Nr. 89. Uşurarea sarcinii şi a facerii.
Prea stimate d-le Kuhne! Reîntoarsă din călătoria mea, aflai spre bucuria mea, de jubileul dumneavoastră, pentru care vă felicit din toată inima. E tocmai un an de când am sosit în Lipsca, moartă de oboseală; cea din urmă speranţă a mea, eraţi dumneavoastră, după Dumnezeu – căci după ce fusesem în cele mai însemnate băi din lume, după ce consultasem zadarnic pe cei mai mari doctori, mă simţii după trei săptămâni de cura dumneavoastră, aşa de bine, căci îmi propusei să n-o întrerup deocamdată. Iarna, în frigul cel mai mare, cu toate că eram însărcinată, făceam zilnic 2 băi de şezut cu fricţiuni, trăiam potrivit cu cura şi avusei, spre marea mea bucurie, o facere uşoară şi fericită, pe când în tot timpul sarcinii nu simţisem vreo nepriinţă. Aceea ce e mai demn de remarcat în toată afacerea asta, e că la cei dintâi doi copii trebuise să iau doică, fiindcă nu puteam alăpta eu singură, pe când la acest copil mi-a fost hărăzit norocul de a-l alăpta eu însămi; îi mai dau deosebit şi cremă de ovăz, chiar fiartă gros, nu aşa de subţire, numai fiindcă nu vroi să-l alăptez întruna. Zilnic îi fac seara o baie de trunchi de 5 minute, dimineaţa o baie de şi spălături cu apă rece. Vă doresc numai de a vedea odată copilul acesta de trei luni: e cu adevărat sănătos tun, nu e nimic buhăit în el. Toţi, care înainte vreme mă luau în râs, din cauza curei mele, îmi spun acum în faţă, că arăt cu 10 ani mai tânără, că atât copilul cât şi eu arătăm minunat de bine şi că sunt cel puţin 12 familii aici în Züllichau, care urmează cu entuziasm cura dumneavoastră. Soră-mea, care a fost o dată cu mine în Lipsca, care fiind însărcinată n-a trăit ca mine, a mâncat multă carne etc., şi a avut o foarte grea facere, a trebuit să ia o doică pentru copil şi acum zace greu bolnavă. Tuturor care nutresc încă cea mai mică îndoială pentru cura dumneavoastră, le strig din depărtare: daţi-vă toată încrederea d-lui Kuhne, acestui om, inspirat de Dumnezeu. Aceste rânduri pentru jubileul dumneavoastră trebuie să vă dovedească, cât vă sunt de recunoscătoare – după Dumnezeu – şi cum voi deveni în orice timp adepta dumneavoastră cea mai zeloasă. Salutându-vă atât pe dumneavoastră cât şi pe familia dumneavoastră, sunt a dumneavoastră Züllichau Cl. B. Nr. 90. Boală de ficat Piatră în fiere Slăbiciunea nervilor Reumatism la cap Boală de pântece.
Stimate domnule Kuhne! Vă amintiţi desigur, că am fost în Lipsca, de la 24 Iunie şi până la 13 Iulie, şi am făcut băi în stabilimentul dumneavoastră. După cum ştiţi, am suferit de boală de ficat şi piatră în fiere (calcule biliare). Când am plecat de la dumneavoastră, starea mea se îmbunătăţise şi dumneavoastră speraţi că prin continuarea curei mă voi face cu desăvârşire sănătos. După ce am stat câteva zile aici, am avut iarăşi dureri violente şi iarăşi 2 pietre din fiere, în timpul durerilor am luat câteva băi de trunchi, care mi-au priit foarte mult. De atunci merg bine, pot munci toată ziua, aproape fără să obosesc, aşa că trec drept o minune în ochii oamenilor de aici, fapt pentru care vă asigur de deplina mea recunoştinţă. Încurajată de un astfel de succes al curei dumneavoastră, a încercat cura dumneavoastră şi o biată văduvă de aici, care suferea de ani îndelungaţi de slăbiciune de nervi, reumatism la cap şi boală de pântece şi care era privită de doctorul de aici ca o bolnavă închipuită. Ea a cetit cartea dumneavoastră „noua ştiinţă de vindecare” şi a făcut zilnic 2–3 băi de şezut cu fricţiuni. După 14 zile, pântecele care era foarte umflat, începu să se subţieze şi femeia spunea că durerile din pântece aproape au dispărut cu totul. Volmarstein. Cu toată stima L. S.
196