Metodologia analizei campaniei online prezintă o multitudine de implicaţii pentru structura site-urilor politice în ceea ce privește funcţia lor principală, aspectul formal și conţinutul caracteristicilor acestora. Aproape toate partidele analizate și, implicit, toţi participanţii au urmărit, în primul rând, transmiterea informaţiei pe World Wide Web în detrimentul caracterului participativ, care ar fi putut crește interesul politic și de acţiune în rândul utilizatorilor de Internet. În afară de elementele deja standardizate, cum ar fi feedback-ul, e-mailul de contact sau grupurile de știri, partidele au luat rareori măsuri pentru a intensifica interacţiunea directă. Astfel, doar două dintre website-urile candidaţilor ofereau discuţii pe forumurile special create pentru alegători, ceilalţi candidaţi preferând să intervină simptomatic la comentariile postate, dar fără o prea mare implicare. Astfel, internauţii au fost prea puţin încurajaţi să dezvolte un dialog frecvent, coerent și direct, interactivitatea nefiind întotdeauna simetrică și promptă. Totodată, a funcţionat controlul mesajelor, iar candidaţilor le-a lipsit consecvenţa și rapiditatea răspunsului. Pe de altă parte, partidele românești și candidaţii lor la alegerile prezidenţiale s-au concentrat pe oferirea de informaţii online despre istoria lor, biografia lor, organizarea și poziţiile lor în ceea ce privește problemele politice curente, prin intermediul buletinelor informative, al documentelor de campanie, al comunicatelor de presă și al știrilor despre partid, în timp ce trimiterile generale, chiar la sistemul politic din România sau a unei proceduri electorale, au lipsit. Singurul care a postat procedura electorală pe site-ul de campanie a fost Kelemen Hunor. Doar șase candidaţi au reușit menţinerea comunicării online, dar nu toţi au contribuit la utilizarea backround-ului material oferit (fotografii, arhivarea articolelor, postarea și transcrierea unor emisiuni la care participau etc)1. Funcţiile interactive au fost utilizate, dar nu în mod excesiv. Pe lângă participare, funcţiile de mobilizare și integrare/creare de reţele, s-au dovedit a fi, de asemenea, de interes secundar pentru site-urile politicienilor români. Doar candidatul Partidulul Naţional Liberal și cel al Partidului Verde au încercat și au reușit, într-o foarte mică măsură, să strângă prin apeluri online fonduri pentru campania electorală. Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, prin Kelemen Hunor, și Partidul Social-Democrat, prin Mircea Geoană, au încercat să-și atragă voluntari doar prin câteva cuvinte postate la secţiunea special creată. Aproape toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale au utilizat o platformă activă pentru încurajarea comunicării mesajelor online, acest lucru fiind evident prin prezenţa lor pe site-urile de socializare. Notă discordantă au făcut George Becali și Corneliu Vadim Tudor care, ori din motive financiare, ori din lipsa unei îndrumări, nu au comunicat deloc, pe parcursul campaniei electorale, cu electoratul prin intermediul online-ului. În campania pentru prezidenţialele din 2009 cel mai activ, din punctul de vedere al comunicării online, a fost candidatul Partidului Verde, Remus Cernea. Interactivitatea online este în opoziţie cu vizibilitatea publică, unde acest candidat este aproape inexistent. Tânărul cu plete, atipic pentru o campanie electorală, îmbrăcat non-conformist, și-a atras cei mai mulţi simpatizanţi pe site-urile de socializare, 5.700 de „prieteni” pe Facebook2 și 1.000 de abonaţi la mesajele de pe Twitter3. Toţi candidaţii clasaţi în cursa electorală înaintea lui erau figuri publice foarte cunoscute în România, dar Cernea a fost cel care s-a menţinut în top la secţiunea politică a serviciului de monitorizare a traficului Internet Trafic.ro. A fost un site de campanie care a încurajat interactivitatea dintre candidat și utilizatori, potenţiali alegători prin postarea comentariilor și materialelor video pe care ei înșiși le puteau 1 Eva Johanna Schweitzer, “Innovation or Normalization in e-campaigning?: A Longitudinal Content and Structural Analysis of German Party Websites in the 2002 and 2005 National Elections”, European Journal of Communication, (2008) :456. 2 http://www.facebook.com/home.php#!/remus.cernea. 3 http://twitter.com/#!/remuscernea.
54
Sfera Politicii nr. 8 (162) / 2011