Musatinii 28

1

Istoria nu se învață doar din manualele care, adeseori, nu sunt actualizate și nu oferă nimic altceva decât informație rece, impersonală. Adevărata istorie ne este la îndemână și este gravată pe monumentele şi plăcile comemorative, în zidurile bisericilor, în bronzul statuilor. Relevanța acestora pentru omul contemporan este, adeseori, redusă datorită contextului socio-economic în care trăiește. Monumentele istorice, mărturii ale istoriei unui neam, sunt atrăgătoare numai pentru retină. Puțini sunt aceea care se preocupă de istoricul unui monument, sit ș.a. în condițiile în care fluxul de informații la care suntem expuși este unul copleșitor. Practic, se uită că aceste prezențe ”mute” în peisajul nostru cotidian stau mărturie a unui mod de viață, a unei evoluții la care au luat parte strămoșii, părinții noștri și că ele fac parte din tezaurul unei națiuni. Nu întâmplător, UNESCO a decis în anul 1983 să fixeze ziua de 18 aprilie drept Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor. În cadrul Clubului de Istorie ”Mușatinii” ne propunem să inventariem cu ajutorul mediului virtual, dar și a cercetării pe teren monumentele istorice din zona Romanului, o zonă atât de bogată în vestigii culturale. Prezenta inițiativă va fi completată cu un concurs dedicat istoriei locale ”Web-Historia” care va avea loc în luna iunie 2015 la Colegiul Național ”Roman-Vodă”.

Mulțumim tuturor elevilor implicați în acest proiect generos care se află abia la început!

Prof. Ovidiu Albert Mușatinii, nr. 28 ISSN 1883-8775 Roman, apr. 2015 Prof. coordonatori: Ovidiu Albert Mihaela Tanovici Ionuț Ciocoiu Website: http://clubulmusatinii.wordpress.com E-mail: asociatiamusatinii@yahoo.ro

2

MUZEUL DE ISTORIE DIN SĂBĂOANI Muzeul detine obiecte ce arata importanta bisericii in viata umana care a existat in trecut si se regaseste si astazi in vietile noastre .Obiecte ce se gasesc in muzeu : un rozariu vechi găsit la Baia şi crucea misionarului descoperită într-un mormânt de la Berindeşti au atras atenţia, vase din lut, bani vechi, covoare, lăicere, cojoace, ştergare, piese de îmbrăcăminte şi de ţesut, unelte folosite în agricultură, în pescuit sau păstorit, hărţi, documente istorice, obiecte de cult etc.

Cele trei secţiuni ale muzeului (arheologie, etnografie şi istorie) sunt aşezate în opt încăperi şi ilustrează prezenţa catolică la est de Carpaţi încă din secolul XIII, precum şi aria de răspândire a acestora pe întreg teritoriul Moldovei.

Alexia Frîncu (11D) BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI-PILDESTI În anul 1830, comunitatea catolică din Pildești a construit o mică biserica din lemn, care la 1850 a fost înlocuită cu una din piatră și a fost sfințită de episcopul Anton de Stefano. La scurt timp, această biserică a devenit neîncăpătoare, astfel că în anul 1893 a fost finalizată construcția unui nou lăcaș de cult, pe locul fostei biserici, construcția începând în 1884. Lucrările au fost coordonate de preotul Caitan Liverotti, care a susținut construcția atât moral, cât și financiar. Biserica dainuie și în prezent, trecând de-a lungul timpului prin numeroase transformări, prima dintre ele având loc în 1924 și fiind sprijinită din banii obținuți din vânzarea sfeclei și a fasolei cultivate pe pământul bisericii. În anul 1996 a început construcția unei noi biserici în sat, având același hram cu cea veche. Lăcașul de cult a fost sfințit în anul 2012, fiind unul dintre cele mai mari din Moldova. Serviciul religios se desfașoară atât în biserica veche, cât și în cea nouă.

Cosmin Dimișcă (11C)

3

Biserica armenească din Roman, cunoscută și sub numele de Biserica ''Pogorârea Sfântului Duh'', a fost construită pe locul unei vechi biserici cumpărate de la sași în anul 1355 și are o arhitectură deosebită care frapează prin frumusețea și eleganța sa. În secolul al XIX – lea, lângă construcția bisericii, au fost adăugate turnulclopotniță, unele anexe si decorațiuni. Ea are un plan cruciform, cu absidele laterale dreptunghiulare și absida altarului semicirculară, soclu masiv de piatră cioplită și suprafața exterioară e prevăzută cu asize pe orizontal. Rozetele de piatră care împodobesc absidele laterale, ancadramentele celor 19 ferestre și cornișa profilată cu denticuli alungiți, conferă construcției o notă sporită de frumusețe, iar cele două turle sculptate în piatră, asigură eleganță și zveltețe întregului edificiu.

Interiorul este deasemenea decorat cu profile și sculpturi în piatră ce trimit la arta orientală prin motivele lor de inspirație armeană, persană sau arabă, iar senzația de monumentalitate este întărită de amplitudinea bolților, sprijinite pe aceleași arce piezișe, ce caracterizează bisericile moldovenești. În ultimii ani, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, consolidare și amenajare.

Astfel că, la data de 15 august 1991, lăcașul de cult a devenit biserică parohială, inclusă în eparhia Episcopiei Romanului.

Gheorghian Daiana (9G) MONUMENTUL DIN SĂBĂOANI La 20 februarie 1831, satele Răchiteni, Adjudeni, Buruieneşti, Luţca, Tămăşeni, Sterpu, Rediu, Sagna, Fârteşti, Oţeleni, Săbăoani, Pildeşti, Gherăeşti au semnat un document prin care se obligau să nu dea oameni pentru armată.

Luni, 24 aprilie 1831, după Duminica Tomei, garnizoana militară rusească din Roman a trimis 1.000 de infanterişti însoţiţi de 500 de cavaleri, comandantul armatei ruseşti încercând să le explice oamenilor că recrutarea era necesară pentru binele ţării. La răspunsul negativ al ţăranilor, armata rusă a tras trei salve pentru intimidare, însă conflictul a continuat cu o încăierare. În timpul încăierării au fost ucişi doi ofiţeri ruşi, 30 de ţărani din Săbăoani, patru din Pildeşti, trei din Gherăeşti, unul din Barticeşti, unul din Prăjeşti şi cinci ortodocşi.

4

În cimitirul vechi din Săbăoani au fost înmormântaţi 40, cărora li se cunosc numele şi vârsta. Numele lor, preluate din arhiva parohiei, au fost înscrise pe noul monument. Celor 24 de eroi din sat care au murit la 24 aprilie 1831 li se adaugă alţi opt decedaţi în zilele următoare (30 aprilie - 26 mai) din cauza rănilor. Alţi opt morţi sunt din celelalte sate (cinci din Gherăeşti, doi din Iugani şi unul din Prăjeşti). În total, pe monument sunt notate 31 de persoane căzute la locul de luptă şi nouă decedate în următoarele zile. Printre ei se află tineri cu vârsta de 16 sau 17 ani, dar şi vârstnici de 60 sau 80 de ani.

Victor Nicolae Stanciu (9C) Andrei Cobzaru (12B) MONUMENTUL DEDICAT EROILOR DIN SATUL MOLDOVENI La Moldoveni a existat întotdeauna un cult pentru cei trecuţi la cele veşnice, dar mai ales pentru cei căzuţi pentru apărarea pământului, libertăţii şi independenţei naţionale.Într-un părculeţ din centrul comunei, în locul "Pe deal" (cum spun localnicii), a fost construit încă din 1921, prin subscripţie publică, un monument care, aşa cum este inscripţionat pe o latură a sa, a fost ridicat "în amintirea şi cinstirea eroilor din comuna Porceşti, judeţul Roman" .

Lăudabil este şi faptul că, în timp, urmaşii celor căzuţi au învăţat tot mai mult să-şi cinstească eroii. La marea sărbătoare creştină a Înălţării Domnului, prăznuită şi ca Ziua Eroilor, se organizează ceremonii în cinstea ostaşilor căzuţi, la care participă fruntaşii primăriei, veterani de război, elevi şi săteni.

Elevii prezintă programe artistice, iar reprezentanţii autorităţilor locale şi ai veteranilor de război depun coroane de flori. Întreaga manifestare se încheie cu pomenirea morţilor în cimitirul satului şi cu degustarea ofrandelor aduse drept panahidă de rudele celor trecuţi în veşnicie.

Alexandra Donici (9A) Mădălin Gogu (9G)

5

CASTELUL STURDZA DE LA MICLĂUȘENI Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași. În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598.

George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale.

Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg. Pe pereții construcției se află următoarea inscripție: „Casa ridicată aici de strămoșul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica și grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită și înconjurată cu grădini de Alexandru și Ecaterina părinți, sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”.

Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase decorațiuni în altorelief, printre care și steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie și o ramură de măslin sau elemente simbolice, realizate în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke.

Influențele neogotice se regăsesc în decorațiuni cum ar fi: turnulețe gotice, armuri medievale, sală de manej, dictoane latinești înscrise pe pereți, turn de intrare cu pod peste șanțul de apă. În interior, castelul avea scări centrale din marmură de Dalmația, mobilier din lemn de trandafir, minuțios sculptat, sobe din teracotă, porțelan sau faianță, aduse de peste hotare, parchet 6

cu intarsii din esențe de paltin, mahon, stejar și abanos, confecționat de meșteri austrieci și având motive geometrice și florale. Plafoanele și pereții interiori au fost pictați în ulei, pe ele aflându-se înscrise numeroase dictoane în limba latină.

Alexandra Butnărescu (9G)

BISERICA "SF. NICOLAE" DIN PAROHIA I, MOLDOVENI

Biserica este construită pe temelie de ciment şi cărămidă presată, în stil slavo-bizantin, având formă treflată (în secţiune orizontală). Tencuită în interior şi exterior, biserica are uşi din lemn şi fier. Interiorul - cu o înălţime de circa 8 m. - este pardosit cu mozaic, având stranele din stejar şi catapeteasma din lemn de tei, culorile predominante fiind albastrul şi auriul. Iconografia se încadrează, ca stil, în cel renascentist, lăcaşul fiind pictat în interior de Orest Cantini de la Şcoala de pictură din Perugia - Italia.Biserica a fost supusă, de-a lungul timpului, unor renovări şi reparaţii succesive, în cadrul cărora au fost astupate fisurile din zid, i-a fost spălată şi retuşată pictura. În 1965 unele dintre chipurile de sfinţi au fost refăcute de către Adolf Cantini, fiul celui care le-a pictat iniţial. Tot în acel an a fost instalată şi lumina Dintre odoarele bisericii vechi, se mai păstrează un clopot de 30 kg. de la 1731, un disc aurit de la 1873 şi câteva icoane, reprezentând pe Domnul Iisus Hristos, Sf. Nicolae, Maica Domnului, Naşterea Domnului, Sf. Gheorghe şi Sf. Vasilecel Mare.Bisericadeţine, ca urmare a unei donaţii din 1934, şi un sfeşnic de argint cu trei braţe, ornamentat, îngreutate de 1.100 g. Tot din 1934 biserica are întreodoarele sale de preţşi o cruce din lemn, cu o greutate de 620 g, ornamentată şi îmbrăcată cu raze aurite.

