. Numai că în vremurile actuale, reperele lor au dispărut. Viaţa la cort nu mai e interesantă, uliţele prăfuite sunt schimbate cu străzile cu vitrine luxoase. Iar meşteşugurile lor dacă nu au dispărut încă, sunt pe cale de dispariţie. Eşecul integrării şi conservării culturii romilor nu este doar în ograda noastră, este un eşec comun al spaţiului comunitar. Este un eşec perpetuat de-a lungul secolelor în istorie. Cine şi-l asumă? Pasăm pisica (neagră) de la Elysée la Cotroceni via London?

Andrijano Dzeladin: “Sutka City Tv reprezintă o fereastră către

democraţie şi libertate de exprimare pentru toţi romii” INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE pentru << Actualitatea românească >> Domnule Andrijano Dzeladin ce reprezintă pentru dumneavoastră Sutka City TV – prima televiziune didicată 100% culturii rome? Ce v-a determinat să iniţiaţi acest proiect? Sutka City Tv reprezintă pentru mine ca şi pentru toţi romii o fereastră către democraţie şi libertate de exprimare. Promovarea culturii rome este foarte importantă căci ea este bogată şi din păcate necunoscută în rândul populaţiei care nu este de etnie romă. Uitându-mă la televizor la mine acasă, pe cablu sau pe satelit, am văzut canale tv în toate limbile dar nu şi în cea romani, şi mi-am zis că pentru mine va fi o provocare să creez Sutka City Tv. Aţi emigrat în Franţa acum 13

ani. Care sunt dificultăţile cu care v-aţi confruntat şi satisfacţiile dumneavoastră trăind în Franţa? Am ajuns în Franţa în anul 2000 şi ca orice om am învăţat la început limba şi am avut diferite slujbe în diferite domenii. Să trăieşti în Franţa este bine pentru că Franţa este ţara libertăţii, egalităţii şi fraternităţii pentru toată lumea. Dar îmi pun întrebarea dacă “liberté, égalité, fraternité” este şi pentru romi? Care sunt percepţiile greşite vis-à-vis de romi în ziua de astăzi în Franţa? Cum pot aceste percepţii greşite să fie schimbate? Dacă ne luăm după diferite persoane şi după ce se vehiculează în media, se

încearcă să se inducă ideea că romii ar trebui expulzaţi înapoi în România şi Bulgaria. În Franţa în realitate trăiesc 800.000 de romi care sunt integraţi. Cred că Franţa poate să rezolve problema romilor dacă se utilizează cu responsabilitate banii de la uniunea Europeană care sunt destinaţi pentru integrarea tuturor romilor. Aţi luat în considerare ca Sutka City TV să fie difuzat şi în România? Este evident că îmi doresc ca Sutka City TV să fie difuzat şi în România şi nu doar aici, căci viziunea mea este să fac din Sutka City TV un CNN al romilor şi să avem birouri de corespondenţă în toate ţările. Nu am contactat încă niciun operator

de cablu din România dar sper ca ei să citească acest articol şi să ne contacteze şi sa nu facă precum Orange în Franţa care ne-a spus, citez “după ce ne-am gândit bine, nu avem niciun loc disponibil în grila noastră de programe pentru canalul dumneavoastră”. Ar fi foarte benefică o difuzare în România a canalului Sutka City TV pentru că în România sunt cei mai mulţi romi din toată Europa. Cum poate un astfel de proiect unic să schimbe percepţiile despre romi în ţări precum Italia, Spania sau Portugalia (unde ziarul Actualitatea românească este distribuit)? Un proiect unic poate să schimbe foarte multe lucruri, căci media are

un rol important în viaţa socială şi noi putem avea un rol mare psihologic difuzând diferite mesaje pozitive, constructive, iar informarea romilor este foarte importantă şi de aceea suntem gata să colaborăm cu fiecare ţară a Comunităţii Europene ca să ajutăm romii să fie incluşi în viaţa socială a fiecărei ţări. Chiar dacă acestea nu sunt ţările lor de origine, ţările adoptive au un numitor comun iar aceasta este Europa pentru fiecare cetăţean, inclusiv pentru romii care vin din România sau Bulgaria.


www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Ziarul românilor de pretutindeni

Actualitatea românească

3

România a împlinit

155 de ani “La mulţi ani!” îi dorim toţi cei care simţim româneşte La mijlocul secolului XIX a venit şi vremea naţiunii române să-şi ia locul cuvenit în rândul popoarelor europene. Din Paris a venit lumina, unde, în 39 martie 1856 s-a semnat tratatul de pace care punea capăt unui război cu implicarea Rusiei, Turciei, Franţei şi Angliei. Înfrângerea Rusiei şi necesitatea păstrării echilibrului european au făcut ca “problema românească” să devină una europeană, soluţia sa, aşa cum o vedeau Franţa, Regatul Sardiniei şi Prusia, era crearea unui stat românesc prin unirea Principatelor Moldovei şi Munteniei. Europa venea în întâmpinarea vrerii arzătoare a românilor – unirea întrun stat naţional “sub numele de România”, cum se exprima Proiectul de Rezoluţie a Adunării ad-hoc a Moldovei din 19 octombrie 1857. Tânăra generaţie a revoluţiei de la 1848 trebuia din nou să lupte, de data aceasta pentru o Românie modernă, având în primele rânduri pe: M.Kogălnicenau, Al.I. Cuza, Costache Negri, V. Alecsandri, Ion C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, C.A. Rosetti, Ştefan Nicolae, Alexandru Golescu şi mulţi alţii. Dorinţa de unire a Principatelor Române a fost fără echivoc exprimată

în Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc din Iaşi şi Bucureşti, la sfârşitul anului 1857. Comisia de informare a puterilor europene garante ale Principatelor: Franţa, Anglia, Sardinia, Prusia, Austria, Rusia şi Turcia – a întocmit un raport asupra a ceea ce doreau românii din Moldova şi Muntenia, în aprilie 1858, prin care Europa a fost pusă în contact direct cu realităţile din Principate, iar acestea au fost înfăţişate ca un organism viu şi nu ca un simplu câmp de experienţă al puterilor. Conferinţa reprezentanţilor Marilor Puteri s-a întrunit tot la Paris, unde, în 19 august 1858 s-a întrunit “Convenţia de la Paris”, act internaţional, dar, totodată şi nou statut fundamental al Principatelor. Un mare rol au avut aici prietenii românilor, ministrul de interne francez Alexandre Walewski şi primul ministru al Sardiniei, Camillo Benso Cavour, care s-au exprimat pentru realizarea unirii Moldovei cu Muntenia. Deşi nu oferea unirea deplină, “Convenţia de la Paris” deschidea calea spre Unire, împrejurare pe care, în înţelepciunea lor, românii au folosit-o în 1859. Documentul nu îi oprea pe români să aleagă în Iaşi

