Cronica de cotroceni

asezonaţi cu tot felul de mere şi portocale, păstrăv, pui şi curcan, fiecare fel servit cu cartofi, de la salată de cartofi cu ceapă şi boia dulce la cartofi prăjiţi, piure sau copţi cu unt la cuptor. Toate bucatele se serveau cu pâine pufoasă de casă şi mămăligă aburindă. La final, cafea şi o risipă de prăjituri şi cozonaci. Acel ospăţ s‑a terminat într‑o mirare generală, partea ucraineană, mai relaxată, întrebând dacă aşa arată masa unui român ; noi, stingheriţi, pentru că ospitalitatea alune­ case spre pantagruelic. A fost un dezmăţ culinar pe măsura personajelor lui Ion Creangă din Harap‑Alb. Am decolat spre Bucureşti, de pe aeroportul din Baia Mare. Am străbătut pădurea de la Sighet până la Baia Mare cu Preşedintele în maşină. Discuţia – despre cum gestionăm pe mai departe bileţelul roz. Speram să găsească dovada, ca să putem să ne acoperim.

După patru zile de tăcere, părea că Elena a fabulat, iar noi bâlbâim explicaţii. Pe un ton moderat, ca să nu alterez şi mai mult atmosfera, am sugerat că ar fi fost mai bine dacă făceam anunţul într‑o altă succesiune a faptelor. Trăgea adânc din muştiuc, fără să susţină ce spun. Într‑un final, a adormit. Pe aeroportul din Baia Mare ne‑am întâlnit cu doamna Maria Băsescu.

Din 2000, când am cunoscut familia Băsescu, comu­ nicarea cu doamna Maria a fost de un firesc care mă măgulea. Părea că scopul ei în viaţă era să alunge orice umbră care putea să întunece vreo discuţie, vreo privire. Era protectoare, generoasă, mereu atentă cu cei din jur. În puţinele delegaţii în care ne însoţea, la întoarcere cumpăra câte un suvenir pentru mine şi 252