Georgiana Borcilă (11C) MONUMENTUL EROILOR DE LA TRIFEȘTI Acest monument a fost ridicat în cinstea eroilor trifeșteni căzuți pe câmpurile de luptă între anii 1877-1913 și 1916-1918, cu sprijinul locuitorilor și cu sprijinul băncii "Izbînda" în anul 1921.

Familiile cu cei mai multi eroi cazuti au fost Familia Călugăru si fam. Gîtlan . Din fam Gîtlan din ce am reusit sa aflu, au plecat 7

generatii intregi adica tatal, fiul, bunicul , unchii , nepotii, toata linia masculina a familiei a plecat , dar niciunul din ei nu a supravietuit.In aceasta familie au fost 2 functii importante bunicul ,Alecu T. Gîtlan, a fost sergent iar tatal Gheorghe Gavril Gîtlan a fost caporal.

Pierderile au fost suferite in RAZBOIUL RUSO-TURC (1877-1878), AL DOILEA RAZBOI BALCANIC (16 iunie 1913 -18 iulie 1913) si in AL DOILEA RAZBOI MONDIAL (1916-1918). Ștefana Petrea (9G) ARHIEPISCOPIA ROMANULUI ȘI BACĂULUI Arhiepiscopia se afla in orașul Roman din județul Neamț pe strada Alexandru cel Bun. A fost ridicata intre anii 1542-1550 de catre Petru Rareș, pe locul unei vechi biserici din vremea lui Petru I Mușat. Hramul bisericii este Cuvioasa Parascheva.

Ansamblul monumental mai cuprinde: un paraclis, clădiri pentru birouri şi chilii, Palatul episcopal construit în 1870 şi turnul-clopotniţă.

Turnul-clopotniță are o istorie foarte lungă, fiind construit în două etape în sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Are cinci nivele, iar clopotele sunt foarte vechi, trei fiind donate de Ştefan cel Mare. Turnul adăposteşte şi una din cele mai bogate biblioteci documentare (20000 de volume). În decursul vremurilor aşezământul, monument istoric şi de arhitectură religioasă, a constituit un centru important al culturii şi învăţământului românesc. Pictura originară, executată după încheierea lucrărilor de construcţie a bisericii, nu se mai păstrează astăzi decât în pridvor şi pronaos. Aceasta deoarece restaurarea efectuată de episcopii Ioanichie şi Leon Gheucă, probabil între anii 1767-1778 după cum rezultă din unele însemnări descoperite mai recent, a inclus şi o nouă frescă executată în naos, altar şi turla bisericii. În sfârşit, nefericitele modificări din 1805 s-au soldat cu noi picturi în zonele pereţilor interiori care au fost demolaţi (pereţii despărţitori dintre pridvor şi pronaos şi dintre pronaos şi naos) şi cu unele intervenţii la zugrăvelile din turlă şi din calotele pronaosului.

8

O piesă cu totul deosebită, ce reţine atenţia nu atât prin vechimea cât prin valoarea sa artistică este iconostasul catedralei episcopale, executat în 1805 de pictorul Eustaţie Altini la cererea episcopului Gherasim Clipa Barbovschi. Lucrare monumentală de pictură şi sculptură, realizată cu multă acurateţe şi personalitate expresivă de certă originalitate, îmbrăcând conţinutul iconografiei ortodoxe în formele stilistice ale neoclasicismului occidental.

Biserica episcopală a Romanului este prima biserică din zid ridicată în oraş de întemeietorul său şi ea a fost închinată Cuvioasei Parascheva, explicându-se astfel cultul Sfintei Parascheva, care s-a dezvoltat în Principatele Române, în general, în Moldova, în special, cu peste 250 de ani înainte ca moaştele ei să ajungă la Iaşi.

Maria Mădălina Alexandru (9E) Lupu Iustin (11C)

CASA VORNICULUI GRIGORE DONE Casa vornicului Grigore Done sau casa Celibidache aşa cum este cunoscută de către toţi romaşcanii este o construcţie ce datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, localizată pe strada Agnita, nr. 6 , localitatea Roman, judeţul Neamţ. Această casă a fost cumpărată de vornicul Grigore Done în anul 1825, având ca prototip casa ţărănească, cu tindă, prispă şi cerdac, dezvoltată într-o fază superioară, ca proprietate a clasei boiereşti de la ţară, care nu se mai mulţumea cu cele douătrei camere, prispă şi tindă, adăugând alte spaţii, fie patru camere şi o tindă, care avea două intrări şi din ele se realizau trecerile la cele patru camere din colţurile pătratului clădirii, fie să construiască un etaj, care presupunea scări interioare, toate realizate deasupra unui beci, indispensabil în orice perioadă a evului mediu românesc.

La subsolul clădirii se află două beciuri etajate, cu bolţi de formă semicirculară, la fel cum sunt realizate şi la nivelul parterului. Etajul aparţine unei epoci ulterioare, partea centrală a acestuia este construită în stil clasic, cu fronton şi coloane, aparţinând în mod clar secolului al XIXlea. Casa a ajuns apoi prin donaţie în proprietatea tatălui compozitorului Sergiu Celibidache, născut la Roman în anul 1912. În perioada interbelică, ofiţerul de cavalerie Demostene Celibidache, tatăl viitorului muzician Sergiu Celibidache, s-a mutat împreună cu cei patru copii ai săi la Iaşi. Casa, rămasă în chirie, a fost confiscată mai apoi de comuniştii care au venit la putere după cel de-al Doilea Război Mondial. Aceştia au transformat-o iniţial în secţie de spital pentru suferinzii de boli contagioase.

Apoi, sub aceeaşi oblăduire comunistă, clădirea a adăpostit o şcoală tehnică de agenţi sanitari, pentru ca, imediat după Revoluţia din 1989, să capete destinaţia de sediu al şcolii de muzică şi 9

arte plastice din municipiu. Această ultimă destinaţie a fost anulată după aproape zece ani de funcţionare, când autorităţile locale şi-au dat seama că imobilul, vechi de sute de ani, se degrada pe zi ce trece şi reprezenta un real risc pentru cursanţi şi profesori.

Oficialităţile romaşcane au vrut să reabiliteze clădirea, însă s-au izbit de un impediment major: nepoţii muzicianului Sergiu Celibidache, aflaţi la Paris, au refuzat iniţial să revendice proprietatea bunicului lor, însă nici nu le-au dat autorităţilor locale mână liberă pentru a investi în reabilitarea clădirii. În cele din urmă, aceiaşi nepoţi au revendicat casa, însă nu au decis pe deplin şi de comun acord dacă o vor păstra sau o vor dona comunităţii romaşcane unde s-a născut şi a trăit marele compozitor.

Cristiana Ştefana Pîslaru (9A) Andreea Ciobanu și Marius Enăchescu (9I)

"SFÂNTA” DE LA TRIFEȘTI

Sfanta Icoana are o istorie aparte, ce se transmite din generaie în generaţie. Potrivit acesteia, cu cateva sute de ani în urmă un cioban, care işi avea stâna pe malul drept al râului Moldova, a găsit în albia râului o bucată de lemn, adusă de ape. A luat lemnul din apă şi a incercat să facă un foc cu el. În momentul în care a încercat să taie cu un topor acea bucată de lemn, ciobanul a observat că din acesta a început să curgă sânge.Speriat şi mirat, el a mers cu bucata de lemn la preotul satului.Din acel lemn a fost facută Sfanta Icoană, care s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Biserica parohială cu hramurile „Sf. Nicolae” și „Înălțarea Domnului” a fost zidită de Constantin Balș, vel logofăt de Tara de Jos și soția sa Catinca, la anul 1799 august .

Marian Diaconu, (9C)

10

CETATEA VECHE A ROMANULUI Cetatea Veche a Romanului este prima cetate a oraşului Roman şi a fost construită în timpul lui Petru I Mușat (1375-1391) spre sfârșitul domniei sale.

Cetatea este înscrisă în Repertoriul Arheologic Național și este declarată monument istoric, sub denumirea Cetatea Mușatină a Romanului. Fortificaţia este construită din pământ.

A fost construită în a doua jumătate a secolului al XIVlea, iar existenţa ei a fost menţionată prima dată la 30 martie 1392, într-un document emis de cancelaria voievodului Roman I Muşat.

Roman Vodă a avut reședința în această cetate și în timpul când a condus Țara de Jos a Moldovei ca domnitor asociat la domnie.

Cercetările arheologice au arătat că Cetatea a fost construită în forma unei potcoave, pe principiul palisadelor din bârne de lemn bătute cu pământ. Palisada era constituită, de fapt, dintr-un lanț neîntrerupt de bordeie cu pereții exteriori întăriți, creându-se astfel posibilitatea ca apărătorii, adăpostiți în aceste locuințe, să fie mereu la post. Această palisadă era protejată la exterior printr-un val de pământ și un șanț de apărare ce se întindeau până la apa Moldovei.

Intrarea în cetate se făcea printr-un turn cu latura de patru metri, situat în partea de nord a cetății.

Cetatea de la Roman trebuia să întărească stăpânirea asupra „Ţării de Jos”, să extindă autoritatea statului feudal independent al Moldovei şi să asigure securitatea comerţului pe văile Siretului şi Moldovei. Ea era situată pe platoul din stânga Moldovei.

Cetatea nu a a rezistat, şi-a încetat existenţa în prima parte a secolului XV, în jurul anului 1410, la începutul domniei lui Alexandru cel Bun. Acesta a luat măsuri pentru consolidarea și centralizarea statului feudal în frontierele sale maxime, care au făcut inutilă prezența fortificației. Cetatea de la Roman a fost abandonată. Rolul său a fost preluat mai târziu de Cetatea Nouă a Romanului, construită integral de către Ștefan cel Mare pe malul stâng al râului Siret. Pe locul vechii cetăţi s-a construit Episcopia Romanului. În perioada comunistă, în zona Cetății Vechi a Romanului a fost grădina zoologică a orașului. În prezent, aici se află Episcopia Romanului, iar vechea cetate nu este nici măcar marcată.

Rareș Nicoară (9C)

11

MONUMENTUL EROILOR DE LA ADJUDENI Acest monument îl găsim în Adjudeni, un sat din zona Romanului si este inchinat eroilor nostri, a satenilor care s-au sacrificat pentru a-si pazi satul, tara. „În 1944, satul a fost supus bombardamentelor şi atacurilor terestre în patru rînduri din partea frontului german aflat în retragere.

Cel mai grav atac a avut loc pe 23 august, zi în care trupele germane au luat cu asalt localitatea, au distrus 21 de case şi fînării şi au bombardat biserica.