foto: tecuceanul.ro

şi Bucureşti cu aceeaşi persoană, doar că, trebuiau organizate alegeri separate, ceea ce s-a şi întâmplat. Astfel, în 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domnitor pe colonelul Al.I. Cuza, atunci în vârstă de 39 de ani, inteligent, voluntar, cu notorietate în rândul poporului, pregătit să meargă până la capăt pentru înfăptuirea Unirii României. În aceste împrejurări, francezul Paul Bataillard, un filoromân convins, scria “Moldova – Piemontul românesc a fost aceea care a indicat calea spre propăşire”. La 24 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Munteniei a ales ca domnitor al ţării tot pe Al.I. Cuza, uniunea personală a celor două Principate simbolizând naşterea României moderne. Se încheia astfel, după expresia lui Ion Ghica, “una din cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre”. La rândul său, Al. PapiuIlarian, român ardelean, afirma că alegerea lui Cuza în cele două Principate a stârnit în Transilvania “un entuziasm mai mare, poate,

decât în Principate”. Evenimentul a avut ecouri şi dincolo de hotare. Presa franceză, engleză, italiană, belgiană, germană a apreciat curajul românilor de a-şi făuri statul naţional împotriva unor puteri europene potrivnice Unirii. Astfel, cotidianul englez “Times” scria că românii au tăiat “nodul gordian” al problemei lor naţionale. Pentru Camillo Cavour, primul ministru al Piemontului (Sardiniei), nucleul viitoarei Italii, era vorba de un precedent al unităţii italiene deoarece “faptul minunat ce s-a realizat la poalele Carpaţilor”, urma să poată fi repetat “la poalele Alpilor”. Dubla alegere a lui Cuza a reprezentat rezultatul concret al eforturilor generaţiei paşoptiste, evenimentul reflectând o încununare într-o soluţionare îndrăzneaţă şi inteligentă a unei probleme fundamentale a existenţei istorice a românilor, dar totodată şi a unei probleme europene. Avea dreptate M. Kogălniceanu când avea să

califice evenimentul câţiva ani mai târziu drept “actul energic al întregii naţiuni române”. Ce învăţăminte, ce mesaj ne transmit faptele anului 1859, nouă celor din anul de graţie 2014, românilor de pretutindeni? Într-un moment când naţiunea iarăşi va vota destinele sale să aleagă noul, o generaţie tânără de oameni politici, garanţie a viitorului României, în spiritul celor spuse de Kogălniceanu lui Cuza, proaspătul Ales al Moldovei: “Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la lege nouă, om nou…Fii dar omul epocii…fă ca legea să fie tare iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii bland, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii au fost nepăsători sau răi”. Să dea Dumnezeu şi astăzi, după 155 de ani, gândul cel bun al românilor de pretutindeni. Să trăiască România!

Profesor Dr. Vasile Păsăilă

80 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier EURES România dispune de 80 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier – gastronomic, iar sibienii care doresc să desfăşoare o activitate sezonieră în Germania, pot participa la selecţia de la Bucureşti, din 6 martie 2014.

Compania germană Europa Park oferă locuri de muncă pentru următoarele meserii: barman (10 de posturi), ospătar/personal servire clienţi (20 de posturi), bucătar (40 de posturi) şi supraveghetor de noapte (10 posturi). Pentru ocuparea posturilor de barman, ospătar şi bucătar sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu de cel puţin 2

ani şi cunoştinţe bune/foarte bune de limba germană (nivel B1/B2). Pentru posturile de supraveghetor de noapte persoanele interesate trebuie să fi urmat cursuri de management în domeniul hotelier şi să aibă atât cunoştinţe foarte bune de limba germană (nivel B2), cât şi cunoştinţe de limba engleză şi limba franceză.

Angajarea se face pe o perioada cuprinsă între 6 luni şi 1 an în funcţie de ocupaţie, începând cu luna aprilie 2014. Salariul oferit este motivant, în conformitate cu tariful prevăzut în contractul colectiv de muncă în domeniu, iar orele suplimentare sunt remunerate în avans. Angajatorul asigură cazarea şi oferă programe

de formare profesională, promoţii şi servicii complementare. Persoanele cu domiciliul în judeţul Sibiu, care corespund cerinţelor posturilor oferite, trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sibiu, Strada Morilor nr. 51 A, telefon 0269230089, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru muncă în străinătate şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înscrierea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente: - cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de

Ocupare a Forţei de Muncă Sibiu); - copie act de identitate sau paşaport (valabilitate minim 6 luni); - C.V. model Europass (cu fotografie) în limba germană (Lebenslauf); - cazier judiciar în original din care

să reiasă că persoanele nu au antecedente penale (termen de valabilitate 6 luni); - adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.


4

Actualitatea românească

Ziarul românilor de pretutindeni

www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

“Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”

“Când zicem dar ‘64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem ‘64... Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64, să vedem ce este plebicistul...”. Plebiscitul despre care vorbea cu atâta înfierbântare Farfuridi în “O scrisoare pierdută” a adunat poporul la urne acum fix 150 de ani. Şi poporul a spus “Da” propunerii lui Cuza de a înfiinţa parlamentul bicameral. Atunci avea să apară, pe lângă Adunarea Electivă, căreai îi spunem astăzi Camera Deputaţilor, aşa numitul Corp Ponderator, numit în zilele noastre Senat. Comunismul a transformat mai târziu acest sistem în Marea Adunare Naţională, iar după 1989 România a revenit la Parlamentul bicameral. Şi plebiscitul s-a întors. Sub numele de referendum, dar, teoretic, cu aceeaşi forţă de schimbare lăsată la voia poporului. Însă ironia sorţii în România zilelor noastre depăşeşte cu mult satira politică a lui Caragiale... În 2009, românii sunt chemaţi la vot pentru a valida iniţiativa lui Traian Băsescu de a trece la Parlamentul Unicameral şi a reduce numărul de parlamentari la 300. Poporul s-a exprimat în proporţie covârşitoare de 78% pentru această modificare. În urma referendumului, bugetul României a rămas mai sărac cu 1,5 milioane de euro. Acesta a fost singurul efect al referendumului. Rezultatul lui a fost trecut cu vederea, Constituţia nu a fost revizuită pentru a se face voia poporului, iar Farfuridi ar fi putut intra din nou în scenă, cu discursul lui triumfător: “Să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica”. Desigur, în locul lui am putea cita din discursul de anul trecut al lui Ponta: “Vrem să revizuim

