minut în culise
Unii oameni fac parte activ din viaţa noastră, fără să conștientizăm această prezenţă. Ne obișnuim, atât. Aș putea spune că vocea Angelei, pentru mine una, are gustul paharului de vin de înainte de cină. Suntem obișnuiţi cu imaginea Angelei Gonţa, sobră, calculată, fata care ne aduce știri bune sau rele, care ne privesc sau nu. Important e că aceste livrări informaţionale au devenit un ”must”, iar zâmbetul Angelei nu trebuie să lipsească, Doamne ferește, de pe sticlă, atunci când vii obosit acasă și aștepţi nerăbdător cina, pentru că asta face parte din seara ta. Hai să vedem ce îi place Angelei să aibă la cină, să asculte în mașină. Hai să vedem o altă Angela Gonţa, efervescentă și boemă în același timp, cum poate o vei descoperi în textul care urmează.
“ТОТ САМЫЙ МЮНХГАУЗЕН!”– cel mai recent film văzut. Mi l-a recomandat un prieten care le știe pe toate. O poveste de film! Nu mă mai satur de mâncarea făcută de mama pentru că îmi amintește de copilărie. Ok, și de cea italiană. Adevarul e că nu prea am gusturi fine în ale gastronomiei. Dacă e să aleg între o salată cu fructe de mare și cartofi prăjiţi, aleg cartofii și ... roșiile cu brânză. Gătesc destul de rar și întotdeauna aleg calea cea mai ușoară. O salată, carne la cuptor și niște cartofi. Clătitele îmi ieșeau cândva bine. Nu vreau să revin în niciuna din ţările pe care deja le-am văzut, pentru că mai am atâtea de văzut. Prima serată la școală, fetele probabil ţin minte în detalii acest eveniment, eu îmi