Scopul trupelor a fost acela de a crea o cale de retragere celor circa 1.000 de soldaţi nemţi care fugeau din faţa trupelor ruseşti. Din nefericire, soldaţii ruşi au pătruns în sat în aceeaşi zi în căutarea soldaţilor nemţi.”( sursa: Pe placutele din stanga si din dreapta se afla numele strabunicilor nostri curajosi. Crucea din varf arata credinta noastra. Satul nostru este dedicat intru totul credintei, astfel la orice colt aproape se gaseste cate o statuie cu membri din familia cea sfanta.

Ca si recunostinta pentru eroii nostri, in fiecare an de 1 Decembrie, se depun coroane, asa cum se poate vedea si in imagine.

Mie imi place mult acest monument deoarece arata ca oamenii nu isi uita trecutul si stramosii si sunt intr-o continua stare de multumire.

Ana-Maria Roca (9I) Ioana Buzău (9A) BISERICA "DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR" DE LA MIRON COSTIN

Biserica este situata in satul Miron Costin, comuna Trifesti, judetul Neamt. Are formă de navă cu sânurile laterale scobite în grosimea zidurilor, iar în absida altarului s-au deschis două ferestre, caracteristică frecventă în cazul monumentelor din secolul al XVII-lea.

Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” este un monument istoric ce dateaza din secolul al XVII-lea.Deşi în zonă au mai existat şi alte edificii,astăzi a mai rămas doar această biserica construită din piatră şi cărămidă în anul 1520,aparţinând astfel epocii lui Ştefan cel Mare aşa cum 12

reiese din pisania aşezată în pridvorul bisericii :"Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, robul lui Dumnezeu Ieremia Vistiernic a făcut această biserică în numele Duminicii Tuturor Sfinţilor, în vremea blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domn Io Ştefan Voievod, în anul 7028 (1520), luna iunie 11 şi când ocârmuia mitropolitul Kir Teoctist."Biserica are, o lăţime de 9 m şi o înălţime de 20 m, susţinută de contraforturi cu două bolţi din cărămidă. De-a lungul timpului biserica a fost supusă mai multor etape de reconstrucţie şi renovări, forma ei iniţială fiind modificată. dintre cele mai importante aş putea aminti aici înlătrurarea contraforturilor exterioare şi adăugarea pridvorului.

Existenţa acestui lăcaş de cult este strâns legată de evoluţia familiei cronicarului Miron Costin. În biserică se află mormântul lui Vasile Costin, fratele cronicarului, care a murit în anul 1685. În anul 1691 în aceeaşi criptă a fost îngropat în mare secret Miron Costin care a fost decapitat în urma unui complot la marginea oraşului Roman şi soţia sa Elena Movilă.

In anul 1884 se indeparteaza contraforturile si se construiesc in interior doua arcuri de cărămidă pentru susținerea bolților, se indeparteaza tocurile de piatra de la ferestre-intrate in daramare, se scot dalele de piatra de la pardoseala prăbușită din interior din pricina mormintelor si se pardoseste cu cărămidă si i se adauga in fata un pridvor de 6,60m pe 6,60m. In anul 1923 se înlocuiește catapeteasma veche macinata de cari si igrasie si se picteaza de către pictorul Zarna din Focșani. In anul 1990 au inceput lucrările de restaurare .

Asa s-au consolidat zidurile, bolțile, s-a decapat tencuiala atat in interior cat si in exterior si s-a retencuit. S-a refăcut din nou acoperișul si s-a pictat integral in tehnica fresco. La incheierea acestui ciclu de lucrări care au durat pana in anul 1998, sfanțul locaș a fost resfintit de către Prea Sfintitul Episcop Eftimie impreuna cu un sobor de preoți, participand o mare mulțime de credincioși. Acest mare eveniment pentru parohia noastra a avut loc pe data de 8 noiembrie 1998, biserica noastra primind ca ocrotitori si pe Sf. Arh. Mihail si Gavril. Pe o perioada de mai bine de 150 ani a trait si locuit pe aceste meleaguri familia cronicarului Miron Costin si urmașii sai.

Biserica "Duminica Tuturor Sfinților" din satul Miron Costin (com. Trifesti) este inscrisa la pozitia 323 din Lista monumentelor istorice din judetul Neamt , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.

Andreea Huțanu (11C) Iulian Cozma (11D)

13

BISERICA VECHE DIN LEMN CU HRAMUL “ SF. NICOLAE” DIN SATUL SAGNA La Sagna, oamenii se mândresc cu mica lor biserică de lemn, păstrată ca un tezaur de preţ, în mijlocul cimitirului. Au şi de ce, pentru că vreme de aproape trei secole acest lăcaş le-a ocrotit vieţile, credinţa şi i-a găzduit în clipele de restrişte. Înălţată sus, pe colina cea mai înaltă a aşezării - Dealul Dafinoaiei -, biserica seamănă cu un oştean credincios, scrutând zările ce se deschid cu generozitate în jur. Jos, la picioarele dealului, se întind zăvoaiele Siretului.

Potrivit tradiţiei locului, biserica de lemn din Sagna ar fi fost ridicată la 1530, fiind, astfel, cea mai veche biserică de lemn din zona Romanului. Ridicată de obştea locului, lăcaşul a cunoscut refaceri în mai multe rânduri, de aceea caracteristicile constructive ale edificiului actual nu permit o datare anterioară secolului al XVIII-lea.

Importanţa sa pentru comunitatea locală, vechimea, dar şi unele elemente arhitecturale păstrate nealterate au fost doar câteva dintre argumentele pentru care această bisericuţă, ce poartă hramul „Sf. Nicolae“, a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ. „Această bisericuţă este importantă nu numai prin construcţia în sine; mobilierul vechi păstrează forme sculpturale întâlnite din ce în ce mai rar la bisericile de lemn. Cei doi peşti de la baza iconostasului «Sf. Nicolae» constituie exemplare unice întâlnite până acum la bisericile de lemn din eparhia Romanului, cum de altfel sunt unice şi cele două cuiere de lemn pictat, din pridvor. Prezenţa acestor elemente cu valoare de unicat în bisericuţa de la Sagna poate fi pusă în legătură cu faptul că satul şi implicit biserica au stat sub influenţa Mănăstirii Galata“, consideră pr. Vasile Anghel, parohul de la Sagna.

Potrivit datelor consemnate în Anuarul bisericesc din 1936, „Biserica parohială «Sf. Nicolae» este clădită din bârne de stejar, vechime şi ctitorie necunoscută, după tradiţie cam pe la 1530, reparată la 1909 şi 1925 de enoriaşi“.

Lăcaşul a fost ridicat din bârne de stejar, încheiate la colţuri în coadă de rândunică, după tehnica vremii, cu temelia aşezată pe piatră de râu. Acoperişul este de şindrilă. Pentru o mai bună protecţie a bârnelor, pereţii exteriori au fost şi ei acoperiţi cu şindrilă.

La exterior se remarcă unele elemente arhitecturale: consolele pe care se sprijină acoperişul.

Planul bisericii este în formă de cruce, specific stilului moldovenesc.

Biserica este împărţită în altar, naos, pronaos şi pridvor, acesta fiind o adăugire ulterioară construcţiei bisericii. La interior se remarcă sistemul de boltire, bolta naosului având o bază octogonală, cu laturi inegale şi nervuri simple. Consolele sunt şi ele vizibile la interior.

14

De asemenea, se remarcă stranele frumos decorate, lucrate, potrivit datelor din registrele parohiei, la 1924. Strana arhierească este cea care atrage însă atenţia: tălpile sale înfăţişează doi lei sprijiniţi pe labele picioarelor, având gurile întredeschise. De asemenea, ornamente decupate din lemn, motive florale traforate şi sculptate împodobesc tăbliile laterale şi baldachinul acesteia. „Foarte valoros este şi iconostasul pentru icoana hramului, la baza căruia se află amplasaţi doi peşti sculptaţi în tehnica ronde-bosse, vechi reprezentări creştine“, explică părintele paroh Vasile Anghel.

Catapeteasma este cea originală, de-a lungul timpului fiind restaurate atât pictura, cât şi suportul icoanelor. Şi aceasta se remarcă prin frumuseţea motivelor sculptate şi prin armonia ansamblului. Uşile împărăteşti sunt, de asemenea, măiestrit decorate. „Cromatica aurie predominantă, precum şi policromia medalioanelor pictate conferă uşilor împărăteşti valenţe artistice suplimentare“, subliniază parohul de la Sagna.

De o frumuseţe aparte este şi pictura uşilor diaconeşti, datată la 12 iulie 1895, conform unei inscripţii în chirilică.

Masa altarului este cioplită dintrun trunchi masiv de stejar, având opt feţe şi un guler rotund în partea de jos. În inventarul bisericii se mai păstrează cărţi de cult de secol XIX. În pridvorul bisericii pot fi observate două cuiere de lemn, având registrele pictate în tempera, pe care sunt reprezentate portrete de îngeri şi cruci înflorate dispuse alternativ. Aceste modele de cuiere sunt unice în Eparhia Romanului şi Bacăului şi au o valoare deosebită. În jurul bisericii de la Sagna circulă numeroase legende. Oamenii de aici cred că aceasta ar fi fost ridicată pe locul uneia mai vechi, tot de lemn, ctitorită în vremea voievodului Ştefan. Nu există, însă, nici o mărturie scrisă, care să ateste această ipoteză.

Totuşi, se pare că lăcaşul ar fi fost ridicat în secolul XVI şi refăcut aproape integral de-a lungul timpului, în câteva rânduri. Actuala construcţie nu este însă mai veche de secolul XVIII. Anuarul bisericesc de la 1936 arăta că la Sagna fuseseră făcute reparaţii capitale în 1909 şi 1925.

De asemenea, în ultimii 20 de ani biserica a suferit câteva intervenţii de refacere şi restaurare. Astfel, interiorul a fost pictat în tempera, iar catapeteasma a fost restaurată. De asemenea, acoperişul de şindrilă a fost schimbat în câteva rânduri. În bisericuţa de lemn a satului s-au ţinut slujbe, neîntrerupt, până în 2008, când s-a sfinţit noua biserică, de zid. Astăzi, vechiul lăcaş de lemn serveşte comunităţii doar ca paraclis de cimitir.

Ciobanu Andreea Bianca (9E)

15

CONACUL BOGDAN DE LA GÎDINȚI Conacul Bogdan a fost construit de boierii Dimitrie și Georgeta Bogdan, cei care au ridicat între 1806 – 1812 și Biserica “Sfîntul Dumitru”, în interiorul căreia se află înmormîntați cei doi ctitori. Familia Bogdan se trăgea dintr-o veche familie boierească din Moldova, cunoscută din secolul al XVI-lea.

După 1945, conacul boieresc a fost confiscat de comuniști, iar boierul Gheorghiu, unul dintre urmașii boierului Bogdan, a emigrat în Elveția. În 1982, clădirea a fost transformată în unitate spitalicească, avînd o capacitate de 160 de locuri. Cele două fiice ale boierului Gheorghiu, Lucreția Diplan și Maria Gheorghiu, au înaintat, în anul 2007, o cerere de retrocedare a clădirii și a celor 50 de hectare de teren arabil moștenite. Moștenitoarele au primit zece hectare din cele 50, iar în contul celor 40 de hectare rămase au solicitat despăgubiri financiare.