Constituţia în 2013. Nu cred că vom introduce parlamentul unicameral cu 300 de membri” Aşadar, atâta timp cât poporul rămâne o masă de manevră politică, referendumurile au valoare. Când voinţa poporului nu mai satisface interesele personale şi de partid ale celor puternici, plebiscitul rămâne doar un deranj inutil şi o gaură de câteva milioane de euro la bugetul statului. În 2012 referendumul se-ntoarce. Cu aceeaşi naivitate a românilor care se prezintă la urne crezând că se va face voia lor. 7,5 milioane de români au votat în favoarea demiterii lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al lor. Totuşi, datele celui mai recent recensământ nu erau validate, aşa că prezenţa la vot a fost stabilită la mai puţin de 50% plus 1, cât ar fi fost nevoie pentru ca demiterea să aibă loc. Orice om de onoare, fie el preşedinte de ţară sau preşedinte de scară de bloc, şiar fi dat demisia. Traian Băsescu,

însă, s-a agăţat cu disperare de decizia Curţii Constituţionale care l-a trimis înapoi la Cotroceni. Asta deşi datele recensământului, sosite prea târziu, au dat dreptate opozanţilor lui Băsescu: cvorumul fusese atins, pragul de 50% plus 1 fusese depăşit! Din nou, poporul suveran este trimis la plimbare, pentru că politicienii au interpretarea lor proprie şi original a literei legii. Am zis politicieni? Îl rugăm pe Caragiale să intre în scenă, fiindcă le zice, din păcate, mult mai bine: “O pletoră de semidocţi, fără caractere, fără omenie, ... cât de multe fără nici un merit şi câştig cât de mare fără multă osteneală”. Ei bine, în 2014, referendumul loveşte din nou. Tot pe milioane de euro, de data asta pentru o nouă revizuire a constituţiei. Deja se anunţă boicoturi, sabotaje, muşchii politici încep să se umfle, iar poporul încă nu ştie ce va vota. Nimeni n-are vreun interes să-i informeze pe cei mulţi. Poporul roman pare să aibă mai multă forţă de schimbare politică atunci când iese

în stradă, decât atunci când merge la vot. Concluzia ar fi că politicienii ştiu de frică. De orice parte a baricadei ar fi ei. E vremea să coborâm din piesele lui Caragiale şi să recâştigăm demnitatea şi puterea poporului roman. E vremea să gândim altfel. Traian Băsescu se gândea la începutul acestui an să organizeze un nou referendum pe tema Parlamentului Unicameral. Asta după ce el s-a desfăşurat şi poporul s-a exprimat! Între timp, Ponta cochetează la rândul lui cu o demisie de onoare. “Mă gândesc şi vă spun”, le-a răspuns el jurnaliştilor care i-au amintit că şi Boc a demisionat atunci când se afla într-o situaţie similară cu a lui de acum. Şi anume, asumarea de către Guvern a responsabilităţii pentru o lege declarată neconstituţională. În cazul lui Ponta, Legea descentralizării. Peste această satiră politică în care milioanele de români ocupă un loc neprivilegiat ar trebui să

între miză şi motivaţie

Pe măsură ce Uniunea Europeană încearcă să iasă din criza economică şi liderii europeni reflectă asupra direcţiei de urmat în viitor, acestea sunt cele mai importante alegeri europene de până în prezent. O dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona din 2009, partidele politice europene şi-au luat angajamentul de a-şi desemna candidatul pentru preşedinţia Comisiei. Politicianul ales va căuta apoi sprijin în propria ţară în mod similar alegerilor naţionale. “Suntem departe de alegerile naţionale în aceste zile, şi totuşi, alegerile naţionale au început să devină

IG-L!

alegeri europene”, a declarat Simon Hix, profesor la London School of Economics. Cu toate că încrederea publică în Uniunea Europeană a scăzut la un nivel minim istoric (cel mai recent sondaj Eurobarometru a constatat că un procent de 60% dintre europeni tind să nu aibă încredere în UE), de data aceasta miza alegerilor europarlamentare este mare, iar motivaţia de a merge la urne există. “Într-un moment în care atât de mulţi europeni se confruntă cu şomajul, incertitudinea şi inegalitatea în creştere, s-a instalat un fel de oboseală europeană corelată cu o dorinţă de transparenţă: Cine ce face? Cine controlează şi de ce? Şi spre ce ne îndreptăm? “ a declarat recent Preşedintele Comisiei Europene José Manuel Barroso. În plan european, alegerile de anul acesta reprezintă cea mai mare provocare pentru Uniunea Europeană. Poate această nouă uniune de 28 de membri să asigure creşterea şi prosperitatea Europei în contextul

Un articol de Luana Mureşan

Amenzi drastice pe autostrăzile din Austria, aparent fără niciun motiv. Atenţie mare la semnul

Europarlamentare 2014: În contextul în care statele europene jonglează înca din 2010 între polii austerităţii şi politica de creştere economică, alegerile europarlamentare din 2014 vor lua pulsul încrederii publice faţă de Uniunea Europeană. Pentru prima dată, alegătorii vor alege, în mod indirect, următorul preşedinte al Comisiei Europene, oferindu-le cetăţenilor o nouă şansă de a modela viitorul Europei.

se tragă cortina. Decent, fără aplauze. Românii ştiu să gândească independent, românii vor să trăiască ALTFEL. Românii au curaj. E momentul să îşi scrie singuri piesa. În mai, anul acesta, românii îşi aleg reprezentanţii în Parlamentul European. Această instituţie devine din ce în ce mai puternică, în anumite privinţe, mai influentă decât parlamentele naţionale. Au trecut pe acolo un Vadim Tudor, un Becali, o Elena Băsescu… Vor mai trece câteva luni şi vor veni prezidenţialele. E vremea să ne alegem regizorii cu atenţie. Altfel, scăpăm de colericul Farfuridi şi dăm peste blajinul Brânzovenescu, iar noi, românii cei mulţi, vom rămâne actori într-o scrisoare veşnic pierdută.

Şoferii români care ajung pe autostrăzile din Austria trebuie să fie foarte atenţi de un nou regulament rutier care a fost introdus în această ţară.

economic actual? Rămâne de văzut. Însă, având un candidat pentru preşedinţia Comisiei, cu siguranţă va permite multor cetăţeni să înteleagă mai bine obiectivele puse la bătaie pentru ca vor fi reprezentaţi de un individ. De data aceasta, votul este mai important decât oricând. Pentru Simon Hix cel puţin un lucru este sigur: “Majoritatea politică care se va desprinde din alegeri va determina nu numai politicile urmărite de Parlamentul European, dar şi persoana care va deţine cel mai puternic birou executiv în mecanismul UE - preşedintele Comisiei. Pentru prima dată, alegerile europarlamentare vor fi cu adevărat „europene”, iar rezultatul acestora va modela politica europeană pentru cel

puţin următorii cinci ani “. Pentru România, anul 2014 va reprezenta anul schimbărilor şi al deciziilor pe plan politic. Românii vor avea alegeri parlamentare şi prezidenţiale, iar ţara va fi supusă unei duble monitorizări pe corupţie şi va trebui să ducă la îndeplinire cerinţele pentru aderarea la Schengen. Alegerile europarlamentare din2225 mai reprezintă o miză importantă din perspectiva autorităţilor de la Bucureşti, care speră ca rezultatul să permită preluarea conducerii Comisiei Europene de către socialistul Martin Schulz. “În fruntea Comisiei Europene - un om nu doar din familia noastră politică, ci un om care ne cunoaşte foarte bine” a declarat premierul Victor Ponta.

