11(736) • 14 martie 2014
Observatorul de Nord Lume, soro lume
Să cunoască orişicine, tot răul aşteaptă bine
Nina Neculce nneculce@yandex.ru Cristina are 33 de ani, s-a născut la ţară. A crescut într-o familie de buni creştini. De mică a fost atrasă de cele sfinte. Dar şi mai mult s-a apropiat de Dumnezeu din ziua în care sora ei cu doi ani mai mare s-a îmbolnăvit. Atunci se ruga pentru ea şi seara, şi dimineaţa, şi în timpul zilei, şi la miezul nopţii.
În căutarea unei lumi la care visa
Însă rugăciunile nu i-au fost auzite. După şase luni de luptă cu boala, sora s-a stins. Făcuse o tuberculoză galopantă despre care nici medicii n-au bănuit, o tratau de pneumonie. A murit, vegheată de Cristina, în timp ce mama era plecată după doctor. Senină şi lucidă, atât i-a spus sora dragă înainte de moarte: „Să nu te superi pe Dumnezeu că nu ţi-a ascultat rugăciunile, aşa mi-a fost scris. Ai grijă să găseşti pentru fiecare o vorbă bună de încurajare şi de mângâiere, cum ai găsit şi pentru mine”. Şi, liniştită, a închis ochii, aşa cum îi închide omul când se culcă să doarmă. Avea doar 18 ani. Din ziua pierderii surorii, Cristina era stăpânită de o nostalgie inexplicabilă, de un dor după o altă lume. Se închidea singură în casă şi plângea. Alteori lua „Paraclisul Maicii Domnului” şi se retrăgea la umbra nucului
din fundul grădinii şi citea. „lupta” pe două fronturi. Şi Era fericită alături de părinţi această iubire secretă a lui în satul natal, dar simţea că ar mai fi durat, dacă cealaltă nu acolo e locul ei, nu acolo nu posta poza pe internet. e lumea pe care o căuta şi o S-au despărţit. Vă daţi seama visa. Îşi vedea viitorul într-o ce se făcea în sufletul Crismănăstire şi a mers la Facul- tinei — fulgere şi furtună! tatea de Teologie. După doi Atunci a cunoscut biata de ani de studii, total dezamă- ea suferinţa din dragoste. gită de atmosfera şi predarea Nu mânca, nu dormea şi nu obiectelor, a părăsit Universi- vorbea cu nimeni. Fericirea ei tatea. Cuprinsă de îndoieli a s-a transformat în disperare. fost şi după o săptămână de Cuprinsă de remuşcări şi de şedere la mănăstire. Compor- durere, a ajuns până la aceea tamentul prea aspru al Maicii- că era gata să se arunce într-o stareţă i-a şters visul. Altfel îşi fântână. Dar tentativa nu i-a închipuise ea viaţa de mănăs- reuşit. Ca din pământ în acea tire. Descumpănită, se ruga clipă, care putea fi fatală, a lui Dumnezeu s-o ajute să-şi răsărit un trecător care a găsească liniştea. Şi a găsit-o, oprit-o. Era un profesor. După mergând la o altă facultate, ce a ascultat-o i-a zis: „Oare nu e mai uşor să ierţi decât pedagogie şi psihologie. să suferi? Sau nu e mai uşor să uiţi decât să suferi? Uită-i Suferinţă din până şi numele. Nu merită dragoste să-l păstrezi în amintire. O să Avea 20 de ani. Acolo întâlneşti o altă iubire, mai l-a întâlnit pe Marcel, un frumoasă şi mai adevărată”. tânăr timid cu care se vedea împreună până la sfârşitul S-a rugat aşa vieţii. Cristina era la prima iubire şi o trăia cu toate cum numai ea fibrele inimii. A fost frumos, ştia să se roage dar s-a terminat repede. Din prea puţină cunoaştere, după Vorbele profesorului au câteva luni au început lacrimi readus-o cu picioarele pe şi certuri, erau prea diferiţi pământ. Şi-a dat seama ce la caractere. Fata se ruga mare păcat era să facă. I-a neîncetat pentru dragostea mulţumit din tot sufletul, s-a lor, cerând de la Maica Dom- întors la gazdă, s-a retras în nului răbdare şi înţelepciune. camera sa şi a stat toată ziua Îl accepta pe Marcel aşa cum închisă în casă. Simţea nevoia era şi credea că vor ajunge la să se reculeagă, să fie cu ea timpul când se vor înţelege însăşi, să se purifice. Nu a desdintr-o privire. Şi ar fi crezut chis televizorul, nici radioul, ea mult şi bine, dacă n-ar fi nu a citit, dar s-a rugat aşa apărut pe o reţea de socia- cum numai ea ştia să se roage. lizare o poză în care Marcel Cu lacrimi fierbinţi. În zilele săruta sânii pe jumătate dez- următoare, ca şi când nu s-ar fi goliţi ai unei fete destul de întâmplat nimic, şi-a văzut de frumoase. Cum avea să des- studii şi de discuţii cu colegii. copere în scurt timp, Marcel Au trecut anii. Cristina a
ÎN URMA EVENIMENTULUI
