PSIHOLOGIA
POPORULUI ROMÂN
/ 135
înså le gåsim petrecându-se dupå acela¿i plan. Planul pe care îl indicå dinamica apetiturilor: linia de minimå rezisten¡å pentru satisfacerea acestora. Ori¿ice societate, fårå deosebire de raså, sau de trecut, poate deveni teatrul unor asemenea revolu¡ii. Este îndeajuns ca înfrânarea ce o exercitå cultura så scadå, sau, ceea ce revine la aceea¿i, ca exaltarea apetiturilor individuale så creascå, pentru ca prima condi¡ie favorabilå de producere så fie datå. Condi¡iile celelalte vin mai cu u¿urin¡å. Asocierea celor interesa¡i o aduc aproape instinctiv împrejurårile, când ea nu e mai dinainte în stare latentå. Convertirea mul¡imii pentru a opera faptele råmâne în sarcina temperamentelor revolu¡ionare, sau, în societå¡ile mai båtrâne, în sarcina revolu¡ionarilor de profesie, care, ¿i unii ¿i al¡ii, se achitå de rolul lor. Ideile de propagandå sunt sugerate pe de-a-ntregul de jocul imaginilor care înso¡esc via¡a emo¡ionalå. Ele se pot prevedea de mai înainte, ¡inând seamå de coeficientul de culturå care s-a asimilat în mentalitatea fiecårei societå¡i. A¿a, locuitorii revolta¡i din cetå¡ile Antichitå¡ii preferå declama¡iile patriotice – grecii mai ales erau sensibili la ideea de trådare –, locuitorii ¡årilor moderne preferå imaginile din Biblie ¿i cu deosebire sunt neråbdåtori så ajungå ziua din urmå, ziua de judecatå, în care såracul e alåturi de bogat. Logica este în toate timpurile aceea¿i. Alegerea cuvintelor în care ea se îmbracå nu creeazå prea multe dificultå¡i, ¿i în sine este ¿i de pu¡inå importan¡å. Societå¡ile inculte se pot mul¡umi ¿i cu gesturi, când nu pot pricepe cuvintele... Conchidem. Condi¡iile care favorizeazå producerea unei revolu¡ii nu trebuie cåutate a¿adar decât în alcåtuirea societå¡ii înså¿i, ¿i nu în provocårile indivizilor. Individul, prin activitatea sa, este totdeauna provocator.