Chiar dacă în Austria viteză maximă pe autostrăzi este 130 kilometri pe oră, în faţa şoferilor, pe semnalizările electronice, pot apărea, aparent fără niciun motiv, limitări de viteză. Pe lângă reducerea vitezei sub 100 de kilometri pe oră va apărea scris şi IG-L. Trebuie să ştiţi că autorităţile austriece, extrem de serioase când vine vorba de mediu, au instaurat regula IG-L (abrevierea de la „Immissionsschutzgesetz Luft”) tocmai pentru reducerea poluării. Când apare acest semn înseamnă că poluarea din cauza noxelor maşinilor pe acea porţiune de drum a depăşit limitele admise. Totul se măsoară cu ajutorul unor senzori montaţi pe autostradă. Dacă depăşiţi limita de viteză în momentul în care aveţi semnul IG-L amenzile nu vor fi cele obişnuite pentru o asemena infracţiune, ci sunt realmente drastice. Plătiţi pentru nerespectarea mediului înconjurător până la 2.180 de euro. Aşadar, atenţie mare, austriecii nu se joacă când vine vorba de mediu.


24 ianuarie - 07 februarie


Ziarul românilor de pretutindeni 6 Sondaj: De ce România e pe locul 90 iar Suedia pe locul 5 în topul celor mai fericite ţări Actualitatea românească

www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Suedia, ţara în care politicienii nu au privilegii, nu se bucură de imunitate, iar alegătorii se prezintă la vot în proporţie de peste 80%. În topul 2013 al celor mai fericite ţări, Suedia figurează pe locul 5, după Danemarca, Norvegia, Elveţia şi Olanda, în timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar România pe locul 90. Ţările “fericite” au în comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viaţă sănătoasă şi, mai ales, absenţa corupţiei la nivelul liderilor, explică John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor în viaţa “cetăţii” este tratată cu foarte mare seriozitate. Reportajul “Suedia - Tărâmul politicienilor fără privilegii” (“Sweden - Land of Politicians Without Privileges”), difuzat de televiziunea braziliană TV Bandeirantes, ne prezintă o lume despre care, obişnuiţi cu situaţia din România, ne e greu să credem că există cu adevărat.

Câteva date generale Suedia este o monarhie constituţională. Din 1971, Parlamentul ţării este unicameral şi are 349 de membri, aleşi prin vot direct şi proporţional, ei reprezentând 9,2 milioane de cetăţeni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf îndeplineşte doar funcţii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtătorul de Cuvânt al Parlamentului. Statul este conceput ca un sprijin pentru toţi cetăţenii săi, care sunt trataţi echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solidă. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa socială. În schimb, taxele sunt mari, dar ele se întorc sub formă de pachete de asistenţă socială. Această relaţie între stat şi cetăţeni face ca alegerile să fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri de sindicat. Prezenţa la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii consideră dezbaterile politice şi prezenţa la vot esenţiale pentru democraţie.

Fără privilegii sau lux pentru politicieni Ţara este condusă de clasa politică, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicaţi şi de atenţi la activitatea depusă de cei cărora le dau votul, motiv pentru care aceştia nu au privilegii şi nici nu beneficiază de condiţii de lux. Până în 1990, în Suedia nici nu existau locuinţe puse gratuit la dispoziţia parlamentarilor. Aceştia obişnuiau să doarmă pe canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului. În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziţie garsoniere deţinute de stat, cu o suprafaţă de circa 40 de metri pătraţi. Singura cameră este folosită atât ca living, cât şi ca dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să îşi spele aşternuturile. Sunt şi parlamentari care trăiesc într-un spaţiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătraţi. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărţită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: “Păstraţi curăţenia”. Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătraţi. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici maşini de serviciu cu şofer. “Eu îi plătesc pe politicieni. Nu văd niciun motiv pentru care banii plătitorilor de taxe să fie folosiţi pentru a le oferi politicienilor o viaţă de lux”, explică un suedez în reportajul televiziunii braziliene. Reşedinţa oficială a premierului suedez nu depăşeşte circa 300 de metri pătraţi. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că premierul îşi calcă singur cămăşile şi îşi spală singur rufele, la fel ca orice simplu cetăţean. Suedia este împărţită în 21 de comitate conduse de câte un birou administrativ numit de guvern împreună cu un consiliu ales de

CIFRA SĂPTĂMÂNII

224.090

cetăţeni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localităţi.

nevoită să demisioneze din funcţia de lider al Partidului Social Democrat.

Nici primarii şi guvernatorii nu au dreptul la reşedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, aşa că lucrează de acasă. “Suntem aleşi să reprezentăm cetăţenii şi, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe”, a explicat o consilieră.

Transparenţă şi control cetăţenesc

Doar parlamentarii, care lucrează la elaborarea legilor, se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remuneraţi cu salarii lunare. Un parlamentar suedez câştigă aproape dublul venitului net al unui profesor.

Cetăţenii sunt foarte atenţi la modul în care Parlamentul îşi foloseşte puterea. Transparenţa activităţii parlamentare are rădăcini în Constituţie. Fiecare cetăţean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern şi declaraţia de impozit pe venit a premierului.

Fără indemnizaţii speciale

Mai mult, funcţionarii trebuie să pună la dispoziţia doritorilor corespondenţa zilnică şi emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetăţean având acces la aceste informaţii.

Parlamentarii care nu domiciliaza în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenţi la cabinetele parlamentare din localităţile de origine. Acolo, mulţi dintre ei lucrează de acasă şi utilizează sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întâlni cu alegătorii.

În sala calculatoarelor este posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitaţii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus şi prânzul luat împreună cu preşedintele Băncii Centrale, precizându-se chiar şi ce au mâncat şi au băut cei doi.

Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate şi rezervate la agenţia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizaţii speciale.

Administraţia Parlamentului suedez ţine socoteala cheltuielilor în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o singură încapere. Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum şi pentru Purtătorul de cuvânt al Parlamentului.

