http://www.terapii-naturiste.com La virsta copilariei, jocul reprezinta o forma de exprimare esentiala in majoritatea activitatilor. Jocul reprezinta o uriasa diversitate de moduri de actiune, de manifestare si de concepte. Se joaca o mare parte a lumii animale - de la fluturi pina la pasari - si pe masura ce inaintam pe scara evolutiei jocul capata un caracter mult mai complex. La om, sub o forma sau alta, jocul este prezent la orice virsta, stare sociala, nivel de cultura, loc sau epoca. Prin joc, copilul se pregateste si se adapteaza la viata, exploreaza lumea, isi foloseste corpul, mina si mintea, intilneste relatii de colaborare sau parteneriat sau, din contra, de lupta si confruntare, fata de ceilalti. Jocul este un mecanism care combina miscarea cu gindirea, imaginatia si afectivitatea. Sa nu uitam insa esentialul: copilul se joaca pentru bucuria de a se juca; el invata si se dezvolta natural de la un stadiu la altul prin joc. Totusi, rolul adultului este hotaritor, el trebuind sa intervina pe mai multe planuri, de la alegerea si amenajarea spatiului de joaca, a jucariilor si a materialelor, pina la alegerea, sprijinirea si coordonarea jocului, evident, incurajindu-l, ajutindu-l, stimulindu-l in orice moment. Intelegind si urmarind jocurile copiilor, observam ca fiecare etapa de dezvoltare isi are specificul sau in care putem distinge citeva stadii. Jocul de functii favorizeaza dezvoltarea simturilor Pina la un an si jumatate, domina asa-zisul joc de functii care favorizeaza dezvoltarea simturilor. Copilul cauta sa apuce, duce obiectele la gura, zimbeste si intinde miinile partenerului. Vazul si auzul incep sa se coreleze cu miscarile, se orienteaza in lumea exterioara, luind totodata si cunostinta si de propriul corp, jucindu-se cu miinile si picioarele. Alegerea jucariilor in aceasta perioada este foarte importanta, intrucit trebuie sa indeplineasca si citeva conditii: fara margini taioase, in culori vii, atragatoare, sa nu poata fi inghitite, tari, bine facute, usor de curatat. Exista o mare diversitate de jucarii pentru aceasta virsta - de la simple obiecte lucitoare pe care sa le poata urmari cu privirea, sunatori, cercuri etc. - pina la cele mai sofisticate jucarii muzicale sau cele destinate dezvoltarii inteligentei. Ce inseamna jocul de cercetare Intre un an si jumatate si doi ani si jumatate este caracteristic jocul de cercetare: copilul cauta, strica, desface, goleste sertare, sorteaza etc. Este faza de formare a abilitatilor, a contactului cu obiectele, un mod de a contacta lumea exterioara. La acesta virsta se recomanda jucarii care se imbina, se rostogolesc (mingi), obiecte de impins si tras, jucarii care se inchid si se deschid, care se insurubeaza si se dessurubeaza, cutiute etc. Peste doi ani si jumatate este etapa cind copilul intra in joc, cind incepe sa inteleaga si sa colaboreze. Are precizie mai mare in miini, alege culori, forme, obiecte, creeaza si recreeaza o lume. Incepe sa asculte de recomandari, respecta reguli de joc, intra in roluri. La aceasta virsta sint recomandabile jocurile de dramatizare si jocurile de rol, in care copilul poate fi ursul care doarme, iepurasul care topaie, maimuta care se catara etc. Este perioada cind putem interveni cu succes in formarea deprinderilor motrice de baza si a calitatilor motrice, putind introduce elemente pregatitoare pentru anumite sporturi. Este perioada cind se pot folosi corzi, mingi, cercuri, rachete, triciclete si multe alte obiecte si materiale. Homeopatia - o abordare energetica a medicinii Motto: Negati aceste adevaruri, daca puteti, descriind o metoda mai eficace, mai sigura si mai blînda decît a mea; negati-le, dar nu doar prin vorbe, caci am avut parte deja de prea multe. Dar, daca experienta va dovedi cum mi-a dovedit si mie ca metoda mea este cea mai buna, folositi-o pentru a salva oamenii si pentru a-i aduce slava lui Dumnezeu. S. Hahnemann Pledoarie pentru homeopatie Exista în zilele noastre o neconcordanta în ceea ce priveste medicina: pacientii cred ca în acest domeniu îmbunatatirile constante au reprezentat un progres semificativ pentru starea de sanatate. În realitate, nu numai ca nu exista nici un fel de îmbunatatire, ci din contra, aparitia oricarui medicament nou, prin contraindicatiile si efectele lui secundare creeaza mai mult rau la niveluri din ce in ce mai profunde ale organismului uman. Problemele si efectele secundare ce apar în urma unui tratament pot fi mai grave decît boala insasi. Cu toate acestea, exista un numar tot mai mare de pacienti care solicita, uneori imperativ, un mare numar de medicamente, creîndu-se chiar un mit - acela ca eficienta medicului poate fi apreciata dupa numarul de medicamente prescrise de acesta. Ideea unei noi dimensiuni în practica
Page 29 / 87 Copyright 2011, Dan Paunescu