ROMÂNIA MÃRIªOARÃ
BUCÃTÃRIA UNIVERSALISTà ... În care intrã doar câteva bunãtãþi notorii ºi curente, pe care ultima fãrâmã de conºtiinþã profesionalã m-a obligat sã le salvez de provincialism ºi sã le urc la rangul de naþional-europene ( fiind ele proprii mai ales oraºelor, cosmopolite ºi oportuniste, acele gãteli care au nãscut ideea – falsã – cã nu existã o bucãtãrie româneascã, cã totul e împrumutat ºi furat ). Adevãrul este cã nici nu le-a vrut nimeni! Oricât m-am rugat de braºovenii mei, nu, nu ºi nu, ardeii umpluþi ori copþi nu-s ai lor! M-am cãciulit atunci la bucureºteni: ,.Mãi bãieþi, voi sunteþi þara, limba literarã ºi televiziunea centralã, luaþi ºi salata de vinete!“ Iarãºi nu: cã nu e drept, cã ºi aºa a mers vestea cã Bucureºtii le-au luat pe toate, cã sã vorbesc cu ieºenii sau clujenii, cã acolo-s primarii ce râvnesc... Aceia nici n-au vrut s-audã; cã ei nu vor ce aruncã toþi, cã în salata de boeuf sunt toate culorile ungare ºi încã ºi altele, poate mai duºmãnoase; cã sã-ncerc la Timiºoara: acolo e totul claie peste grãmadã, haosul secundordial cel mai armonios. În fine, am gãsit soluþia aceasta, capitolul separat, care dã un curs antireformist ºi antidemocratic cãrþii mele, ce s-ar fi vrut descentralizatã, ºi care extrage, chinuit ºi spãºit, din particular ºi vârã triumfãtor în general câteva reþete arhicunoscute mondial ºi consumate din belºug pe teritoriul sfânt ºi deosebit de bogat în proteine, minerale ºi lipide al þãrii. Un colac de grâu frumos Ca ºi faþa lui Hristos...
21