produs îngreunat cu materii străine, căci laptele de vacă sănătoasă nu există în ţările noastre cu o cultură înaintată. Laptele de vacă, greu de mistuit, se poate înlocui cu succes prin crema de ovăz, nesărată, fără grăsime şi zahăr, fiartă numai în apă, preparată din uruiala de ovăz, cu coji, bună, nu amară. Grăunţele de ovăz se găsesc aproape întotdeauna preparate, adică uscate în cuptor. Ele pierd însă prin această manipulaţie din uşurinţa lor de mistuire şi în această stare nu mai sunt proprii pentru hrănirea copiilor. Pentru acest scop, recomand grăunţe de ovăz cu desăvârşire neuscate. Dacă nu se poate avea în această stare, se cumpără ovăz curăţat şi se face din el cremă de ovăz. Dacă nu se găseşte nici în această stare, se ia ovăz întreg, se striveşte într-o piuă, sau se dă la uruială într-o moară de uruit pentru a prepara în urmă crema de ovăz. Acest din urmă produs este, pe lângă marea lui simplitate, cel mai folositor pentru copii, dar e oarecare greutate pentru a urui ovăzul. Nu trebuie însă nimeni să se descurajeze, căci după câteva încercări va izbuti. Asupra acestei teme, precum şi asupra educării copiilor, mai ales, m-am explicat mai cu de-amănuntul în mica scriere pomenită mai sus: „Educarea copiilor”. E regretabil, că supărările pe care le au părinţii cu educarea copiilor lor, sunt adeseori mari. Ba copii nu vor să înveţe, ba au gândul îndreptat la alte lucruri, sunt răutăcioşi, mânioşi, supărăcioşi, oricâtă osteneală şi-ar da părinţii şi învăţătorii să scoată ceva bun din ei. Părinţii şi învăţătorii nu pot pricepe, cum educarea poate fi aşa de grea. Şi astfel, caută pricina acestei enigme, n-o găsesc – şi se mângâie în cele din urmă cu spiritul timpului de astăzi, fără a bănui că, în toate aceste cazuri, sunt pricini bine hotărâte. Căci, pretutindeni unde există o încărcare a unui corp tânăr cu materii străine, funcţiunile naturale ale creierului şi ale întregului corp sunt influenţate în rău şi schimbate. Dacă însă această încărcare e înlăturată, se iveşte iarăşi o stare cu desăvârşire naturală. În practica mea am văzut adeseori copii, care în aparenţă nu puteau fi capabili de educare, dar care prin cura mea au ajuns cei mai cuminţi, cei mai liniştiţi şi cei mai plăcuţi. Da, am observat adeseori, cum băieţi, care nu puteau învăţa nimic, care şedeau ceasuri întregi înaintea celui mai mic lucru, fără să-l poată da gata, au fost cu desăvârşire schimbaţi, odată cu depărtarea materiilor străine din corpul lor. Ei învăţau iarăşi repede, nu mai erau aşa leneşi ca mai înainte şi ajunseră iarăşi bucuria părinţilor lor. Cine ştie câtă bucurie procură educarea copiilor sănătoşi, nu va pregeta o clipă, de a face pe ai săi capabili de această fericire. Ar fi tocmai o sfântă datorie pentru toţi părinţii, de a cunoaşte noua mea metodă de vindecare şi mai ales diagnoza mea, ştiinţa expresiunii figurii, care-i pun în stare de a cunoaşte cu siguranţă orice încărcare a copiilor cu materii străine. Voi atinge aci încă un punct, care e foarte important, pentru a fi trecut cu vederea din orice consideraţie. E vorba de instinctul sexual tot mai exagerat al tinerimii şi de satisfacerea lui nenaturală, onania. Într-adevăr, e trist că nu s-a cunoscut încă până acum pricina acestor păcate ale tinereţii, ci dimpotrivă s-a aruncat peste tot vălul ipocriziei. Prin asta însă, răul n-a fost gonit din lume. Cine vrea să îndrepte greşelile omenirii trebuie să vorbească deschis despre ele. La ţară, unde natura şi practica merg mână în mână, se ştie de mult după cum am explicat cu câteva pagini mai înainte, că ori de câte ori se iveşte un instinct sexual exagerat la animale, e un semn de boală. Şi omul e supus aceloraşi legi ale naturii, chiar de ar crede mulţi, că el ocupă un loc excepţional în natură şi că de aceea sunt şi legi speciale pentru el. După cum la animale o stare de boală, adică încărcarea corpului cu materii străine, provoacă un instinct sexual exagerat, nenatural, tot astfel se întâmplă şi la om. Înclinarea sau patima către onanie e un semn sigur, că materiile străine cotropind organele genitale, trebuie să se găsească în corpul respectiv. Dacă aceste materii străine sunt scoase puţin câte puţin din corp, se slăbeşte de la sine şi patima nenaturală. Toate pedepsele şi bătăile, pe care părinţii le aplică adeseori copiilor, pentru că se joacă cu părţile genitale, nu sunt de nici un folos. Numai înlăturarea pricinei, alungarea materiilor străine, poate curma acea necontenită iritare. Chiar dacă puterea voinţei e aşa de mare la copii, că pot să-şi înfrâneze acest viciu, totuşi înclinarea rămâne în ei şi nu dispare decât odată cu pricina, care i-a dat naştere. Experienţele mele îndelungate cu onaniştii m-au încredinţat, că pe lângă dieta neexcitantă şi un fel de viaţă potrivit cu natura, nu există mijloc mai potrivit, pentru înlăturarea acelui viciu, decât băile mele derivative. Astfel, ele pot fi un minunat mijloc, pentru îndreptarea moralului tinerimii noastre.
═════════
166