Paraschiva Florea, o bătrînă de 85 de ani, din Gîdinți, locuiește chiar lîngă conacul boieresc. Nu știe cine este noul proprietar al conacului care a început lucrările de restaurare a clădirii, pentru că nu l-a văzut niciodată, dar își aduce aminte de boierul Gheorghiu.

“Locuiesc chiar lîngă conac. Boierul Gheorghiu avea o grădină mare, cu vie multă. Am lucrat la boier. Despre Bogdan se spunea că era tare zgîrcit, dar Gheorghiu era altfel. Nu trecea ziua să nu-mi plătească“, își amintește bătrîna.

Strălucirea pe care a cunoscut-o casa în timpul boierului Gheorghiu a impresionat-o pe bătrînă. “Noi am fost săraci și atunci, și acum. Casa boierului Gheorghiu era un palat pe lîngă casa noastră. Nu s-au schimbat cu mult vremurile.

Acum nu sînt boieri? Sînt, dar eu nu mai pot munci la ei“, spune bătrîna.

După retrocedarea clădirii, administrația publică locală a făcut demersuri către autoritățile județene pentru ca edificiul în care a funcționat Spitalul de Bolnavi Psihic să intre în patrimoniul comunității. “Am insistat pe lîngă fostul președinte al Consiliului Județean Neamț, Vasile Pruteanu, pentru ca această clădire să intre în proprietatea administrației publice locale. Intenția noastră a fost să transformăm această clădire într-un azil de bătrîni, de care să beneficieze persoanele în vîrstă din întreg județul Neamț, avînd în vedere capacitatea clădirii. Cred că au existat alte interese legate de posesia acestei clădiri“, a spus Vasile Băbuță, primarul comunei Gîdinți.

Ana Maria Tihon (10A)

16

MĂNĂSTIREA DOLJEŞTI 12 aprilie 1457 (Marţea Mare) are loc Lupta de la Doljeşti, pe Siret, în apropierea Romanului. Ştefan, cu oastea sa de 6000 de oameni - moldoveni din Ţara de Jos şi munteni -, îl învinge pe Petru Aron. Ştefan cel Mare a ridicat o mănăstire în urma acestei victorii, la Doljeşti.

Pe 12 aprilie 2007 s-au împlinit 550 de ani de la urcarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt pe tronul Moldovei. Sunt organizate diferite manifestări culturale şi religioase prilejuite de acest eveniment. La Doljeşti se oficiază o slujbă de pomenire condusă de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul.

Biserica fostei Mănăstiri Doljeşti - zidită în 1774 de hatmanul Vasile Ruset şi ieromonahul Dionisie Hudici, constituie unul dintre monumentele reprezentative pentru arhitectura religioasă a secolului al XVIII-lea, impresionând prin proporţiile şi frumuseţea sa.

Faţada bisericii este bogat împodobită cu pilaştri, firide oarbe sau panouri scobite de tip oriental. Cornişa bine profilată este subliniată de un brâu zimţat care aduce o notă de sobrietate şi de echilibru în compunerea spaţiilor exterioare.

Bolţile se sprijină pe arce obişnuite cu terminaţii laterale în consolă, pridvorul este mai spaţios decât naosul, iar coloanele libere dintre naos şi pronaos au fost îndepărtate rămânând doar cei doi pilaştri de pe laturile de nord şi sud. Masivitatea clopotniţei de deasupra pridvorului trece neobservată datorită eleganţei turlelor iar absidele laterale de formă semicirculară încadrează simetric absida poligonală a altarului.Deasupra vechii intrări în pridvor se mai păstrează şi astăzi inscripţia ctitoricească: Acest lăcaş s-a zidit întru cinstirea Prea Sfintei Preciste cu cheltuiala dumnealui Vasile Răs(et) Hat(man) şi de ieromonahul Dionisie Hud(ici) împreună şi cu ajutorul altor fericiţi ctitori pentru veşnica lor pomenire - 1774 - iu - 21. În concluzie, se poate spune că monumentalitatea, armonia şi fantezia decorativă, sunt calităţi pe care biserica fostei Mănăstiri Doljeşti le îmbină într-un sincretism arhitectonic de incontestabilă valoare artistică şi originalitate .

17

Mihai Mădălina (11D)

CIMITIRUL EVREIESC DE LA BÎRA La aproximativ 20 km de orașul Roman, între

localitățile Bîra și Negrești (jud. Neamț) se află un cimitir evreiesc părăsit.

Pe fiecare piatră funerară se află o inscripție în limba ebraică și anumite semne distinctive specifice acestei religii - după cum se observă și în fotografiile de mai jos. Pe unele pietre funerare sunt și anumite indicii în limba română (data nașterii, data decesului, uneori vârsta).

Bianca Giosanu (10A) HANUL ANCUȚEI Hanul Ancuței este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri europene ce străbat România (E85), la o distanță de 27 km de municipiul Roman.

Hanul Ancuței a devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii din volumul Hanu-Ancuței (compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961).

Dupa unele documente pastrate, hanul ar data inca din secolul al XVIII-lea, cand se pare ca si-a deschis portile pentru negustorii aflati in trecere spre Roman, Suceava sau spre Iasi. Pe atunci, Hanu Ancutei se afla in marginea unui sat care s-a stramutat apoi pe mosia boierilor Catargi.

Dupa unele documente pastrate, hanul ar data inca din secolul al XVIII-lea, cand se pare ca si-a deschis portile pentru negustorii aflati in trecere spre Roman, Suceava sau spre Iasi. Pe atunci, Hanu Ancutei se afla in marginea unui sat care s-a stramutat apoi pe mosia boierilor Catargi.

Oana Merfea (11D) 18

MONUMENTUL EROILOR DIN BÎRA Cetăţenii din comuna Bîra au participat în număr impresionant la Primul Război Mondial , iar în cinstea celor căzuţi pe front s-a ridicat monumentul din centrul satului Bîra.

Câteva nume de pe frontispiciul monumentului din Bîra :serg.Dimitriu Gh. Ioan , sold. Agu Mihai , sold. Albescu V. ,sold. Anton Ianuş, sold. A Magdei Iojă ,sold. Asamsonesei Ion , sold. Arghire Gh. , sold . Baciu Gh. Anton etc. Ei au făcut parte din Reg. 12,13 , 14 , 53 şi 54 infanterie , 24 artilerie , 4 Vânători, 8 Călăraşi , 2 grăniceri.

Alţii au avut şansa să se întoarcă acasă vii ,răniţi sau întregi.Şi unii şi alţii au fost decoraţi după caz pentru fapte de vitejie cu ordine şi medalii , aşa cum a fost cazul caporalului Cozma Dumitru.

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial din centrul satului Bîra a fost ridicat în anul 1927, din iniţiativa şi cu contribuţia financiară a consiliului „Cultul Eroilor” şi a familiilor îndoliate. Monumentul este construit din piatră şi bronz. Pe o platformă de plan pătrat se află un soclu masiv din piatră , pe care stă un obelisc piramidal, in vârful căruia este un vultur din bronz cu aripile desfăcute pentru zbor. Pe faţada obeliscului se află o lucrare plastică reprezentând însemne miliare şi anume: o puşcă încrucişată cu o baionetă şi o cască oştenească.

Pe laturile memorialului sunt săpate numele eroilor şi o inscripţie dedicată acestora : „ÎN AMINTIREA EROILOR DIN COMUNA BÂRA , JUDEŢUL ROMAN, MORŢI PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-1919.”

Interesant pentru istoria acestor locuri este şi faptul că în cimitirul Bîra au fost înmormântaţi un număr de 89 de ofiţeri , subofiţeri şi soldaţi din Reg. 2, 17 şi 43 Inf., 10 şi 14 Art. şi 2 Vânători , morţi în Primul Război Mondial. Ulterior , societatea „Cultul Eroilor” a hotărât ca aceştia să fie reînhumaţi în osuarul eroilor din cimitirul „Eternitatea „din Roman.

Marina Diana Agafiței (9C)

MONUMENTUL EROILOR DE LA DOLJEȘTI În lupta de la Mărăști, familia Toma a oferit cei mai mulți ostași, în număr de 5 fiind urmată de 4 membri ai familiei Cojocariu care au participat vitejește in bătălie. Familia Tănasă si-a sacrificat 3 din cei mai bravi feciori pe câmpul bătăliei de la Oituz.

Monumentul a fost ridicat sub îndrumarea preotului Atanasie Vasilescu si a casierului C.A.Mihai. În fiecare an în ziua de Înălțare, fetele si băieții îsi îmbracă costumele populare si aduc 19

coroane si flori la monument. Este făcută o slujbă, iar copiii spun poezii si canta aducând un omagiu eroilor căzuti in bătălie.

Elena Denisia Arteni (11D) CASA NEVRUZZI (MUZEUL DE ISTORIE ROMAN) Casa Nevruzzi este un palat boieresc elegant construit în stil baroc pe Strada Cuza-Vodă, stradă pe care au fost ridicate în secolul al XIX-lea multe case impunătoare, una mai frumoasă ca cealaltă. Palatul este înconjurat de o curte impresionantă, împodobită precum somptuoasele grădini ale Palatului Luvru din Paris. De-a lungul timpului, casa a adăpostit mari familii boierești, chiar și familia Nevruzzi, fapt căruia i se datorează și numele, însă cea mai importantă prezență a fost reprezentată de regele Ferdinand și regina Maria, găzduiți în timpul Primului

Război Mondial. În anul 1923, clădirea a fost donată municipalității și a fost folosită drept prefectura fostului județ Roman. Sub trecerea neiertătoare a timpului, dar și din lipsa lucrărilor de întreținere, impunatorul palat a început să se deterioreze, ajungand în anul 1939 sa rămână în paragină, până in 1947, când, rând pe rând a funcționat ca Biroul Raional al Organizației PCR, Școală de meserii și orfelinat, până în anul 1978, când a intrat din nou în paragină.

Cu bunăvoința Prim-secretarului PCR, clădirea a fost supusă unor lucrări de reabilitare, ca în anul 1994 să își deschidă porțile Muzeul de Istorie Roman.

Mădălina Roca (10B) Andrieș Alexandru (10A)

20

MONUMENTUL EROILOR DE LA ADJUDENI La 20 mai 1918, administratorul apostolic U. Cipolloni a dispus celebrarea unui requiem solemn in toată dieceza, pentru soldatii catolici, cazuti pe front. In circular trimisa tuturor parohiilor, U. Cipolloni ii evidentiaza pe acei preoti care hotarasera sa ridice in unele sate cate o “cruce mare” din piatra in memoria eroilor cazuti pentru patrie.