Fără imunitate Politicienii suedezi nu sunt privilegiaţi în faţa legii şi nu se bucură de niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată şi alte câteva obiecte personale cu credit cardul guvernamental şi a plătit scump - şi-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru în anii ‘90, fiind cunoscut sub numele de “cazul Toblerone”. Sahlin şi-a compromis cariera politică, fiind

Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informaţiile prin intermediul Internetului. Principiul transparenţei este inclus în Constituţia suedeză de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de corupţie să fie extrem de rare în această ţară. sursa: ziare.com

Numărul clienţilor cu restanţe la bănci în România a ajuns la 224.090, în creştere de la 223.326 cu o lună în urmă (+0,34%) (conform datelor Centralei Riscurilor de Credit din noiembrie 2013). Din punct de vedere valoric restanţele persoanelor fizice la bănci s-au majorat cu peste 1,1 miliarde de lei (19,4%), de la 5,74 miliarde de lei în urmă cu un an, la 6,85 miliarde de lei în prezent, pe fondul crizei economice care a antrenat insolvenţa şi falimentul a sute de mii de firme, restructurării marilor întreprinderi de stat, restructurarea industriei bancare afectate serios de criză şi imigraţiei românilor. Toţi aceşti factori au potenţat creşterea valorică a restanţelor la bani şi a numărului restanţierilor. Tendinţa este interesantă în contextul creşterii economice înregistrate de România. Creşterea economică nu este vizibilă la nivelul locurilor de muncă nou create, iar viitorul pare înca sumbru, fiind de aşteptat ca numărul debitorilor restanţieri să crească în continuare.

Ştiai că… … Sunt cam şase persoane în întreaga lume, care seamănă izbitor de bine cu tine (sosii). Ai aproximativ 9% şanse să o şi înâlneşti pe una dintre ele, în cursul vieţii, mai ales dacă şi ieşi din casă. În mod normal, persoanele influente (mai ales şefii de state, preşedinţii marilor companii, etc.) îşi caută şi îşi angajează sosii, pentru a le folosi în activităţi cotidiene sau în cele mai periculoase.


www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Ziarul românilor de pretutindeni

Românii, pe PRIMUL LOC între europenii expulzaţi din Belgia în 2013

Românii se află pe primul loc între miile de cetăţenii europenii care au fost expulzaţi din Belgia în 2013, fiind urmaţi de bulgari, spanioli şi italieni, potrivit unor date publicate de Oficiul pentru Străini, relatează postul belgian RTL în ediţia electronică citată de Mediafax. Potrivit RTL, Oficiul pentru Străini a retras anul trecut titlul de şedere a 2.712 cetăţeni europeni, cu 10% mai mult decât anul trecut. Expulzările sunt motivate prin “cheltuielile ridicate exercitate asupra sistemului belgian al ajutoarelor sociale” de către cetăţeni europeni, potrivit Oficiului pentru Străini.

Poate fi vorba despre cetăţeni care nu mai au un contract de muncă, nu mai desfăşoară activităţi independente, nu mai sunt studenţi sau au pierdut dreptul la şomaj, precizează aceeaşi sursă. Românii se află pe primul loc întrun “top 10” al naţiunilor expulzate. Germania a ieşit din acest clasament, în care a intrat, în schimb, Marea Britanie. În 2010, doar 343 de cetăţeni din Uniunea Europeană (UE) au fost expulzaţi din Belgia, faţă de 989 în 2011, 2.407 în 2012 şi 2.712 anul trecut. romaniatv.net

Actualitatea românească

7

Să mai şi râdem puţin... - Ce sunt părinţii tăi, Bulişor? - Mama e gladiatoare, iar tata procuror. - Cum aşa? - Păi mama vinde gladiole, iar tata le procură.. Un om mergea cu trenul prin Moldova. Cu el în compartiment se afla un moldovean. Când ajung la gara Oituz, omul deschide geamul să privească afară. Moldoveanul: - Mărăşeşti! - Ba nu, e Oituz... zice omul. Moldoveanul insistă: - Mărăşeşti! - E Oituz, omule! Moldoveanul strigă, înfuriat: - Închide, bă, geamul, că mă răşeşti! *** Două blonde la duş: - Dă-mi, te rog, şamponul tău! - Dar ai unul chiar lângă tine... - Ştiu, dar pe ăsta scrie că e pentru păr uscat, iar eu am părul ud! *** - Iubitule, de ce alergi mereu la fereastră de fiecare dată când încep să cânt? - Ca să vadă vecinii că nu te bat! *** Bulişor ajunge acasă şi îi spune mamei: - Mamă, am luat zece azi la şcoală!

Mama: - Tu, zece!? Felicitări, dar la ce l-ai luat? - Patru la gramatică, patru la istorie şi doi la matematică! *** Sunt foarte îngrijorată, soţul meu nu a întârziat niciodată aşa de mult! Cred că şi-a găsit altă femeie... - Vai, tu, de ce te gândeşti la ce e mai rău! Poate l-a călcat vreo maşină... *** Şeful meu mi-a zis: - Crezi că poţi să vii sâmbăta la serviciu, ştiu că e weekend şi poate ai planuri, dar am nevoie de tine. - Sigur, nicio problemă, am zis, dar e posibil să întârzii, sâmbătă după cum ştii e un trafic infernal. - Ok, când crezi că o să ajungi? - Luni !! *** - Din ce se face uleiul de măsline extravirgin? - Din măsline foarte urâte! *** Examen la poliţie: - Ce capitală are Marea Britanie? Linişte. O voce din spate: - Dar ne-aţi spus să învăţăm capitale de ţări, nu de mări! *** Primul: - Eu am o nevastă, ca un fluture!!! Al doilea: - Nevastă-mea e ca o căprioară!!! Al treilea stă şi se gândeşte, la care după 2 minute zice: - Păi... nici a mea nu prea seamănă a om!!!...


8

Actualitatea românească

Ziarul românilor de pretutindeni dublu mixt la Australian Open.

CIFRELE LUNII 25 ianuarie 1859: Alexandru Ioan Cuza îl numeşte pe Ioan Alexandru Filipescu prim-ministru al ţării Româneşti.

26 ianuarie 1957: Premiera filmului „La Moara cu noroc”, ecranizare de Victor Iliu după nuvela lui Ioan Slavici, o reuşită a cinematografiei româneşti

27 ianuarie 1988: Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris

Publicaţie fondată de Dr. Valentin Eugen Dăeanu Redacţia şi administraţia Bucureşti, Str. Justiţiei, Nr.54, Et.2, Sector 4 Tel.: 004 021 335 88 00 Fax: 004 021 335 87 84

redactie@actualitatearomaneasca.ro

30 ianuarie 1561: A apărut „Tetraevanghelul”, prima carte românească tipărită de diaconul Coresi.

