funcţii ale aparatului acesta aşa de rapid şi îndrăzneţ pentru clasa lui. La un moment dat am realizat că s-au aprins becurile la stâlpii de iluminat stradal. Se lăsase noaptea şi era momentul să testez o altă limită a oricărui obiectiv şi apărat foto: focalizarea în lumină redusă şi zgomotul de imagine. Obiectivul m-a ajutat în acest sens, fiind unul luminos cu diafragmă 2.8. Zgomotul de imagine există, dar până la ISO 3200 este unul redus şi poate fi înlăturat uşor cu un program de prelucrare foto. Centrul vechi e parcă şi mai animat după lăsarea întunericului, găsind astfel la tot pasul scene de stradă care să merite a fi surprinse în fotografii. Dar elanul mi-a fost tăiat subit odată cu descărcarea bateriei
aparatului foto. Deşi era deja ora 9 şi jumătate, mie îmi părea rău că nu am economisit mai bine capacitatea bateriilor, evitând, de exemplu, folosirea ocazională a Live View-ului. Trebuie să recunosc că nu am rezistat tentaţiei folosirii unui ecran rabatabil, facilitate pe care o consider foarte utilă şi care îmi lipseşte la aparatele personale. Am plecat acasă uşor dezamăgită că s-a terminat plimbarea mea foto cu 650D-ul, dar cu aproape 300 de fotografii şi cu o prejudecată lipsă pentru că da, se pot face fotografii de stradă cu un aparat foto DSLR entrylevel şi nu doar în condiţii blânde de iluminare, ci în cele care se regăsesc frecvent pe străzi: contraste puternice, umbre dure, surse de lumină slabă sau foarte puternică!
septembrie 2012 - “Bucureștiul meu drag” 11