“Acest monument”- scria U. Cipolloni-“ar fi dovada stralucita a scumpei amintiri ce am avea-o pentru cei disparuti si din care ei ar avea un vesnic folos, deoarece rugaciunea pentru sufletele lor ar fi constanta din partea credinciosilor, care ar merge la biserica.“ La 19 august 1918, administratorul apostolic U. Cipolloni a sfintit cu mare solemnitate patru astfel de monumente dedicate eroilor din Adjudeni, Rotunda, Scheia si Rachiteni.

La ceremonie au participat toti satenii, alaturi de grupuri de seminaristii imbracati in haine militare.

Aceastea au fost primele monumente dedicate eroilor neamului, ridicate pe teritoriulRomaniei, iar o proba in acest sens este faptul ca de pe monument telipsesc eroii cazuti in Campania din 1919 din Ungaria.* Initial crucea a fostconstruita in curtea bisericii, acolo unde, cu mult timp in urma a fost cimitirul. Dupa revolutie, monumentul a fost mutat si aruncat in cimitirul vechi al satului.

Locul in care se afla monumentul este acum marcat de un copac.

Camelia Băcăoanu (11B)

SPITALUL VECHI

Întinsul platou din stânga râului Moldova, dominat de Complexul Episcopal şi Biserica "Precista Mare", constituie o adevărată zonămuzeu, cuprinzând multe edificii cu valoare istorică şi arhitectonică. Între acestea se află şi Clădirea Vechiului Spital, ridicată în perioada 1872-1884, lucrările fiind întrerupte în timpul războiului de independenţă din 187721

1878. Anterior, pe la mijlocul veacului al XVII-lea, aici a fost înfiinţată, de către domnitorul Constantin Cehan Racoviţă, o bolniţă care aparţinea de Biserica "Precista Mare". Aceasta era deservită de doi preoţi călugări Veniamin şi Gherasim Putneanu, ultimul dintre cei doi având oarece cunoştinţe de medicină de la bolniţa din Târgu Neamţ. Gândul de a transforma bolniţa în spital i-a venit preotului Gherasim, slujitor al Bisericii "Precista Mare", după ce în timpul războiului ruso-turco-austriac, austriecii au înfiinţat la Roman un spital de campanie. Acesta a lăsat prin testament suma de cinci mii de galbeni pentru orânduirea celor de cuviinţă.

Vartolomeu Putneanu, cel care i-a urmat lui Gherasim, nu putea înfăptui lucrarea cu acea sumă.

Episcopul de atunci, Veniamin Costache, care avea o experienţă în lecuirea boalelor deprinsă în vreo 12 ani petrecuţi la Iaşi, a găsit calea. A adunat breslele din târg şi le-a cerut ajutorul, garantând să restituie banii. S-au strâns 80 de pungi cu aur, echivalentul a 40 de mii de lei, iar prin 1780 au început a se ridica primele clădiri ale spitalului. Episcopul Veniamin Costache a fost înălţat în scaunul Mitropoliei Iaşului, astfel că datoria a fost plătită de ocârmuitorii Primăriei din acea vreme. A venit şi ziua de 1 aprilie 1798, cînd spitalul a fost inaugurat, primul diriguitor al destinelor sale fiind Iosef Muher.

Spitalul din Roman este o construcţie cu două nivele în stil neoclasic-romantic, care frapează prin decoraţia neobişnuită a faţadelor - decoraţie alcătuită din firide şi mici turnuleţe crenelate, care trimit la arhitectura vechilor reşedinţe medievale.

Oana Diana Prisăcaru (10A) CASA MEMORIALĂ ”OTILIA CAZIMIR” Otilia Cazimir[Alexandrina Gavrilescu] (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.

Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi.Aceasta si-a petrecut copilaria in satul natal,unde,de altfel,a si inceput sa scrie poezii de la o varsta frageda. În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: „Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile”.

Astazi,la poarta casei sale, se afla o placuta comemorativa.

Dumitru Constantin (10A)

22

BISERICA PRECISTA MARE Biserică datează încă din anul 1569, când Doamna Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, și fiul ei Bogdan au ridicat acest lăcaș de închinăciune pe locul altui schit mai vechi. Ctitoria Lapusnenilor a fost refăcută din temelii în 1753 de către episcopul Ioanichie cu sprijinul voievodului Constantin Racoviță. În urma distrugerilor suferite în timpul cutremurului din 1781 este rezidita pentru a doua oară în anul 1784 de către Gherasim Putneanul. Biserica devine mânăstire în anul 1787, iar după 10 ani, Vartolomei Putneanul, cu sprijinul financiar al lui Veniamin Costache, episcopul al Romanului, transformă bolnița Mănăstirii "Precista Mare" în "Spitalul săracilor" asigurând zece paturi și un medic ce îndeplinea și atribuțiile de farmacist.

Afectată de cutremure și de vreme, biserica a fost reconstruită și reparată de mai multe ori între anii 1825-1838. În 1944 și 1977 au fost necesare noi lucrări de reparații și consolidare, iar în anii 1987-1988 a fost consolidat Turnul clopotniței, înlăturându-se vechile contraforturi.

Biserică are o peisagistică deosebite ce dă o frumusețe aprate, o pată de culoare orașului Roman, aflându-se în centru, în apropierea Episcopiei.

George Glod (10A) CASA MEMORIALĂ “CALISTRAT HOGAS” Vila a fost ridicată între anii 1897-1899 sub directoratul lui Calistrat Hogaș și a fost data în folosință odată cu construcția Gimnaziului ''Roman-Voda'' în data de 15 octombrie 1899 , iar primi locatari find membrii familiei profesorului Emanoil I. Silberg care a fost și director între 1899-1924, care era și ginerele cunoscutului scriitor Calistrat Hogaș .Ulterior a mai locuit familia profesorului C-țin Dascălu, doctor în istorie și director al acestei instituții între 20.06.1927-1.02.1929 și 10.12.1931-15.11.1935 -sub directoratul

23

sau construcția actualului C.N.R.V. este definitivată în formă pe care o cunoaștem noi astăzi .

Casă a fost renovată în 2010 și adăpostește un frumos și interesant muzeu local . Vila în care a locuit Calistrat Hogaș s-a transformat în muzeu în mai 2011.

Georgiana Miruna Irimia (10A) Carmen Bolea (9E) BISERICA "POGORÂREA SFÂNTULUI DUH" DIN DULCEȘTI Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Dulcești este o biserica ctitorita in anul 1605 de marele paharnic Caraiman in satul Dulcești.

Biserica are forma de cruce , cu abside semicirculare.Nu este pictata , catapeteasma se datează din secolul al VIII-lea , aceasta fiind din lemn de tei pictat in ulei , fiind lucrata in stil gotic.

Biserica "Pogorârea Sfantului Duh" are in patrimoniul sau mai multe obiecte de cult prețioase cum ar fi : cărți de cult vechi : "Evanghelia" (1716) , "Penticostar" (1717) , "Apostol" (1818) , icoane vechi : "Icoana Maicii Domnului" , obiecte de cult : o cruce de lemn îmbrăcată in argint , un porție de argint , etc.

Daca in anul 1887 academicianul V.A Urachia identifica aici nu mai puțin de 7 pietre de mormânt , in prezent insa nu s-au păstrat decât 3 : Constantin Hurmuzachi (1811-1869) , a fost deputat in divanul Ad Hoc , Eliza Sturdza (1821-1895)-fiica vornucului Doxachi Hurmuzachi , Si Alexandru Hurmuzachi (1823-1871)publicist si om politic român. Ștefana Goșman (9I) BISERICA “CUVIOASA PARASCHEVA” DIN SECUIENI

Biserica din satul Secuieni cu hramul ”Cuvioasa Parascheva” este zidită în anul 1762 din piatră şi cărămidă de către marele postelnic Nicolae Vârnav şi soţia sa Despa. A fost sfinţită în acelaşi an de episcopul Ioanichie al Romanului. În exterior biserica are înfăţişare de corabie iar în interior formă de cruce. Iniţial biserica nu avea turn pentru clopote şi pridvor.

Atât în interior cât şi în exterior nu era pictată ci numai văruită. Datorită uzurii provocate de trecerea timpului, dar mai ales din cauza unui cutremur de la începutul secolului 19, clădirea bisericii prezenta fisuri mari longitudinale şi transversale. În anul 1886 i s-a făcut o reparaţie de 24

consolidare şi unele adăugiri. I s-au făcut legături din fier transversale la fiecare arc de susţinere a bolţilor şi o legătură circulară în exterior. În interior la primul cerc din pronaos i s-au adăugat întăriri pentru a putea susţine greutatea turnului pentru clopote care acum a fost zidit deasupra.

Tot acum i s-a adăugat şi pridvorul şi a fost acoperită cu tablă. Această lucrare a fost executată de meşteri locali cu cheltuiala locuitorilor satului şi a proprietarilor Gheorghe Morţun şi Dumitru Ioan. În 1938 iarăşi i s-a făcut o reparaţie de întreţinere în interior şi exterior cu aprobarea comisiei monumentelor istorice, când au fost reparate fisurile şi s-a acoperit din nou cu tablă, iar în interior a fost pictată în ulei de către pictorii Vasile Hudici şi Nicolae Popa din Iaşi în stil bizantin. În 1959 această pictură a fost curăţată pe alocuri şi reparată de către pictorul Dimitrie Bascu din Bucureşti. În interior se mai află catapeteasma şi amvonul confecţionate din lemn de tei sculptate şi poleite fără a se cunoaşte sculptorul şi pictorul. Vechimea acestora este deodată cu zidirea bisericii, 1762.

Andreea Chelariu (11D) BISERICA “COBORÂREA DUHULUI SFÂNT” DIN ADJUDENI Localitatea Adjudeni datează încă din secolul XV, de pe vremea lui Alexandru cel Bun. A fost întemeiat de un bărbat pe nume Agiud, care a coborât din munţi alături de rudele sale şi s-a stabilit pe aceste meleaguri. Satul a preluat astfel numele lui: Agiudeni. Pînă la actualul nume, satul a mai fost cunoscut şi ca Giudeni.

Conform unui raport anonim, prima datare a existenţei unei biserici în Adjudeni datează în anul 1776 . Biserica era construită din lemn şi a fost înlocuită în 1816 cu o altă biserică construită tot din lemn. Prima biserică din piatră a fost construită în 1879. În 1903, locaşul de cult a fost dotat cu o orgă Rieger, construită în Austria. Biserica a fost renovată şi extinsă în perioada 19261928.

Adjudeni a fost una dintre localităţile care au avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1944, satul a fost supus bombardamentelor şi atacurilor terestre în patru rînduri din partea frontului german aflat în retragere.

25

Actuala înfăţişare a bisericii, cu două turnuri, a început să ia formă în anii ’80.

Construcţia noii biserici s-a întins pe o perioadă de 27 de ani, timp în care lucrările au fost întrerupte de mai multe ori. Primii paşi au fost făcuţi în 1973, iar ultimele lucrări au fost finalizate în 1990. Biserica are peste 72 de metri în înălţime.

Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" a fost lărgită şi refăcută în 1928, iar între anii 1973 şi 1984 a fost construită o nouă şi monumentală biserică. Cu ocazia sfinţirii şi consacrării acestei biserici, la 3 iunie 1990, PS Petru Gherghel spunea: "A fost construită prin efortul extraordinar al credincioşilor acestui sat, sub conducerea eroică a pr. paroh Dumitru Adămuţ, mort în timpul lucrărilor, jertfă pusă întru zidirea acestei măreţe biserici, precum şi a preoţilor parohi Ştefan Apostol, Mihai Budău şi Ioan Lucaci".

Loredana Mihoc și Lavinia Baciu (9E) BISERICA „SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA" DIN ROMAN Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena", pe care am ales sa o descriu, se află în orașul Roman pe Bulevardul Republicii. A fost zidită în stilul gotic, cu un portal și ferestre gotice, între anii 1938 și 1951 de către preotul Constantin Platon. Lăcașul de cult a fost construit în timpul unei etape dificile a celui de al doilea război mondial, și neavând surse financiare sporite, acesta a fost lipsit de pridvor. Mai târziu s-a construit elementul lipsă. Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena" a fost construită deoarece în această zonă a orașului Roman s-au așezat numeroși credincioși, formand un cartier mare la o considerabilă distanță de celelalte biserici. La 1 august 1935 s-a înființat noua parohie care se menține și astăzi. Pentru familia mea, această biserică reprezintă un loc esențial pentru dezvoltarea noastră spirituală. În acest lăcaș de cult părinții mei au primit taina cununiei, iar eu și sora mea pe cea a botezului. Pentru mine, Biserica „Sfinții 26

Împărați Constantin și Elena" reflectă un loc în care am învațat ce înseamnă credința ortodoxa și totodată, o parte din istoria familiei mele.

Adina Soltuz (9I) BISERICA ”SFINȚII VOIEVOZI” DIN ROMAN Biserica Sf. Voievozi mai este cunoscută drept „Biserica Albă” și a fost construită în anul 1615 de către domnitorul Ștefan II Tomșa și refăcută în anul 1695 de spătarul Vasile Cantacuzino. Sfântul locaș este situat în centrul municipiului Roman și impresionează prin masivitatea sa. Se spune ca Biserica a bineficiat și de un turn, care, din cauza înălțimii sale, s-a prăbușit, cu timpul, din cauza cutremurelor, încât Vasile Cantacuzino a preferat să-l elimine din construcție, în timpul refacerii acesteia. Pisania de la intrarea în Biserică întărește această idee: „Aceasta Sfântă Mănăstire fost-au zidită din temelie de fericitul Domnu Io Ștephanu Tomșa Voievodu. Era după 100 ani risipindu-se ziditu-s-au cum se vede de Dumnealui Vasile Cantacuzino Velu Spătaru, nepoti dintr- o nepoată de fiică a acestui pomenitu domnu, întru slava lui Dumnezeu și întru ertarea păcatelor sale, viețu 7204 septembrie 1(1695dHr.).

Biserica este o clădire solidă, cu temelie din piatră și var, cu pereți din aceleași materiale în care s-au intercalat și cărămizi, este acoperită cu tablă galvanizată. Planul ei este treflat în formă de cruce cu trei încăperi distincte: pronaos, naos și altar, la care s-a mai adugat în anul 1928 o a patra încăpere, un pridvor inchis , de către Epitropul Gheorghe Vasiliu.

Oana-Andreea Todirică (9A)

CIMITIRUL ETERNITATEA DIN ROMAN

Plimbându-mă prin cimitirul mare în căutarea mormântului unui proaspăt decedat, plictisindu-mă, deoarece eram singură, am inceput să mă uit primprejurul meu. La prima vedere era totul obișnuit, totul gri,fără 27

vreo importanță…o atmosferă sobră pot spune, numai glasurile preoților ce cântau în biserică dădeau un ton de speranță, și mă puteau trimite cu gandul la tot ce-I divin. Uitându-mă mai atent, printre morminte am putut admira clădiri vechi cu o însemnătate mare. Le-am fotografiat incântată si am incercat să aflu câte ceva despre acestea. Am început să pun întrebări oamenilor, dar doar unul s-a arătat interesat de subiectul abordat, însă nu am putut afla prea multe, cert e că au o vechime indelungată si cu toate că sunt gri, au câte ceva special.

Această usă m-a surprins intr-un mod plăcut, e plină de semnificații. Am încercat să aflu câte ceva din acestea. Mulţimea reprezentărilor „Ochiului lui Dumnezeu” a aparut in spatial liturgic ortodox începând cu secolul al XVIII-lea. Este un simbol controversat, privind acest simbol, putem constata cu uşurinţă absenţa numelui, a chipului, de fapt chiar absenţa persoanei, care este înlocuită cu un fragment anatomic a cărui căutătură ciclopică răzbate din decupajul triunghiular ce lasă mai degrabă impresia că eşti pândit şi nu privit. Usa este construita din fier pentru a putea rezista timp indelungat,si ca sa o putem vedea și noi în prezent.A fost construit în anul 1931.

Construită într-un stil aparte și veche,rămasă fără tencuială, clădirea este demnă de admirație. Prin forma de cruce din lateral se poate vedea interiorul.Deasupra ușii se pot vedea

trei Sfinți, identitatea lor fiind indescifrabilă.

Despre această piatră de mormânt am aflat că e a unui evreu si dupa cum vad este a unei femei decedata pe 10 septembrie 1891 jelita de copii si “catte” ,cuvant caruia nu i-am aflat traducerea.

Fabrizia Calfa și Alexandru Pal (9I) STEJARUL DIN PILDEȘTI Vechiul Stejar din Pildești datează de aproximativ 120 de ani și este protejat prin lege. Acesta servea ca și loc de reper in timpul celui de-al doilea război mondial și mai apoi în jurul acestuia oamenii se adunau pentru hora satului.

Stejarul aparent s-a uscat acum 30 de ani însă după doi ani și-a revenit fără ca localnicii să intervină. Acesta este situat în proximitatea Bisericii Vechi și a școlii Gimnaziale nr. 1 Pildești.

Adelin Mărtinaș (9I)

28

CASA MAVRICHI Casa Mavrichi a fost proprietate a bisericii Sf. Nicolae din Roman și este casa în care la 24 iunie 1818 s-a născut și a copilărit savantul agronom Ion Ionescu de la Brad. Era situată pe strada Tipografiei nr.54, acum strada purtând numele ,,Ion Ionescu de la Brad”.

Numele inițial al casei provine de la un ilustru învățător romașcan, Ștefan Mavrichi, care a locuit aici pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Clădirea are ieșire direct în stradă iar în cursul anului 1962 a intrat în renovare și a fost donată de Biserica Sf. Nicolae urmașilor familiei lui Ion Ionescu de la Bran. Această proprietate din rizma Târgului Roman, realizată la 1718 a fost însușită ilegal de sachelarul Ștefan Roșu și mai târziu a fost vândută Învățătorului romașcan Ștefan Mavrichi.

După 1945, în această clădire, au locuit două familii care au împărțit clădirea in două părți: jumătatea din spre Nord a fost renovată după arhitectura fostei clădiri iar porțile de lemn de la intrare sunt aproape identice cu poarta casei Mavrichi din anul 1818.

Theodora Pătrăuceanu (9I)

FÂNTÂNA LUI ŞTEFAN CEL MARE DE LA BUHONCA Conform “Cronicii moldo-germane”, „în anul, cum se scrie de la naşterea lui Hristos, 1457, în luna april, în ziua 11, într-o marţi, în săptămâna mare, înaintea Paştilor, atunci a venit Ştefan voievod, un fiu al lui Bogdan voievod, care a venit cu putere mică, cu muntenii, cu ţările de jos, ca la 6 mii de oameni. Şi au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele Hresca, lângă Doljeşti.

Acolo a bătut Ştefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din ţară şi el însuşi a rămas stăpân cu putere”.

Astăzi, apa poartă numele de Albuia (afluent al Siretului) şi după ea a fost numită pădurea pe care o străbate, în care Ştefan cel Mare şi-a adăpostit armata pe timpul luptei. În această pădure, pe un deal, se găseşte un izvor cu apă dulce care se varsă în gârla Albuia şi care atestă prin inscripţiile sale trecerea lui Ştefan cel Mare pe

29

acele meleaguri, cât şi anul bătăliei de la Doljeşti. Locuitorii satului Buhonca, comuna Doljeşti numesc locul “Fântâna lui Ştefan cel Mare”.

Alexandra Cojocaru (10A) BISERICA „SFÂNTA TEREZA A PRUNCULUI ISUS” - ROMAN Această biserică romano-catolică închinată „Sfintei Tereza a Pruncului Isus” a fost construită între anii 1927-1947, pe când parohia Roman era filiala parohiei Tămăşeni.

Este o biserică din Dieceza de Iaşi construită în stilul românesc – bizantino-brâncovenesc – şi are o poziţie centrală în municipiul Roman. Are trei turnuri, cel mare fiind gol, simbolizând imensitatea Universului peste care tronează „Cristos, Regele Universului”.

Biserica are formă de cruce cu o navă pricipală şi două cruciere pe lateralele dreapta şi stânga. Este lungă de 35m, lată de 10m şi cu înălţimea turnurilor de 30m. Interiorul este predominat de stilul roman cu trei perechi de coloane masive şi cu bolta şi arcurile rotunde. Însăşi clădirea este o rugăciune între pământ şi cer.

Până în anul 1952 credincioşii catolici din Roman constituiau filiala administrată de parohia Tămăşeni. În 1952 a fost declarată Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” care avea atunci circa 400 de familii. Primul paroh a fost pr. Bişoc Anton.

Prin stabilirea muncitorilor din satele catolice învecinate cu Roman, veniţi la muncă în oraş în domeniul construcţiilor, la fabrica de ţevi, la IMR, etc., numărul credincioşilor a crescut continuu până la circa 3500 de familii, cu circa 12000 de credincioşi.

Devenind extrem de neîncăpătoare s-a procedat la ridicarea altor biserici şi la înfiinţarea de noi parohii.

Diana Elena Bolog (11D) MONUMENTUL DIN SATUL NEGREȘTI, COMUNA BÎRA Monumentul, ridicat în centrul satului Negrești,care aparție comunei Bîra, este dedicat marelui erou Nemeșu Lică, militar, care a luptat pentru apărarea Televiziunii Române în decembrie 1989.

30

Revoluția din decembrie 1989, și-a luat jertfa de sânge și din partea locuitorilor acestei comune prin persoana lui Nemeșu Lică, militar în termen la U.M. 0563, împușcat mortal la data de 23.12.1989, în timp ce participa la apărarea Televiziunii Române.

Monumentul, înălțat în memoria acestuia, se află construit cu contribuția financiară și materială a consiliului local, este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din localitatea Negrești, satul nașterii eroului. Pe o platformă de plan pătrat se află un soclu masiv din beton pe care s-a înălțat o coloană trapezoidală și care are în vârf o cruce cu brațe drepte din marmură albă. Pe fațada monumentului se află în medalion chipul celui căzut, numele și datele nașterii și morții acestuia. În fiecare an, în luna august, când este hramul bisericii din Negrești, este pomenit și eroul nostru, care, de asemenea, mai este amintit si în decembrie, în ziua când și-a găsit tragicul sfârșit și de Ziua Eroilor.