1992: A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinatate cu Bulgaria

28 ianuarie 1865: S-a întemeiat Societatea culturală “Ateneul Român”, din iniţiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu şi V.A. Urechia. 1999: Este înfiinţată, la Bucureşti, Academia Română de Aviaţie, prin reorganizarea Centrului de Perfecţionare a Personalului din Aviaţia Civilă.

1690: S-a încheiat, la Sibiu, tratatul dintre domnul Moldovei, Constantin Cantemir (1685 1693), şi Sfântul Imperiu Roman, reprezentat prin generalul imperial, Donald Heissler. 1990: S-a înfiinţat, la Bucureşti, Muzeul Ţăranului Român.

1990: Este reînfiinţată Societatea Română de Filosofie.

1395: Prima menţiune documentară a Cetăţii Neamţ.

29 ianuarie 2012: Horia Tecău câştigă finala de

1861: România: Ziua Intendenţei

Referent: Costel Cune

2 februarie

1834: Se deschide, la Bucureşti, şcoala de muzică vocală, de declamaţie şi literatură a „Societăţii Filarmonice”.

1880: Ion Luca Caragiale publică în “Convorbiri literare”, farsa într-un act “Conu Leonida faţă cu reacţiunea”

Redacţia: Albert Craiciu, Luiza Ciorcăşel, Irina Stinghe

5 februarie

3 februarie

1660: Mihai Viteazul semnează “Tratatul de închinare şi credinţă” faţă de Rudolf al II-lea, împărat al Germaniei şi rege al Poloniei şi Ungariei.

Art director & DTP: Cristian Călin Editat de: S-PRESS Internaţional România ISSN 1583 – 2120 Administrator unic Cristian Călin

24 ianuarie - 07 februarie

Militare - s-a înfiinţat intendenţa militară română.

31 ianuarie

1 februarie

www.actualitatea-romaneasca.ro

1941: Se naşte Ştefan Iordache, actor român de teatru şi film.

4 februarie 1934: Echipajul român de bob de două persoane (Al. Frim şi V. Dumitrescu) cucereşte titlul de campion mondial, la Engelberg, Elveţia. 1967: A început construcţia primei autostrăzi din ţară BucureştiPiteşti.

Actualitatea româneasca este un ziar editat în România şi se supune legilor româneşti în materie. Ziarul poate fi difuzat şi retipărit oriunde în lume, cu acordul redacţiei, societăţii sau persoanei căreia i se încredinţează acest drept.

6 februarie 131: Roşia Montană este atestată documentar (înfiinţată de către romani în timpul domniei lui Traian sub numele de Alburnus Maior). 1866: B.P Haşdeu editează, la Bucureşti, revista săptămânală satirico–umoristică „Satyrul” (apare până la 6 iulie 1866).

7 februarie 1929: România ratifică Tratatul multilateral pentru renunţarea la război ca instrument de politică (Pactul Briand–Kellog).

PUBLICITATE ITALIA: Director comercial şi Publicitate Cristiano Acquaroli pentru Noesis Media srl Tel. 0039 339 4142640 cristiano.acquaroli@actualitatea.it


Ziarul românilor de pretutindeni

www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Actualitatea românească

9

Cazul cititorului nostru şi aplicarea greşită a legii Domnul P, cetăţean român plecat de câţiva ani în Italia, ne-a scris expunându-ne situaţia cu care acesta se confruntă şi cerându-ne un sfat juridic. Domnul P, revoluţionar, participant la evenimentele din decembrie 1989, a fost improprietărit, ca urmare a faptelor sale deosebite din timpul revoluţiei, cu o suprafaţă de 1000 mp de teren extravilan. Însă la scurt timp, din această suprafaţă a pierdut 500 mp ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a Titlului său de Proprietate, rezultat al unor suprapuneri de teren în aceeaşi zonă în care dânsului i se constituise noul drept de proprietate. Din această cauză a pornit o acţiune în instanţă, prin care cerea să fie repus în posesie cu suprafaţa de 500 mp de teren pe care o pierduse prin instanţă. După mai multe amânări, la ultimul termen de judecată, dosarul său a fost suspendat de către instanţă, întrucât Comisia Locală şi Comisia Judeţeană de fond funciar au invocat dispoziţiile art. 7 din noua Lege nr. 165/2013.

Ne întreabă ce poate face în această situaţie? Stimate Domnule P, Vă informăm că Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a intrat în vigoare în luna mai a anului 2013. Potrivit acestei legi, după ce procesul de inventariere a terenurilor agricole şi forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se finalizează (şi trebuia finalizat la sfârşitul anului 2013) se poate trece la retrocedările propriu-zise. Cu toate acestea, întreg procesul a fost amânat cu încă 6 luni prin OUG nr. 115/2013, publicată în Monitorul Oficial la 24 decembrie 2013, şi intrată în vigoare la aceeaşi dată. Articolul 7 din această lege, despre care faceţi vorbire, într-adevăr, prevede că până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor

de validare/invalidare, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Ori, în cazul Dvs., Domnule P, considerăm că, Legea nr. 165/2013 nu se poate aplica întrucât această lege se referă la imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist, iar terenul de 1000 mp a fost dobândit de Dvs, aşa cum spuneaţi, prin constituire de drepturi, în calitate de revoluţionar al Revoluţiei de la 1989, deci, în temeiul unui drept stabilit prin Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, şi prin urmare, această lege nu are nicio legătură cu imobilele naţionalizate în perioada regimului comunist. Mai mult, considerăm că, şi în situaţia în care solicitarea Dvs. s-ar fi încadrat în categoriile de cereri menţionate în Legea nr. 165/2013, activitatea de

inventariere a terenurilor desfăşurată în prezent de Comisiile Locale şi Judeţene de fond funciar, nu le-ar fi impiedicat pe acestea să ia parte la un proces nefinalizat încă, ca în cazul Dvs., întrucât până la rămânerea defintivă a hotărârii ce s-ar fi dat în cauză, ele nu sunt obligate la vreo procedură administrativă de eliberare a vreunui titlu de proprietate sau de punere în posesie a vreunui teren. Ori, în speţa de faţă, nu este vorba de o procedură administrativă propriu zisă, ci de o procedură contencioasă mai întâi, în cadrul căreia intenţia Dvs. era şi este tocmai obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care să vi se recunoască mai întâi dreptul de proprietate pierdut, urmând ca ulterior să puteţi pune în executare această hotărâre, iar printr-o procedură administrativă, să puteţi cere eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru diferenţa de 500 mp pierduţi prin instanţă, aşa cum am arătat mai sus. Prin urmare, recomandarea noastră pentru Domnul P, în cazul de faţă, este

ca dânsul să facă recurs împotriva Încheierii prin care i s-a suspendat procesul, invocând motivele de mai sus şi cerând reluarea şi continuarea judecăţii, motivele de suspendare invocate, nefiind aplicabile în cazul său. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea procesului, legea nemenţionând un termen expres înăuntrul căruia acesta poate fi formulat. De altfel, legea prevede că nici Încheierea de suspendare nu se comunică, astfel încât să poată curge un termen fix de a promova recurs, fapt ce prespune că recursul poate fi declarat oricând. Vă dorim mult succes în promovarea acestui recurs şi vă aşteptâm cu noi întrebări, ori de câte ori aveţi vreo nelămurire de ordin juridic. Av. Adriana Costache (fostă Bangălă) Baroul Bucureşti Tel. +40740. 576.962 Fax. +4021.314.19.42 E-mail: avocat@jurisdinamica.ro