absolvit facultatea, s-a întors în timp ce stăteau la masă în în sat la şcoală. Parcă nu vroia restaurant şi vorbeau, de la să-i iasă în cale o altă dragoste, masa de alături s-a ridicat un nu vroia să mai repete sufe- tânăr frumos, înalt, cu părul rinţa, dar în adâncul sufletului blond şi ochii albaştri şi s-a spera să întâlnească acel apropiat de masa lor. „Sunteţi suflet-pereche, care să-i facă din România sau din Repuviaţa frumoasă. În adâncul blica Moldova?”, le-a întrebat sufletului îşi dorea şi ea să într-o română cu accent. Aşa devină mamă, să nască şi a început despicarea firului în să crească copii. Avea 28 de patru. A fost o surpriză nemaiani, dar sufletul-pereche nu pomenită. „Tu eşti, Cristina?!”, se mai arăta. Din vreme în a strigat bucuros bărbatul. vreme îşi amintea de Vlăduţ, „Tu eşti, Vlăduţ?!”, i-a răspuns prietenul ei de la grădiniţă, cu foarte emoţionată domnicare se juca „de-a familia” şi şoara. Cristina a aflat că Vlad care zicea că atunci când va a devenit medic şi munceşte creşte mare o să se însoare cu în domeniul farmacologiei în ea şi o să aibă împreună şase oraşul Moscova, că nu e căsăcopii. Cristina îl pomenea în torit, că părinţii sunt sănătoşi rugăciunile sale, de multe şi că le este dor de Moldova. ori se întreba pe unde o fi şi Aşa aveau să se reîntâlnească ce-o mai fi făcând? Cele mai două minţi deschise spre dragi amintiri din copilărie cunoaştere, două suflete erau legate de acest băieţel luminate, născute unul cu care mergea şi venea de pentru altul. Din acea vacanţă la grădiniţă, ţinându-se de la mare Cristina a devenit mână, cu care se juca, când stăpână pe inima lui, Vlad — la ei acasă, când la Vlăduţ, stăpân pe viaţa ei. Iubirea cu care a stat într-o bancă lor s-a transformat apoi în în primul an de şcoală. Dar cea mai frumoasă poveste soarta i-a despărţit. Încă nu de iubire, cum nici prin cărţi se terminase anul şcolar, când nu citeşti. Chiar imediat după părinţii lui Vlăduţ s-au văzut vacanţa care i-a reîntâlnit, nevoiţi să-şi ia lumea în cap Cristina l-a urmat pe Vlad la şi să plece din sat din cauza Moscova. Peste jumătate de unor neînţelegeri cu rudele. an au făcut nunta într-un cerc Au plecat în Belarus, la baştina restrâns de prieteni, iar peste tatălui... încă o jumătate li s-a născut o fetiţă. Fericită, Cristina mi-a spus: „Am ajuns la vorbele Cea mai scumpă şi bunicăi, care m-a încurajat tot mai dragă surpriză timpul, spunându-mi că fieSă vezi şi să nu crezi! Când care pai are umbra lui. A venit Cristina nu mai credea că va şi umbra mea, când aproape avea parte şi ea de o dra- că îmi luasem gândul de la goste mare, în vara lui 2010, o dragoste mare. Nu a fost minune! În Turcia, la mare, o întâmplare. Sunt convinsă avea să-l întâlnească pe cine că Dumnezeu mi l-a trimis pe credeţi? Pe Vlăduţ! Fata ple- Vlad ca să ne facem o familie case în Antalia împreună cu frumoasă şi să nu ne mai deso prietenă. Într-o dimineaţă, părţim niciodată”.
500 de milioane de lei pentru fondul de subvenţii în 2014! Info OdN Fermierii pot depune, de luni, cereri pentru a primi subvenţii de la stat. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură va recepţiona actele până pe 1 noiembrie. Autorităţile promit că termenul de examinare a dosarelor nu va depăşi zece zile calendaristice, iar în timp de aproximativ 40 de zile de la depunerea documentelor, agricultorii îşi vor putea primi banii. Producătorii agricoli care vor planta livezi de măr vor primi de la stat până la 50 de mii de lei pentru un hectar. În cazul livezilor de vişin, cireş, cais, piersic şi nectarin, subvenţiile sunt de până la 30 de mii de lei la hectar. Câte 50 de mii de lei pentru un hectar vor primi agricultorii care vor creşte coacăzi, căpşuni, zmeură. Pentru viţă de vie subvenţiile sunt de 25 de mii de lei pentru un hectar atât de struguri de masă, cât şi pentru cei tehnici. Statul promite asistenţă financiară şi fermierilor care vor construi sere. Astfel, subvenţiile pentru grupuri de producători vor ajunge la 70 la sută costurile pentru utilaje şi până la 60 la sută în cazul fermierilor individuali. Dosarul pentru obţinerea subvenţiilor trebuie să conţină o cerere-tip, certificatul de înregistrare a firmei pe teritoriul ţării şi confirmarea că solicitantul nu are datorii faţă de bugetele de stat şi local.