Daniel Cozma (9C) BISERICA ”SF. VOIEVOZI” DIN LUȚCA Biserica din Luţca este construită în mijlocul satului pe locul vechii biserici din lemn având acelaşi Hram, „Sfinţii Voievozi”.

Construcţia a început în 1910 şi s-a încheiat în 1922. A fost construită după planul întocmit de inginerul Nicolae Gropnic, iar arhitect a fost Constantin Spirul din Roman. Zidurile sunt din cărămida pe temelie din beton. Este în formă de cruce şi e prevăzută cu firide de jur împrejur. Are Altarul şi două abside semicirculare în interior şi semipoligonale în exterior. Coama acoperişului se încheia cu o Cruce din fier (acum exista două Cruci) .

Acoperişul turnului clopotniţă – un coif piramidal, în vârf cu o Cruce din fier. (S-a păstrat acoperişul original al turlei) .

Au existat iniţial trei clopote. Unul are următoarea inscripţie: „Iconomul Ioan Stupcanul, preot în Sasca, jud. Suceava, anul 1880”. Clopotul mic, fără inscripţie, pare a fi donat de acelaşi preot, Ioan Stupcanul. Al treilea clopot a fost refăcut în 1951 de Vasile Şoltuz din comuna N. Bălcescu.

Cheltuielile pentru construcţia bisericii au fost suportate în mare parte de locuitorii satului. Către sfârşit nemaiexistând fonduri, s-a solicita ajutorul Ministerului Cultelor care a făcut o donaţie de 10. 000 lei. O donaţie de 2. ooo lei a făcut şi Ieronim Stupcanu din Bucureşti, probabil fiul preotului Ioan Stupcanul.

Sfinţirea s-a făcut în ziua de 29 iunie stil vechi, 1922, de Episcopul Romanului, D. D. Teodosie.

Catapeteasma este din lemn de stejar şi tei şi a fost construită de meşterul Ioan Mancaş din Roman în 1920.

31

Bolţile interioare au fost pictate în ulei în stil neobizantin, ca şi icoanele catapetesmei, de pictorii Ioan C. Niţescu şi Ioan C. Catrinoiu din Pucioasa (1920) . Cealaltă parte a interiorului a fost zugrăvită de Grigore Bordea din Roman (1920) . În 1961 biserica a fost restaurată de către Gheorghe Otcuparu din Roman. În 1990 biserica a fost reparată şi consolidată cu centuri de beton armat şi cu piloni de susţinere la exterior, încărcată cu praf de piatră.

Andreea Anton (10A) CUPTOARELE MEDIEVALE DE LA BERINDEȘTI, SĂBĂOANI Comuna Săbăoani de astăzi s-a format din vechiul sat Berindeşti, situat “pe coama dealului de unde înbrăţişai cu privirea şi cuprindeai cu ochiul liber intreaga vale a Siretului, cu câmpiile ei mănoase…”. Numele satului, arată autorul, provine de la cuvântul turcesc „berindei”, dat de turci pârâiaşelor ce brăzdau acest ţinut.

Satul Berindeşti a fost prădat deseori de armatele turceşti şi tătărăşti, casele erau arse la intervale scurte de timp, iar oamenii obligaţi să fugă în păduri din calea cotropitorilor. În urma acestor invazii, locuitorii satului Berindeşti s-au hotărât să se retragă de pe coasta dealului in padurea din apropiere, spre apus la 2 km depărtare. Au lăsat casele pustii in plin câmp, cu biserica in mijlocul satului, părăsind aceste locuri devenite periculoase. Şi astăzi locuitorii comunei Săbăoani numesc locul unde a fost vechea vatra a satului, Berindeşti, iar locul din centrul satului unde odinioară a fost biserica de piatră, i se spune astăzi „Miseşke”.

Conform Comisiei Naționale de Arheologie, aşezarea medievală "Berindeşti" este atestată în primii ani ai secolului al XVII-lea, dar cercetările arheologice efectuate au datat-o la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Stratigrafia arheologică a zonei cercetate anul acesta printr-o secţiune notată S II, lungă de 60 m, lată de 5 m, trasată la nord-vest, faţă de S I, este cea consemnată în raportul anterior şi constă din mai multe perioade de locuire: epoca bronzului, sec. II-III p.Chr, sec. IV, sec. VI-VII şi perioada feudalismului dezvoltat (sf. sec. XIVXVI). Epocii bronzului îi aparţin mai multe fragmente ceramice şi un cuptor menajer deteriorat. În nivelul de sec. II-III p.Chr., care este surprins pe întreaga zonă cercetată, s-au descoperit fragmente de vase lucrate la roată sau cu mâna, de amfore şi fragmente de cuţite din fier. De asemenea, s-a surprins şi restul dintr-o locuinţă cu vatră deschisă, peste care este suprapus un cuptor de tip pietrar din aceiaşi perioadă, dar dintr-o fază mai nouă. Câteva fragmente de vase aparţinând sec. IV marchează existenţa unui nivel din această perioadă.

32

Patru cuptoare cu diametre diferite, mai bine sau mai puţin păstrate, pun în evidenţă existenţa aşezării din secolul al VIVII-lea. Materialul arheologic descoperit în zona acestor cuptoare sau pe vetrele lor constă din vase borcan, tipsii, capace, fusaiole. În aşezarea medivală s-au surprins mai multe complexe arheologice. Dintre acestea se remarcă o locuinţă adâncită (de tip bordei) de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, latura de aproximativ 3 m, având la colţuri gropi oblice pentru susţinerea acoperişului, fiind prevăzută în interior cu cuptor şi o vatră pentru gătit şi încălzit. Materialul din interiorul ei îl constituie o cantitate relativ mare de ceramică aparţinând sfârşitului sec. XIV-lea şi celui următor, provenind de la căni cu gura trilobată, vase borcan, capace, castroane, cuţite din fier şi un vârf de suliţă. O suită de patru cuptoare menajere, parţial păstrate - la unul din ele observându-se o refacere a lui - completează aspectul aşezării medievale, ca şi groapa menajeră cu diametrul de 1 m intersectată de conducte de apă care aproviziona localitatea. Cercetarea materialului ceramic ce provine din cele două complexe amintite va putea stabili perioada lor de funcţionare. Având în vedere faptul că sunt puţine aşezări medievale în curs de cercetare din această perioadă şi ţinând cont de importanţa cunoaşterii satului medival românesc, atât pentru istoria locală, cât şi cea generală, propunem continuarea cercetării de la Traian, comuna Săbăoani.

Bianca Ionela Dancă (9E)

CASA MEMORIALĂ ”VASILE ALECSANDRI” DE LA MIRCEȘTI Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești este un muzeu memorial înființat în casa în care a locuit scriitorul Vasile Alecsandri (1821-1890) în satul Mircești din județul Iași . Satul se află în partea sud-vestică a județului Iași, la o distanță de 67 km de municipiul Iași. În această casă modestă, a locuit poetul între anii 1866-1890, compunând o parte a operei sale literare. Aici au fost găzduiți prietenii poetului aflați în vizită la Mircești: mari personalități politice ori literare ca Ion Ghica, Costache Negri, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol sau Eudoxiu Hurmuzachi, compozitorul maghiar Franz Liszt - care a concertat la Mircești, în drum spre Rusia sau rapsodul Barbu Lăutaru. În curtea conacului, a fost construit între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești, în care au 33

fost strămutate la 19 mai 1928 osemintele poetului, înhumate inițial într-o criptă dintrun colț al grădinii. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului - vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842) - aduse prin grija soției lui Alecsandri de la Biserica "Sf. Spiridon" din Iași și așezate la dreapta poetului, precum și ale soției sale, Paulina Alecsandri (1840-1921), amplasate la stânga poetului.

Catalina-Andrada Trifas (9G)

STATUIA LUI "ROMAN MUSAT" Se apreciază că numele orașului a fost preluat de la Roman I Mușat, considerat întemeietorul orașului. Roman Mușat ar fi trebuit să aibă alături un cal, dar acesta a fost “suprimat” din rațiuni financiare.

Statuia "Roman Musat" este una dintre simbolurile fără de care orașul nostru nu ar fi întreg și pe lîngă care mii de oameni trec în fiecare zi, fără să știe de multe ori ce reprezintă lucrarea sau cine este autorul lucrării.

Sculptorul Florin Zaharescu este “tatăl” celei mai cunoscute statui din oraș, statuia lui Roman Mușat, amplasată în 1992 în centrul orașului, în fața Casei de cultură. “Statuia lui Roman Mușat a fost un proiect dificil, nu atît din cauza dimensiunilor lucrării, cît a lipsei informațiilor legate de Roman Mușat. Domnia sa este consemnată în puține cronici și documente, iar imaginile sînt și mai puține. Roman Mușat nu a fost un domnitor războinic, perioada sa de domnie a fost una liniștită, fără lupte.

Tocmai de aceea l-am înfățișat în haine de curtean, cu sabia îndreptată spre pămînt, marcînd, astfel, locul pe care l-a dat în stăpînire, care a însemnat «actul de naștere» al Romanului“, a spus sculptorul Florin Zaharescu. Bronzul a fost turnat la Fontax, aceasta fiind prima astfel de lucrare realizată la Roman.

"Marele, singur stăpânitor din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman Voievod stăpânitor al Tarii Moldovei, de la munte pana la mare". Statuia a fost dezvelita la data de 31 mai 1992 și în fiecare an la data de 1 decembrie se depun coroane lângă statuie.

Alexandra Astanei (9I) MONUMENTUL SFINȚILOR- PILDEȘTI Este un monument in amintirea lui Anton Durcovici un cleric romano-catolic de origine austriacă, care a îndeplinit funcția de episcop de Iași (1947-1949).

34

În data de 17 mai 2014 a fost beatificat în cadrul unei slujbe religioase oficiate de cardinalul Angelo Amato la Iași. Episcopul Anton Durcovici este sărbătorit în România la 10 decembrie, ziua martiriului său.

Acesta a fost arestat de Securitate la data de 26 iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet, în urma tratamentului la care a fostsupus acolo.

Si in memoria primului preot originar din Pildesti, Dr. Petru Pal, despre care nu se știu prea multe. Acest monument este ingradit si ingrijit de catre sateni.