10

Actualitatea românească

Ziarul românilor de pretutindeni

www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Pictura bisericească este o propovăduire, mărturisire de credinţă, slăvire. Se face cu rugăciune, pentru rugăciune Un interviu în exclusivitate cu Haik Azarian >> Domnule Haik Azarian, ce înseamna pentru dumneavoastră a fi pictor de biserică? Pictorul bisericesc trebuie să fie un adevărat creştin care înfruntă provocările acestei lumi pline de dezbinări şi de ignorări ale valorilor umane, în special ale valorilor tradiţionale creştine. În tradiţia ortodoxă însăşi, Biserica apare ca o icoană a cosmosului, ceea ce creează un spaţiu duhovnicesc pentru comuniune, în care fiecare dintre credincioşi apare ca un chip al lui Dumnezeu şi împreună formează Biserica. Acest spaţiu cu adevărat duhovnicesc îi ajută pe oameni să întrezărească frumuseţea lumii viitoare şi, după cum auzim în Liturghie, ‘’toată grija cea lumească să o lepădăm’’ şi să-şi înalţe inimile, ‘’sus să avem inimile!’’ Lucrarea pictorului bisericesc este o misiune, el trebuie să fie sincer

cu el însuşi şi cu lucrul lui. Pictura bisericească este o propovăduire, mărturisire de credinţă, slăvire. Se face cu rugăciune, pentru rugăciune. Ea trebuie să fie la un nivel înalt atât din punct de vedere artistic şi estetic, cât şi în ceea ce înseamnă profundă trăire creştinească. Din păcate, în România, în ceea ce priveşte pictura bisericească, se observă o criză teologică în sensul trăirii acesteia. Deşi vorbim despre respectivele lucruri, avem totuşi în vedere că România este ţara în care s-a practicat intens pictura bizantină, fiind una dintre şcolile cele mai bune din lume. Există chiar şi unitate în ceea ce priveşte pictura bizantină. De ce aţi ales să studiaţi în România? Am venit în România să studiez pictura bisericească deoarece în Armenia, din cauza ocupaţiei otomane, genocidelor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi

începutul secolului al XX-lea, apoi a ocupaţiei bolşevice, s-a întrerupt tradiţia picturii bisericeşti. În 1993, comparând toate şcolile existente, am constatat că şcoala cea mai bună în care aş putea să ma specializez în domeniu este cea din România. Cât de mult a contat pentru dumneavoastră în carieră faptul că v-aţi născut într-o familie de artişti? Formarea mea ca pictor avea să înceapă sub puternica influenţă a tatălui meu, Abraham Azaryan. Cu toate că petreceam o mare parte din timp în atelierul său, până la vârsta adolescenţei nu a încercat să mă iniţieze în acest domeniu. În copilărie am trăit într-o singură cameră, unde se afla şi şevaletul tatalui, şi pianul mamei. Amintirile din copilăria mea sunt pline cu parfum de culori de ulei şi cu sunetul pianului. Apoi, când tata avea deja atelier, se adunau scriitori,

istorici, critici de artă , muzicieni şi discutau despre artă, filozofie, istorie etc. Cum se îmbină în viaţa dumneavoastră talentul şi credinţa? Cum se poate lua legătura cu dumneavoastră pentru realizarea unor lucrări bisericeşti ? În formarea mea ca artist plastic nu m-a ajutat în primul rând talentul. A fost multă muncă şi ambiţie. Pentru lucrarea de diplomă de la Arte m-am hotărât să iau o temă religioasă. Am început să studiez Evanghelia pentru a interpreta scene din viaţa lui Hristos. Pe de-o parte, observam că nu ştiu nimic, iar, pe de altă parte, eram contrariat de informaţia pe care o primeam din Evanghelie. Vă daţi seama ce studiază tinerii în Facultatea de Arte plastice şi ce curente îi influenţeaza: modernism, avangarda, influenţe nihiliste, eram

copleşit de Nietsche. Dumnezeu s-a milostivit, însă, şi m-a scos din acel întuneric şi mi-a schimbat viaţa cu totul. Mi-am refăcut scara valorică în întregime. Am urmat apoi Facultatea de Teologie în Echmidzin. În perioada în care am început studiile în România lucram mult, anii treceau şi observam că nu am aceleaşi rezultate ca în formarea mea ca pictor laic. Tot din mila lui Dumnezeu mi-au ieşit în cale duhovnici buni, care m-au ajutat să înţeleg că am nevoie şi de viaţă lăuntrică, trăire şi multă smerenie. Viaţa mea a căpătat sens şi de atunci, pe măsură ce mă smeresc, observ că mi se dă mai mult şi mi se relevă mai multe. Se poate lua legătura cu mine prin adresa de e-mail haikazarian@yahoo. com sau prin pagina de facebook Haikazarian.


www.actualitatea-romaneasca.ro

24 ianuarie - 07 februarie

Ziarul românilor de pretutindeni

Românii din Spania se alătură iniţiativei românilor din diaspora de a susţine lupta împotriva corupţiei:

Corupţia este principalul motiv pentru care am plecat din ţară Grupul de pe Facebook “Români în Spania (Rumanos en Espana), care are peste 12.000 de membri, a anunţat oficial pe data de 16 ianuarie că se alătură iniţiativei românilor din diaspora pentru combaterea corupţiei. “Mulţi dintre noi am fost nevoiţi să părăsim România şi să ne căutăm o viaţă mai bună prin alte ţări tocmai din cauza corupţiei care sugrumă tot în România”, a spus Liviu Tomina, administratorul grupului. “Am considerat iniţiativa românilor din SUA binevenită pentru că nu a fost făcută de un politician şi vorbeşte despre o problemă care ne afectează pe toţi, în consecinţă am decis să ne alăturăm lor. Comunitatea noastră se va implica activ şi va susţine orice iniţiativă care are ca scop sau ajută la combaterea corupţiei din ţară”, a spus acesta. “Sperăm ca prin această susţinere a noastră să deschidem drumul şi altor grupuri de români să susţina această iniţiativă a românilor simpli care vor să ia poziţie faţă de corupţia din România”, a concluzionat Liviu Tomina. Iniţiativa românilor pentru combaterea corupţiei a luat fiinţă în urma scrisorii

