PSIHOLOGIA
DIN
POPORULUI ROMÂN
/ 107
PSIHOLOGIA REVOLU º IONARULUI*
I Nepotrivirea între ideile propovåduite de un revolu¡ionar ¿i caracterul moral al acestuia s-a constatat, în timpurile mai noi, a fi atât de izbitoare, încât aceastå nepotrivire a ajuns aståzi ca o notå caracteristicå în psihologia revolu¡ionarului în genere. Mai totdeauna sufletele doritoare de reforme mari ¿i generoase uitå så înceapå aplicarea acestor reforme asupra lor în¿ile. Vorbele cele mai frumoase au ca izvor sufletesc motivele cele mai urâte. Un egoist se împåneazå cu idei altruiste. Un invidios ¿i un vanitos sunt predicatorii cei mai dârji ai asanårii moravurilor. Un caracter violent nu gåse¿te destule cuvinte så înfiereze pe cei ce pericliteazå ordinea socialå. ¥n schimb înså, al¡ii, blânzi ca mielu¿eii, sunt surprin¿i printre instigatorii revolu¡ionari. S-ar pårea cå natura cautå înadins så reuneascå la un loc contrastele. Aceastå nepotrivire între idee ¿i faptå i-a ¿i fåcut pe unii istorici så judece în mod gre¿it mi¿cårile revolu¡ionare. Josnicia sufleteascå a celor ce s-au gåsit în capul mi¿cårilor a fost luatå drept criteriu, ¿i la måsura ei au fost reduse apoi ¿i ideile. *
Apårut ini¡ial în „Studii filosofice“, vol. II (1908), p. 1-29; Idem (bro¿urå), Buc., 1919, Editat „Studii filosofice“, 30 p.