Luiza Mîrț (9I) BISERICA „SFÂNTUL IOAN BOTEZATORUL” - BOGHICEA In anul 1784 proprietarul moșiei din Boghicea care se numea Gheorghe Stroescu, cu soția sa Adela au început construcția unei biserici din piatră și cărămidă cu cheltuiala proprie pe moșia lor.Biserica a fost terminatăîn anul 1785 și s-a sfințit la data de 29 august 1785 primind hramul “Tăierea Capului Sf.Ioan Botezatorul”.La sfințire au luat parte Domnitorul Moldovei Grigorie Ghica-Vodă, mitropolitul Iașului, călugarul sârb Visarion de la Deva, Protopopul de Brașov Istratie Vasilovici și Preotul paroh Simion Dumbravă, primul paroh care a păstorit pâna la anul 1801. În anul 1910 a început construcția actualei biserici ,din contribuția enoriașilor, cu o singură turlă, în stil moldovenesc.Meșterii zidari au fost Spiru Vasile și Spiru Tache.Pictura a fost executatăîn ulei de pictorii Teoharie și Ioan Zarma din Turnu –Severin , în stil renascentist.Catapeteasma și mobilierul au fost lucrate de meșterul sculptor Iorgu Săpătoriul ,din Roman.

Biserica s-a sfințit la 29 august 1920 de către arhiereul Valerian Ploieșteanu, episcop de Roman.

Andreea Adăscăliței (11F)

BISERICA "ÎNĂLȚAREA DOMNULUI" DIN TRIFEȘTI În vechea vatră a satului Trifești, situată mai jos, spre albia secetă a râului Moldova, a existat o bisericuță de lemn cu hramul "Înălțarea Domnului", care a fost afectată de viituri , din patrimoniul acesteia păstrându-se icoana făcătoare de 35

minuni a Maicii Domnului, descoperită de către un cioban în apele râului.

Vornicul Țării de Jos, pe locul unde, în anul 1798,fiul său, Constantin Balș, vel Logofăt de Țara de Jos a ridicat actuala biserică, după cum reiese din pisania aflată deasupra ușii de la intrare: Acest Sfânt și dumnezeiesc lăcaș, unde se cinstește și se prăznuiește hramul Sfântului "Ierarh Nicolae", s-a zidit, din temelie și până s-a săvârșit cu toate cele trebuitoare, cu cheltuiala Domniei sale Constantin Balș, vel Logofăt de Țara de Jos, fiul răposatului Lupu Balș, vel Logofăt și a iubitei soții Ancuța, fiica răposatului Constantin Catargiu vel Logofăt, care s-a gătit în anul 1799,august 15,spre veșnică pomenire și dorința mântuirii s sufletelor Domniilor Sale și tot neamul. " Alexandra Dumitruț (10A) BISERICA DIN CHICIREA In satul Chicerea, cum. Stanita, prima biserica a fost construita in 1948. Nu era o biserica asa cum ne-o putem inchipui azi. Era doar o camera anexata unei clopotnite (construite in 1936). Dupa ce noua biserica a fost construita (in 1977), veche biserica a fost demolata. Pentru a aminti oamenilor de fostul lacas de cult, a fost construita aceast monument.

Costin Tiron (11B)

CASA ROTTENBERG Situata pe strada Stefan Cel Mare din ''inima'' Romanului,acolo unde se concentreaza centrul istoric al vechii urbe,Casa Romascana,un restaurant construit in stil baroc la momentul actual,este un simbol al orasului Roman,fiind construita intre anii 19061910,de catre fratii Rottenberg,cunoscuti pielari ai locurilor.Ea a a fost ridicata pe locul fostei gradini de vara Krauzowics.

Initial a fost construita ca si casa de locuit,dar ulterior a gazduit si sedii de partide,birouri,organizatii obstesti si muncitoresti,si nu in ultimul rand un restaurant , care, pana la inceputul anilor ' 90,a devenit o locatie neprimitoare in final cladirea fiind parasita si lasata in paragina.Dupa un astfel de istoric,Casa Romascana aduce in inima orasului Roman luxul,bunul gust si petrecerile rafinate de mult date uitarii.Nuntile,mesele festive,petrecerile si orice alte evenimente dragi familiei pot fi gazduite intr-un ambient clasic.

Diana Georgiana Buză (9I)

36

BISERICA DIN LEMN ,,SFÂNTUL NICOLAE” DIN BOZIENI Multe sate se mândresc cu biserica lor.De asemenea şi eu mă mândresc cu biserica din satul meu natal .Am fost botezată la Biserica ,,Sfântul Nicolae” din comuna Bozieni .Încă de mică veneam la această biserică împreună cu bunica mea.

Deşi nu are dimensiuni prea mari este o biserică frumoasă care uimeşte prin simplitate şi stilul ei clasic.De-a lungul timpului a suferit modificări ,însă a avut un impact pozitiv asupra ei .La început era o bisericuţă în care natura îşi lăsase amprenta:mulţi copaci străjuiau toată curtea bisericii şi diferite plante şi flori o împodobeau.Acum pot spune că s-a schimbat,fiind lipsită de înalţii copaci .

Este o Biserică de cult Creştin-Ortodox care a avut de-a lungul timpului mai mulţi preoţi.Unul dintre ei este Carp Constantin care a slujit mult timp această biserică.Acesta este tatăl actualului preot al bisericii, Carp Cătălin care a fost şi dirigintele meu.Mă bucur că am avut acest noroc şi că ne-a îndrumat către un drum bun .

Această biserică a fost construită între anii 19351937,din bârne,pe temelie de piatră .În exterior pereţii sunt acoperiţi cu scânduri de brad iar în interior cu lut ,apoi tencuiţi.Nu este pictată.Stilul este baroc.Are aspect simplu,în stil neomoldovenesc, cu o turlă desupra intrării.În 1966 s-a făcut o reparaţie capitală, înlocuindu-se vechiul acoperiş de draniţă cu tablă galvanizată.

Astăzi îmi face plăcere să merg la această biserică ,aducându-mi aminte de copilărie.

Miruna-Elena Rusu (9E)

MONUMENTUL EROILOR DE LA BOTEȘTI Monumentul eroilor căzuţi pentru patrie se află în curtea bisericii din satul Boteṣti, comuna Boteṣti, o localitate situată la 25 de km de oraṣul Roman. Monumentul a fost ridicat în cinstea eroilor căzuţi pentru patrie, în timpul Războiului de independenţă,în anul 1877( N. Pătruţ) ṣi în timpul Primului Război Mondial, în anul 1916( C. Păun, Gr. Crăciun, Gh. Curpăn, V. Cucoṣ, F. Crăciun, V. Stoleru ṣi M. Grosu). În partea de cimitir în care este amplasat acest monument al eroilor sunt îngropaţi oamenii care au cazut pe front sau oamenii care au fost în război.

Diana Cojocariu (11D) 37

CONACUL BOIERESC AL FAMILIEI GHICA DIN CLIMEŞTI

Conacul boieresc al familiei Ghica din Climeşti este ȋnconjurat de un adevărat parc dendrologic cu mai multe specii noi de arbori ca magnolia,salcâmul japonez,catalpo,zoda,etc.A avut mai mulţi proprietari, fiind pe rând tabără de pionieri,spital, şcoală de copii reumatici,spital pentru bolnavi psihici, cabană. Conacul este astăzi retrocedat.

Coroi Bianca Maria (9E) CASA ROIU (MUZEUL DE ARTĂ) Muzeul de Artă din Roman reprezintă o instituţie de marcă în peisajul cultural romaşcan, dar şi naţional, prin activităţile pe care le-a organizat sau găzduit de-a lungul acestei perioade. Înfiinţarea, în anul 1957, a unui Muzeu de Artă la Roman, răspundea unor cerinţe de cunoaştere a tradiţiilor artistice cu rădăcini adânci în această zonă, cu atât mai mult cu cât la Roman nu exista un fond de lucrări de artă, o filială a Artiştilor Plastici, ci doar un singur artist, cu statut de profesionist şi o singură lucrare de artă, de o valoare deosebită: Portretul lui Ştefan cel Mare, executată de pictorul Epaminonda Bucevschi la comanda episcopului de Roman, Melchisedec Ştefănescu. Pentru început unitatea muzeală s-a dezvoltat ca o secţie în cadrul Muzeului de Istorie din Roman, unde s-a deschis şi prima expoziţie de bază a Colecţiei de Artă, în anul 1960.

Evoluţia mereu ascendentă a muzeului, prin îmbogăţirea fondului muzeal şi punerea lui în valoare, cercetările efectuate, au făcut ca spaţiul afectat expunerii să fie inadecvat. În anul 1968, Secţia de Artă din cadrul Muzeului de Istorie Roman primeşte un imobil propriu, o clădire monument de arhitectură, construită la sfârşitul sec. al XIXlea, în stil neoclasic, situată pe strada Mihai Eminescu nr. 3, pusă în valoare de o ambianţă naturală generoasă. Iniţial clădirea a fost casă de locuit, aparţinând doctorului Pandele Grigorescu, primar al oraşului între anii 1884-1886, apoi, din anul 1922, a 38

intrat în proprietatea avocatului Constantin Roiu (1873-1944), deputat în Parlament şi sub al cărui nume clădirea este cunoscută şi astăzi: Casa Roiu. După 1944, edificiul a avut diverse destinaţii: notariat, chestură, şcoală de fete, locuinţă. Prin Decizia Consiliului Popular Judeţean Neamţ nr. 10 din 1978, clădirea devine Muzeu de Artă. Între anii 1969-1970 clădirea a fost supusă unor ample lucrări de reparaţii interioare şi exterioare, absolut necesare pentru noua destinaţie, urmate de altele, de mai mică amploare, desfăşurate în anii 1979, 1988 şi 1994. La 15 septembrie 1970 a avut loc inaugurarea Muzeului de Artă în noul sediu, cu ampla expoziţie retrospectivă Emanoil Bardasare (1850-1935).

Răzvan Matache (11D) ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 PILDEȘTI A fost înfiinţată la 1 septembrie 1860, într-o cameră de la curtea mănăstirii. În acest prim an, au fost înscriși 12 elevi ,din care 5 erau din sate învecinate, dar au terminat tot anul cu bine doar 3 dintre ei. Construcția școlii a fost începută în vara anului 1861, în curtea arendașului unei moșii,dar lucrările se desfășoară foarte lent. Astfel, anul școlar 1862 se deschide în clădirile de la curtea posesorului, fiind 12 elevi înscriși.

Cât privește materiile de studiu, trebuie să amintim că înainte de 1870, fiecare învățător adopta stilul și programul pe care îl considera cel mai adaptabil în locul în care activa. În anul 1879, școala din Pildești a fost împroprietărită din lotul „La râu” cu 8,5 hectare de teren arabil. În afară de acest teren, școala deținea o livadă și o grădină pentru zarzavaturi. În anul școlar 1883-1884 învățau la Pildești 36 de elevi, dintre care au frecventat doar 21.

După 1900, tot mai mulți pildeșteni au început să-și dea seama că ”dacă n-ai carte, n-ai parte” și de aceea au acordat o importanță mai mare instruirii științifice a copiilor lor. În anul școlar 1900-1901, la școala din sat învățau 62 de copii, iar în anul școlar 1927-1928 erau înscriși 181 de elevi. În anul 1970 se dă în folosinţă şi corpul B. În anul 2000 s-a inaugurat un nou corp de şcoală, corpul C, astfel procesul de învăţământ desfăşurându-se într-un singur schimb.

Otilia Mîrț (9I)

39