Tânăra pictoriţă Ana Grigorovscaia
Cuprinși de valurile romanței În una din zilele mohorâte ale lui „făurite” mi-a surâs norocul să o întâlnesc în stradă pe directoarea Centrului de Creație a Copiilor din Soroca, doamna Valentina Plop. Ne cunoaștem de mult timp, dar fiind și eu ca o pasăre călătoare, cam puțin stau pe acasă. Evident, m-am interesant și de sănătatea ei, și de succesele ei în lucru. Fără ca să stea mult pe gânduri, ne-a invitat la o serată a romanței organizată de Claudia Artimuc, conducător al ansamblului „Clopoțelul”. Am primit invitația cu plăcere și nu am regretat nici o clipă, din contra, ca o clipă întreagă s-a perindat serata. Am admirat copii frumoși și talentați precum
Apropo
Faceţi cunoştinţă!
ansamblul Clopoțel, care știu să cânte romanța, Virgina Baran, Mihaela Țăulean, Valeria Hangan și Ana-Maria Halupnean au recitat și dedicat versuri proprii, au desenat-o. M-au fermecat perechea de dansatori condusă de doamna Libovi Sârbu și mica țigăncușă Victorița Zabolotnâi. Dar nu mai puțin m-au frapat și conducătorii cercurilor centrului. Am văzut lucrări extraordinare executate de acești oameni minunați, precum Muntean Luminița, Ranga Olga, Ruslan Zabolotnâi, care au interpretat și ei romanțe ce au trecut prin inimile copiilor, părinților, oaspeților ca o rază caldă, aici dorim să o apreciem la justa valoare și pe Renata Țente — prezentatoarea seratei.
Cu fiecare zi mă conving că orașul nostru este cu adevărat un oraș al oamenilor frumoși la chip și suflet, creatori de Frumusețe. La Soroca se scrie și se publică carte. Meșterii populari din Soroca sunt cunoscuți pretutindeni. Dansatorii aprind spiritele pe scene: unde joacă moldovenii, acolo pământul geme. Aici, în provincie, avem pictori ale căror opere de artă nicidecum nu sunt mai prejos decât ale celor din capitală. Aici, la Soroca, munca de la serviciu se combină cu crearea frumosului. Aici tinerii fac studii, dar și se dedică activităților artistice — dansează, scriu poezii, pictează. Și sunt mulți la colegiile și liceele din oraș! Îi cunosc pe mulți dintre ei și sunt bucuros de faptul că viața lor nu este arsă în rugul indiferenței, că și-au ales o cale în viață, un ideal și merg ÎNAINTE. Printre acești tineri frumoși se numără și Ana Grigorovscaia, eleva Liceului Teoretic „Constantin Stere”. Măruntă la corp, dar cu un chip frumos și o inimă mare, îi bucură pe cei din jur cu acuarele ce vorbesc de un talent pe care Bunul Dumnezeu i l-a dat — măiestria de a picta.
Foto: Nicolae Bulat
Nicolae Bulat, directorul Muzeului din oraşul Soroca
Ala Istrati
5
Joi, 6 aprilie, la Muzeul de organizat de Muzeul de Istorie Istorie și Etnografie Soroca, și Etnografie Soroca în comun Sala de la Colț a avut loc ver- cu Uniunea Artiștilor Plastici, nisajul expoziției de acuarelă sucursala Soroca (președinte — a Anei Grigorovscaia, elevă în Karol Racz-Sochirca), au particlasa a XII-a. Patruzeci de acua- cipat colegii de liceu, elevi de rele au fost prezentate publi- la Liceul Teoretic „A. S. Pușkin” cului vizitator spre admirație. și Colegiul Pedagogic „M. EmiAnume admirație. nescu”, prieteni, rude. Aici În fața ochilor se doresc să mă refer și la un perindă Gingășia, Grația, lucru foarte important pentru Delicatețea, Finețea, Sensi- noi toți. Muzeul din Soroca s-a bilitatea, Blândețea, Duioșia, mai îmbogățit cu o pleiadă de Tandrețea, Frumusețea buni prieteni — cei de la Liceul Omului, Frumusețea, Visul și „A. S. Pușkin”, care sunt alături Speranța Tinereții. La vernisajul de noi la mai multe manifestări
culturale organizate de muzeu. Cuvintele spuse de participanții la vernisaj au fost calde, sincere, venite din suflet și pline de Speranță. Au vorbit dnul profesor, director de liceu Vasile Baș, dna profesor Angela Bucătaru, Ion Lozan, directorul Școlii de Arte Plastice, Karol Racz Sochircă, rude, prieteni. Ecaterina Popa a citit câteva din propriile poezii, iar elevul Marius Rotaru a interpretat pentru omagiată două piese la acordeon. A fost plăcut și frumos.