înaintate de un grup de româniamericani Secretarului de Stat John Kerry prin care-i cer să sprijine lupta pentru eradicarea corupţiei din România. Scrisoarea odată transformată în petiţie a devenit virală şi un simbol al nemulţumirii populare faţă de corupţia din România, adunând până în prezent peste 10.000 de semnături. “Ne bucură că tot mai mulţi români încep să îşi ridice glasul împotriva corupţiei”, a spus Pr. Chris Terhes, unul dintre iniţiatorii scrisorii către John Kerry. “Sprijinul larg de care această petiţie s-a bucurat, obţinând până în prezent peste 10.000 de semnături de la români simpli dar loviţi direct de flagelul corupţiei, ne încurajează să mergem mai departe cu acest demers”, a continuat Pr. Terhes. “Facem pe această cale un apel la toţi administratorii de grupuri de pe Facebook, blogeri sau administratori de site-uri să se alăture acestei iniţiative a românilor de combatere a corupţiei”, a spus Pr. Terhes. “Este important ca românii să fie informaţi pe toate căile despre demersurile pentru combaterea corupţiei pentru a o putea demasca indiferent în ce formă s-ar practica.”

Vorbind despre această iniţiativă, câţiva dintre membrii grupului au spus:

ne-au încălecat de nu mai putem să ne dăm hăţurile jos? Sau cumva am obosit (adormit) datorită unora care se prefac că îi prind pe marii corupţi iar pe uşa din dos ies fără probleme. ROMÂNI!, ACUM ORI NICIODATĂ trebuie să facem ceva, că dacă nu facem noi nu va face nimeni şi ne vom afunda mai rău în negura corupţiei de nu ne mai poate scoate nimeni.” - Nemeş Viorel Marius

“În ţară când mergi la doctori trebuie să le duci cadouri sau să le dai bani, în schimb aici dacă încerci aşa ceva te bagă la închisoare. E jale cu ţara noastră.” - Adriana Tirloi

Baronii din toată ţara au “permis jaful şi au încurajat corupţia”. “Acum, când justiţia îi ia la bani mărunţi, ei se unesc şi lovesc din nou justiţia disperaţi că vor pierde libertatea!” - Niţă Doru Gongu

“Jos corupţia! Doresc ca CAS-ul să aprobe medicamentele de sute de milioane la toţi bolnavi de cancer, nu să se aprobe numai celor cu relaţii!” Ionescu Petronela

“Am vrut democraţie într-adevăr, nu corupţie. Sunt două lucruri total diferite. Democraţia nu cred că înseamnă şpagă, furt etc. Cât despre corupţie... aş vrea să revin în ţara mea, să pot munci acolo, să pot trăi acolo, dar datorită politicienilor acest lucru nu cred că va fi posibil.” - Vyo Delyce

“Iniţiativa românilor de combatere a corupţiei este apolitică deoarece corupţia este apolitică pentru că-i afectează pe toţi, ca atare toţi românii sunt invitaţi să o susţină”, a concluzionat Pr. Terhes.

“Corupţia este principalul motiv pentru care am plecat din ţară, hotărât să scap din acel infern care afectează bunul mers al democraţiei. Primăria îţi dă o casă doar dacă dai şpagă, la doctori ca să te trateze trebuie să le dai bani. Nu mai vorbim de afaceri, dacă ai o idee şi vrei să accesezi fonduri europene nu ai nicio şansă pentru că dosarul tau nu ajunge niciodată, ba este respins pentru că nu întruneşte normele, ba îţi cer mii de acte, ascund informaţia şi aşa mai departe.” - Niţă Doru Gongu “Cam asta este problema: românul se complace, unii se prefac că luptă împotriva corupţiei, alţii mai deştepţi corup, şi ceilalţi... participă pasiv la acest circ numit “fuga după marii corupţi”. Chiar nu putem face nimic? Chiar aşa

“Dacă au distrus ţara sunt căi prin care să îi demolăm, să dispară corupţii din ROMÂNIA! Semnaţi [această petiţie] cei din România şi din toate ţările unde sunteţi români!”- Bondoc Lili Mărturia unei tinere plecată de 5 ani din ţară în Spania “Sunt româncă şi sunt mândră de acest lucru, dar ceea ce se întâmplă în România este deja strigător la cer. Corupţia este principalul motiv pentru care am plecat. Sunt de aproape 5 ani în Spania şi nu am fost niciodată în ţară în aceşti ani. În România se aplică proverbul “corb la corb nu-şi scoate

Actualitatea românească

11

ochii”. Chiar dacă sunt destule persoane care conştientizează că ceea ce se întâmplă nu este normal nu pot denunţa, pentru că ar însemna pierderea unui loc de muncă. Eu mi-am pierdut locul de muncă în care lucram de mai bine de 4 ani în momentul în care am început să deschid gura pentru a reclama neregulile de la locul de muncă. Probabil am fost printre singurii angajaţi care au avut curajul să vorbească. În România totul se rezolvă dacă ai pile, cunoştinţe, relaţii şi bani pentru a da şpagă. Aş dori să mai dau un exemplu. Acum mai bine de 10 ani am fost singura fată din 3 judeţe (Ialomiţa, Călăraşi şi Constanţa) care s-a înscris pentru Agenţii de Poliţie de Frontieră. După 6 ani de antrenament şi studiile pe care le aveam eram destul de convinsă că o să intru fără probleme dar nu a fost aşa. Mi-au cerut şpagă 5 mii de euro spunându-mi verde în faţă că acesta era preţul pentru a avea acel loc de muncă dorit de toată lumea. Am rămas destul de dezamagită când am văzut pe cei care au intrat într-un final (cu şpagă) şi nu erau exact aceia care ar fi meritat să poarte haina statului. Sper că nu v-am plictisit cu puţinele cuvinte pe care le-am avut de spus. România este de mult “ţara tuturor posibilităţilor” dar nu în sensul bun al cuvântului şi acest lucru mă întristează.” - Corina Pintrijel sursa: hotnews.ro


ÎN CURÂND SERVICIUL ACASĂ - PLATĂ LA DOMICILIU VA FI DISPONIBIL ÎN TOATĂ ITALIA ŞI SPANIA


Ar nr02 3 newsletter