întâmplă de obicei, când tratamentul începe prea târziu. De aceea nu pot decât să repet şi iar să repet, că frigurile trebuiesc combătute de la începutul lor, fără a mai aştepta forma sub care se va ivi boala. Vedeţi dar cum întrebuinţăm cu succes împotriva vărsatului acelaşi mijloc de vindecare întrebuinţat de noi împotriva celorlalte boli. Dar lucrul acesta nu e cu putinţă decât dacă această boală are aceeaşi pricină ca şi cele de mai sus, adică îngrămădirea materiilor străine în corp, – şi am văzut bine că aşa este. Astăzi când pojarul şi scarlatina nu se mai pun, ca altă dată, în acelaşi rând cu vărsatul şi când această din urmă boală pare că se iveşte mai rar, astăzi ne putem face cu atât mai mult o idee dreaptă de vremea când această boală era un flagel nemărginit şi spaima strămoşilor noştri. Acum când cunoaştem unitatea tuturor bolilor şi tratamentul lor, gândul nostru înlătură orice spaimă. De altminteri, acum suntem în stare de a cunoaşte, cu mai mulţi ani înainte, prin ştiinţa expresiunii figurii, în care parte a corpului e o mai mare îngrămădire de materii străine, care ar putea pricinui într-un prilej nimerit o sforţare de curăţire, ca vărsatul. Vă voi povesti în privinţa asta un caz din practica mea. În familia unui muncitor care avea cinci copii, trei copii de 7, 9 şi 13 ani fură atinşi de vărsatul negru. Tatăl, care avusese el însuşi boala aceasta, cunoştea bine efectele grozave şi simţi îndată primejdia, în care se găseau copiii lui. Dar mai ştia la ce neplăceri şi la ce greutăţi putea să fie expus cu toată familia lui dacă ar face cunoscut cazul autorităţilor. El întrebuinţă deci în taină tratamentul meu la câteşitrei copii şi le făcu numai băi de aburi şi băi de trunchi cu fricţiuni. Starea copiilor era foarte primejdioasă. Toată pielea le era plină de bubiţe. Pentru a ascunde asta de lume, el mânjise cu cenuşă faţa şi mâinile copiilor, pentru a rămâne la adăpostul oricărei măsuri preventive ale igienei moderne. Frigurile foarte puternice ale copiilor fură uşurate prin patru băi de aburi şi prin zece băi de trunchi cu fricţiuni de 17°C. De aci încolo nu mai era primejdie şi pielea începu a se descoji. O dietă bună şi aer curat deteră ajutor pentru vindecare. Băi de aburi şi băi cu fricţiuni, făcute timp de câteva zile, îngăduiră copiilor să se scoale şi să iasă. Dar tratamentul meu dură încă o săptămână pentru a dobândi o vindecare desăvârşită. Aceea ce e de însemnătate în aceste cazuri serioase de vărsat, e că nici unul din copii n-a păstrat semnele bolii. Câteşicinci copii ai acestei familii fuseseră altoiţi de mai multe ori, şi cu toate astea, trei fură atinşi de vărsat. De aci se poate vedea: întâi, că vărsatul negru, nu e deloc primejdios când ştii să-l tratezi; şi al doilea că altoiul fereşte foarte puţin de vărsat. Acela care cunoaşte măsurile nenaturale şi supărătoare pe care le ia consiliul de igienă, îndată ce află locul, unde a izbucnit vărsatul, poate pricepe cu atât mai puţin măsurile acestea, în urma altoiului, care ar trebui să ne ferească cu desăvârşire împotriva vărsatului. N-am nevoie să vorbesc încă asupra părţii rele ce o are altoiul. Altoirea introduce artificial şi de-a dreptul materii străine în sânge. E aproape neînţeles, cum oamenii au putut să se depărteze aşa de mult de natură; dar când ştiinţa dă greş, crezi lesne în minuni. Amănunte asupra altoiului se pot găsi în broşurica mea asupra educaţiei copiilor.
Tusea măgărească Tusea măgărească nu trece, ce e drept, aşa de primejdioasă ca anghina şi vărsatul, totuşi mor mulţi copii de această boală şi alţii sufăr, cel puţin, grozav de accesele tusei. Voi observa numaidecât că orice tuse trebuie privită ca un semn de boală grea, căci omul sănătos nu trebuie nici să tuşească nici se lepede flegmă. Tusea nu se produce decât atunci când apăsarea materiilor străine se îndreaptă în sus şi când eşirea naturală de jos e oprită, sau că pielea funcţionează rău, sau rinichii şi maţul nu merg regulat. Copii atinşi de tuse măgărească, ne arată întocmai simptomele bine cunoscute ale fermentaţiei; cu alte cuvinte, au şi ei friguri. Materiile străine vor să iasă prin gât şi prin cap, cu toate că corpul n-are acolo nici un organ de eşire. E de multă însemnătate de a şti, dacă bolnavul asudă sau nu în timpul tusei; în cel dintâi caz se poate vindeca fără nici un alt tratament. Dar dacă nu asudă deloc în timpul tusei, faţa roşeşte şi se albăstreşte din ce în ce mai mult şi tusea măgărească aduce o moarte sigură daca nu e combătută. Sângele sfârşeşte adeseori prin a năvăli în ochi, în nas şi urechi, căci toate materiile străine ar vrea să scape pe căile acestea. Când bolnavul a ajuns în starea asta, nu mai e de obicei, nici un mijloc de scăpare. Dar dacă corpul e ajutat la timp, el biruieşte boala, chiar în cazuri destul de grave. Tratamentul acestei boli este acelaşi ca şi la celelalte; nu poate să fie deosebit, deoarece felul bolii este acelaşi. Cel dintâi lucru e să facem să asude repede bolnavul. Dar în acelaşi timp e neapărat trebuincios, de a îndrepta către organele naturale care scot afară, apăsarea materiilor străine. Corpul are organe anume hotărâte care scot afară, şi numai prin aceste organe şi prin aceste căi se pot da afară într-un chip natural materiile străine. La acest obiectiv ajungem foarte uşor prin băile noastre de 30